Dumnezeu nu vrea sa avem familie?
 

Cel putin asa crede sotul meu :(...
Spuneam si in alta parte ca dupa 7 ani s-a ivit ocazia sa gasim un apartament frumos si conve nabil la pret, ba mai mult s-a inteles el cu proprietarii sane mai lase cu o parte din bani pana eusea savanda garsoniera... insa cand sa semneze au inceput sa se codeasca, ba ca le-a gresit numele kn contract, ba acum ca ar avea un litigiu si sechestru pe casa si nu pot sa vanda... Alt apartament la fel de bun si sa ii ajunga banii nu gaseste, nu vrea sa dea toata agoniseala de-o viata pe vreo maghernita, la capatul pamantului ( orasului) si considera ca a facut tot ce era omeneste posibil dar Dumnezeu nu a vrut sa ne ajute pt ca probabil nu vrea sa avem familiea si copii si vrea sa traim in continuare in pacat. Eu i-am zis ca nu se poate sa vrea asta, insa nu cred ca sunt eu in masura sa ii spun altcuiva cu ce a gresit fata de Dumnezeu si de ce e suparatpeel si nu-l ajuta, asta dc nu-si da seama singur, doar duhovnicul i-ar putea spune, eventual.
Insa cred ca aici am avut si eu o vina, si duhovnicul meu.
Inainte sa se hotarasca sa cumpere, a zis ca vrea sa o las mai moale cu biserica si ca nu e de acord sa duc copilul la biserica, cand vom avea. Eu m-am supara si am zis duhovnicului iar el a zis " atunci o sa-i dea Dumnezeu copii..."( cand iai va revizui atitudinea, probabil). Iar eu m-am cam speriat, sincer. Desi nu cred c-a zis-o cu intentie, si desi nu sunt superstitioasa ( sa cred in blesteme, etc) totusi ma tem ca cererea lui s-ar fi putut inregistra undeva in transcendent ( tot ce veti lega pe pamant...). Apoi i-am zis de apartament si a zis sa-i zic sa-l cumpere, sa vedem ce face, ca el nu crede c-o sa-l cumpere, ca doar gura e de el si cauta mereu sa dea vina numai pe mine
Ulterior am avut acasa discutii intense, am fost la un pas sa ne despartim, pt ca eu nu acceptam sub nici o forma conditiile lui. Insa pana la urma a cedat el si a zis ca accepta conditiile mele si s-a hotarat sa cumpere apartamentul. Insa in suflet am avut mereu o teama ca nu se va indeplini pana la urma dorinta lui. Ceea ce s-a si intamplat :(. Acum nu stiu din vina cui si daca se mai poate face ceva...
In cartea parintelui Boca scrie diverse motive pt care poti sa nu ai parte de casa si de achizitii, chiar daca nu ai furat sau inselat, chiar si daca ai desfranat sau ai muncit duminica de exemplu... daca ar fi dupa astea, atunci nu si-ar mai lua toti infractorii case si nu ai-ar mai intemeia familii, sau regulile se aplica doar in cazul oamenilor cinstiti si cu frica de Dumnezeu?
Daca stau sa ma gandesc, am si eu o parte din vina, nu neaparat ca m-am plana la popa ai l-am facut sa blesteme, ci pt ca nu am facut nimic practic sa-mi ajut sotul., in timp ce el a muncit si a rabdat atatia ani sa stranga atat amar de bani, a umblat cu masina jegoasa si stricata, doar ca nu a umblat si descult, nu a mers la dentist decat cand nu a mai putut de durere, etc..in timp ce eu nu m-am abtinut de la cele necesare, macar, nici nu am fost in atare sa castig mai multi bani, nu m-am dus niciodata la sefi sa cer macar sa-mi plateasca orele suplimentare... am muncit atatia ani si atatea ore, dar degeaba...

Acum banuiesc ca daca m-as duce eu sau altcineva din familie la un alt preot, sa povesteasca ce s.a intamlat si sa intrebe ce ar putea fi facut, presupun ca ni s-ar spune ( si asa ar fi corect si logic) ca doar cel care a " legat" ar putea sa mai dezlege, deci tot la dansul sa mergem si sa-i cerem asta...daca vrea si daca poate, desigur, pt ca cum am zis, e posibil sa nu-si dea seama sau sa recunoasca ce a facut, poate fara sa vrea... . Cred ca si popii astia, chiar daca nu sunt clarvazatori, ar trebui sa aiba grija ce spun oamenilor, pt ca chiar daca nu e adevarat, si isi dau doar cu presupusul, oamenii sunt totusi marcati si influentati de ce li se spune. De exemplu,'mie daca mi-a zis ca doar gura e de el ( de barbatu-meu), iar apoi dupa ce ne-am certat si ne-am impacat si mi-a promis ca face cum vreau eu, eu tot am ramas in suflet cu o temere ca ar putea sa ma duca cu vorba si ca nu pot pune maxim pret pe promisiunile lui...( acum nu neaparat lt ca asa a zis popa, ci pt ca il stiu ca se suceste si se razgandeste de la o zi la alta, nu e tocmai consecvent...)
Si inca ceva: eu ce ar trebui sa fac acum, in conditiile in care nu n mai putem lua casa, nu ne mai putem nici casatori si avea copii? Daca eram deja casatoriti, as fi fost obligata sa raman cu el, la bine si la rau. Acum daca m-as desparti de el ar insemna ca am stat cu el atata timp doar din interes, nu, doar pt casa si familie, copii, asteptand de la el sa-mi ofere gratis toate astea, nu? Ce fac alte familii care sunt casatorite, insa sunt prea saraci si nu au un loc unde sa poata sa faca si sa-si creasca si copiii? Stau asa toata viata si se abtin de la procreere?

Doamne Dumnezeul nostru, care ai venit pe pamant si de la zidirea Ta ai primit batjocura, Lumineaza pe roaba Ta sa intelega faptul ca Binele pe care il vrei Tu pentru ea, este mai mare decat binele pe care il cauta dupa socotintele ei omenesti! Cauta spre nevoile noastre, nu dupa vrednicia rugaciunilor noastre ci dupa mare mila TA!

