Q&A
 

Intrebare : femeia daca are sangerari inafara celor lunare (in caz de boala) poate merge la biserica? se poate mirui sau lua agheasma? multumesc

CAND SE OPRESC FEMEILE DE LA CELE SFINTE? (OPRIREA DE LA CELE SFINTE A FEMEILOR AFLATE IN STAREA DE CURATIRE LUNARA) - 2 Dionisie

Iar in privinta femeilor care au curatirea lunara, daca se cuvine, aflandu-se ele asa, sa intre in Casa lui Dumnezeu, socotesc ca si a intreba este le prisos; deoarece cred ca nici ele, fiind credincioase si cucernice, n-ar indrazni, aflandu-se asa, sau sa se apropie de masa cea sfanta, sau sa se atinga de trupul si de sangele lui Hristos; caci nici aceea ce avea curgerea sangelui de 12 ani nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele lui; dar este lucru neprihanit a se ruga, oricum ar fi cineva, si a-si aduce aminte de Stapanul, oricum s-ar afla, si a se ruga spre a dobandi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat, si cu sufletul, si cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte si de Sfintele Sfintilor.

si o traducere daca se poate!
eu nu intreb de Impartasanie, ci de miruire/ agheasma. multumesc

Întrebare: Părinte, o femeie se poate închina la Brâu atunci când este necurată?

Stareţul Efrem: Dacă vă referiţi la ciclul lunar pe care îl au femeile, [da, se poate închina]. Din păcate, aici, în Rusia, se face o mare greşeală că femeile nu se duc să se închine la icoane şi unele nu merg nici la biserică, atunci când sunt la ciclu. Aceasta este o greşeală. De vreme ce există această sângerare firească, doar de la împărtăşanie sunt oprite, orice altceva pot să facă. De vreme ce o femeie trece printr-un fenomen obişnuit al firii ei femeieşti, asta nu înseamnă că nu mai e cinstită şi curată. Nu trebuie socotită ca necurată. Nu-i aşa?

- See more at: http://www.pemptousia.ro/2012/09/sta....90b42Ccz.dpuf

Daca nici Efrem Vatopedinul nu cunoaste predania adevarata a Bisericii atunci nimeni nu o mai cunoaste.

Dacă ar fi curată nu ar fi oprită de la Sfânta Împărtăşanie.

Toată evlavia pentru stareţ (nu cred în condamnarea pentru ilegalităţi financiare) însă nu cred că ştie rânduiala mai bine decât Sfantul Dionisie, Arhiepiscopul Alexandriei.

"Iar in privinta femeilor care au curatirea lunara, daca se cuvine, aflandu-se ele asa, sa intre in Casa lui Dumnezeu, socotesc ca si a intreba este de prisos;"

Ba nu ci e vorba, cred, despre faptul ca atata timp cat pierzi sange, nu se cade sa te impartasesti de sangele Mantuitorului, sange din care nici cea mai mica particula nu se cuvine sa se risipeasca.

Din raspunsul staretului, reiese ca in Biserica greaca, care dpdv socio-istoric este principalul vector al spiritualitatii ortodoxe, nu se cunoaste aceasta restrictie aparuta pe la noi si pe la fratii slavi. Pentru a contrazice intr-un mod pertinent acest lucru, e nevoie de mai multe opinii in acest sens, sfantul Dionisie din Alexandria, ca orice om, se poate insela. Au facut-o si alti sfinti in lucruri mult mai importante. Dupa cum stii, noi nu cunoastem oameni infailibili ci doar Biserica, conștiinta autentic-eclesiologica, este fara de pata.
Daca in legatura cu problema discutata detii informatii despre mai multe opinii care sa poata face trimitere la conștiinta pomenita, te rog sa le postezi. Repet, eu nu pe opinia singulara a starețului Efrem plusez ci pe practica ascetica din spatiu cel mai puternic asociat cu traditia dreptslavitoare.

Asta-i bună.... Bre frate, bre frate drag, ce-ţi veni?
Te răspopişi??????

