copii cu un sotz alcoolic...
 

Nu stiu daca sa-i spun chiar sotz, ca nu suntem cununati decat civil. In fine... ideea e ca a ascuns foarte bine problema cu alcoolul, bea pe ascuns la inceput, etc.

Are sanatatea deja afectata de alcool. Ii tremura mainile daca nu bea, il doare ficatul mai mereu, nu mai zic de rinichi/vezica, e baiat tanar dar mai am un pic si spal dupa el ca dupa un copil mic ... si vrea copii. Si eu vreau copii, dar in situatia asta mi-e tare teama. E pacat si sa ma feresc, dar nu mai mare pacat sa fac niste copii cu probleme cu buna stiinta?

De ar fi numai alcoolul... dar mananca si toate porcariile posibile si nici post nu tine vreoadata... si fumeaza destul de mult... de ar depinde numai de mine ar fi bine, ce imi sta in putere fac sa avem copii sanatosi. Dar el nimic nu face. Nu vreau sa cred ca iubeste alcoolul mai mult decat isi doreste sa aiba copii sanatosi. E asa iresponsabil... nu stiu ce sa mai fac, si nici sa plec nu pot ca tin la el. Dar il vad cum se distruge. Parca ma si vad vaduva de tanara cu vreo 2 copii cu probleme grave de sanatate din cauza lui...

Nu vad nici o iesire, sunt disperata si plang intr-una. Aveti ceva sfaturi, ganduri... nu stiu ce sa mai fac, nu vad nici o iesire ... doar sa stau langa el sa il vad cum se omoara incet. Nu e zi sa nu bea. Se trezeste cu mana pe sticla, se culca cu mana pe sticla. Am incercat in toate felurile sa ii explic, i am aratat articole medicale ... m-am gandit ca daca nu pt el sau pt mine, macar pt copiii pe care vrea sa-i avem sa isi revina. Dar nu vrea, i se par niste prostii tot ce spun, i se pare o prostie sa nu bea si sa manance mai sanatos macar pana raman insarcinata. Parca i s-au lipit mainile de sticla, pt nimic nu lasa alcoolul. Ma doare cum poate fi atat de egoist...

Omul asta lucreaza? Ca din ce spui, ma indoiesc ca ar fi in stare, nu cumva il si intretii?

Pai nu-i de mirare ca a ajuns asa.

Nu are pentru ce sa traiasca, nu are pentru ce sa lupte, are toate la nas.
Tu esti la mana lui, indiferent ca bea sau nu, ca se sinucide lent sau nu.
Nici nu e nevoie sa-ti demonstreze ca te iubeste, ca te merita, sa te ia de sotie.

Esti dependenta de el, asa cum el este dependent de sticla si desi pentru alcool ar fi se pare, in stare sa moara, pentru tine se pare ca nu e in stare de mare lucru.

Tu trebuie mai intai sa-ti vindeci depdenta.

Intreaba-l daca vrea sa moara sau sa traiasca, ii spui ca tu ai o viata de trait, intreaba-l daca a ales sa moara si de ce.

Iar daca vrea sa traiasca, vrea copii, sa se puna pe picioare.
Daca nu poate scapa de unul singur de patima alcoolului, sa mearga la dezalcoolizare, sa mearga la terapie, sa-si caute un duhovnic de care sa se tina pana se ridica din patimi.

Sa-si intemeize cum trebuie o familie, care inseamna barbatie, responsabilitate.

Daca nu vrea sa se puna pe picioare si vrea sa moara, lucrurile sunt foarte simple pentru tine - lasa-l in plata Domnului si vezi de viata ta.
Daca nu poti nici tu sa-ti parasesti patima, atunci el de ce ar lasa-o pe a lui?
O sa va prabusiti impreuna.

Ce e mai tragic este ca in procesul asta s-ar putea sa apara si niste copii, pe care o sa-i trageti in jos cu voi.
E plina presa de astfel de cazuri, oameni alcoolici, fara simtul responsabilitatii, care s-au apucat sa faca copii, si unii nici nu s-au oprit la 1-2 ci au ajuns si pe la 5-6, ajungand sa moara de neglijenta, foame, mizerie, etc.

Ce vorba este asta, sa nu bea "pana raman insarcinata".
Si pe urma?? Ai sa pleci si ai sa-l cresti singura?
Sau il lasi sa-l omoare taicasu' la un moment de betie?

Alin ti-a dat un sfat extrem de bun si a explicat foarte bine ceea ce ere de explicat.
Nu pot decat sa fiu de acord cu el si sa iti spun sa citesti cu atentie ce ti-a scris si sa iei aminte.

Viata e mai scurta decat tindem sa credem.
Dar si lui se pare ca degeaba ii explici. Trebuie dus la dezalcolizare, cum spune si Alin, are nevoie de terapie, trebuie sa-i spui ca daca o tine tot asa, ramane singur, sau iti convine ideea sa stai o viata cu un alcoolic si sa nici nu puteti face copii, caci, daca sotii, sau unul din soti e in stare de ebrietate cand se conepe copilul (si se pare ca el ar fi, indiferent cand l-ati concepe), poate suferi de o gramada de malformatii de tot felul.

Cea mai grava problema a lui e alcoolul; mai bine sa manance nesantos si sa nu tina post si sa fumeze (atta timp at nu exagereaza nici cu astea pana la absurd), decat sa bea zilnic si incontinuu. Daca va scapa de patima sta, va putea scapa i de celelalte; e foarte posibil ca din patima alcoolului sa i se traga si celelalte patimi.

Alin ti-a dat un raspuns f.bun.

As mai adauga un Parinte, care este presedintele Crucii Albastre-centrul care se ocupa cu alcoolicii. Daca doriti sa scape de bautura trebuie sa ii aratati in ce hal a ajuns. Nu sa ii spuneti, sa ii aratati. Asta daca va pasa de el cu advevarat. Daca vomita si lesina in voma, acolo sa il lasati. Daca face urat sau devine mai violent cand bea, sa il filmati si sa ii aratati. Sa il duceti de mana la clinica. Pana nu vb. fata in fata cu cei care se ocupa de alcoolici, nu cred ca articolele de pe net ar avea efect.

Dansul este dependent de alcool, iar dvs. sunteti co-dependenta de el, caci astfel v-ati fi luat talpasita de mult timp. Dvs. nu vreti un sot si un tata bun ptr. copii? Evident ca un alcoolic si un fumator nu poate oferi asta pana nu se vindeca. Un drac nu poate fi un tata bun, sub nicio forma. Sper ca nu va bazati pe ideea prosteasca ca eu pot sa il schimb si sa il vindec. Asa fac multe. Iau de sot si de tata un barbat care vb ginecologic, bea, fumeaza si dupa ani se plang ca e jale cu ei. Cum iti asterni asa dormi.

Alcoolismul este o boala, atat sufleteasca cat si psihica si fizica. Are nevoie de terapie si consiliere, nu de dadaca. Nu stiu daca toti alcoolicii ajung sa fie violenti, dar in multe cazuri asa se intampla. Poate aveti in orasul dvs. asociatii gen Crucea Albastra. Mergeti dvs, intai si vb cu ei si poate puteti sa il lua si pe el dupa. Dar nu stiu daca merita sa pierdeti timpul.

Si fumatul este o mare problema. Nu afecteaza doar plamanii, inima etc. Afecteaza si creierul, exact ca si alcoolul si drogurile. Poate ati vazut cum reactioneaza un fumator inrait cand nu are tigari ptr. cateva ore. Plus ca nu e sanatos ca un tata sau o mama sa respire in fata bebelusilor, caci acestia sunt f.sensibili si pot avea probleme din cauza asta. Nu este recomandat nici macar sa doarma in camera cu un fumator.

http://www.dependenta.org/

Cine sunt ”co-dependenții”?

Co-dependenții sunt persoane din apropierea dependenților care suporta consecințele consumului și care contribuie involuntar la stabilizarea bolii. Comportament co-dependent pot manifesta colegii și șefii de la serviciu, mama și tatăl, soțiile sau soții, prietenii și frații și chiar proprii copii. Astfel de comportamente tipice ale co-dependenților sunt acelea de a prelua responsabilitatea pentru cel dependent, de a scuza comportamentul său, de a-l scuti de anumite dificultăți, de a încerca să controleze comportamentul dependentului căutând rezervele de băutură sau droguri, ferindu-l de alcool, încercând să-i dovedească minciunile, controlându-i banii și în cele din urmă devenind ei înșiși nesinceri față de cel dependent, de sine și de alte persoane în ce privește realitățile dependenței și sentimentele legate de ea.

Pai daca in casa voastra este cel cu cornite cum sa fie bine?
Unde este Hristos in familia voastra? Ce loc ocupa El?
Pai voi, in fata lui Dumnezeu, stiti ce sunteti? Niste desfranati. Amandoi. Traiti in desfranare si vreti sa fie bine. Cununati-va religios, spovediti-va si apoi luptati amandoi pentru familia voastra. Ori va cununati in fata lui Dumnezeu ori va despartiti.