Scumpa colega de forum! Durerea si descumpanirea ta nu le poate intelege decat cine a trecut prin experiente similare. Este foarte greu sa ne pastram cumpatul atunci cand suntem apasati si stramtorati. Dar daca Dumnezeu voieste ca eu sa mor la noapte, cine sunt eu sa-I cer socoteala? Oare nu traiesc pentru a face voia Lui? Oare nu asta cerem in rugaciunile noastre: <Tatal nostru,... faca-se voia Ta!> Nu este corect sa ne suparam atunci cand voia Lui este alta decat voia noastra. Acum, mai mult ca niciodata poate, acum esti in situatia de a te arata supusa intru toate, si sa cugeti precum dreptul Iov <<Daca am primit cele bune de la Dumnezeu, oare nu voi primi si pe cele rele?>> Dumnezeu te pazeste de o nenorocire care ar putea veni peste tine daca s-ar implini voia ta, iar tu cartesti si-L acuzi ca nu vrea sa aveti familie!?

Dar nu te descuraja, ci inarmeaza-te cu nadejdea sutasului roman si cu pocainta femeii celei pacatoase, si vei fi iertata de pacate si mangaiata de mila Lui cea bogata.

Stiti ce se intmpla? Pare ca duhovnicuk a vrut sa ne demonstreze ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic, daca nu e voia Lui, iar sotul ar fi vrut si poate crede ca a reusit sa-mi demonstreze ca lui Dumnezeu nu-i pasa de soarta noastra individuala, indiferent cat ne rugam daca mergem sai nu la biserica sau daca suntem sau nu credinciosi ! Eu stiam ca nu va fi o lectie de pocainta pt el, ci ca daca nu va reusi ce si-a propus reactia lui va fi una de hula !

Draga Fallen. In primul rand duhovnicul tau nu a "legat" nimic ci doar a facut o constatare ca un om care gandeste duhovniceste bazat bineinteles si pe experienta sa de duhovnic. Si eu cred ca are dreptate duhovnicul tau. Multumiti duhovnicului ca v-a atentionat.

Deci traiti in curvie, ani, nu ati facut pana acum copii, iar cand va hotarati totusi, decideti ca ar fi bine ca la biserica copilul sa nu mearga si va mirati ca spune preotul ca nu va va da Dumnezeu copii daca procedati asa?

Te rog sa citesti urmatorul articol:

http://www.teologie.net/2014/06/24/t...-te-cine-esti/

Doi oameni iubitori de Dumnezeu cauta sa nu supere pe Tatal lor.

Nu vad de ce nu va puteti casatori. Pentru ca locuiti intr-o garsoniera? dar ce legatura are asta cu trairea unei vieti curate si frumoase in fata lui Dumnezeu? Dar si de ar fi sa aveti o scandura drept pat si tot nu ar fi un impediment pentru a dori sa fiti binecuvantati de Dumnezeu prin taina cununiei. Unde exista dragoste de Dumnezeu si de aproapele toate vor fi cu putinta.
Cate nu daruieste Dumnezeu celor ce iubesc cu adevarat! O de-ar sti oamenii cata iubire se revarsa de la Domnul, atunci cand curat iubesti, ar arunca solzii urateniei pacatului cat mai departe!
Fie ca toti oamenii sa invete sa iubeasca, dar ma tem ca userul Mihailc avea dreptate cand spunea ca iubirea este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei este aproape insuportabilă pentru omul căzut.

Nu inteleg ce legatura faceti intre casatorie si casa ? De unde, de la prezumptia "Dumnezeu nu vrea sa cumparam casa aceasta" ajungeti la concluzia "Dumnezeu nu vrea sa avem familie" ? Un lucru e sigur: Dumnezeu nu e un tip care ne rezolva problemele. In schimb, este creatorul nostru care ne cunoaste foarte bine: drept pentru care, pentru binele nostru, vrea sa traim in castitate, potrivit starii noastre: in abstinenta daca suntem singuri, in fidelitate daca suntem casatoriti.

Multe familii, inclusiv aici, in Franta, sunt prea sarace ca sa isi cumpere o casa. Si atunci, uneori inchiriaza una. Alteori, se gasesc solutii in casa unuia dintre soti. In sfarsit, mai exista familii care, un timp, traiesc la adrese diferite pana isi rezolva problema. Nu e un ideal, dar inexistenta, deocamdata, a unui "loc al nostru" nu e un impediment serios la casatorie, cel putin la inceput.
In sfarsit, potrivit cel putin viziunii catolice a lucrurilor, atunci cand nu exista conditii materiale minime (intelese ca acoperire a nevoilor primare precum hrana, caldura, imbracaminte), parintii pot decide, impreuna si in buna constinta, amanarea conceptiei prin abstinenta (totala sau in perioadele fertile) pentru o perioada de timp. Nici asta nu e un impediment la casatorie.
Il vreti ? Va vrea ? Ar fi un bun tata pentru copiii dv ? Sunteti gata sa va dati unul altuia tot ajutorul, sa fiti impreuna la bine si la rau, sa traiti in fidelitate unul fata de celalalt. Atunci casatoriti-va. Nu sunteti gata ? E timpul sa va cautati barbat, iar el sa-si caute femeie. Inca nu stiti de sunteti gata ori nu ? Luati-va tot timpul necesar unei decizii chibzuite, iar pana atunci traiti in curatie. In toate urmati voia Domnului, si toate cate va vor trebui se vor adauga voua. Casa nu face exceptie.

