Trebuie pedepsiti copiii?

In educatia copiilor, dupa cum a afirmat intotdeauna pedagogia crestina, nu trebuie sa ne marginim intotdeauna la mangaiere si bu­natate, ci odata cu dragostea trebuie neaparat in­trebuintata, ca un mijloc folositor, si severitatea; odata cu recompensa trebuie folosita si pedeap­sa. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)

Multi parinti, avand fata de copiii lor o dragoste oarba, nu se indura sa-i pedepseasca pentru abateri, insa mai apoi, cand copiii vor creste si vor deveni imorali, acesti parinti isi vor da seama singuri cat sunt de vinovati pentru faptul ca nu i-au pedepsit pe copii atunci cand erau mici. Dumnezeu insusi ii pedepseste pe copiii Sai cei alesi, dupa cum vedem in Scriptura - si asta inseamna, oare, ca nu-i iubeste? Pe cine iubeste Domnul, cearta, si bate pe tot fiul pe care il primeste (Evr. 12, 6). Si crestinii trebuie sa urmeze Tatalui Ceresc in aceasta privinta, iubindu-si si pedepsindu-si copiii. Cei nepedepsiti la tinerete raman la varsta maturitatii ca niste cai salbatici, care nu sunt buni de nimic. De aceea, crestine, iubeste-ti copiii crestineste, ca sa devina buni si de isprava. (Sfantul Tihon din Zadonsk)

Parintii care nu se ingrijesc de buna cuviinta a copiilor sunt ucigasi de copii, si in­ca mai rai decat ucigasii de copii, fiindca aici e vorba de pieirea si moartea sufletului. Cand vezi un cal care se repede in prapastie, arunci pe el fraul, il tragi cu de-a sila, adeseori il si bati - si, ce-i drept, aceasta e o pedeapsa, insa pedeapsa e mama mantuirii: la fel sa faci si cu copiii tai cand pacatuiesc. Leaga-l pe pacatos pana cand II vei pleca pe Dumnezeu spre milostivire; nu-l lasa dezlegat, ca sa nu fie legat si mai rau de ma­nia lui Dumnezeu. Daca-l vei lega tu, nu-l va mai lega Dumnezeu; daca nu-l vei lega, il asteapta lanturi cu neputinta de rupt. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Copiii trebuie pedepsiti numai pentru ceea ce inaintea lui Dumnezeu este un pacat. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)

Multi spun: "Pedeapsa trebuie sa urmeze oricarei fapte rele", insa nu toti inteleg drept ce inseamna "rau". Potrivit pedagogiei crestine, rau este numai ceea ce inaintea lui Dumnezeu este un pacat. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Pacatul lasat nepedepsit se face pricina a altui pacat, precum si pricina a deprin­derii pacatoase, lucru care este foarte de temut. Asadar, pentru orice abatere pedepseste-ti copiii dupa masura greselii lor, ca sa-si aduca aminte pentru ce sunt pedepsiti si sa se teama pe viitor de pacatuire. (Sfantul Tihon din Zadonsk)

Pentru o inima iubitoare este placut si mai usor sa-i rasfete pe copii, dar este greu si anevoios sa ii pedepseasca. Ca atare, pedepsele sunt semnul unei iubiri profunde si active, unei iubiri care isi jertfeste linistea sufleteasca de dra­gul curatirii hainei duhovnicesti patate de pacat a copilului. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)

Parintii trebuie sa se roage mult ca sa afle calea de mijloc in educarea copiilor lor, pe de o parte fara sa le incurajeze capriciile, fa­ra sa-i creasca potrivit principiului fals ca totul este permis, iar pe de alta parte fara sa cada in­tr-o severitate exagerata, in conducerea rigida a sufletelor nemuritoare ale copiilor, determinand prin aceasta apostazia lor in momentul cand ei vor creste si vor intra in perioada initiativei creatoare, cand isi vor putea manifesta in mod liber vointa. (Protoiereul Artemie Vladimirov)