Foarte bine ca iti iubesti sotul. Asa trebuie, sa va iubiti, sa fiti trup si suflet, sa fiti una, dar una intru Hristos , altfel diavolul dantuie in casa voastra.

In casnicie trebuie sa fiti trei, nu doi, asa spune Par. Zaharia Zaharou de la Man. Sf. Ioan Botezatorul din Essex. Adica: voi doi si Hristos.

Cat mai urgent sa va cununati in fata lui Dumnezeu. Fara binecuvantarea Bunului, niciodata nu va fi bine. Si uite ca dintr-un pacat cadeti in altul si tot asa. El bea, tu te feresti sa faci copii, si asa mai departe.
Nu vezi solutii? asta este solutia. primiti-L pe Hristos , invitati-L in casa voastra si in viata voastra.

Nu știu dacă există alcoolic să fi scăpat singur din patima asta. Problema lor este în primul rând slăbirea până la anihilare a voinței. Prin urmare, singura soluție este să împrumute voința altcuiva care să-l ajute, să facă ascultare desăvârșită, cu alte cuvinte, supunându-se unui program de dezalcoolizare. Nu trebuie să se lupte, căci nu are putere; trebuie să se supună unei voințe sănătoase, care poate fi și a soției.

Din câte am înțeles e de mult ajutor să meargă la Alcoolicii Anonimi de la spitalul 9 (în București). Dacă nu el, poate chiar tu, pentru început, ca să vezi ce se poate face, cum au trecut alții prin astfel de probleme.
Mai este cel puțin un topic în care a fost abordată problema asta chiar cu profesionalism, după părerea mea.

În orice caz, a ține la cineva și a-ți păsa de el, a nu vrea cu orice chip să te salvezi pe tine lăsându-l pe el să se piardă nu înseamnă a fi dependent de el. Nu poți să iubești fără să riști, uneori chiar viața, dacă nu chiar mântuirea. Însă riscul este inerent vieții creștinului, pentru că viața înseamnă luptă dramatică pentru mântuire, a cărei biruință o vom cunoaște doar când se va încheia. Nu ai cum să pierzi în această luptă dacă te ții aproape de Hristos. A se părăsi păcatul, nu omul. Prăbușirea lui e și prăbușirea ta. Omul are nevoie de ajutor, căci e căzut între tâlhari, chiar dacă nevăzuți.
Cred că soția trebuie să aibă hotărârea și energia pe care el nu o poate avea. Trebuie să fii categorică nu în a-i interzice să mai bea (căci nu poate, chiar dacă promite), ci în a-i cere să meargă la tratament, să se lase ajutat.

Nu în ultimul rând (ba chiar din contră), trebuie căutat ajutorul lui Dumnezeu, căci fără harul lui nu putem nimic. Mergeți cât mai des la spovedanie (bineînțeles, dacă acceptă) și la slujbele Bisericii, îndeosebi la Sf. Maslu. Încet, încet, vindecându-vă împreună, sper că veți ajunge și să vă cununați.
Este drum lung și greu, însă vindecarea este posibilă. Nu vă veți îneca împreună atâta vreme cât fie și doar unul dintre voi nu se va desprinde de mâna întinsă a lui Hristos.

Alcoolismul e o boala de care se scapa greu. Sotul dumneavoastra nu iubeste alcoolul mai mult decat familia, ci este o victima a dependentei de aceasta substanta. A-l pune sa aleaga intre familie si patima e corect; a-l pune sa spuna pe cine iubeste mai mult e incorect, pentru ca el nu iubeste sticla, ci sufera de pe urma ei. Ba chiar isi da seama ce rau face familiei sale, insa este neputincios sa lupte impotriva bolii.

Foarte multi oameni au reusit sa se lase de alcool, de tigari, jocuri de noroc si de tot felul de alte vicii care aproape ca le-au distrus viata. Insa cei care s-au lasat de alcool n-au facut-o niciodata singuri - este nevoie de sprijunul neconditionat al familiei, al prietenilor, colegilor, cunoscutilor. Si, bineinteles, de ajutor specializat. Drum lung si anevoios, dar singurul care poate scoate pe om din patima betiei.

Din ce spuneti dumneavoastra, sotul dumneavoastra a trecut de mult de momentul in care inca se mai putea ajuta singur. El este acum o victima si singur nu se mai face om. Deznodamantul acestei situatii nefericite de familie este, de acum inainte, in mainile dumneavoastra, nu ale sotului.

Revin, pentru că îmi dau seama că nu am răspuns la întrebarea ce te frământă, respectiv păcatul opririi copiilor. Având în vedere situația descrisă, eu m-aș gândi la abstinență până la începutul, măcar, al vindecării, și până la căsătorie. Însă sfatul duhovnicului n-ar trebui să lipsească.

Sa raspund pe rand... da, lucreaza. De asta mi-am dat destul de tarziu seama ca e dependent de alcool. Pt cine nu stie, e dificil sa faci diferenta intre cand e baut si cand nu e, pt ca nu afiseaza simptomele clasice de om baut. E asa: cand nu bea e irascibil si foarte nelinistit, tremura tot, nu se poate concentra la nimic, si cand bea e vesel, linistit, nu mai tremura... si asa sa stiti ca greu imi dau seama, mai bea pe ascuns si acum, si imi dau seama ca a baut cand vad ca are iritatii pe piele, pt ca si-a facut ficatul varza.

Ca e alcoolic nici macar nu admite. Zice ca s-a lasat de baut cand nu bea tarii si o da masiv pe vin si bere, ca si cum alea nu s-ar pune... si sta mai mereu cu sticla de coniac in buzunar, si la servici isi ia de baut de acasa... dar nu admite niciodata ca e alcoolic, cand incerc sa ii explic ca are o problema, ca are nevoie de ajutor, ca se omoara asa, ca se poate totusi vindeca, o ia ca pe o insulta, ca si cum as bate campii aiurea.

Despre cununia religioasa... o puteam face dar mi-a fost mie teama. Am fi profanat grav taina, ca si cum as fi intrat in calugarie fara nici o spovedanie. La inceput bine, imi zicea ca se duce la biserica, etc. Acum si daca mai am rufe ramase de spalat pe duminica imi face capul toba sa le spal, de mers la biserica nici nu se pune problema, ma trezeste de dimineata sa fac curat, sa spal si sa ma duc sa ii iau bere si tigari. Si sarbatorile sunt ca si cum nu ar fi, doar un prilej sa mai bea. E si foarte departe de unde stam biserica ortodoxa aici, ca nu suntem in Romania sa avem cate o biserica la fiecare colt de strada...

Despre abstinenta... ce pot sa spun. Iau anticonceptionale. Tocmai am spus ca nu tine post. In nici o privinta, degeaba vreau eu sa tin, ca nici la alimente nu pot, ca se supara si ne certam daca nu mananc cu el...Stiu ca si desfranarea ar avea efecte negative asupra aventualilor copii. Stiu si ca e pacat sa ma feresc. Dar nu prea am optiuni, nu pot sa fac copii in situatia asta, desi imi doresc foarte mult. Asa nu se poate. Nu am ce sa fac...

Vointa sa il ajut eu am. Am si rabdare. Dar daca el nici macar nu admite ca are o problema si ca se distruge pe el si tot in jurul lui... eu ce sa fac, ce pot sa fac? Sa ii interzic am incercat si nu am cum, nu merge. E incapatanat cum n-am vazut, daca sunt mai categorica si mai mult bea, face exact opusul la ce zic. Si daca il iau cu vorba buna, cu explicatii, rugaminti, argumente, nu face decat sa bea pe ascuns mai mult, si de fatza cu mine mai putin.

In ce hal a ajuns... ce sa ii arat? Daca nu vede cand unda patul ca un copil mic, daca nu vede cand se trezeste si nu mai ajunge la toaleta si face prin casa, ca nu mai e treaz sa isi dea seama unde e si ce face, daca nu isi da seama cand il doare ficatul zilnic, cand doctorul ii spune sa nu mai bea, daca nu se trezeste la realitate cand ii apare urticarie pe piele cand bea, daca nu vede ca nu poate sa lase o sticla neterminata, daca nu isi da seama ca toate problemele de sanatate le are de la alcool... ce sa ii arat eu sa il conving ca problema exista, nu doar mi-o imaginez eu? La dezalcoolizare nu ar merge sub nici o forma. Il intreaba medicul cat bea, ca-si da seama, si el zice ca bea cate un pahar cand si cand. Am rabdare, spal dupa el, ii explic fara sa ma enervez, ii explic si iar ii explic, il rog sa se potoleasca, ca se distruge pe el si ma distruge si pe mine... nu se lasa sub nici o forma.