Deci când bem Sfântul Sânge, acesta intră în sângele nostru și sângele nostru devine sângele Mântuitorului. Din ce surse ai cunoștință de această dogmă?

Dar dacă eu, bărbat, venind de la Sfânta Împărtășanie, am un accident de mașină și mi se scurge tot sângele, s-a risipit sângele Mântuitorului?

Nu mi se pare un argument suficient. Canonul sfantului Dionisie este inechivoc. Și dacă vom avea o abordare laxă, considerând învățăturile sfinților ca fiind greșeli și erori umane, nu vom ajunge nicăieri.

La fel, si eu sunt curios in privinta asta, surse oficiale ceva?

Sau poti sa te tai la deget, aceeasi chestiune, pansamentele trebuie sa le pastrezi cu mare sfintenie, sa le arzi, sa le ingropi intr-un loc curat, etc?
As fi curios si eu de un raspuns.

Se pare ca n-ai inteles cum vine treaba cu sfintii, Biserica si infailibilitatea.

Unirea cu Hristos in Euharistie este „o unire deplina tocmai pentru ca El nu mai este lucrator in noi numai prin energia adusa in noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu Sangele lui, imprimate in trupul si in sangele nostru. Iar unde este trupul si sangele Sau e prezent si lucrator in mod deplin insusi subiectul lor. Deci insusi subiectul lui Hristos, ca subiect al trupului si sangelui Sau, se face prin Euharistie subiect direct al trupului si sangelui nostru cu care sunt unite intim trupul si sangele Sau, care au dat prin aceasta calificarea lor trupului si sangelui nostru…”
Pr. Prof. Dumitru Staniloaie, Legatura dintre Euharistie si iubirea crestina, in rev. „Studii Teologice” nr. 1-2/1965, p. 8-9.

Dalian, daca vrei poti cauta articolul si vedea acolo exact pe care parinti se intemeiaza Dumitru Staniloaie. Eu am intalnit invatatura in scrieri ale parintilor dar nu stiu sa iti dau trimiteri acum.

exemplul cu accidentul nu il comentez. Nu pot sa cred ca tu nu sesizezi diferenta intre a te impartasi stiind ca ai scurgere de sange si a face un accident de masina dupa ce te-ai impartasit.

p.s.: daca mai imi trunchezi mesajele cand le citezi te rog sugereaza asta printr-un insemn grafic precum „(...)”

Parerea mea este ca atat timp cat femeia are pierderi de sange sa nu se atinga de cele sfinte, sa stea fie la iesirea din biserica fie afara.
Nu stiu alte femei cum sunt dar eu ma simt fizic aiurea si mental mai aproape de cele lumesti in perioada respectiva.
Apropierea de cele sfinte presupune o stare de curatie fie pentru Sf Impartasanie prin post rugaciune, etc. fie de SF Moaste, aghiasma, icoane prin rugaciune, inchinaciuni, inclusiv curatie fizica (ma refer inclusiv ca femeia sa nu aiba ciclu).
Putem sa aratam respectul nostru asa cum consideram si sa luam drept bune multe recomandari dar cu cat mai mult respect ai pentru cele sfinte cu atat se vor respecta mai multe elemente de curatie (trupesti: elemente de igiena-de aceea se si spalau oamenii sambata seara sa fie curati la biserica, haine curate -traditionale sau de sarbatoare, nu aveau relatii intime etc. sau mentale - rugaciune, ganduri frumoase sau lupta cu gandurile pentru a le directiona spre bine, etc.)...

Cu binecuvantarea preotului se poate sta mai in spate, in pridvor. Agheasma si anafura nu se consuma in perioada respectiva. Nu sarutam icoanele, ci doar ne inchinam in fata lor. De miruit, cu ulei din candela sau cu mir din sticluta proprie, nu cred ca e o problema.