Adevarul e ca nu stiu de ce insista el ca mai intai sa ne luam casa, apoi sa facem un copil - daca s-o putea, si abia atunci, daca se intampla, sa ne casatorim, pt ca "asa face toata lumea", sa nu aiba copilul parinti cu nume diferire. Gurile rele insa insinueaza ca s-ar putea - stiu ca e pacat sa-mi banuiesc barbatul de asa ceca, dar....- ca el ar tine cu tot dinadinsul sa cumpere casa inainte de casatorie ca sa fie doar pe numele lui, sa nu cumva sa o piarda in caz ca nu ne intelegem.... El a mai fost casatorit odata si atunci a cumparat garsoniera impreuna cu sotia, dar asta pt ca au muncit amandoi, au tras cot la cot, in aceleasi conditii si e aceiasi bani ( ori poate a fost tipa mai "ferma" si nu a acceptat altfel?). Dupa ce s-au casatorit au continuat sa traga, pt ca voiau sa-si mai faca o casa inafara orasului, la parintii ei, pt ca voiau si ei copii si aici nu aveau loc. De data asta probabil o fi considerat ea ca a facut mai multe sacrificii ( a fost plecata 6 luni tocmai in Japonia), ca pana la urma nu s-au inteles si a plecat ea la casa ei, pe care aproape o terminasera, cu banii facuti de ea acolo, pe care el a trebuit sa-i lase ei pe toti ca sa-i ramana lui garsoniera. Acum nu stiu daca cearta si despartirea lor a fost defapt de la bani sau de la probleme de corazon ( gelozie, etc), datoria faptului ca ea a lipsit atata timp de acasa...
Acum daca m-as departi de el pt ca nu vrea sa ma ia de nevasta, sau pt ca nu ar fi vrut sa ma treaca si pe mine in actele casei, poate as fi indreptatita, nu m-ar condamna nimeni, ca in fond atata timp cat esti sotia sau partenera cuiva trebuie sa ai si tu drepturi, chiar daca nu aduci tot atat de multi bani in casa, nu? Insa daca l-as lasa pt ca nu a reusit sa cumpere un apartament mai mare....ar fi jenant, ar insemna ca sunt exact cum a sugerat doamna Dobrin, ca am stat cu el 8 ani doar din interes....

Pentru ca sotul tau si-a propus ceva, manat fiind de propria sa ambitie, de propriile sale socotinte omenesti.
Este pentru a nu stiu cata oara cand ma vad nevoit sa reiau acelasi dicurs catehetic:
Dumnezeu nu este un mare vrajitor care indeplineste dorinte celor ce-I intra in Gratie. Hristos s-a facut om ca sa faca pe Adam dumnezeu, ca sa te faca pe tine si pe sotul tau sa va puteti indeplini singuri toate gandurile cele curate, fara sa cautati vreo dadaca. Dumnezeu vrea sa-si vada fii ridicati si mergand singuri pe picioarele lor, nu doar de-abustelea, nu doar carati in spinare mereu.
"Femeie, mergi in pace; credinta TA te-a mantuit." Deci nu mai da vina pe sotul tau, care in mod vadit este cuprins de indoiala si de ganduri potrivnice. Cauta-ti pricina propriei tale necredinte, a propriilor tale indoieli.

"De este cineva lipsit de intelepciune sa o ceara de la Dumnezeu si i se va da lui. Sa ceara insa cu credinta, de nimic indoindu-se!"
"Va veni vreme cand va veti ruga Tatalui, si toate cate veti cere El va da voua. Si nu zic ca ma voi ruga eu pentru voi, caci insusi Tatal va iubeste..."
"Cand stati de va rugati, lasati toate cate aveti impotriva cuiva si crezand ca ati dobandit, toate cate veti cere le veti primi. Si nu va rugati ca paganii, care cred ca in multa lor vorbire sta rugaciunea ci numai ziceti : Tatal nostru...faca-se voia Ta! Tatal nostru...faca-se voia Ta! Tatal nostru...faca-se voia Ta! ..."

leonte, fallen si barbatul cu care sta nu sunt casatoriti. traiesc in concubinaj.

Si ce daca? Ei daca se vor ruga, daca-si vor plange pacatele, Duhul Sfant ii va lumina si vor implini cele randuite. Si vom avea printre noi nu doar doi miri, ci doi crestini adevarati, traitori.

Dar daca ii vom sili sa se cunune mai inainte de a cunoaste pe Hristos, cladirea eclesiastica in care vor fi cununati, Sinagoga a Satanei se va numi inaintea lui Dumnezeu. Crezi ca daca ei ar fi avut vreo legatura cu Hristos, ar fi fost nevoie de tine sau de mine sa le spunem sa se cunune?

"CONCUBINAJUL

443. - Se numeste concubinaj trairea barbatului cu femeia fara cununia bisericeasca conform canoanelor. El este posibil intre animale, dar omul are in plus necesitati si datorii superioare sufletesti si deci are nevoie de binecuvantarea Domnului. Casatoria civila este altceva decat cununia bisericeasca. Cel ce traieste in concubinaj nu poate fi primit, la sfintele taine, nu i se poate primi darurile la biserica, adica se afuriseste ; ca un instrainat de Dumnezeu si legea lui. Concubinii, pe langa pacatul lor, ei aduc si sminteala altora, de aceea ei nu pot fi nasi la cununie si botez, caci cum ar putea ei indruma pe altii, cand ei insisi nu sant in stare sa se conduca dupa legea Domnului. Insisi copiii lor vor purta pecetea nelegiuirii parintilor si a blestemului. (V. Casat. a III). Pravila bisericeasca

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...jul-81912.html

"Cel ce pune mana pe tron si priveste indarat, nu este vrednic de Imparatie. [...] Cel ce iubeste pe tatal sau ori pe mama sa, ori pe fratele sau, ori pe femeia sa mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine... "

Ce sa caute astfel de oameni in Biserica Dumnezeului meu? Intai sa-L iubesca pe Hristos din tot sufletul lor si abia apoi sa vina la cele 7 sfinte Taine. Nu sa-mi spurce mie, toti fatarnicii, Biserica si Sfintele Taine care se savarsesc acolo. Primim curvari, primim talhari, primim zoofili, pedofili, homosexuali, criminali, violatori, colonei de securitate, masoni, si pe dracu il primim daca e sincer si se pocaieste. Dar NU PRIMIM FATARNICI, pentru ca nu dracu L-a rastignit pe Domnul si Invatatorul meu... ci ucenicii lui - FATARNICII, ARHIEREII. Astia L-au rastignit.