Stiu ca si fumatul e o problema. Sunt nefumatoare eu, si el fumeaza in casa, refuza sa deschida geamul sau sa se duca in bucatarie, sunt si eu obligata sa respir acelasi aer, sa fumez pasiv. Imi dau seama ce nociv e, si imi dau seama cat de nociv ar fi daca as vrea sa am un copil...

E... cazut intre talhari, da... eu vad talharii dar el nu ii vede.

De spovedit... el in nici un caz nu face asta. Niciodata. Doar sa faca Dumnezeu o minune. ca el nu crede, zice ca e crestin pt ca suna bine, cred ca de asta imi si zicea la inceput ca merge la biserica... Dar crede de fapt ca biserica e o organizatie menita sa jefuiasca oamenii... si nu mai zic de preoti cum vorbeste. Si crede ca viata dupa moarte nu exista.
Eu in tara ma spovedeam... dar nu sunt in tara acum, si sa imi schimb duhovnicul e exclus, e prea mult timp de cand ma spovedesc la dansul.

Nefiind cununata cu el nu veti reusi nimic pe calea credintei ,adica sa zicem ca ati putea sa cititi acatistul "Potirul nesecat" sau din Psaltire.
Intre d-voastra si el nu e o legatura de rudenie.Cel mai bine ar fi , daca nu va cununati ,sa va despartiti .Gandirea ii este afectata daca are creierul imbibat de bautura.Minune sa nu asteptati daca nu faceti nimic in sensul asta.Mai mult l-ati ajuta daca v-ati separa de el ,chiar daca locuiti in aceeasi casa ,adica sa nu aveti relatii trupesti.Asa cel putin nu mai stati in pacat si il puteti ajuta cu rugaciunea.
E roman ortodox ?

da.

nu pot sa il las. Chiar daca nu se face bine, nu o sa fac copii cu el asa la bautura, dar de lasat tot nu il las, ca nu pot pt ca tin la el. Poate nu e iubire adevarata ce simt, poate e un Sentiment bolnavicios, dar nu pot sa il las, mai ales asa in starea asta.

Poate ar fi bine sa cautati aproape de dumneavoastra un duhovnic si sa va spovediti totusi, mai ales ca acum este si Postul Mare. E foarte bine ca aveti de mult timp un duhovnic dar, avand in vedere ca e un caz special, e mai bine sa va spovediti la altcineva decat deloc. Deasemenea, daca aveti posibilitatea, luati legatura cu duhovnicul din tara (telefonic/e-mail) si rugati-l sa va dea un sfat.
Dumnezeu sa va intareasca in aceasta incercare! Doamne ajuta!

Daca incerci sa-l ajuti si nu asculta eu zic sa nu faci copii ca v-or fi alcolisti ca el, eu as luao la fuga iti pierzi timpul viitor nu ai cu el nu se merita mai bine singura decit asa... serios.

Nici nu e sotul ei ca sint necununati.

Indragosteala asta e o boala sa stii nu duce la bine, si asa multe femei isi ingruneaza viata, atunci de ce mai intrebi lumea ce sa faci daca tot faci ce crezi tu? numai o intrebare.

Pai ai nevoie de un duhovnic foarte bun care sa-ti dea un sfat inspirat de Duhul Sfant. In fata lui Dumnezeu nu sunteti in ordine, chiar daca spui ca-l iubesti. Ori va cununati religios pentru a te putea ruga pentru el, ori va separati pentru ca, traind o vreme in curatie, Dumnezeu sa te ajute sa iei o decizie inteleapta, iar pe el sa-l ajute sa observe ca greseste.

SF Nectarie
 

Buna seara!Nu stiu daca am postat un mesaj pana acuma,dar am tot citit mesajele voastre,citesc de cateva zile acatistul SF Necatrie si vreau sa zic ca ma simt foarte bine si am incredere in mine,sf ma ajuta si ma octroteste,chiar acuma cateva zile am castigat un premiu nu este un premiu mare dar este ceva ceva .Daca aveti probleme nu ezitati sa citeti Paraclisele Maicii Domnului cat puteti din ele ca sunt mai grele si acatistul Sf Nectarie.
Multa sanatate la toata lumea si aveti incredere in Dumnezeu!

Poti macar sa-i pui in vedere ca il parasesti daca mai continua asa.
Ca jumatate din problema lui, esti tu, 'dragostea' ta neconditionata il distruge, ii ofera libertatea si orbirea de care are nevoie pentru a se sinucide mintindu-se ca totul e in regula.
Cati ani ai totusi de iti permiti sa irosesti astfel timpul?

De cat timp va stiti?
Mereu a fost asa? De cand s-a apucat?

Am gasit ceva pentru initiatoarea topicului, si o rog sa vizioneze

http://www.youtube.com/watch?v=qPFkC0yHgIM

Patima betiei:

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...iei-68568.html

DESPRE URÂTA PATIMĂ A BEŢIEI: http://www.parohiamacin4.org/pacatul...lcoolismul.htm

Nu vă faceţi robi alcoolului, ci lui Dumnezeu!

„Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului” (Efeseni 5;18-19)

Fugi cat poti de repede . Asta nu e viata.Stiu ca nu ma "aliniez" principiilor crestin-ortodoxe, dar nu vad alta scapare din situatia ta. Mai ales pentru ca nu sunteti in tara. Cunosc cazuri de alcoolici care stau periodic la dezalcoolizare si dupa aia o iau de la capat. cati ani aveti? Presupun ca sunteti de varsta tanara spre mijlocie. Daca de acum speli dupa el prin casa ca nu nimereste baia....Asa ceva chiar ca nu am mai auzit. Si faptul ca nu ai duhovnicul linga tine face intreaga situatie si mai grea. Elibereaza-te.....nu mai sta pe ganduri. Tu lucrezi?

Draga ortodoxa2310, am citit postarea ta si am ramas socata de asemanarile intre sotul tau si tatal meu. Si el a baut de tanar si se ascundea, mama nu si-a dat seama de patima lui decat dupa casatorie. In prezent are probleme de sanatate (mai ales cu ficatul) si ii tremura mainile vizibil. Singurul lucru la care depaseste bautul este fumatul.
Mama este un exemplu de femeie care are copii cu un astfel de om si tocmai pentru ca tu te afli in dilema in ceea ce priveste copiii, am hotarat sa-ti scriu, desi sunt lucuri dureroase pentru mine.
La nasterea mea tata n-a venit sa o ia pe mama de la spital decat la o zi dupa ce ea trebuia oficial sa paraseasca spitalul. El... sarbatorise cu prietenii, evident la baut.
La nasterea sorei mele nu s-a dus deloc, mama a venit acasa cu autobuzul. El "sarbatorea" din nou. Si tatal meu isi dorea foarte mult copii, cat mai multi, dar mama nu s-a incumetat sa aiba mai mult de doi in conditiile date.
Si daca ar fi fost doar alcoolul si fumatul nu ar fi fost atat de rau, dar a inceput pe cand aveam 5-6 ani sa o si bata pe mama foarte rau de fata cu noi. Groaza pe care am simtit-o in momentele acelea, cand ma temeam ca o omoara in fata noastra, ma cutremura si acum si probabil o sa ma urmareasca toata viata. Cand noi am crescut (in liceu si facultate) a incetat cu bataile si a inceput sa bea doar seara inainte de culcare, iar betiile mari le facea doar ocazional. L-am iubit enorm pentru momentele lui de trezie. Atunci a fost "tata". Chiar daca ocaziile cand am fost impreuna la plimbare sau un film pentru copii le pot numara pe degete, totusi ele sunt comori de mare pret pentru mine.
L-am iubit foarte mult si pe bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, care nu a fost alcoolic dar a fost foarte mare fumator. Tata isi aminteste ca bunicul ii spunea ca nu poate sa se lase de fumat. Asta era justificarea in fata mea cand eu incercam sa-l conving sa se lase de fumat si de baut.
Cand eram mici, ne petreceam uneori vacantele la bunici si dormeam cand eram foarte mici in camera cu bunicii. Era un fum asa de dens acolo incat puteai sa-l tai cu cutitul. Bunicul, tata si unchiul fumau tigara dupa tigara pana adormeau. Bunicul tinea foarte mult la noi, sunt sigura de asta, dar nu si-a pus vreodata problema ca fumul ar putea sa ne afecteze sanatatea. Ne vedea ca adormeam cu cearceaful la nas pentru ca noi simteam pur si simplu ca ne sufocam si el isi inchipuia ca ne displace doar mirosul de Carpati si Marasesti.
Apropos, bunicul a murit de cancer de esofag. Parintii mei (din pacate si mama fumeaza) au zis ca nu are absolut nici o legatura cu fumatul si continua sa fumeze veseli si inconstienti.
Cred ca orice om are o toleranta foarte mare fata de propriile, dragele, scumpele, pretioasele lui vicii si refuza sa vada realitatea.

Poate d-voastra nu aveti servici si v-ar fi greu sa il lasati.
Mai tarziu va lasa si serviciul ,am avut exemple care de dimineata se luau de bautura si plecau din birou.
Poate sa o duca pana la 50 ani sau mai mult ,timp in care va trece tineretea.
Macar vorbiti cu un parinte imbunatatit din tara ,vedeti ca sunt pe la manastiri sau parintele Ciprian care acum e in Bucuresti.Urmati sfaturile lui fara nici o indoiala ,faceti ascultare.
Macar separati-va de el .
Parintele Arsenie Boca spune ca mai degraba scoti din iad pe cineva decat se lasa un betiv de bautura.E o patima foarte rea.

Cu ce il ajutati daca nu il lasati ,se lasa de baut ?
Deci el traieste la fel ca atunci cand ar fi singur.
Poate rugaciunile unei mame disperate sa il scoata din starea in care se afla.

Pentru initiatoarea topicului: asta nu e viata, ce duci tu. Daca e pe-acuma trebuie sa speli dupa el ca nu mai ajune pana la baie, daca de pe-acuma uda patul de beat e e, ce faci peste ani si ani? Cat crezi ca rezisti si sa ramai si intreaga la minte?

O tineti toti cu cununia religioasa. Da, e bine sa fi cununat religios, dar, sincer, nu cred ca ii va ajuta cu nimic; n-o sa se intample nici o minune DOAR pentru ca fac cununia religioasa, deoarece tipul nu vede o problema in alcoolismul sau. Minunile se intampla cand persoana in cauza stie ca nu e in regula, cand persoana in cauza isi da seama ca e bolnav (da, alcoolismul e o boala, grava). Nu se intampla o minune doar pentru ca te casatoresti religios... Cred in minuni, dar nici minunile nu vin pentru ce care nu vad ca au problema. Dar asta e parerea mea profesionala si ca om.

Eu zic sa iesi din relatia asta cat poti de repede, pentru ca in still asta, n-o sa se schimbe nimic in bine; eventual in rau... In general, dupa o varsta, alcoolicii devin si violenti, mai ales daca nu au bani de bautura sau bautura la inemana, si se poate ajunge foarte urat pentru tine in primul rand.
Si ceea ce simti tu nu e iubire, e OBSESIE, e dependenta. Tu esti la fel de dependenta de el cum e el e alcool; dar tu POATE ai mai avea o scapare, daca nu faci ca el si aculti/citesti e zic si cei care vad lucrurile in afara. Uneori vezi mai bine din afara decat din interiorul unei siruatii, iar cand ai trecut si tu prin lururi asemanatoare ti e zici.
Tatal sotului meu e alcoolic, si nca nu a ajuns atat de gav ca sotul tau, si tot e foarte nasol. El poate sta fara bautura daca nu are asa ceva sa bni sa-si cumpere, al tau deja nu mai poate si asta deja agraveaza lucrurile putin.
Are nevoie deo internare intr-o clinica psihiatrica care are si un program de dezalcolizare; asta daca vrei sa ai si tu, macar pentru o vreme, o viata acceptabila.
Ce faci tu, e aproape de nebunie, mai ales ca pare ca marea ta problema e doar ca nu pot face copii cu el din cauza alcoolismlui; restul problemelor nu par sa iti para asa mari probleme, desi restul problemelor sunt mai mari, pentru ca aca se rezolva restul, se pot face apoi si copiii.

QUOTE=ortodoxa2310;554623]
Ca e alcoolic nici macar nu admite. Zice ca s-a lasat de baut cand nu bea tarii si o da masiv pe vin si bere, ca si cum alea nu s-ar pune... [...] ... dar nu admite niciodata ca e alcoolic, cand incerc sa ii explic ca are o problema, ca are nevoie de ajutor, ca se omoara asa, ca se poate totusi vindeca, o ia ca pe o insulta, ca si cum as bate campii aiurea.
Si sarbatorile sunt ca si cum nu ar fi, doar un prilej sa mai bea.
[...] daca nu vede ca nu poate sa lase o sticla neterminata, daca nu isi da seama ca toate problemele de sanatate le are de la alcool... ce sa ii arat eu sa il conving ca problema exista, nu doar mi-o imaginez eu? La dezalcoolizare nu ar merge sub nici o forma.
De spovedit... el in nici un caz nu face asta. Niciodata. Doar sa faca Dumnezeu o minune. ca el nu crede, zice ca e crestin pt ca suna bine, cred ca de asta imi si zicea la inceput ca merge la biserica... Dar crede de fapt ca biserica e o organizatie menita sa jefuiasca oamenii... si nu mai zic de preoti cum vorbeste. Si crede ca viata dupa moarte nu exista.
[/quote]
Nici tata nu a admis niciodata ca are o problema cu alcoolul. A mai zis din cand in cand ca nu se poate lasa, ca sa scape de rugamintile noastre de a incerca sa se desparta de alcool, dar sub nici o forma nu admite ca e alcoolic. Cand mi-a zis acum doi ani ca n-a mai baut de doua saptamani nimic si pana sa apuc eu sa ma bucur a completat "doar vin si vodca beau acum, m-am lasat de bere", am crezut ca isi bate joc de mine. Se pare insa ca este un mod de gandire normal printre alcoolici.
Cei mai buni prieteni ai lui au fost mereu si sunt betivii din bomba in care se opreste cu evlavie dupa fiecare zi de lucru. Sa nu indrazneasca cineva sa nu le acorde cinstea suprema ca e jale! I se umezesc ochii cand vorbeste despre ei si despre necazurile lor (cauzate ghici de ce). Pe sotul meu tata il dispretuieste profund, din simplul motiv ca nu ii place sa bea. Pentru el, cine nu bea nu este "barbat". Cu oamenii aceia tata vorbeste tot felul de lucruri "specifice" patimei lor: inventeaza adultere nu numai nevestelor ci tuturor femeilor pe care le cunosc, vorbesc cu ura despre tot ce tine de Biserica si Dumnezeu si cine stie ce alte lucruri la care nici nu vreau sa ma gandesc.
De cand ne-am casatorit noi si am plecat la casele noastre, au reinceput si bataile, mai violente ca niciodata. De mai multe ori mama a fost la un milimetru departare de moarte si in cele din urma am convins-o sa se mute la mine. Motiv pentru care tata nu ma va ierta niciodata.
Pe langa abstinenta cu vodca, tata mai crede si afirma si alte paradoxuri care te lasa masca si asta cand este treaz!
Desi spune ca nu crede in Dumnezeu si viata de dupa moarte, crede totusi cu tarie in blesteme, descantece si draci, pe care de multe ori le face responsabile pentru actiunile lui. Ultima data cand am reusit sa il iau cu mine la o biserica, dupa lungi rugaminti, preotul tocmai tinea o predica in care vorbea despre responsabilitatea noastra pentru propriile actiuni si despre faptul ca trebuie sa fim constienti de ce facem si nu sa punem totul in "carca" vrajmasului. Eu ma bucuram ca a randuit Dumnezeu asa lucrurile si aude si tata acea predica spusa parca pentru el. Dupa cateva minute de ascultat, tata a iesit din biserica si s-a dus sa bea intr-un bar din apropiere. Dupa slujba mi-a spus scandalizat ca preotul acela nu este preot ci drac, cum altfel ar fi putut sa vorbeasca despre draci si blesteme in biserica? Asta a fost toata concluzia lui.
Si desi nu crede in Dumnezeu si viata de apoi, tata spune ca el e crestin si desi spune ca este crestin, ma intreaba des daca nu cumva suntem eu si sotul meu sectari pentru ca stim "Tatal nostru" si mergem la biserica si cu alte ocazii decat Craciun si Paste.
Si desi spune ca este crestin, a vorbit intotdeauna ginecologic de fata cu copiii lui sau ai altora si injura de Dumnezeu si de sfinti cu orice ocazie.
Bineinteles ca nici el nu s-ar spovedi sub nici o forma, uraste cu pasiune toti preotii si ii numeste hoti.
Printre alte lucruri minunatoare pe care le afirma, o sa mai spun doar ca i-a reprosat mamei la telefon de ce a plecat si a spus ca ea este de vina ca nu i-a spus "Nu ma mai bate ca nu mai rezist si imi iau lumea in cap!" si atunci saracul de el, a simtit ca e de datoria lui sa ii rupa in continuare coastele si sa ii puna cutitul la gat.
Draga ortodoxa2310, ti-am scris toate acestea ca sa intelegi cam la ce te-ai putea astepta. Exista si alcoolici care nu sunt violenti, dar nu se stie niciodata ce se intampla dupa ce te vede legata de el si cu copii si cred ca mai degraba devine violent un alcoolic decat un alt om.
Cum a afectat-o pe mama viata cu el? A trebuit mereu ca ea sa se zbata singura sa avem ce pune pe masa, pentru ca el a fost mereu foarte cheltuitor si desigur si viciul isi cerea partea. A indurat multe umilinte din pricina betiilor si batailor lui. Desi i-a tinut mii de prelegeri despre efectele alcoolului asupra lui si a familiei, a continuat sa spele dupa el urina si voma ani la rand. Cand el beat mort adormea pe jos la cuier, ea se chinuia sa-l traga in pat sau se ducea sa-l inveleasca si sa-i puna perna pt. ca ii era mila de el. Acum cand ar fi trebuit sa se odihneasca si ea, pt ca a ajuns la o anumita varsta, a trebuit sa plece de acasa si a facut-o nu numai de frica batailor, ci si pentru ca ii era groaznic de rusine de vecinii care auzeau totul si mai ales minciunile pe care le i imputa tata.
Cum ne-a afectat comportamentul lui pe noi? Bataile si scandalurile din familie m-au traumatizat de mic copil si am devenit inchisa in mine si tematoare. Mi-e foarte greu inca sa formez relatii, sa intru in vorba cu cineva si sa imi exteriorizez sentimentele.
Betiile lui au fost o rusine si le-am ascuns mereu in fata "lumii", constienta totusi mereu ca oamenii stiu, ca doar il vad venind acasa pe trei carari si ca nu intamplator tata primeste de la rude si prieteni de ziua lui cadou numai sticle!
Am indurat desigur si lipsuri materiale, de multe ori prin hainele mele "de iarna" intra frigul si pantofii mei erau gauriti cand ma duceam la scoala dar nu i-am reprosat lui asta. Mi-am zis ca o sa cresc, o sa muncesc si o sa-mi cumpar singura tot ce am nevoie.
Din fericire ne-a ferit Dumnezeu si nu am ramas cu probleme respiratorii dupa tot fumul inhalat pe toata perioada copilariei. Insa in prezent nu suport fumul de tigara deloc si am senzatia ca ma sufoc langa cineva care ma fumeaza. Poate e normal pt un nefumator, cine stie?
In rest sunt fizic sanatoasa, dar si bunicii si strabunicii mei erau sanatosi si am in privinta asta "gene bune".
Ce este desigur foarte rau este ca am si eu patima lui. Nu, nu sunt alcoolica, desi daca as fi fost baiat poate as fi fost, cine stie? Asa ca eu mi-am gasit refugiul in mancare si mai ales dulciuri. Spre deosebire de el, eu sunt constienta ca am o problema, sunt constienta ca imi fac rau si totusi nu gasesc mereu resursele sa ma abtin sau sa ma schimb.
Acum doi ani am avut o perioada de cateva luni in care am renuntat complet la zahar si faina alba si am inceput sa mananc sanatos. Cred ca m-am si mandrit insa groaznic, ca spre deosebire de bunicul meu (de care mi-e foarte dor) eu pot si o sa transmit un altfel de mesaj copiiilor mei. Si iata ca la sfarsitul anului trecut am cazut iar rau de tot si acum desi suntem in post, ma aflu in plin "dezmat".
Am citit mult despre dependenta de alcool, despre violenta in familie si despre patima mea si desi la inceput mi se parea ca problema mea este ilara (mai ales ca oamenii zambeau amuzati cand le spuneam ca eu am o problema ca dulciurile), se pare ca este mult mai grav decat credeam si inrudita direct cu patima tatalui si a bunicului meu. Studii recente (le-am citit in presa la inceputul anului) au reconfirmat ceea ce citisem cu ceva timp in urma scris de Bitten Jonsson in "Zucker, nein danke!" (din pacate nu a fost tradusa in engleza sau romana): dependenta de alcool si tutun bate in creier aceleasi tipare pe care le bat si dependenta de droguri, de jocuri de noroc si de... zahar!!! Sunt activati mereu aceeasi centri din creier la toti acesti stimuli. Si vestea si mai proasta este ca un dependent (indiferent de ce substanta) transmite ereditar slabiciunea aceasta si urmasii lui vor cadea mai usor in plasele unor dependente decat alti oameni.
M-am rugat pentru tata, dar foarte probabil nu m-am rugat destul. M-am rugat pentru mine, dar in mod sigur nu m-am smerit destul. De dragul lui Hristos si a scumpei lui Mame, care precis sunt indurerati cand ma vad, de dragul copiiilor mei care au nevoie de o mama sanatoasa, o sa incerc din nou sa scap de patima mea.
Tata nu o sa ia niciodata initiativa sa se schimbe atata timp cat nu constientizeaza ca are o problema. Pe el il pot ajuta doar rugaciunile.
Sper ca viitorul tau si al copiiilor tai sa fie mai frumos dar ma indoiesc ca sotul tau se va lasa de baut cat timp afirma ca nu e alcoolic.