Jamaica nu a intrebat despre femeia la menstra, ci despre cazul in care o femeie sangereaza din cauza unei boli sau a unui accident. Ce se face atunci?

mesaj sters

Vlad, mă bucur că ai adus acest argument clarificator şi îţi mulţumesc pentru citat.
Şi mai bine ar fi fost de l-ai fi scris de la bun început, ca să înţelegem limpede de unde veni ideea ta pe care eu am respins-o mai sus.
Motivul criticii mele e cât se poate de simplu: ni se întâmplă deseori, tuturor, să punem chestiuni majore (de pildă Sfânta Taină a Euharistiei) în planul unor lucruri cu totul minore (de pildă culoarea sandalelor sau calitatea epilării gambei domnişoarelor).
Acest lucru e oarecum comic, nescăpînd de influenţa lui nici oameni bine exersaţi în ale cugetării. Uite, de pildă, profesorul Bădescu, despre care am auzit că se poartă de-o vreme ca un bun creştin, a fost în repetate rânduri ironizat, de către studenţi şi de diverşi intelectuali (creştini) că amestecă prea des vârful Chomolungma cu groapa Marianelor...
Adică, frate, hai să lăsăm fiecare lucru în contextul (planul) lui firesc, altminteri riscăm o libertate oarecum deşănţată a spiritului (ba chiar un libertinaj steril şi chiar contraproductiv) care, oricât de liber ar fi el să se mişte, are nevoie şi de niscaiva limite, repere bine drămuite, pentru a fi fertil. Nu crezi şi tu, oare, la fel?....

Speculaţia şi improvizaţia sunt bune, până la un punct. Ele pot servi ca bază pentru noi ipoteze ale cunoaşterii.
Dar, pentru a fi productive, ele nu pot încălca nonşalant legile puse de Dumnezeu în Creaţie. De facem asta, ne dovedim fantaşti sterili, cu tot cu imaginaţia noastră împinsă de cele afective (dorinţi, nevoi neîmplinite etc.).
Pentru a fi productivă în cunoaştere, imaginaţia e mereu însoţită de "paznicul" credincios numit raţiune-cunoştinţe-dovezi limpezi. Altminteri naşte monştri ori, pur şi simplu glume efemere...

Nu ştiu dacă Părintele Stăniloae făcea, în 1965, o demonstraţie teologică care să limpezească legătura dintre Sfânta Împărtăşanie şi .... sângele menstrual al femeii (!!?). Nu cunosc aceasta, repet, însă dacă a făcut-o, să mă ierte Dumnezeu şi să mă ierţi şi tu, dar cred că s-ar fi putut ocupa cu lucruri mult mai serioase.
Sunt lucruri în faţă cărora cel puţin din decenţă ori sfială ar fi bine să ne reţinem...

Dar pentru că tot s-a ajuns aici, la aşa mare problemă, eu reamintesc (celor care au cunoştinţe de anatomie şi fiziologie a corpuluiomenesc) sau informez (pe cei care nu au cunoştinţe temeinice) că, în realitate, conform legilor puse de Dumnezeu în funcţionarea corpul omenesc:

1) Orice aliment introdus în cavitatea bucală este absorbit în sânge fie imediat, prin mucoasa cavităţii bucale (cazul apei şi al alcoolului, al unor vitamine precum vitamina C care tocmai de aceea nu se înghite ci se suge, etc.), fie după ce ajunge în stomac (absorbţia gastrică), fie după ce ajunge în intestin (absorbţia intestinală). Alte căi de trecere a alimentelor ingerate în sânge - nu sunt cunoscute.

2) Odată absorbit, conţinutul alimentar (aflat sub formă de molecule sau ioni, altminteri nu poate trece prin delicatele/minusculele porţi celulare ale mucoasei absorbante) este purtat pe cale sangvină, mai precis prin intermediul sistemului capilar-venulă-venă, până când ajunge la inimă, în atriul drept. De acolo coboară în ventriculul drept de unde este pompat (în sistola ventriculară) prin artera pulmonară şi ajunge la plămâni. După schimburile gazoase de la nivelul plămânilor, sângele se reîntoarce la inimă, prin venele pulmonare, intră în atriul stâng, ajunge în ventriculul stâng apoi, la o nouă sistolă ventriculară este pompat prin artera aortă către tot corpul.

3) Iată-ne ajunşi cu moleculele Sfântului Trup şi Sânge în marea circulaţie arterială a corpului omenesc! Cum vom ajunge de aici în sângele menstrual despre vorbeşti tu şi, tindem să credem, o fi vorbit şi Părintele?
Ar trebui s-o luăm pe calea aortei abdominale, să ajungem la arterele şi arteriolele din zona pelvină şi genitală a femeii şi, finalul călătoriei, iată-ne în amestec cu sângele menstrual. De unde ar reieşi că odată cu acest sânge menstrual s-ar pierde şi Trupul şi Sângele Domnului, Care ar ajunge, nu-i aşa, în acest amestec.

Şi iată FALSUL!!!

Dacă s-a înţeles drumul simplu, mecanica/traiectoria vasculară de la absorbţie la zona genitală a ţesuturilor corpului femeiesc, să ne oprim un pic asupra sângelui menstrual.

De unde vine sângele menstrual?
Cunoaştem din fiziologia omului, de la medici, că acesta provine din distrugerea mucoasei uterine. El este plin de celule şi ţesuturi moarte, epitaliale şi secretorii, de aici şi mirosul specific. Sunt eliminate acele părţi ale mucoasei uterine care nu mai nici un rol în corpul femeii, câtă vreme nu a avut loc fecundaţia ovulului de către spermatozoizi.
În ultimele zile ale ciclului menstrual, dacă nu a avut loc fecundaţia, vechiul pat germinativ este eliminat, pentru ca organismul femeii să se regenereze, să producă un nou "pătuţ" care să primească şi să hrănească pe potenţialul embrion uman. Luna viitoare, dacă acum nu a fost să fie...

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Este acest sânge menstrual, format în ultimele zile ale ciclului, în legătură cu sângele adus azi, să zicem, la Împărtăşanie?
Răspunsul este: NU!
Sângele care a venit prin sistemul arterial (conţinînd şi părţi din Sfânta Împărtăşanie) şi a ajuns în zona genitală, NU se amestecă sub nici o formă cu sângele deja evacuat, în urmă cu câteva zile, prin distrugerea mucoasei. Nu are cale anatomică.
Sângele de azi, de la Împărtăşanie, e proaspăt şi se opreşte în celulele noului pat germinativ pentru a hrăni epiteliile mucoasei regenerate. În timp ce sângele fostului pat germinativ a plecat deja din mucoasă, fiind eliminat în cavitatea uterală şi vaginală, fiind "aruncat" aşadar, în urmă cu câteva zile, din peretele unde tocmai a poposit azi Trupul şi Sângele Domnului.

Aşadar, chiar dacă o femeie ar fi neglijentă faţă de canoane şi s-ar împărtăşi când se află la menstruaţie, sângele ei eliminat NU ar conţine nici un strop din sângele care a adus în organismul ei, la nivelul mucoasei uterine, Trupul şi Sângele Domnului.

În concluzie, argumentul biologic adus pentru "motivarea" opririi femeii aflate la menstruaţie de la Împărtăşanie, este fals. Dumnezeu a luat deja "măsuri" ca aceste două feluri de sânge (cel menstrual şi cel care conţine părţi din Sângele Domnului) să nu se amestece, chiar dacă femeia ar fi neglijentă.

Nu prin pseudo-argumente biologice (operate de oameni care nu au cunoştinţe minimale de biologie umană) se susţine canonul de oprire a femeii de la Împărtăşanie.

Raţiunile opririi sunt altele, ţin de nivelul duhovnicesc şi de ascultarea Bisericii.
Noi greşim mult când voim să întemeiem/explicăm biologiceşte pe cele dumnezeieşti.
Nu mersul biologiei întemeiază/explică Sfintele Taine, ci Sfintele Taine întemeiază/explică mersul biologiei, adică al vieţii noastre omeneşti.

Mulţi încearcă să "explice" Tainele, apelînd ba la biologie, ba la psihologie, ba la istorie şi la alte ştiinţe omeneşti.
Ei uită că, procedînd astfel, practică raţionalistă metodă, fie şi iluminată, a reducţionismului.

Dar Dumnezeirea nu se lasă cunoscută prin reducerea Ei la cele pământeşti.
Ştiinţele sunt bune, foarte bune.
Până când încep să se bage la cele dumnezeieşti, moment în care, voind să spulbere Taina, s-o reducă la cele ale Creaţiei, încep să devină nebuneşti.

Tainele sunt cognoscibile, într-o anumită măsură, hotârâtă de Dumnezeu (cât e necesar pentru mântuire şi desăvârşirea omului), EXCLUSIV PRIN REVELAŢIE.

De voieşte cineva să înţeleagă de ce femeia aflată la menstruaţie nu are acces la Împărtăşanie, să întrebe pe preoţi, pe Părinţi şi pe Bunul Dumnezeu.

Nu pe biologi sau pe medici!
Aceştia, cel mult, vor face cam ce am făcut eu: vor arăta că sângele menstrual NU are amestec cu sângele care conţine Trupul şi Sângele Domnului ingerate prin actul digestiv al femeii care se împărtăşeşte.
Explicaţia, aşadar, se află în raţiunile duhovniceşti ale mântuirii cereşti, iar nu în socotelile fiziologice ale trupului pământesc.

poate cineva sa raspunda la intrebarea initiala? multumesc!

Dar ce anume ar putea să o împiedice? Din ce considerente?
Vă atrag atenţia asupra faptului natural că orice corp omenesc sângerează, mai mult sau mai puţin văzut, în fiecare zi, oră, moment. Vasele sangvine delicate de la nivelul mucoaselor (şi sunt pete tot, în orice organ cavitar), de la nivelul pielii (care e mereu supusă fricţiunilor mecanice, vătămărilor mai uşoare sau mai serioase) se rup uşor şi des şi se refac repede, prin hemostază şi coagulare. Capilarele, arteriolele, venulele mici sunt uşor de rupt. Şi se refac rapid.

Sângerarea, dacă cercetăm corpul cu atenţie, este aproape permanentă, în proporţii mici, desigur. Ca să nu mai vorbim de zgârieturi, juliri etc.

În concluzie, dacă am aştepta o zi în care să nu mai sângerăm deloc, aceasta ar fi ziua morţii, mai precis după moarte când, oprindu-se bătăile inimii se domoleşte şi sângerarea, oricare ar fi ea.

Ce să facem acum? Să murim mai întâi pentru a ne putea, în sfârşit mirui?

Răspuns la întrebarea din topic: da! Fără dubii. E chiar indicat, cât mai grabnic....:)

P.S. Ne puteţi spune mai exact care e obârşia nedumeririi dvs.? Pare cam misterios... V-a spus cineva contrariul? Sub ce motivaţie?
Daţi-ne, vă rog, câteva amănunte pentru o mai bună înţelegere a noimei întrebării.
(Altminteri iar ne bate gândul cu trollul..., vă rog frumos!)

Daca asa este, atunci nu stiu de ce nu are voie femeia sa se impartaseasca cand are ciclu insa, cumva, intuiesc ca asta e practica confirmata de ascetica autentic ortodoxa. Asa cum intuiesc ca ideea conform careia ea ar trebui sa nu intre in Biserica sau sa nu sarute icoanele este o deviatie moderna. Intuitia insa a inselat si pe altii mai priceputi asa ca ma opresc aici.
Cat priveste lehamitea ta fata de inmicsorarea crestinismului, mai ales la dimensiuni ridicole, o impartasesc intru totul. Nu consider neaparat ca am facut asta in sensul in care nu am avut niciun moment pretentia ca discut probleme esentiale ci incercam sa inteleg anumite practici. Dincolo de cateva diferente majore in ceea ce priveste felul in care intelegem „gnoseologia” ortodoxa, cred ca avem asezari destul de similare.
Multumesc pentru explicatii si timpul investit!

imi place totusi rationamentul.
"Daca tot vreti sa fim rationalisti, sa arat ca si asa gresiti."

cel mai sigur, intreaba duhovnicul.
El e sef in eparhia sa.