Asa ca lasa-i pe concubini in concubinajul lor, sa-si faca rugaciunile pe care le-am spus mai sus, si facand rugaciune se vor intalni cu Hristos. Iar mai apoi o se le citim si din Pidalion! O sa le facem si cateheza, daca trebuie ii si botezam prin afundare, le facem si Mirungerea, Ii impartasim, daca au fost afundati, ii spovedim doar, fara sa-i mai botezam,... apoi ii cununam,... Si ne avem ca fratii, traind intr-un singur Duh, precum zice un alt extraterestru : sf. Ioan Gura de aur.

ti se pare cumva ca nu i-am lasat? te-am atentionat doar pe tine sa nu il numesti sot pe cel ce nu e.( daca e sa ne cunoastem pe noi insine atunci intreaba-te ce gand te-a indemnat sa faci asta. e interesant de analizat, pentru sufletul tau)

fatarnici sunt si printre noi , multi de tot, asa ca sa lasam preotii a-i mai judeca ca are cine sa ii judece.

ingaduie un sfat venit din inima, e sfat, arunca-l la cos daca vrei, oare nu cumva ai cazut in pacatul parerii de sine? daca Sf. Ioan Gura de Aur este un "extraerestru" tu de ce te crezi la fel?

Sf Ioan Gura de Aur a fost ( si el) extrterestru? Nu stiam si de el :)
In fine, sa lasam gluma. Am fost aseara la parimtele duhovnic ( nu l-am putut intreba dca cumva a blestemat, ca era cu cineva, dar cum banuiam nici nu-si mai aminteste) si a zis ca in nici un caz Dumnezeu nu ne-a impiedicat, ci din contra ne-a facut o favoare, pt ca probabil are sa ne ofere ceva mai bun :). Al meu nsa cand a auzit nu a fost prea incantat, a zis ca nu trebuia sa discut cu lumea problemele noastre, ca nu stie popa cum evolueaza piata imobiliara ca sa-i dea sfaturi. Desi si-a cumparat si dansul de curand, si zicea ca dupa ce a vazut o multime si nu i-a placut, in ziua cand trebuia sa semneze cu cineva, a aparut un nou anunt de dimineata la prima ora, s-au dus sa vada si sotia nu a mai vrut sa plece de acolo :). Al meu insa nu a pierdut speranta ca acel apartament va fi al lui pana la urma, cand se va rezolva litigiul, asta doar daca nu gaseste el pana atunci altul mai bun ( sau daca nu e pacaleala cu litigiul, ci e in negocieri cu altcineva, dar si asa s-ar putea solutiona favorabil pt noi). Deci pana la urma nu a pierdut de tot speranta, ceeace e bine, zic eu.
Acum nustiu dc e bine sarau sa iei aceasta achizitie att de personal, cu toate ca e vb de o casa, un lucru oarecum"sfant", pcare o sa-l ai toataviata, insa nu este egal cu casnicia. E ok sa compari achizitia unei case cu cucerirea unei femei? Sau s-au inversat, pervertit raporturile? In sensul ca o casa nu poti sa stai in ea sa vezi dc iti place, inainte s-o cumperi, pe cand femeia, din pacate...stiti mai bine ce vreau sa spun...

Intre tine si duhovnicul tau, nu exista nicio legatura? De ce il numesti mereu "popa"? Personal imi pare lipsa de respect.
Atata timp cat pacatul se ridica ca un zid intre voi si Dumnezeu, nu vad cum celelalte ar fi bune...

Evident ca Dumnezeu vrea familie si copii, insa mai conteaza si cu cine intemeiezi aceasta familie!
Daca nu exista credinta in Dumnezeu, sentimnte autentice reciproce, sustinere, respect si intelegere din partea ambilor soti, atunci e mai greu de intemeiat o familie!

Asa il numeste mai mult sotul, caruia i se pare, dupa cum am precizat, ca-si baga prea mul nasul in treburile altora. Sau ca noi gresim cei care il destainuim tot ce se intampla in casele si vietilenoastre. El poate nu intelege ca asta e menirea si slujba lui, ca oamenii sa.i spuna si el sa le dea sfaturi. Unii oamen mai putin credinciosi nu au incredere ca sfaturile preotilor sau popilor"ar fi intodeauna avenite...

Dumnezeu vrea familie, nu concubinaj...
 

Imi cer scuze ca indraznesc, dar am si eu o curiozitate: dumneavostra va spovediti inteleg ca de aia aveti duhovnic. Dar va si impartasiti, va da dezlegare in conditiile in care traiti de ani de zile in concubinaj? Eu stiam ca nu se poate. Iar daca nu, atunci cum faceti: tot spovediti intr-una acest pacat si tot il repetati, sau cum?
Doamne ajuta!

Nu, noua , adica mie cel putin, ca el nu se duce, nu mi- a dat dezlegare si nici nu are de gand sa imi dea cel putin acest duhovnic. ( n-am vazut sa impartaseasca nici pe alti tineri care inca nu sunt casatoriti). Altora insa am inteles ca le mai dau, alti duhovnici, probabil difera de la caz la caz.

Nu inteleg urmatoarea chestie: "...acest duhovnic".Pai nici un duhovnic al BO nu are voie sa-ti dea dezlegare in aceste conditii.
Duhovnicii raspund in fata Domnului pentru pacatele pe care le dezleaga,
si pot ajunge in Iad daca incalca Cuvantul Evangheliei cu dezlegarea.
Si cel careuia i se dezleaga impotriva dogmelor , ajunge in Iad si cel care
dezleaga impotriva dogmelor ajunge in Iad.Ba chiar mai mult, este de
datoria mireanului sa-i atraga atentia duhovnicului, daca acesta din urma
se abate cu voia sau fara voia sa, de la dogme.

http://www.crestinortodox.ro/editori...ui-145662.html

Fallen, poate reusesti sa citesti si concubinului tau acest articol.

Canoanele Bisericii nu sunt valabile numai cand vrem noi. Taina Spovedaniei nu are nici un efect daca nu lepadam pacatul, Sf.Impartasanie nu poate fi luata daca nu am pus inceput pocaintei, adica daca nu am spus stop pacatului. Nu ne alegem duhovnici dupa ureche, care sa ne faca noua pe plac. Dupa ce ca noi nu vrem sa ne schimbam, mai tragem si preotul dupa noi.

Nu conteaza daca concubinul le spune preotilor "popi". Asta spune el, daca ai respect ptr. duhovnic si ptr. preoti in general, nu le spui popi. Poate nu e doar parerea barbatului, ci si a ta, din moment ce pe duhovnicul matale numai in popa l-ai tinut.