Doamne fereste ce viata traieste aceasta sora, si ea o accepta ca si cum ar fi normala, pai daca e alcoolic, te obliga practic sa ei antoconceptionale, sti bine ca pe langa motivul avortiv, mai iti distrugi si sanatatea, nu tu post, abstinenta, mai bine il lasi si cu asta basta stai in concubinaj, iarasi lucru neacceptat de Biserica. Tu nu accepti sa desparti de el din motivul ce faci dupa, si stai si suferi mult si bine, nu va inteleg fetelor de ce acceptati sa suferiti dupa toti.

Cred ca gresiti putin aici si nu ati inteles exact ce ar trebui sa facem in aceste situatii.

Marea majoritatea a problemelor din viata noastra SUNT OMENESTI si AU SOLUTII OMENESTI.
Sunt insa si probleme care nu pot fi solutionate omeneste.

Daca esti bolnav de multe ori sunt medici si tratamente mai lungi sau mai scurte care te fac bine. Important este sa ajungi si la medicul care trebuie si sa ai rabdare in tratamentul dat.


Problema oamenilor este ca:
1. Nu stiu ce sa faca, 2. Nu mai au putere si nu stiu/inteleg nu mai reusesc sa rezolve problema respectiva.


1. Avem nevoie de multa rugaciune pentru ca Dumnezeu SA NE DEA PUTERE, SA NE ARATE CALEA PE CARE SA MERGEM.
2. Avem nevoie de foarte multa rugaciune pentru ca Dumnezeu sa ne scoata el din necazuri la care omeneste nu mai este nimic de facut.


@Ortodoxa...
Ar trebui sa nu va pierdeti nadejdea si ar trebui sa incepeti sa va rugati cu multa putere la Dumnezeu - si sa va zic si de ce.
Nu de mult am citit pe forum ce zicea o femeie - cu un nepot parca alcoolic, si care a fost sfatuita ca timp de 40 de zile sa citeasca la miezul noptii Paraclisul Maicii Domnului.
Iar femeia a scris clar, ca dupa 40 de zile omul ala s-a trezit parca din betie, sanatos, fara pic de patima in el, fara pic de dorinta de bautura, curat si nu a mai pus bautura in gura.


Alcoolismul este o dependenta de substanta externa. Dependentele sunt TRATABILE, dar trebuie sa INTELEGETI CE SE INTAMPLA.

Dupa cum ati fost sfatuita in alte posturi: duceti-va la un medic sa intelegeti ce este alcoolismul - dependenta de "alcool"; sa intelegeti care este tratamentul si cum se reduce dependenta de alcool pentru ca multi renunta la alcool cu tratament; trebuie sa intelegeti ce trebuie sa faceti dumneavoastra ca om sa-l ajutati pe sot; sa intelegeti ce nu poate el sa faca si trebuie sa faceti dumnevaostra.

Sotul dumneavoastra in momentul asta este semi-rational. El actioneaza in cauza de dependenta f.f. puternica. Mintea lui zice asa: trebuie sa beau pentru ca ma simt f.f. rau. Nu mai are putere sa decida asupra lui si ce sa faca.


Tratamentul standard are cateva componente:
1. Constientizarea - sa inteleaga despre ce este vorba
2. Renuntare la dependenta: se tine 2-3 saptamani in spital cu tot felul de sedative pentru a trece de sevraj.
3. Sa se tina singur pe picioare, dupa ce a iesit din dependenta.
4. Sa fie protejat de cei din jur.

Faceti un canon de rugaciune la Maica Domnului. Cititi cel putin 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului, si dati acatiste la Biserica.
Duceti-va la un spital (9) si vedeti intai dumneavoastra despre ce este vorba, sa intelegeti ce trebuie sa faceti.
Duceti-l la un spital si incepeti tratamentul.


Daca nu doreste sa inceapa sa se ajute AMENINTATI-L CA IL PARASITI.

DACA NU PUNETI PICIORUL IN PRAG VA VETI NENOROCI SOTUL.

Nu trebuie sa cedati psihic in fata lui si sa-i tolerati dependenta, ci trebuie sa-l "furati" din starea asta. Sa-l mintiti/pacaliti cumva sa mearga la tratament.