Dragă Patrie...,

mă străduiesc de câtăva vreme, în limitele unor cunoştinţe (în afara lor nu pot decât să imaginez) să fac, măcar pentru mine ca exerciţiu, o distincţie necesară pentru omul creştin:
cele ale naturii (cu legile ei pe care le tot desluşesc, mai mult sau mai puţin, oamenii de ştiinţă), de cele ale culturii (cu legile ei, pe care le tot stabilesc şi se luptă să le impună între ei oamenii de cultură - artiştii, poeţii, filosofii etc.), de cele ale Bisericii.

Toate sunt legate în viaţa omului creştin: natura şi cultura şi Biserica.
Ele nu se luptă una împotriva alteia, în ciuda faptului că oamenii se tot luptă între ei.
Biserica, de pildă, păstoreşte şi sfinţeşte atât natura cât şi cultura omului. Aşa cred.

Apar însă o serie de probleme, unele foarte supărătoare.
Enumăr câteva dintre cele care îmi dau bătaie de cap (şi mie înlăuntrul meu şi mie în relaţiile cu oamenii):
1) reducţionismul, adică tendinţa unui domeniu, mai exact al oamenilor dintr-un domeniu de a reduce legile altui domeniu la un caz particular al domeniului unde ei au cunoştinţe;
2) superstiţia, tendinţa morbidă şi demonică spre ocultism şi magie;
3) manipularea oamenilor prin cunoştinţele sau aprehensiunile lor către un domeniu, pentru a servi interesele unor indivizi şi grupări pentru care omul e un instrument/mijloc de satisfacere a propriilor nevoi (ale celor manipulatori);
4) precaritatea cunoştinţelor unor oameni în domeniul lor sau în cele conexe, însoţită de pretenţia ca semenii să îi urmeze în (evident) eroare;
5) lipsa de onestitate a celor care dialoghează (inclusiv aici pe forum) şi abuzuri de tot felul.

Pentru ca noi să înţelegem unitatea şi cooperarea dintre natură, cultură şi Biserică, e nevoie, cred de următoarele (cel puţin):
a) să avem cunoştinţe bune, cât mai exacte şi mai bogate despre fiecare domeniu în parte;
b) să respectăm legile fiecărui domeniu şi să nu invadăm un domeniu cu legile altui domeniu;
c) să raţionăm corect, atunci când activăm cunoştinţele (pentru că deşi cunoştinţele pot fi exacte şi corecte, e posibil să le punem eronat în relaţii sau, în orice caz să le legăm în mod steril, nefolositor pentru cunoaştere şi pentru pacea sufletească întru mântuire);
d) să facem efortul de a gândi, atunci când doar avem păreri şi impresii superficiale; să cugetăm, să cercetăm, să ne întrebăm şi să întrebăm pe alţii mai pricepuţi;
e) să prindem învăţătura (dacă putem!) atunci când unul mai învăţat ne-o oferă;
f) să ne ţinem cât posibil la smerenie, la smerită cugetare.

Din păcate, pe forum şi în general în lume, sunt minusuri mari la toate aceste capitole enumerate.
M-am străduit, acolo unde m-am priceput cât de cât, să aduc un aport prin prisma cunoştinţelor mele şi a experienţei mele de viaţă, ca om creştin, ca profesor, ca psiholog.
Se pare însă că mi-am pierdut vremea, în mare parte.
Oamenii vin adeseori aici pe forum mai degrabă să flecărească ori să-şi mai alunge plictiseala, decât să înveţe ceva ori să ofere ceea ce ei deţin temporar (că nu-i nimic de la noi ci doar e închiriat o vreme pentru noi, ca să ne fie de folos nouă şi semenilor).

Am dat în postarea mea nu un raţionament, ci o serie de cunoştinţe minimale despre funcţionarea corpului, cu scopul de a atrage atenţia că temeiul opririi de la Sfânta Împărăşanie nu este şi nu poate fi explicabil în baza unor fenomene trupeşti (dealtfel inexistente, aşa cum am arătat în postare) ci din raţiuni mai înalte, duhovniceşti.
Am îndemnat către preoţi, Părinţi şi chiar către Bunul Dumnezeu, pe Care Îl putem întreba la rugăciune tot ce credem că ne este necesar.

