Patima betiei

Patima betiei Mareste imaginea.


Patima betiei

Este lucru stiut ca atractia duce la deprindere, iar deprinderea rea duce la patima. Acum, in pragul postului, se potriveste mult mai mult cu cuvantul acesta, caci obiceiul "carnavalului", adica al ospetelor la lasatul secului, ne vaneaza pe multi ca sa bem ori sa mancam peste masura.

Sf. Apostol Pavel striga: "Nu in ospete si in betii. si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma, ci va imbracati in Domnul nostru lisus Hristos si purtarea de grija a trupului sa nu o faceti spre pofta".

De frica postului negru, care se apropie, multi isi umplu caruta pana cand se rastoarna. Aceasta aduce de multe ori boala si vrand-nevrand, trebuie sa dezlege postul chiar de la inceput; ca sa vindece boala, pe care si-au facut-o singuri. Ceea ce scriu urmeaza nu spre mustrarea cuiva, ci spre mai multa paza pe viitor, atat pentru mine, cat si pentru altii. Cei care citesc pot spune si la altii, care sunt mai slabi de fire, dobandind prin asta plata de la Dumnezeu.

Pana acum am tot scris despre naravuri si patimi, care vatama cinstea aproapelui nostru sau lovesc in Sfanta Credinta. Acum voi incerca sa scriu despre un narav mai delicat, care s-ar parea ca nu vatama pe aproapele, nici credinta si nici pe cel care lucreaza naravul. Si anume vreau sa insir cateva cuvinte despre betie. Boala aceasta este tinuta la loc de cinste de catre lumea rasfatata, care este straina de cuvantul lui Dumnezeu. Multi o socotesc ca o voinicie si ca un lucru de fala. La o aratare, patima betiei se infatiseaza in chip de petrecere delicata si nevinovata, pentru aceasta.lumea o impodobeste cu numiri frumoase. Unii ii zic distractie cu cinste, altii cliefuiala, iar altii ii zic darul bauturii. Insa pe cat de gingasa ii este numirea, pe atat de salbatica cste lucrarea acestui narav. El este vlastarul lacomiei pantccelui care sta pe lista celor sapte pacate de moarte. Dupa socoteala Sf. Parinti, betia este patima pantecelui, care vine din prea multa bautura a vinului si a celorlalte bauturi spirtoase, precum si a materiilor otravitoare (stupefiante), cum este hasisul, cocaina si altele. Cu alte cuvinte, betia este intrebuintarea bauturii peste masura si fara cumpatare. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca nu intrebuintarea bauturii pricinuieste betia, ci necumpatarea, care este radacina la toate relele. Betia aduce tulburare la minte si la suflet, otraveste si ruineaza organismul omului, pricinuind tot felul de boli.

Sfantul Vasile cel Mare zice: "intrebuintarea cu masura a vinului este sanatate, iar abuzul(necumpatarea) este vatamare". "Vinul veseleste inima omului." zice Sf. Prooroc David la Psaltire, pe cand "Betia este dusmanie cu Dumnezeu", zice Sf. Vasile cel Mare. Deci, oricat de frumos ar cauta s-o numeasca lumea, betia este un pacat de moarte, patima infricosata si foarte greu de vindecat, care sporeste mereu. Orice lucru care se face fara masura este nepotrivit, insa necumpatarea la bautura este mai rea ca toate. Caci din asta vine distrugerea sanatatii, intunecarea mintii si indobitocirea omului.

Cel care se imbata nu este in stare sa tina nici o taina, nu stie de rusine, se aprinde repede la desfranare, produce greata si primejdie celor dimprejur. "Vai celor ce se scoala de dimineata si cauta bautura" ce Sf. Prooroc Isaia la cap. 5 vers 12.

Iata cum zugraveste Sf. Ioan Gura de Aur pe omul betiv: "Dobitoacele cele necuvantatoare beau atata cat le cere setea lor si niciodata nu se lasa biruite de pofta ca sa bea mai mult decat le cere trebuinta trupului lor. Pe cand omul cel cuvantator, care covarseste masura la bautura, se face mai nesocotit si decat dobitoacele. Si mai rau este ca pe aceasta boala, cum este necumpatarea la vin si la alte bauturi, care aduce atatea rele si atatea primejdii, pe aceasta boala -zic - (a betiei) oamenii nu o socotesc ca ar fi un narav rau si plin de pacat". Ii auzi pe unii ca se lauda, zicand: "Noi bem destul de mult si cu toate acestea ne tinem tari ca fierul. Nu cunoastem nici o vatamare din bautura!". Asa zic cei voinici, care au fire mai robusta. Si cu adevarat ca vatamarea bauturii nu se simte la toti indata. Din asta multi prind curaj la bautura si urmeaza cu chefurile fara frica. Dar tocmai aceasta parere sta primejdia cea mare. Caci omul, vazand ca nu imbolnaveste din bautura cea multa, prinde curaj si face tot mai inu dezlegare (adica abuz, cum zice lumea).

Dar sa fie stiut ca vatamarea cea mare din bautura (adica boala) nu vine indata, ci se furiseaza incet-incet, cum face pisica cand pandeste soarecele. Materia arzatoare, care se varsa in trup prin bautura necumpatata, nu este altceva decat o otrava, care pipaie toate organele omului, ca sa afle unde este partea mai slaba si acolo se cuibareste. O parte se urca la creier (in chip de fum), alta intra in maduva oaselor o alta parte ramane in stomac, iar restul se imprastie in toate vinele. Din asta vine uneori vatamarea ochilor, ranirea stomacului, oftica, damblaua, idropica si stricarea mintii.