Din nou repet, daca nu puneti piciorul in prag cu fermitate, va veti nenoroci si dumneavoastra si el.

Rugaciune, ajutor specializat si nadejde.

Sa ne mai puneti cate un mesaj pe aici sa ne spuneti cum sunteti.

Mda.

Ce usor este sa te te lepezi de Dumnezeu, mintind in schimb ca-l iubesti pe omul de langa tine..

Noi ne miram si credem ca doar alcoolicii pot experimente aceasta stare de negare, refuzul realitatii, dar se pare ca si noi astia care ne credem in afara de patima, o facem foarte des in patima noastra de care nu ne dam seama.


Si chiar daca, din pacate, e de multe ori nu atat de evidenta ca alcoolismul sau altele, poate fi cu mult mai rea, pentru ca mergem la moarte crezand ca facem un lucru bun, sau un compromis necesar si chiar mantuitor pe undeva.

Toti oamenii sunt succeptibili la diverse dependente, nu degeaba se spune ca fiecare om are patima sa, ba de fapt unii au chiar mai multe dar daca nu sunt atat de evidente sau traieste intr-o stare de negare (care nu e specifica doar alcoolicilor), spune ca nu are.

Este posibil, binenteles, sa existe oameni care genetic sa aiba anumite particularitati neurologice care sa ii faca mult mai expusi la nevoia de placere.

Sunt oameni cu o rezistenta limitata la stres si care au nevoie sa compenseze urgent printr-o doza de placere.

Dar este posibil ca viata sa-i faca de asa natura (expunerea prematura la stres excesiv, lipsa recompenselor la efort) sau chiar dependentele precedente sa "batatoreasca" anumite mecanisme neurologice generice, ale dependentei, care mai tarziu se "axeaza" eventual pe niste patimi anume.

Si nu e un caz rar, cred ca putini sunt cei care nu au aceasta problema intr-o forma sau alta.

Cati oameni de exemplu nu sunt obezi sau spun ca nu pot tine postul?
Si dau vina pe gene, hormoni, varsta, munca, starea de sanatate (nu atat de grava cum se lauda) si mai stiu si eu - cand de fapt isi cauta fericirea in farfurie.

Nefericirea estea cea care creaza dependente vicioase si noi de multe ori credem ca nefericirea e legata doar de lipsuri, dar nefericirea e de multe ori legata si de faptul ca acel om nu are pentru ce sa lupte in viata, nu este cu adevarat atasat de nimic valoros, chiar in ciuda unor crezuri formale care le afiseaza.

Poftele alimentare ascund neimpliniri, incosecvente, goluri de care de prea putine ori suntem constienti incat sa ne straduim sa le umplem.

A lupta doar cu pofta in sine, fara a incerca sa-i cauti cauzele, fara a incerca sa umpli golurile mai intai, este o munca de Sisif si nu are castigatori decat pentru scurt timp si in aparenta.

Dar nefericirea se vindeca greu, chiar si cu un prezent promitator, oamenii de multe ori prefera sa traiasca in trecut, printre cei care i-au traumatizat, cu frica, cu ura, ratand de multe ori prezentul si incercand sa obtina o fericire "chimica", printr-o relatie saraca dar aparent satisfacataoare, cu patimile lor.

Incearca sa vezi care sunt acele momente care te imping spre a consuma dulciuri, situatiile de viata in care aceste pofte cresc, gandurile din acele momente, etc. ca sa ajungi la cauze, pe langa ceea ce se poate mai usor vedea din prisma trecutului.

Chiar daca dulciurile pot fi de post (desi doar zaharul nu e suficient de satisfacator, satisfactii asemanatoare se obtin si prin consumul de grasimi, din dulciuri, carne, lactate, etc.) patima evident nu este, si desi poti manca de post, daca nu reusesti sa tai si poftele care pot fi chiar implinite cu alimente "de post", nu postesti cu adevarat.

Nu te lasa descurajata, postul tau poate incepe foarte bine si de azi, asa cum spune si cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur, care se citeste chiar in noaptea Invierii, dupa pilda lucratorilor din Sf. Scriptura, si cei din ceasul intai si cei din ceasul al noulea, aceeasi plata vor primi.
Important este sa vina la lucru, pentru ca trebuie sa luam aminte si la pilda fecioarelor, daca vor ajunge prea tarziu, intarziind din cauza neglijentei si lipsei de intelepciune, vor ramane pe afara.

Daca a ajuns la acest stadiu, este clar ca are nevoie de un ajutor de specialitate si de internare la o clinica de dezalcoolizare! Daca vreti sa-l ajutati cel mai indicat ar fi sa faceti acest lucru.
Apoi dupa tratamentul de dezalcoolizare ar exista doua variante: daca va iubeste si poate sa renunte la acest viciu atunci poate ar mai fi o sansa pentru casnicia dumneavoastra, insa daca nici dupa tratamentul de dezalcoolizare nu poate renunta la acest viciu, atunci foarte greu de cezut ca se mai poate salva ceva.

Foarte interesant si folositor mesajul Alin,multumim!
Intradevar noile descoperiri medicale arata ca pasiunea pt dulciuri a unora deriva din problemele alcoolice ale parintilor(este adevarat ca alcoolul se metalibolizeaza sub o alta forma de zahar,in sistem?).

Bine,problemele cu mancarea sunt in general de ordin traumatic si se adreseaza in primul rand planului emotioanal,afectiv.
Am avut si eu o forma mai usoara dar am scapat prin posturi successive si literamente alte preocupari care sa tina mintea ocupata.
De multe ori zic cu mandrie ca am vointa,cand as putea sa gresesc si totul sa fie pus in numele lui Dumnezeu si El de fapt sa ma fi ajutat de fiecare data in mod miraculous sa ma mentin pe linie!


Scuze pt offtopic,eu una nu stiu,nu pot sa zic nimic vizavi de acest subiect!
Intotdeauna am observant ca oamenii care se baga in astfel de probleme grele nu sunt interesati de sfaturile celor din jur,ci doar de un fel de sustinere,intelegere,acceptare. Ori asta nu prea o sa se intample.
Daca v-as fi stiut indeaproape poate ca as fi avut o idee insa asa,ma scuzati s-ar putea sa n-o nimeresc :)

Nici nu stiu ce sfat sa va dau, insa stiu cum e sa traiesti cu un alcoolic in casa. Tatal meu a baut dintodeauna, si mi-a fost mie dar si mamei mele foarte greu. Eu is mai drastic, in locul dumneavoastra as divorta, daca il iubiti il veti lasa, pentru ca sunteti mai SLABA ca el. Pai o sa va joace pe degete pana o sa va bage in mormant, alcolicii manipuleaza cu nerusinare, o sa bea chiar daca il amenintati ca il parasiti, chiar daca il veti bate, chiar daca ii veti fura bautura. Spunea cineva ca alcoolismul este varful aisbergului, problemele sunt mult mai adanci. El isi suplineste nefericirea in lumea alcoolului, viata reala este prea grea pentru el, si nestiind cum sa isi rezolve problemele emotionale, financiare, spirituale etc se arunca in alcool, pentru ca alcoolul ii da placere si ii anesteziaza durerea. Dar din pacate patimile cer din ce in ce mai mult, si golul din suflet devine din ce in ce mai mare, iar acel gol nu poate fi umplut decat cu Harul lui Dumnezeu, cu dragostea Sa nemasurata. Parintele Arsenie Boca un sfant contemporan spunea ca femeile care vor face copii cu alcoolicii, acei copii vor avea probleme toata viata ( malformatii ). Eu nu cred ca stiti in ce v-ati bagat, si nu sunteti constienta!!!. Va recomand daca aveti cum, sa mergeti in orasul dumneavoastra la Al-anon pentru dumneavoastra din cauza ca sunteti codependenta, si o sa va bantuie toata viata aceasta problema, si pe sotul sa il duceti la Alcoolicii Anonimi, daca se poate. In paraclisul sau acatistul Sf Efrem cel Nou spune despre sfant cum a vindecat un tanar de lanturile drogurilor si a bauturii, este un sfant grabnic ajutator, sa ii luati acatistul si sa-l cititi nu 40 de zile, CI O VIATA INTREAGA! daca va iubiti sotul si daca spuneti ca va duceti la biserica macar faceti odata cununia aia religioasa, daca nu se vor abate in continuare numai necazuri asupra familiei dumneavoastra, asta daca nu vreti sa dati divort, asta ar fi solutia cea mai buna, ma refer la divort. Si nu uitati sa va documentati! va voi lasa numai materiale de folos, numai sa aveti bunavointa sa cititi, ignoranta aduce numai necazuri!