Dacă nu se găseşte nimeni să comenteze cu folos în continuarea celor scrise de mine, nu-i bai. Deşi mi-ar fi făcut bucurie, fie şi în varianta în care mi-ar fi atras atenţia vreunei erori reale (nu închipuite de vreun semidoct distrat şi miştocar). Aştept să mai aducă şi alt forumist vreun argument (pro sau contra sau pur şi simplu complementar) legat de poziţia mea clară împotriva reducţionismului care "explică" legile şi hotărârile duhovniceşti prin apelul la cele trupeşti.

Cu plăcere, Vlad, prietene!
(nici eu nu ştiu de ce nu are voie femeia, şi sincer nici nu mi-am pus până acum întrebarea;
dar mi-e clar, în virtutea imposibilităţii anatomice a amestecului celor două conţinuturi vasculare, că nu din raţiuni care ţin de "irosirea Sângelui Domnului" - ce uimitoare idee!)

Şi chiar dacă ar fi aşa, chiar dacă mie mi-a scăpat ceva în analiză, problema, repet, nu e să căutăm o întemeiere/explicare trupească pentru un act liturgic or, în fine, ţinînd de Sfânta Biserică.
Raţiunea lucrurilor bisericeşti ţine de cele soborniceşti şi de Duhul lui Hristos, iar nu de legile pământeşti, oricare ar fi ele.

Am intalnit mai multe explicatii pentru aceasta interdictie, una din ele invoca motive de igiena. In zilele nostre o femeie aflata in perioada menstruatiei are multe posibilitati de a evita situatiile neplacute ce se puteau petrece in trecut. O alta explicatie pe care am auzit-o de la un parinte ar fi aceea ca se elimina acel sange ce ar fi trebuit sa sustina viata.

In acesta privinata am observat ca parerile sunt impartite, unii preoti spovedesc femeile sau fetele aflate in aceasta perioada pe cand altii considera ca nu este recomandata sa se intre nici in biserica.

Sangerarile in afara menstruatiei au o cauza medicala de cele mai multe ori si trebuie vazut si examinat medical. Fiind o situatie speciala, ce nu se incadreaza in recomandarile facute in cazul menstruatiei, trebuie vorbit cu duhovnicul. El este cel mai in masura sa spuna cum este mai bine sa se procedeze.

exact din cauza medicala, sangereaza ovarele din cauza de boala ca orice alt organ.... dar NU e menstruatie. e ca si cand ti-ar curge sange din nas, iti sangereaza o gingie, unghiile , o bubitza. de ce exista interdictii speciale doar pt ca e organ feminin:(

Din cate stiu in biserica nu este voie sa curga sange, daca se intampla acest lucru biserica trebuie resfintita. Si daca iti curge sange din nas sau te tai la mana, nu este voie ca acest sange sa cada pe jos in biserica, deci nu este vorba doar de organul din care curge sangele. Poate cineva care cunoaste mai bine aceasta regula sa ne dea mai multe detalii.

O intelegere corecta, de ansamblu, asupra acestei probleme o intalnim in acest articol:

"Exista un canon atribuit Sfantului Dionisie, Arhiepiscopul Alexandriei, in care se spune: "Iar in privinta femeilor, care au curatirea lunara, daca se cuvine, aflandu-se ele asa, sa intre in casa lui Dumnezeu, socotesc ca si a intreba este de prisos; deoarece cred ca nici ele fiind credincioase si cucernice n-ar indrazni aflandu-se asa, sau sa se apropie de masa cea sfanta, sau sa se atinga de Trupul si de Sangele lui Hristos; caci nici ceea ce avea curgerea sangelui de 12 ani, nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihanit a se ruga, oricum ar fi cineva, si a-si aduce aminte de Stapanul, oricum s-ar afla, si a se ruga spre a dobandi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat si cu sufletul si cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte, si de Sfintele Sfintilor". (Canonul 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei)