Solomon invata: pedepseste pe feciorul tau cat este nadejde de indreptare, dar nu ajunge pana acolo ca sa-l omori (Pilde 19,18). Pedepseste-l, adi­ca invata-l, da-i povete folositoare, insa si pedep­seste-l pentru abateri. Inteleptul pune insa hotar severitatii povatuirii si asprimii pedepsei. Nu fa nimic din ciuda si enervare si nu starni ciuda si enervarea. Povatuitorul enervat nu povatuieste, ci enerveaza. Zgomotul enervarii inabusa glasul adevarului. Povatuieste cu seninatate, mustra bland si pasnic, pedepseste cu masura si cu pa­rere de rau. (Sfantul Filaret al Moscovei)

Cand isi pedepsesc copiii, parintii trebuie neaparat sa fie intr-o stare de spirit cu to­tul linistita si impacata. Cand omul se enervea­za, Sfantul Duh il paraseste si se pierde unirea de iubire dintre sufletele copilului si parintilor. Ca rezultat, copilul se poate inrai la randul sau, si pedeapsa va aduce mai multa vatamare decat folos. Pe langa asta, la enervare poti pacatui cu usurinta prin nedreptate si cruzime, sub inrau­rirea duhului viclean, care il stapaneste pe omul manios. Ca atare, atunci cand simtiti ca va maniati sau va enervati pe copii, nu trebuie sa-i trageti pe loc la raspundere. Chiar discutia cu ei si observatiile trebuie amanate pana in momentul cand duhul vi se va linisti si simtamantul dragostei pentru copii nu va fi intunecat de enervare. In asemenea cazuri, Sfintii Parinti ne amintesc ca satana nu alunga pe satana (cf. Mc. 3,23) (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)

Nu putem educa un copil mic fara sa-l pe­depsim deloc. Trebuie sa va amintiti ca fac o foarte mare greseala parintii care sunt in­dragostiti de copiii lor mici, se extaziaza de ei, le iarta totul, nu ii pedepsesc niciodata. Despre acestia, inteleptul Sirah a zis: rasfata-l pe copil, si te va infricosa (Sir. 30, 9). In pedeapsa este nevoie de masura. Copiii nu trebuie pedepsiti cu iritare, cu rautate, cu ura: trebuie pedepsiti cu liniste si cu dragoste. Atunci, ei vor simti aceasta dragoste, vor simti ca merita pedeapsa, si atunci pedeapsa va fi cu folos si-i va indrepta. Multi dintre voi nu se gan­desc la un asemenea fel de pedeapsa, si lasa ne­pedepsite nu numai greselile mici, ci si pe cele grave - chiar si hotia, huliganismul, chiar si viata desfranata a tinerelor. (Sfantul Luca al Crimeii)

Apostolul Pavel ne arata primejdia de a-i inrai pe copii prin felul in care ne pur­tam cu ei sau ii pedepsim la manie: parintilor, nu-i intaratati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca, ci cresteti-i intru invatatura si cer­tarea Domnului (Efes. 6, 4; Col. 3, 21). Chiar in Evanghelie avem un model de mora­la facuta copilului cu dragoste si blandete. Dupa parerea Maicii Sale, Pruncul Iisus Se facuse vino­vat fata de ea si de Iosif: fara sa le spuna nimic, El ramasese in Ierusalim dupa praznicul Pastilor, in vreme ce ei plecasera acasa, la Nazaret. Maica Sa si Iosif L-au cautat vreme de trei zile. Sa citim in Evanghelie dojana Maicii: Fiule, de ce ne-ai facut noua asa? Iata, tatal Tau si eu te-am cautat ingrijo­rati (Lc. 2, 48). Aici ni se arata invinuirea si mus­trarea facuta Fiului - dar ce mustrare gingasa, ce dragoste rasuna in fiecare cuvant al Maicii!
Si noi, cand ii vedem pe copiii nostri ca se fac vinovati in vreo privinta, cand avem nevoie sa le facem morala, sa ne amintim acest model evan­ghelic de mustrare iubitoare si sa-l urmam, fiind­ca numai dragostea poate face cuvintele noastre sa ajunga la inima copiilor nostri. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)

Oarba este dragostea parinteasca ce-i lasa pe copii nepedepsiti si neindreptati; adevarata si inteleapta este dragostea care smeres­te prin pedeapsa samavolnicia lor. (Sfantul Tihon din Zadonsk)