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...lile-copiilor/

http://www.librariasophia.ro/carti-P...r-so-9084.html

Labirintul codependentei, vreau neaparat s-o cititi va las mai jos link-ul de unde puteti sa-l descarcati
http://tainacasatoriei.wordpress.com...-de-descarcat/

http://codependenta.wordpress.com/ce-este-codependenta/

http://www.librariasophia.ro/carti-S...e-so-5016.html

http://www.librariasophia.ro/carti-P...V-so-4749.html

http://www.librariasophia.ro/carti-D...V-so-1234.html

http://www.librariasophia.ro/carti-P...V-so-2275.html

http://www.librariasophia.ro/carti-G...V-so-3371.html

http://www.librariasophia.ro/carti-T...p-so-5609.html

http://www.librariasophia.ro/carti-C...D-so-3232.html

http://www.librariasophia.ro/carti-M...-so-10640.html

Deci site-ul asta este minunat numai sa incepi sa citesti, vorbesc foarte serios, aceasta maica a ajutat multe familii distruse de droguri, alcool, pornografie, deznadejde etc, ai aici mult material extrem de folositor ! trebuie doar sa te documentezi

http://www.sfintiiarhangheli.ro/alcoolismul

In clipa in care eu ma duc sa ma intregesc cu Dumnezeu, cel mai rau partener de viata poate sa devina plinatatea bucuriei mele. Pot sa-l iubesc asa cum e. Ca si Dumnezeu ma iubeste pe mine asa cum sunt. Si vom avea surprize: pe masura ce creste iubirea si rabdarea noastra, descoperim ca cel de langa noi se vindeca. Il vindeca Dumnezeu care face minuni: ca eu l-am batut la cap 20 de ani si nu s-a schimbat, iar cand l-am lasat in pace si l-am dat pe “ mana “ lui Dumnezeu, a inceput sa se schimbe.
Maica Siluana


Oamenii se masturbează, se droghează, joacă jocuri de noroc, consumă pornografie sau dulciuri în exces, numai și numai pentru că nu-și cunosc foamea și setea de Dumnezeu și nu-și hrănesc sufletul și duhul cu Viața cea Cerească! Și nimeni nu poate cunoaște această hrană dacă nu începe să guste. Imaginația nu ne poate ajuta pentru că acea Hrană nu e din lumea acesta și nu face parte din experiența existențială. E nevoie de credință și probarea prin credință!
Maica Siluana


Numai si numai rugandu-te. O doamna se plangea unui parinte: " Parinte, nu te mai ruga de el, roaga-te pentru el ". Cand vrem sa-i ajutam pe cei din jurul nostru in relatia cu lor cu Dumnezeu, incercati sa vorbiti mai putin cu ei despre Dumnezeu, ci mai mult cu Dumnezeu despre ei. Dumnezeu are un alt mod de a lucra decat al nostru. Oamenii de la noi nu primesc, dar Dumnezeu lucreaza. Nu deznadajduiti, ziceti tot timpul " Doamne, nu ma lasa, Doamne nu-l parasi ". Si sa va mai spun ceva: Luati-l de mana si mergeti cu el la biserica, fara sa-l luati de mana fizica. L-ati pus pe pomelnic? Duceti-l la biserica. Si Dumnezeu lucreaza. Sa credeti: Dumnezeu se ocupa de mantuirea oamenilor, nu noi. Noi sa ne ocupam de noi si relatia noastra cu Dumnezeu, in care sa intre toti ceilalti.
Maica Siluana


Ce parere aveti despre ceea ce se spune despre pacatele parintilor care se transmit copiilor?

Daca spune Sfanta Scriptura, e adevarat. Si noi vedem asta acum cu copii care au fost in strada sau care sunt in orfelinate. Cei cu care lucrez eu vin din strada si au pacatele parintilor pe care le-au " mostenit ", le-au invatat si perfectionat. Ce putem face? Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem? prin binecuvantare. Cum se opreste pacatul ? prin iertare. Copilul care vrea sa se elibereze de povara pacatelor parintilor trebuie sa-si ierte parintii si sa se roage pentru iertarea lor. In primul rand un parinte care a facut pacate, a facut pacat fata de mine. Eu trebuie sa spun: " Tata a facut pacate fata de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea sa-l iert. Te rog iarta-l ". Tata o batea pe mama; acesta este un pacat, m-a ranit pe mine, mi-a fost frica, mi-a ranit copilaria, mi-a ranit viata. Tata a baut, a facut pacat pentru mine, l-am urat, l-am judecat, m-a complexat, radeau copii de mine in sat, am suferit. " Doamne, iarta-l pe el " si impaca-te cu tatal tau in tine, urand pacatul din el si iertand suferinta pe care ti-a pricinuit-o. Un copil e rupt launtric atunci cand isi uraste parintii. Parintii sunt prezenti in noi, in trupul nostru, in celula noastra, ( cu ADN-ul cum spune stiinta ), in felul nostru de a vedea viata si oamenii. Pacatul omului isi pune pecetea pe trup, pe relatii, pe toata viata lui. Ei, parintii sunt in noi mai mult decat ne dam noi seama. E nevoie sa ne eliberam de robia mostenirii pacatoase. Si ne putem elibera numai prin iertare. Nu exista alta cale de vindecare decat iertarea. Sa nu ne amagim ca am iertat, pentru ca am uitat. Pana nu-mi voi vindeca celula de pacatul meu, care e ura impotriva celui care mi-a facut rau, cu puterea iubirii si iertarii lui Hristos Dumnezeu. Multi oameni scapa de boli grave impacandu-se cu parintii, iertand. Cunosc un tanar care avea un tata alcoolic si nu putea sa se impace cu el. Intr-o noapte, de Inviere, era pregatit pentru Impartasanie si tatal sau se imbatase in seara aceea, vorbise urat despre Biserica si despre Inviere si despre el ca se face popa si ca e prost, ca nu exista Dumnezeu. Si atunci el l-a zgaltait, l-a cam impins, aproape ca l-a lovit. Si a venit disperat la mine si a zis: „ Ce sa fac? Nu ma mai pot impartasi! ”. Si am zis: „ Copile, cum sa nu poti sa te impartasesti? Pai, ce zice Mantuitorul? Du-te si te impaca cu cel care are ceva impotriva ta si vino la altar. Du-te si cere iertare tatalui tau”. „ Imposibil! In primul rand ca el m-a suparat pe mine „. „ Tu fa porunca! Du-te si te impaca cu el, du-te si cere-i iertare ca l-ai zgaltait. Puteai sa rabzi. Si dupa aceea te duci si te spovedesti repede la parintele”. Asta era in Sambata Mare la ora sase. S-a dus acasa si la ora opt a venit la mine transfigurat. A zis „ Doamna – eu eram inca in invatamant – va multumesc, mi-am gasit tata. Cand i-am zis „ tata iarta-ma „ m-a luat in brate, a inceput sa planga „ A descoperit ca-si iubeste tatal si ca tatal il iubea; dar pentru ca tatal stia ca fiul il dispretuieste pentru toata mizeria lui, devenea si mai rau si mai abuziv, simtea nevoia sa-l loveasca. Fiul nu putea sa-l iubeasca pentru ca il confunda cu rautatea pe care o vedea, nu putea sa vada dincolo. Dar a facut porunca Mantuitorului cu ce-a avut, cu vointa, formal, n-a simtit nevoia sa-i ceara iertare. A crezut insa in nebunia cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta este credinta noastra. Si Dumnezeu a facut o minune. Si face mereu, trebuie doar sa vrem.

http://www.alcooliciianonimi.ro/

PASUL 1

"Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului-ca nu mai eram stapani pe viata noastra."

Care om tine sa-si recunoasca infrangerea totala? Practic, nimeni – desigur. Toate instinctele naturale se razvratesc impotriva ideii de neputinta personala. Este intr-adevar groaznic sa recunoastem ca, ducand paharul la gura, ne-am pervertit mintea intr-o asemenea obsesie a bautului distructiv, incat numai un act Providential ne-ar mai putea salva.

Nu exista alt esec mai mare. Alcoolul, devenit acum creditorul rapace, ne absoarbe toata autonomia si toata vointa de a opune rezistenta pretentiilor sale. Odata ce acceptam acest fapt concret, ruina omenescului din noi este completa.

Dar, la scurt timp dupa intrarea in AA, obtinem o perspectiva noua asupra acestei stari de umilinta. Pricepem ca doar printr-o infrangere absoluta devenim capabili de primii pasi spre eliberare si putere. Faptul ca ne admitem neputinta personala se dovedeste, in final, temelia solida pe care se poate construi o viata fericita si care are un rost.

Stim ca prea putine lucruri bune i se pot intampla unui alcoolic intrat in AA, daca el nu si-a acceptat mai intai devastatoarea slabiciune, cu toate consecintele ei. Abstinenta lui – daca exista – va fi precara, daca nu-si impune acest act de umilinta el singur. Nu va gasi nici o urma de fericire. Este unul dintre faptele de viata AA – dovedit, si imposibil de tagaduit. Principiul ca nu vom gasi taria durabila pana nu ne vom admite mai intai infrangerea completa, este puternica radacina din care a incoltit si a inflorit Comunitatea noastra.

Cand am fost pentru prima data indemnati sa ne recunoastem infrangerea, cei mai multi dintre noi ne-am revoltat. Intrati in AA, ne asteptam sa ni se predea lectii de incredere de sine. Atunci, ni s-a spus ca, in ce privea alcoolul, increderea de sine nu ne folosea la nimic; de fapt, ea era marele nostru handicap. Nasii nostri ne-au explicat ca eram victimele unei obsesii mintale, pe cat de puternica, pe atat de perfida, incat nici o cantitate de putere de vointa omeneasca n-o putea invinge. Ei spuneau ca este pur si simplu imposibil sa stapanim o asemenea obsesie doar prin puterea vointei, fara ajutor. Adancindu-ne, fara menajamente, dilema, nasii ne-au scos in evidenta sensibilitatea crescanda la alcool – alergia, cum o numeau ei. Tiranul alcool manuia o sabie cu doua taisuri impotriva noastra: mai intai, ne-a palit cu o nevoie imperioasa, care ne-a condamnat la continuarea bautului, cu orice pret; apoi, cu o alergie a corpului, care ne-a asigurat distrugerea completa in cursul acestui proces. Mult prea putini au fost aceia care, asaltati astfel, sa reuseasca vreodata sa obtina o victorie de unul uni singur. Statistic era dovedit ca alcoolicii nu si-au revenit aproape niciodata prin forte proprii. Si asa a tot fost, de cand a stors omul prima data strugurii.

In anii de debut ai Comunitatii AA, acest adevar amar a putut fi inghitit si digerat doar de cele mai disperate cazuri. Chiar si aceste epave, aflate cu un picior in groapa, gaseau deosebit de dificil sa priceapa cat de disperata era, de fapt, starea lor. Dar, unii au reusit; si cand au ajuns sa se agate de principiile AA cu fervoarea naufragiatului care apuca un colac de salvare, s-au facut bine, aproape fara exceptie. Acesta este motivul pentru care prima editie a cartii Alcoolicii Anonimi, aparuta cand existau putini membri, nu relata decat astfel de cazuri extreme. Multi alcoolici mai putin disperati au incercat metoda AA, dar n-au reusit, pentru ca nu s-au putut recunoaste neputinciosi.

Cu o colosala satisfactie, constatam ca lucrurile s-au schimbat in urmatorii ani. Alcoolici care nu-si pierdusera sanatatea fizica, familia, serviciul – ba, chiar mai aveau si doua masini in garaj – incepeau sa-si depisteze alcoolismul. Pe masura ce numarul acestora crestea, li s-au adaugat tinerii, care abia incepusera experienta alcoolismului. Acestia s-au scutit de cei zece-cincisprezece ani de infern, pe care il traversaseram noi, ceilalti. Oare cum au reusit ei sa faca Pasul 1, care ne cere sa admitem ca nu mai suntem stapani pe viata noastra?

Era evident necesara ridicarea "limitei de jos" – pe care o atinseseram cei mai multi dintre noi – la nivelul afectiunii lor alcoolice. Privind retrospectiv cariera noastra de bautori, puteam demonstra ca ne scapaseram viata de sub control, cu ani de zile inainte de a ne da noi seama; ca, deja atunci, bautul nu mai era un simplu obicei; ca era deja inceputul progresiei fatale. Celor care se indoiesc, le putem spune: "Poate ca, in fond, nici nu sunteti alcoolic. Ce-ar fi sa incercati, inca o vreme, sa beti controlat, fara sa dati uitarii ce v-am povestit noi despre alcoolism?" Aceasta atitudine a adus rezultate concrete si imediate. Atunci am descoperit ca, odata ce un alcoolic i-a explicat altuia natura adevarata a bolii sale, acesta din urma nu mai putea fi acelasi, ca inainte. Dupa fiecare noua betie, omul isi spunea: "Poate ca acesti AA au dreptate...". La capatul unor astfel de experiente repetate, adesea cu ani inainte ca marile necazuri sa inceapa, se intorcea la noi, convins. Ajunsese la fundul sacului, exact ca oricare altul dintre noi. Doamna Damigeana insasi devenise cel mai bun avocat al nostru.

De ce se insista atat asupra ideii ca fiecare alcoolic trebuie sa fi atins fundul sacului, inainte de toate? Raspunsul este ca putini ar fi aceia care ar incerca sincer sa-si aplice programul AA, pana n-au atins acest prag de jos al lor. Caci, punerea in practica a urmatorilor unsprezece Pasi AA, inseamna adoptarea unor atitudini si actiuni pe care cel ce bea inca nici n-ar putea visa sa le adopte. Care om isi doreste sa fie riguros de onest si de tolerant? Cine vrea sa-si marturiseasca defectele in fata altuia si sa incerce sa repare relele facute? Cine se sinchiseste de o Putere superioara, daramite de meditatie si rugaciune? Cine vrea sa-si sacrifice timpul si energia, incercand sa transmita mesajul AA urmatorului suferind? Nu: alcoolicul de rand, egocentric pana la extrem, nu se sinchiseste de alt suferind decat daca trebuie s-o faca pentru a supravietui el insusi.

Biciuiti de alcoolism, ajungem in AA si aici descoperim natura fatala a situatiei noastre. Atunci-si numai atunci-ne deschidem sufletul si ascultam ce ni se spune, aidoma celor aflati cu un picior in groapa. Din acel moment, suntem gata sa facem orice, numai sa scapam de aceasta obsesie, ce nu cunoaste mila.

Pasul 1 l-am luat de pe site, acuma iti las si cartea asta care o poti downloda

http://www.slideshare.net/gflorentin...marii-13524701

Depdendenta de alcool nu este doar externa. Este si interna, adica sufleteasca si psihica. Alcoolul iti modifica creierul, iti distruge celulele nervoase. Tot alcoolul iti da depresie, nici decum fericire. Nimeni nu se apuca de baut sau de droguri din prea bine sau doar asa. Apoi, te lupti toata viata cu alcoolul. Alcoolic o sa fi mereu, adica daca te lasi de baut, nu mai poti pune un strop de alcool in gura, caci sunt sanse f.mari sa cazi inapoi.

Nu poti ajuta alcoolicul stand langa el, si de ce ai vrea copii si o familie cu un om cu asa mari probleme. Nu dispar odata cu copiii si cu Taina Casatoriei. Patimile trebuiesc tratate si eliminate inainte de a face copii si a te casatori.
*
Nu inteleg ceva. De ce tot spuneti ca trebuie sa stea cu omul asta, caci NU este sotul ei. De ce sa isi piarda timpul, energia si nervii cu un barbat care nu e al ei? Nu mai bine pleaca si isi gaseste un om bun? Credeti ca daca spala dupa el si il incurajeaza sa fie alcoolic, o sa se schimbe ceva? n primul rand problema ei nu e el, ci ea. Ea sa isi vindece dependenta pe care o are de acest barbat alcoolic, caci altfel nu o sa poate sa il ajute. Sunt Parinti care spun sa nu ne casatorim cu alcoolici si sa nu pierdem timpul. Nu putem schimba oamenii si sa ii mantuim noi.

Nu există dependență externă; dac-ar exista s-ar putea ușor rezolva prin eliminarea cauzei externe și imposibilitatea de a o mai accesa.
Totul plecă de la un handicap sufletesc, de la dorințe și aspirații personale ”imposibile”, datorită cărora e necesar ca intelectul să fie ”amorțit”(alcool, droguri) cu scopul de a atenua disjuncția și a le armoniza cu realitatea... crudă, pe care subiectul o are de trăit.

Personal nu văd nici o rezolvare rezonabilă fără sacrificii majore de o parte(feminină) sau de alta(masculină).
Întrebare:
Din partea cui e necesar sacrificiul și care ar fi rezulatul acestui sacrificiu?

Din pacate vad multe cazuri prezentate pe acest forum, de barbati care nu stiu sa pretuiasca ce au- fie sunt betivani, fie violenti sau neseriosi!
Unii ar vrea sa aiba ce sa pretuiasca, insa altii care au isi bat joc! Unde mai e dreptatea aici nu mai stiu!

Cat timp nu esti cununata religios, pacatul se afla ca un zid intre tine si Dumnezeu iar orice rugaciune ai face nu sparge zidul intrucat numai prin spovedanie si renuntare la pacat poti razbate.
Se intelege ca ti-e greu si nu poti acum renunta la el, dar gandeste-te ca nu esti cununata religios deci in fata lui Dumnezeu nu esti unita cu el ca atare poti oricand divorta.
Nu poti ajuta un om care nu vrea sa fie ajutat si chiar daca nu ti se pare, toata situatia aceasta te trage in jos si te tine in lanturi. Ai grija de sufletul tau (duhovniceste vorbind)!