Din textul Sfantului Dionisie reiese ca ii este interzis femeii sa intre in biserica in perioada menstruala. Insa, cei care citesc acest canon pierd din vedere ca in vremea in care a trait Sfantul Dionisie - secolul III, toti cei care erau prezenti la Sfanta Liturghie se impartaseau, ceea ce nu mai este valabil si in zilele noastre. Din acest motiv parintele pune un semn de egalitate intre a intra in biserica si a primi Trupul si Sangele Domnului. Sigur ca avem canoane care interzic impartasirea femeii in perioada menstruatiei, dar nu avem canoane care sa interzica intrarea in biserica a femeii pentru rugaciune in perioada ciclului. Deci, ea poate intra in biserica sa se roage, nu poate insa sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului."
http://www.crestinortodox.ro/editori...ca-139057.html

Si tot in acest articol:

"Raspunsul la intrebarea In ce consta necuratia femeii la ciclu?, l-am gasit in Canonul 1 al Sfantului Atanasie cel Mare care spune: … Spune-mi mie, iubite si prea cucernice, ce pacat, sau necuratie, are o scurgere fireasca. Aceasta ar fi tot asa ca si cum cineva ar voi sa aduca invinuire pentru secretia ce se elimina prin nari, si pentru scuipatul ce se elimina prin gura; dar avem sa spunem inca mai multe si despre curgerile din pantece, care sunt necesare celui viu pentru viata....

Ciclul lunar nu indeparteaza pe nimeni de la rugaciune. Nu cred ca cineva se opreste sau ar trebui oprit din vorbirea cu Dumnezeu din acest motiv. Sfantul Atanasie cel Mare vede in neparticiparea femeii la viata din biserica in perioada ciclului o amagire a diavolului care trebuie inlaturata."

Rationamentul dvs este gresit, de fapt chiar ciudat
La menstruatie se elimina mucoasa uterina (de fapt stratul superficial al acesteia) impreuna cu sange, care nu "sta" in mucoasa respectiva, ci provine din sangele circulant- sunt multe si mici vase de sange care se rup pur si simplu, mucoasa (de fapt tesutul conjunctiv de sub ea) fiind foarte vascularizata; uneori sangele sta mai mult in cavitatea uterina si devine mai inchis la culoare.

Despre sângele care, cum spuneţi, "stă mai mult în cavitatea uterină şi devine mai închis la culoare", am afirmat că acesta nu se află în contact cu sângele adus din artere în mucoasa uterină (sânge care poate conţine şi particule din conţinutul Sfintei Împărtăşanii).
Vi se pare greşit că am subliniat acest neamestec? Şi de ce spuneţi că raţionamentul meu e "ciudat"?

Totuşi, chiar dacă explicaţia mea e corectă (sau eronată), asta nu îmi pare un lucru important, întrucât mai puţin contează dacă în plan biologic lucrurile stau într-un fel sau în altul.
Eu consider că întemeierea unei hotărâri bisericeşti, conţinută în canoane germinate în întruniri sinodale nu stă în rectitudinea unei explicaţii ştiinţifice, oricare ar fi ea, ci în interpretarea unor fapte ale vieţii din raţiuni duhovniceşti, în Duhul Sfânt. Vă rog revedeţi postările anterioare unde am subliniat acest aspect.

Detalii pe topicul in cauza.

Mă interesează foarte puţin articolele şi articolaşele şi articoleţele care se bat în cap pe internet.
Pentru mine mai importantă este învăţătura sfinţilor.

Sfântul Dionisie zice aşa:
"Iar in privinta femeilor care au curatirea lunara, daca se cuvine, aflandu-se ele asa, sa intre in Casa lui Dumnezeu, socotesc ca si a intreba este le prisos; deoarece cred ca nici ele, fiind credincioase si cucernice, n-ar indrazni, aflandu-se asa, sau sa se apropie de masa cea sfanta, sau sa se atinga de trupul si de sangele lui Hristos"

Pentru mine e clar, literă de Evanghelie, Amin.

Si esti femeie, nu?

chiar contemplam ce cuvant sa pun in loc de rationament cand scriam, dar nu am gasit altul.
ce vroiam sa zic e: vreti sa motivati biologic interdictia? voi demonstra ca nu se aplica.