Preotul, duhovnicul, nu blestemeaza. Cand da un sfat sau cand trage o concluzie, nu blesteama. Acum dam vina pe parinte ca nu ne iese noua cum vrem noi ptr. ca a atentionat ca nu facem noi ce vrem cu Domnul. Nu a legat cununiile, nu a blestemat, nu e vrajitor. Saracul Parinte. Apoi, ce vb cu parintele duhovnic in mod normal ar trebui sa ramane intre dvs si el, nu sa insiram pe toate gardurile, asa cum a facut Eva cu sarpele.

Se cam incurca borcanele. Viziunea lumeasca e ca intai trebuie casa, masina, bani, apoi copii. Ortodocsii stiu ca, de multe ori, lucrurile stau invers. Dupa cum a spus Pr.Tanase, de ce sa iti dea Dumnezeu casa, daca nu ai copii? La ce sa iti foloseasca? De ce sa te muti de la apartament la casa, daca ai doar un copil? Dansul a spus ca unii oameni marturisesc ca dupa ce sotia a ramas cu copil, au si rezolvat pb. cu casa. Sa nu se inteleaga ca e ceva automat.
*
Haideti sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa o tot intoarcem ca la Ploiesti. Nu poti sa fi si cu Dumnezeu si cu dracul, nu poti sa fi sluga la doi stapani, nu poti sa joci la doua capete. Invatatura Bisericii Ortodoxe se cunoaste. Daca ascultam de Biserica si de duhovnic bine, daca nu e, iarasi bine, dar sa nu indraznim sa Il tragem pe Dumnezeu la raspundere, ca nu ne da ce vrem, cand noi facem dupa capul nostru. Nu prea inteleg cum vine treaba asta.

Tare mă bucură cuvintele tale, Paraschevo!

Si mie mi se pare foarte bine spus! Numai ca Fallen nu vrea sa inteleaga! Pacat! Tare mult o sa mai regrete ca nu pune punct acestei relatii... Am fost intr-o situatie oarecum aasemanatoare si stiu ce inseamna. Si, la un moment dat, am simtit nevoia sa ma spovedesc si sa ma impartasesc (n-o facusem de 20 de ani!), iar preotul la care m-am dus mi-a spus cam asa: pune capat acestei relatii nu azi, ci ieri! Si bineinteles ca mi-a recomdat sa nu ma impartasesc. N-am pus capat chiar atunci, dar am facut-o peste vreo 5 luni. Si am inceput o alta viata.
Dar sa revin la Fallen, repet, nu pot s-o inteleg! Atatia ani, cu un barbat care nici macar n-o iubeste, de ce?? Pentru ce? Isi iroseste viata, in conditiile in care stie (sau cel putin ar trebui sa stie ) ca nu e deloc bine ce face! Si nici macar nu e fericita, sau ma rog, n-are macar acea asa zis fericire pe care cred unele femei c-o au traind in felul acesta. Nu e fericita, nu e nici macar multumita, nu sta din interes cu el( sper), n-o iubeste, si sunt convinsa ca nici ea nu-l iubeste( poate doar i se pare, acum...) stie invataturile Bisericii si totusi...
Greu de inteles!
Dar sunt convinsa ca intr-o zi se va elibera! Si sper ca va fi curand acea zi!
Doamne ajuta!

Parerea mea sincera este ca el cauta motive ca sa nu se casatoreasca. Si a si gasit un motiv f. bun pt ca e un obiectiv greu de realizat, acela de a cumpara o casa. Daca se cumpara acel apartament, gasea el altceva sa zica ca inca nu e momentul pt casatorie.
Sunt atatia care s-au casatorit si apoi au facut credit pt casa. Daca va casatoriti, aveti ceva bani, mai faceti un mic credit pt ceva mai bun, de ce nu vrea asa?
Eu zic ca asta nu e om care sa stie ce vrea de la viata, va incurca viata si v-a facut dependenta psihic si sufleteste de el. Trebuie sa va eliberati!

Daca pentru el e un obiectiv greu de realizat, intr-adevar, pentru altii, ca mine, de exemplu, e imposibil. Eu singura nu voi putea avea casa mea decat candvor muri bunicii si parintii mei. Cine ma mai ia atunci, cu cine mai fac copii? Nu imi surade perspectiva sa imbatranesc si sa mor singura.
Ce vreti sa va mai spun? Cu fizicul, abilitatile, jobul si veniturile mele, nu pot gasi dcat pe cineva la fel sau sub nivelul meu. Nu vreau sa ic ca sint mai naspa /proasta ca altele, doar ca am niste " calitati negative" :) pe care astazi lumea le considera defecte. Nu am scoala vietii :). Si am si un complex de superiorotate care ma face sa nu fiu agreata si iubita nici de cei mai destepti, nici de cei mai prosti ca mine. Mai prosti ma refer la cei cu mai putina scoala, cultura, inteligenta, dar care se cred maibuni ca mine ptca ei au reusit in viata mai bine ca mine si aunt deasupra mea. De exemplu si taranii din piata, care-mi sunt clienti la pravalie, sunt constienti ca au nevoie de sfaturile si de produsele mele, dar tot au tendinta sa "patroneze", pt ca ei sunt cumparatorii, la ei sunt banii, ei imi dau sa mananc. Ei bine, eu nu am ce sa fac pentru a fi placuta si iubita de oamenii astia, si nici nu vreau. Cel putin atata timp cat n-am prea mare concurenta, tot la mine vor veni, chiar daca nu ii lingusesc ba chiar aproape le spun in fata ca sunt prosti. Si-acum pe bune, degeaba esti patron de taraba si castigi 100 de milioane pe luna, ai cateva sute de pasari acasa si nu stiu cate hectare de teren si viloaie, daca nu te ducecapul, ba mai mult crezi ca sti tu mai binece faci si nu asculti de dobitocul de veterinar din sat sau de la pravalie, tot o sa-ti crape orataniile si nu o sa ai productiile la care sperai. Eu nu am c invidia la acestia si nici la ce nazui, ce invata si lua exemplu de la ei, spre deosebire de barbatu-meu. Ceea ce vreau sa spun cu aceasta paranteza e ca nu are cum si cine sa ma iubeasca si sama respecte mai mult de-atat. Am avut si prieteni si colegi destepti, invatati, intelectuali, care si acestia la randul lor au incecat sa ma minimalizeze si sa ma dea la o parte. Ma impingeau sa gresesc si imi exploatau la maxim toate greselile, si incercau sa ma convinga ca ei aveau dreptate si eu nu, dar fara i sa sa-mi aduca argumente care sa ma convinga si pe mine ( adica ceva de genu e asa ptca asa zic io siio sunt sefu, asa ca ....ia aminte ca te zbor, si cu atitudinea asta ajungi la munca de jos - unde am si ajns dealtfel) . Si acum va intreb: cine ar vrea o sotiecu asemea atitudine? Sa nu fi sigur ca-ti mai aduce painea acasa? Si mai e oproblema : aactualii sefi vor sa-mi lase mie afacerea lor. Probabil pt ca nu e profitabila pt ei. Pt ,ine insa ar i macar un loc de munca car de cat sigur, produce suficient pt o persoana. Eu o administrez singura de 2 ani, si daac nu am reusit s-o falimentez, pana acum, probabil ma voi descurca si pe viitor,macar la limita subzistentei ( aici iar ice al meu ca nu am ambitie, ca trebuia sa aspir mai mult, etc). Poate dc eram mai bun manager faceam mai mult dar io zic ca maimult de-atat chiarnu se poate scoate, atata e potentialul pravaliei. Aici insa mai intervine in aspect de natura juridoca, sa zicem, in perspectiva caruia e mai bine sa nu fiu casatorita si sa nu am posesiuni. Adica n caz ca m-ar acuza de ceva, as primi vreo amenda sau m-ar cerceta pt vreo incalcare a legii ( ma refer la fisc, taxe, impozte, etc), atunci imediat ti se blocheaza toate conturile, nu mai poti sa-ti scoti nici salariul dc il ai pe card, si ti se pune sechestru pe proprietati. Nu vreau ca greselile si ghinioanele mele sa se rasfranga si asupra familiei. Mai bine sa nu am nimic penumele meu, sa suport doar eu consecintele, m-as duce si la puscarie dar sa stiu ca familia e asigurata,'au ce manca si nu sufera ( al meu nu e de acord,'zice ca mai bine ar renunta la casa si la tot ce are, ca daca e jn viata si sanatos si liber o poate lua de la capat, insa el probabil nu se gandeste la consecintele asupra familiei, sau poate de-aia se teme si nu se grabeste sa-si intemeieze o familie). Deci cam astea ar fi motivele pt care nici el nu ma vrea suta la suta, si nici eu nu pot sa obtin ceva mai bun. Dincolo de limitele fizice, morale,'intelectuale, profesionale, evorba si de um caracter mai indaratnic, de o iubire de sine paguboasa, care nu vrea sa faca compromisuri, sa se schimbe pt a-i fi mai bine, prefera sa ii fie rau si sa moara cu mandria ca a facut ce-a vrut, decat sa se piarda si sa se transforme in alt " produs" care sa aiba mai mult succes. Culmea e ca in cartile automotivationale nu ne invata sa ne transformam din ceva ce ne place noua in ceva ce place lumii, ci tocmai invers :-) . Asa cum nu s-au scris carti cu retete ptca cei slabi sa se imgrase, ci invers, nici pt personalitati puternice si orgolioase nu s-au scris modalitati de a le pune cu botul pe labe. De-astea stie lumea,si le exercita asupra noastra,'continuu, insa nu reusesc sa ne supuna dcat fizic, si pe termen limitat, constransi de imprejurari, sa ne tie in cusca si in lanturi, lese, dar nu vom inceta niciodata sa ii muscam de fund si sa ncercam sa evadam, pana ne vom rupe toti dintii !
E

Continuind sa traiesti cu acest barbat ai intr-adevar sansa sa imbatranesti singura si fara copii! Imi pare rau sa-ti spun asta!
Daca-l vei parasi vei avea doua sanse: fie sa-ti gasesti un sot, fie sa ramai singura si sa-L gasesti pe Dumnezeu! In oricare din aceste situatii ai fi mult mai castigata. Trebuie sa te hotarasti cat mai repede, crede-ma. Cat despre problema locuintei, sa fim seriosi: nu cred ca nu ai gasi un locsor in casa parintilor sau a bunicilor sau chiar o camera de inchiriat (gazda), cum se mai spune, care nu e foarte scumpa. Asta nu e o scuza sa stai cu un barbat...
Tot ce ai insirat mai sus sunt doar niste incercari de a justifica aceasta relatie, aceasta dependenta ( exact ca cei care nu vor sa se lase de fumat si spun ca ei fumeaza pentru ca le place sau pentru ca asa vor ei, nu pentru ca sunt dependenti).
Repet, iti doresc din suflet sa te trezesti, sa te eliberezi!
Doamne ajuta!

Mai intai ar fi importanta familia, sa aveti copii vostrii ca anii trec si nu merg spre tinerete, iar sa cumpere o casa s-ar putea in viitor. Ar gasi un locusor chiar si cu chirie, dar din cate am inteles, el nu vrea sa cumpere apartament dupa casatorie ca sa nu fie si ea trecuta pe acte. Aici e alta poveste care spune niste chestii despre cum gandeste.
Cred ca fallen a ales varianta "rau cu rau dar mai rau fara rau", sunt 2 drumuri, fie merge pe cel care este in speranta ca se vor aranja lucrurile (chiar daca mai greu), fie alege sa de desparta si sa ramana singura, sa-l caute pe Dumnezeu si sa se roage pentru un sot sau cum o fi voia Lui.

Multumesc, dar nu vreau sa stau nici in casa parintilor, nici a bunicilor. Aici ma simt mai independenta decat acolo, am viata mea, am responsabilitati, nu sunt precum o pasare in colivie sau alt soi de animal de casa, care in schimbul banilor pe care-i aduce, primeste un pat si un blid cu mancare. Vreau sa muncesc si sa castig bani pt mine si familia si copiii mei, pentru o familie vie, de viitor, nu una moarta. Daca parintii sau bunicii s-au gandit ca ne-au facut ca sa avem grija de ei la batranete, probabil din pct lor de vedere s-au gandit bine, insa pt viitorul nostru, ca persoane, nu e o alternativa buna. Mai cunosc femei care nu s-au maritat, au ramas langa parinti, si cand acestia s-au dus, ele, batrane la randul lor s ramase singure, au cazut in depresie, nemaiavand alt scop in viata afara de ingrijirea parintilor. De fapt acelasi lucru se intampla si cu femeile care traiesc numai pt copiii lor, atunci cand acestia cresc si pleaca la casa lor. Deaceea nu trebuie nimeni sa traiasca pt altcineva, adica pt cineva anume, afara poate de Cristos, dar dc traiesti pt El, atunci tb sa traiesti si sa iubesti pe toata lumea deopotriva, fara discriminare, si putini suntem capabili de asta. ( iar cei care sunt, sunt huliti si discriminati de propriile familii, care i-ar vrea doar pt ei)
S-ar putea sa nu mai imi doresc atat de mult sa am proprii copii, pt ca din cate s-a exprimat dumnealui, ar vrea sa stea mai mult el cu copilul, si ar si pufea, el avand program flexibil pecand eu sunt consemnata la locul de munca, de dim pana seara, de luni pana vineri, si atunci copilul automat il va place, iubi si asculta mai mult pe el, si nu ar fi problemaca nu mava iubi si asculta pe mine, ci ca nu va iubi pe Cristos si oricat as incerca sa-l duc la biserica nu ma va asculta pe mine, daca nu-i va zice si taica-su acelasi lucru ( ba din contra, l-ar invataegoist )
Si apoi mai e un aspect: io pe omul asta nu-l percep ca pe ceva ce am ales, mi ll-am luat, ci pe ceva cu care m-am procopsit, un cal de dar, dar fata de care am o responsabilitate, nu-l mai pot lasade izbeliste. Nu ca nu s-ar descurca, dar vreau sa am eu o responsabilitate, sunt addicta de asta :-) ( atat servici, ca si familie, gospodarie). Cat am stat cu parintii, aproape 30 de ani, am incercat sa imi asum partial responsabilitatea acelei case, dar ma cam depasea, si nici nu era potrivit, nefiind familia si copiii mei.
Dar nu are rostsa mai continui ptca oricum nu ma inttelege nimeni. Voi se pare ca vedeti problema doar dintr-un pct de vedere unilateral' nu in ansamblu, adica toate aspectele vietii mele de pana acum. Credeti ca totul era perfect inante sa apar el, si de-atunci s-a stricat. Nu e deloc asa, viata mea era varza inainte, acum e mult mai bine. Nu mai e cale de intors, din pacate. Abia de-acum am ncput sa inteleg si sa imimdau seama ce vreau cu adevarat.

Sorry, dar exact la fel e dependenta esti si aici, ca si cu ai tai.

In legatura cu casa...el am inteles ca acum are o garsoniera proprie...E locuinta, nu e chirie; incercti sa stati un an in chirie apoi sa vezi ce bine e... casa mai mare se poate cumpara cu timpul; noi stam in chirie; cautam o casa si o vom avea in viitorul, sper, apropiat.
Esti la fel de dependenta de "sotul" tau cum sunt eu de tigara. Cum zicea Iliana, ce ai scris in romane sunt mai degraba justificari pentru dependenta ta.
De ce te crezi asa proasta si totusi superioara celoralti?! Ai impresia ca singura nu te poti descurca, si totusi ii faci prosti pe altii pentru ca e descurca.

Vina nu e a celorlalti. Vina e a ta. TU esti singura care poate face ceva schimbari in bine in viata ta.
Sincer, decat cu un barbat ca al tau, mai bine as sta intr-un canal; nu prea vad rostul sa fi servitoarea, jucaria si sacul lui de box (nu neaparat fizic, dar psihic garantat);

Hmm...discutabil. Nu e nici o garantie ca daca parintii merg la biserica automat si copii sa fie credinciosi. Si invers sunt vazut situatii. E alegerea lor.

Noi incercam sa te intelegem in masura in care ne-ai spus tu. Bine-nteles inca tu sti toate profunzimile si motivele pentru care stai alaturi de el si nu te judecam pt ce alegi, ne-am dat doar cu parerea. Tu esti in masura sa hotarasti dupa cum simti.

Fallen, nu uita de cel mai important aspect al vieții tale, indiferent cât de multe sunt celelalte, știute și neștiute: relația ta cu Hristos. Asta este ceea ce trebuie să rezolvi neîntârziat. Faptul că nu te poți împărtăși de atâta vreme este foarte dureros, și asta nu înseamnă altceva decât că alegi despărțirea de El, chiar dacă Îi cauți ajutorul. Renunță la păcatul care te oprește de la împărtășanie!

Dacă vei avea acest curaj, cred că în viața ta va interveni o cotitură importantă, o ieșire dintr-o stare neroditoare, care te macină și îți omoară sufletul de multă vreme. Îți vei pune în acest fel și bărbatul în situația de a alege odată pentru totdeauna, dacă te vrea de soție sau nu. Poate și pentru el ar fi un gest benefic dacă ai pune piciorul în prag.

^sunt total in acord cu ce spune CristianR si subscriu.
Tu, fiind o crestina, da, cel mai important aspect ar fi relatia cu Dumnezeu, si e posibil ca o data ce repari acea relatie, vei vedea totul cu alti ochi si vrei dori sa repari si relatia cu tine insati (de acolo cred eu ca au inceput problemele) si vei gasi o solutie sa repari ce se poate repara si sa renunti la cei/cele care nu te lasa sa ai relatia pe care vrei sa o ai cu Dumnezeu.

Tocmai am fost la un pas de plecare, el a fost initial cel care a dat ultimatum. A zis ca nu d de acord sa duc copilul la biserica, iar eu am zis ca nu se poate. Va dati seama ca nu as mai putea merge nicieu fara el, m-ar intreba toata lumea, inclusiv preotul, de ce nu aduccopilul, as avea o responsabilitate in fata lui Dumnezeu, nu numai fata de proprii copii, ci si de eventualii fini (desi sa zicem ca acolo ai mai avea o scuza, ca nu poti trece peste voia parintilor biologici). Si nu as fi putut accepta asa ceva. M-am gandit atunci la Constantin Brancoveanu si fiii lui; si nu cred ca a fost un parinte iresponsabil, care nu isi iubea viata si copiii, dar cred ca stia din experienta generatiilor anterioare, ca daca ar fi cedat si s-ar fi lepadat de credinta lor, turcii i-ar fi tratat ca pe niste -scuzati-curve ( pana si-n filmul cu Mihai Viteazu era un personaj sluga-spion care trecea dintr-o tabara in alta dupa cum batea vantul, si romanii l-au primit cand a venit la ei, insa cand s-a intors la turci a zis pasa sa-i taie capul :-) ). Insa el nu m-a lasat sa plec si a promis ca accepta conditiile mele. Doar ca nu prea mai pot sa-l cred pecuvant, mi se pareca ma duce cu vorba si pana la urma va face tot cum vrea el. Si nu m-am inselat nici o clipa cand am crezut ca vrea sa-si ia casa doar pe numele lui, nu e nici un secret, o recunoaste si el. Si nu ar vrea sa ne casatorim decat daca o sa avem un copil, pt ca "asa face toata lumea", si botezul deasemeni o sa-l facem tot din acelasi considerent, pt ca el nu e de acord sa botezi copilul fara voia lui si sa-i inoculezi in cap o anume credinta, ci sa-i lasi libertateasa aleaga ( cum as putea eu sa mai merg vreodata la biserica si sa zicca am acasa un copil nebotezat???). Ma intreb daca acest issue ar putea fi un motiv legal de divort/ separare ? Imi va permite legea civila sa imi iau copilul de langa tata, pe considerentul ca nu e de acord cu practicarea unei anumite religii? Sau mi-l poate lua el mie peacest considerent? As fi curioasa ce spune legea. Al meu sustine ca legea acum da copilul parintelui carecastiga mai mult si i-ar oferi conditii mai bune, s din pacate asa e, am intalnit cazuri :(.

Nu te supara ca-ti spun dar nu e a buna deloc ce scri aici. E din ce in ce mai rau.
Vrei sa te casatoresti cu el dar pe copil nu il poti boteza crestineste (sau poate se va face pana la urma "ca asa face toata lumea") si nu-l poti duce la biserica? e inadmisibil. Dupa casatorie nici pe tine nu te va mai lasa! Va gasi diverse motive duminica dimineata sa faceti orice altceva "pt familie" decat sa mergi la biserica.
Dupa cum vorbeste el si cum pune problema despre orice detaliu parca e o AFACERE: legat de apartament, iti impune cu copii nenascuti inca ce sa faci, discutati despre un eventual divort la cine ramane copilul..... Astea nu sunt discutii constructive pentru a gasi solutii sa intemeiati o familie.
Nici nu te-ai casatorit cu el si ai atatea probleme importante. Pleci cu stangul. Ti se arata de la inceput ce te asteapa in viitor, iar daca chiar vei face pasul nu vei putea spune ca n-ai stiut si suferi.
Tipul asta nu-i de luat de sot. Nu merita sa te irosesti pt el, nu-i de tine. Asta este parerea mea, faci cum simti; zici ca nu te intelegem, poate, dar intelegem ca e greu sa te rupi de tot, nu poti renuntat la tot ce ai investit in el ca sentimente, iti este frica de singuratate...
Asculta ce iti spune mintea, nu inima.

Imi cer scuze, dar mai am o curiozitate: tot sustii sus si tare ca mergi la biserica. Intrebarea mea este: tu de ce mergi, de fapt, la biserica???
Cat despre discutiile in legatura cu copilul nenascut si pe care nu poti stii daca-l vei putea avea dupa ani de zile de anticonceptionale( banuiesc ca iei) nimic de comentat!sunt de-a dreptul ridicole! Iarta-ma ca-ti spun asa, direct!
Doamne ajuta!

Ia-ti inima in dinti cum se spune si pleaca! Abia atunci o sa vezi cu adevarat daca te vrea sau nu! Dar nu te intoarce la el decat ca sotie, daca te vrea! Iar daca nu te cheama..
Dar tie ti-e frica ca nu te va chema inapoi, asta-i problema. Tu, de fapt, s-ar parea ca stii deja ca nu te va lua niciodata de sotie...daca nu te-a luat pana acum, e destul de clar!
Atunci nu poti decat sa accepti in continuare aceasta situatie si sa-ti iei gandul de tot de la familie, copil, Dumnezeu...
Ramane doar el: "sotul tau"! S-ar parea ca ai ales!
Dumnezeu sa te ajute sa vezi realitatea si sa iesi din aceasta relatie paguboasa!

Nu mi-e frica ca nu vine, mi-e frica ca vine :). Am mai zis doar ca am vrut sa plec si nu m-a lasat. Aincercat pana-n ultima clipa sa ma convinga ca el are dreptate si eu nu am, iar cand a vazut ca nu cedez, a cedat el. Dar ma tem ca ar putea fi o strategie, ca va gasi alta cale sa isi atinga scopurile. Intr-adevar el vede totul ca pe o afacere, dar absolut totul. Insa mi se pare normal sa stabilim dinainte ce va fi in caz de divort, sa avem un backup plan. Chiar sunt curioasa daca instanta i-ar da lui copilul pe motiv ca castiga mai mult (si poate ar zice si ca io-s nebuna, fanatica religios etc). Din pacate sunt multi ca el, care vad in orice o afacere, si care m-ar considera idioata. Insa tot din pacate, si mintea si inima imi spun ca n-am unde sa ma duc. Peste tot as fi printre dusmani necunoscuti (ai mei nu sunt dusmani, dar nici nu ma pot proteja de alti dusmani dinafara), aici macar imi cunosc dusmanul.

Dacă ce spui tu este adevărat, atunci relația voastră nu are viitor. Chiar dacă acum îți vine greu să accepți, vă veți despărți. Pune-ți ordine în viața ta și caută să trăiești ca un creștin. La început vei suferi sufletește dar te vei liniști și lumina. Dumnezeu să te ajute!

Scopul nostru e sa ne mantuim.
Tu pe drumul pe care esti si daca te casatoresti cu acest barbat iti va fi greu sa duci o viata crestineasca. Vor fi numai certuri pe tema asta.
Daca renunti la el, desi e greu, incepi sa te spodevedesti, repari relatia cu Dumnezeu, te rogi si astepti sa vezi ce iti ofera Dumnezeu si cum e voia Lui. E grea singuratatea, dar vei avea impacarea ca ai facut ce trebuie pentru tine ca suflet. Cine stie ce surprize placute te asteapta in viitor! Cu omul asta stai pe loc.