Daca betia ar aduce numai vatamarea trupului, atunci primejdia n-ar fi chiar asa de mare. Caci trupul este stricacios si trecator. Insa betia vatama si sufletul, lipsindu-l de mantuire. Pentru ca arunca pe om in multe pacate grele. Betia il aprinde pe om spre desfranare, il duce la juraminte nesocotite, il face grabnic manios la ocara, la hule, la ucideri si chiar la lepadarea credintei.

Sf. Vasile cel Mare spune ca naravul betiei este demon de la sine dorit, maica rautatii, potrivnic virtutii, care pe cel curat il face destrabalat, pe cei barbatos il face fricos, betia nu cunoaste dreptate si leapada cuviinta. Sf. Ioan Gura de Aur numeste betia maica intristarii, bucuria diavolului, care naste zeci de mii de rele, ea este nebunie de buna voie, tradarea cugetelor. Cel care se imbata este mort insufletit, demon de buna voie, bolnav care nu are crezare, cadere fara raspuns si slutenie de obste a neamului omenesc.

Acestea sunt numirile cu care impodobesc sfintii pe cei betivi. Iar Apostolul Pavel, in cartea cea dintai catre Corinteni (cap. 6, vers. 9-10) scrie mai infricosat, caci zice: "Nu va amagiti, nici sodomenii, nici furii, nici iubitorii de argint, nici betivii, nici barfitorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu!" Apoi in cartea cea catre Galateni (cap. 5, vers. 10-20) mai scrie si acestea: "Faptele trupului se cunosc. Ele sunt:.defaimarea, necuratia, inchinarea la idoli, vrajitoria, dusmania, certurile, zavistia, mania, dezbinarile, smintelile, eresurile, ura, uciderile, betia, destrabalarea (distractiile necuviincioase) si altele asemenea acestora. Cei ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu!"

Vedeti, fratilor si va infricosati de cuvintele apostolesti. Sa nu mai zica cineva ca betia este o distractie nevinovata, caci ea poarta samanta desfraului si a pierzarii sufletesti. Daca deschidem Sfanta Scriptura, vedem indata doua pilde infricosate care dovedesc ca insisi robii cei alesi ai lui Dumnezeu sunt in stare sa faca lucruri necuviincioase si faradelegi, atunci cand se imbata. Noe si cu Lot erau barbati sfinti si drepti, dupa cum marturiseste insusi cuvantul lui Dumnezeu. Pe Noe l-a pazit Dumnezeu de potop, ajungand al doilea tata al neamului omenesc, iar pe Lot l-a pazit de arderea Sodomei. Dar cand s-au imbatat, au cazut in nesimtire si s-au batjocorit. Cu toate acestea, faptele lor sunt vrednice de iertare, caci numai o singura data s-au imbatat (Lot de doua ori) si anume prin nestiinta. Noe nu cunostea taria vinului, caci atunci prima data a sadit vie. Iar Lot a fost amagit la bautura de catre fetele sale. Cel care pacatuieste din nestiinta dobandeste mai usor iertare. Daca betivii n-ar cunoaste vatamarea bauturii si n-ar sti ca este pacat de moarte lacomia bauturii, atunci ar fi vrednici de iertare. insa fiecare cunoaste prea bine urmarile betiei si aude mereu cuvantul Apostolului, care striga: "Nu va imbatati de vin, in care este desfranarea!" (Efes, 5-18). Iar la Sfanta Evanghelie Domnul zice catre toti: "Luati aminte de sinea voastra, ca nu candva sa se ingreuneze inimile voastre cu mancarea si betia!" (Luca, 21-34).

Trebuie sa amintim si aceasta, ca tot pacatosul poate sa-si ascunda pacatul sau. Asa, zavisnicul isi ascunde zavistia, vicleanul isi ascunde viclesugul, cel mandru isi ascunde mandria, la fel si pomenitorul de rau, insa betivul se vadeste ori de cate ori se imbata. Pentru aceasta si sminteala este mai mare la oamenii care se robesc de bautura. in tara aceasta mai ales, unde necredinciosii nu prea folosesc vinul si rachiul, se face mai mare sminteala, cand se imbata crestinii. Caci vazand Paganii cum se imbata crestinii, se smintesc si hulesc credinta Domnului nostru Iisus Hristos.

Caci iata ce zic paganii: Dupa cum este viata crestinilor asa este Si credinta lor! Aceasta este hula infricosata impotriva adevarului sfant care se cuprinde in credinta noastra. Aici se adeveresc cuvintele Apostolului, care rasuna in cartea catre Romani: "Numele lui Dumnezeu pentru voi se huleste intre neamuri!" Sa mai fie stiut si aceasta, ca otrava care se aduna in trup din multa bautura, nu sta degeaba nici o clipa. Ea lucreaza pe nesimtite ca si viermii in lemn. Ea ataca organele cele mai gingase ale trupului, mai ales plamanii, stomacul, ficatul si creierii. Dar omul nu pricepe aceasta decat atunci cand il ruineaza desavarsit. Viermele bauturii lucreaza mocnit, insa merge in plin spre distrugere. Pot sa treaca 5, uneori 10 si chiar 20 de ani pana cand se iveste boala. insa boala nu vine singura, ci vine mai totdeauna insotita de alte doua sau trei boli grele. Atunci nu mai este vindecare, caci toti doctorii spun ca bolile care se ivesc din alte pricini, se pot vindeca prin leacuri sau prin operatii, insa cele care se ivesc din bautura, nu mai au sfarsit decat la moarte.

Sfantul Ioan Iacob Romanul-Hozevitul

.

27 Martie 2008

Vizualizari: 9787

Voteaza:

Patima betiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE