Ispite/Incercari inaintea rugaciunii
 

Buna seara!

As avea nevoie de sfaturile dvs. cu privire la o situatie neplacuta pe care o intampin acum, cand m-am hotarat sa citesc Paraclisul Maicii Domnului de 40 de ori, in speranta de a primi ajutor cu privire la o problema care pe mine ma apasa de f mult timp si care imi provoaca nefericire si nesiguranta.
Ieri am decis sa incep a citi Paraclisul Maicii Domnului ptr o perioada mai lunga decat o fac in mod normal (in mod normal citesc ocazional doar Paraclisul). Seara, cu putin timp inainte de a ma retrage si a incepe sa citesc m-au izbit niste sentimente extrem de neplacute si care imi provocau multa scarba sufleteasca. Nu mai simtisem acest tip de sentimente pana acum, imi erau straine, precum imi era straina si situatia care le-a provocat - in sensul ca imi displacea si inainte si acum, nu simteam vreo atractie fata de aceasta. Si acum ma simteam napadita de scarba, am cazut intr-o tristete profunda si nu mai voiam sa ma rog (de cate ori simt ceva intens neplacut, imi e rusine sa ma rog). Imi pare rau ca nu pot da mai multe sau mai concrete detalii, insa imi este prea rusine sa le expun.
Problema este ca in urma cu vreo doua saptamani decisesem sa citesc Acatistul Buneivestiri, tot in speranta de a primi un ajutor sau un raspuns la aceeasi problema care ma macina. Si am intampinat oprelisti semnificative, avand in vedere ca eu nu am mai intampinat piedici de vreun fel la citirea acatistelor (inclusiv la citirea acatistului Sf. Ciprian). Anume, la inceput, simteam o durere intensa la coloana cervicala (o problema p care de altfel eu am capatat-o atunci cand studiez si care apare ocazional) care incepea si nu ceda nici cand adoptam o postura corecta si care nu mai aparuse in timpul citirii altor rugaciuni sau acatiste, precum si o stare de apasare pe piept, care imi ingreunau respiratia si concentrarea. Aceasta stare a durat cateva zile. Apoi, a disparut. Acestea au fost inlocuite de tot felul de situatii marunte care ma infuriau (noaptea) si care la fel imi ingreunau rugaciunea. Reuseam intr-un final sa ma linistesc si sa incep rugaciunea.

Acum, s-a intamplat asta. Sunt aproape deznadajduita si nu stiu ce sa cred. Daca nici nu gandesc si nici nu imi doresc sa simt ceea ce simt, pot fi acuzata ca pacatuiesc? Pot fi acestea oprelisti trimise de diavol ca sa ma indeparteze de la rugaciunea catre Maica Domnului, mai ales ca eu cred cu adevarat ca Ea ma va ajuta in situatia mea?

Nu, fiindca pacatul presupune adeziunea vointei la ispita.
Desigur, pacatul poate fi facut cu gandul, dar in acest caz presupune adeziunea vointei la gand. Adica, in loc sa il respingem deindata, incepem si tesem cu mintea, punand de la noi peste ceea ce ne aduce ispita.

La mine ispita a fost mult mai de durata si mult mai oribila. Luni de zile, la fiecare liturghie imi treceau prin minte ganduri de sacrilegiu. Cand vedeam Sf Disc si Sf Potir, aveam o pornire formidabila sa le inhat, sa ies din biserica si sa le arunc la canal. Asemenea blestematii nu veneau din capul meu, fiindca eu nu as arunca nici o cruciulita asa, la canal. Dar imi veneau gandurile acestea sistematic, deindata ce auzeam cuvintele Prefacerii. Iar uneori reveneau seara si mi se parea ca intarzii nepermis asupra lor. Imi imaginam forma canalului unde urma sa arunc Preasfantul Sacrament, cum era capacul lui ruginit, inconjurat de piatra cubica, etc. Abia in asemenea stadiu putem vorbi de pacat facut cu gandul.

Nu mai tin minte cum am scapat. Dar bine ca s-au terminat aceste ganduri teribile, cel putin in asemenea forma manifest diabolica. Acuma, se mai intampla sa imi zboare gandul de la rugaciune, astea deja sunt lucruri cu care m-am obisnuit.

Stările afective sunt declanşate de obicei de gândurile noastre. Dacă mă gândesc acum, de pildă, la ziua morţii mele şi la ce va urma, mărturisesc că mă apucă frica, dacă nu cumva chiar groaza. Când, însă, cuget la Mila Domnului, frica scade, poate chiar să dispară; şi se aşterne liniştea.
În mod similar, probabil (ipoteza mea) înainte de rugăciune aţi fost într-o atmosferă sufletească deloc prielnică rugăiunii. Această atmosferă s-a instalat ca urmare a gândurilor (amintirilor) neplăcute pe care le-aţi lăsat să "ruleze" în minte. Ca într-o moară care macină neîncetat aceleaşi "seminţe"...
Dacă acceptaţi o sugestie, ca simplă ipoteză: înainte de începerea Paraclisului cred că ar fi folositor să vă creaţi o atmosferă prielnică rugăciunii. Să lasaţi gândurile supărătoare care vă macină, să le lăsaţi să plece (gândurile seamănă cu norii; vin şi pleacă; e alegerea noastră dacă primim mai mult de o clipă un gând prin atenţia acordată lui, sau dacă ne fixăm atenţia în altă parte, lăsînd astfel gândul respectiv să plece).
Pentru aceasta, aţi putea, de pildă, să aprindeţi candela, să tămâiaţi camera, să vă reamintiţi Cui vă rugaţi şi Cine este Dumnezeu, respectiv Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să meditaţi la ceasul morţii şi la Judecată, cu nădejde în Mila Domnului, apoi desigur să rostiţi rugăciunile începătoare. Cred că astfel rugăciunea va prinde aripi.
Doamne ajută!
P.S. Starea de tensiune psihică pe care o autoîntreţinem prin gânduri, se exprimă şi în corp prin creşterea tonusului muscular, ceea ce provoacă dureri sau alte senzaţii de disconfort. Aceasta deoarece afectivitatea este o vibraţie a întregii fiinţe, concomitent psihică, fizică şi comportamentală. Deci reveniţi la gânduri, pentru a le lăsa să plece, aşa cum vă spuneam, deoarece din gândurile acelea vin ca dintr-un izvor emoţiile şi tensiunea sufletească.
P.P.S. De obicei diavolul ne luptă prin gânduri. De aceea, Părinţii insistă să cercetăm cu atenţie gândurile înainte de a le pune la inimă sau pur şi simplu înainte de a ne hotărî să le dăm cea mai mică atenţie. Când am păcătuit şi dorim să facem pocăinţă, una dintre piedici (ispită) este să zăbovim prea mult, obsesiv chiar, asupra gândurilor legate de păcatul nostru. Astfel ne umplem de resentimente şi atmosfera noastră sufletească devine irespirabilă. Nu răzbim aşa, ci doar ne îmbolnăvim. Iar rugăciune nu mai avem, cu adevărat.

Trebuie sa faci asa: cand te apuci de rugaciune sa faci ca si cum ai alerga la un concurs. Odata ce ai inceput alergarea nu mai stai de vorba pentru nimic in lume.
Alergi pentru viata ta si te opresti cand ai terminat.

1. Rugaciunea fa-o mai rapid sau foarte rapid primele saptamani.
2. Rugaciunea fa-o cu voce foarte tare, pentru a acoperi toate gandurile interioare.

Trebuie sa inveti sa fugi de diavolii care iti prind sau mintea cu intrebari prea multe sau prostesti, sau sufletul cu mahnire. Ca sa poti trece de asta ai nevoie de multa multa experienta. Pana atunci FUGA E RUSINOASA DAR SALVEAZA SITUATIA.


Motivatia acestor opreslisti: sub nici o forma demonii nu te vor lasa sa ceri sistematic ajutorul lui Dumnezeu, si nici sa-l primesti.

La ganduri de hula impotriva lui Dumnezeu numele Maicii Domnului ajuta imediat.
Neaparat sa tii in gand numele ei si sa-l repeti, si ai sa vezi ca gandurile pleaca rapid.

Si daca mai vine astfel de vifor de ganduri peste tine solutia este urmatoare: citeste Paraclisul Maicii Domnului cateva zile si cere sa alunge gandurile de la tine.


Dar mai ales cerceteaza cauza pentru care au venit gandurile:
gandurile astea inseamna sau departare si imprastiere de Dumnezeu, sau fapte bune si furie a diavolilor, sau progres duhovnicesc si sperietura a diavolilor pe care incearca sa ti-o faca.

Oricum, daca au aparut o data, or sa mai apara, ar fi bine sa fii pregatit cu arme corecte pentru asa ceva.

Putin off topic, parerea mea sincera e ca aceea nu a fost o ispita de la vrajmasul, ci un ajutor primit de la Domnul, ca sa va arate care e adevarul si ca e o greseala lepadarea de adevarata credinta.
Avem spusele Sfantului Teodor Studitul despre tainele din afara Bisericii:
„Dupa masura deosebirii dintre lumina si întuneric, asa e si deosebirea dintre împartasania drept slavitoare (ortodoxa) si cea ereticeasca: cea drept slavitoare lumineaza, cea ereticeasca întuneca; una îl uneste cu Hristos, cealalta – cu diavolul; una da viata sufletului, cealalta îl ucide“.

Am stat mult sa ma gandesc daca eu as putea avea curajul sa ma pronunt in acest sens, chiar luand in ajutor citate de la Sfintii nostri Parinti. Totusi nu sunt in masura. Dincolo de orice banuieli personale, exista un Dumnezeu bun si bland, care judeca altfel, foarte diferit de felul nostru. Oricum, probabil nu te astepti sa te si creada in ceea ce spui. Daca omul (oricare dintre noi) chiar ar putea sti cine se mantuieste cu adevarat si cine nu, probabil lumea ar fi perfecta. Iar asta fiindca varianta cealalta, duce la razvratire impotriva lui Dumnezeu, si implicit la colaps.

Cat despre asa-zisele ispite de la inceputul topicului... Ma intreb oare de ce e nevoie sa cerem sfaturi din moment ce Dumnezeu ne vorbeste extrem de clar. Mai clar de-atat mi se pare imposibil de transmis. Opiniile celorlalti nu fac decat sa creeze o foarte mare confuzie, ceea ce il face pe diavol sa jubileze.
Fratilor, daca hotaram sa ne rugam altfel decum o faceam de obicei (mai mult, mai bine, mai adevarat) e un mare pas inainte. Dar aceasta atitudine nu poate fi luata dintr-o data, fara o profunda constientizare a ceea ce reprezentam in fata lui Dumnezeu. Este ca si cum, un individ oarecare, nespalat si duhnind a drojdie de la distanta, i se pune pata pe o domnisoara tanara si extrem de atragatoare, si vrea s-o sarute pur si simplu... Si care ar trebui sa fie atitudinea ei? Asa si cu "dorintele speciale" catre Dumnezeu. Pana nu ne spovedim adevarat, caindu-ne cu toata fiinta noastra pentru mizeriile trecutului, pana nu ne achitam cu smerenie de canoanele pe care le primim de la acel duhovnic care nu face compromisuri si... negocieri, pana nu trecem de mai multe ori pe la Sf. maslu... nu putem avea prea mari pretentii decat daca suntem tineri naivi, caz in care Dumnezeu ofera "credit in alb", stiind sa faca si "scadenta" la timpul cuvenit!...

Cata, cred ca ai gresit mult: nu Dumnezeu Se "ocupa" cu blasfemii, ci...partenerul Sau de sah cosmic...
Daca Mihnea a avut asa o ispita, e clar ca originea ei este Jos de tot.
La mine nu prea sunt asa ispite, doar ca, in ce priveste Preasfantul Sacrament, da, deseori ma gindeam ca e posibil sa fie un ritual special, inrudit cu "soma" persilor, pentru a capta multimile la biserica. (A le "aglutina", cum zic eu).
Genul de ispita prin care treceam era pentru ca atunci eram mai mult "tocilar" (a se citi "intelectual cu prea multe informatii si prea putin suflet si prea putina viata") si aplicam modelele gasite in carti cu anasina pe statuia in miscare a situatiilor din viata. Deci, e genul de ispite blasfematorii tipic pentru intelectualii uscati pe dinauntru, cum ii numea un mare aghiorit, care ajung sa se indoiasca.
Mihnea e un om complet si echilibrat, asa ca ispita aia scarboasa cu aruncatul Preasfantului Sacrament la canal nu isi avea originea in el..
Cum m-am mai cocalarizat (ca sa echilibrez talerul celalalt, ca sa nu mai aiba atata greutate talerul cu tocilarul :) ), incercind multe ispite si rabdind, privind, intelegind, cu un cuvnt traind mai multe decat gaseam in nu stiu care pedefeuri citite, cum a disparut ispita aceea.

Nu cred ca te-ai prins. :) O sa intelegi exact daca citesti cu atentie si partea a doua a mesajului, citatul din Sfantul Teodor Studitul. Mai erau si alte citate din sfant, nu le-am dat pe toate: „Pîinea ereticilor nici nu e trupul lui Hristos“, „Împartasania din mîna eretica este otrava, nu simpla pîine“. Adica nu exista "Preasfantul Sacrament" al celor din afara Bisericii, fie ei catolici, aventisti, penticostali, chiar daca s-ar numi un cult hal mai tare cult din lume. Exista doar Sfanta Impartasanie in Biserica lui Hristos. La fel cum nu sunt mai multe Biserici, exista doar o singura Biserica, asa cum si marturisim in Crez.
In plus Sfantul Teodor nici macar nu se referea la cei din afara Bisericii, ci, probabil, la iconoclasti. Daca stii, inainte de Schisma, dupa ce Papa rostise Crezul cu Filioque, rasaritenii spuneau ca apusenii si-au pierdut harul si chiar aruncau impartasania apuseana pe jos. Chiar in textul anatemei lui Humbert se reprosa rasaritenilor ca se considera singura Biserica si singurul botez, ca reboteaza pe latini.
In final un citat din Sfantul Iustin Popovici, cel care si da acele citate din sf. Teodor. "Numai în Biserica – în aceasta neasemuita a-tot-taina a lui Hristos – poate fi vorba despre Taine: fiindca Biserica Ortodoxa, ca Trup al lui Hristos, este izvorul si criteriul Tainelor si nu invers." "Biserica Ortodoxa nu îngaduie existenta altor taine în afara de ea, nici nu le socoteste taine, pîna la venirea prin pocainta din „biserica” eretica, adica dintr-o biserica mincinoasa în Biserica Ortodoxa a lui Hristos. Cîta vreme cineva ramîne în afara de Biserica, neunit cu ea prin pocainta, unul ca acesta este pentru Biserica eretic si, în chip de neocolit, se gaseste în afara împreuna-unirii mîntuitoare."Ereziile nu sînt Biserica si nici nu pot fi Biserica. Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine, si mai cu seama Taina Împartasirii – aceasta Taina a Tainelor; fiindca tocmai Sfînta Împartasire este totul si toate în Biserica."

Cum spuneam si in alte mesaje toata invatatura crestina si toata Sfanta Scriptura spun un singur lucru, ce trebuie sa faca un om ca sa se mantuiasca. Mai mult, spun si cine nu se mantuieste. De aceea numim pe Hristos Mantuitorul, a venit sa aduca mantuirea oamenilor, prin Biserica Sa. Pentru ca nu se putea mantui altfel. Pana acum 100 de ani (aparitia ecumenismului protestant), mergand pana in 200 de ani (iluminismul ateu), nu exista o alta invatatura si intelegere a invataturii. De atunci au inceput sa apara mai multe cai, fiecare religie fiind o cale, iar apoi fiecare cult crestin e o cale. Nu e greu de observat ca neimportanta Bisericii si Sfintelor Taine in mantuire este o invatatura tipic protestanta. Si argumentul e ca Dumnezeu nu judeca dupa cum credem noi. Dar exact invers se afirma de fapt, ca nu e adevarat ce s-a revelat, ci cum credem noi ca ar judeca Dumnezeu. Domnul e coborat la masura omului, in loc ca omul sa se inalte la masura dumnezeirii.
E adevarat, ca cineva sa marturiseasca un adevar de credinta trebuie sa cunoasca invatatura, sa o creada si sa aiba curajul sa o marturiseasca. Mai ales daca majoritatea sunt impotriva, cum era in cazul sfintilor marturisitori, cand majoritatea celor din Biserica adoptasera o erezie.

Nu, problema cu "nemantuitul" n-o poate spune nimeni fiindca nimeni nu poate pretinde ca stie dinainte voia lui Dumnezeu. Adevarat, exista notiuni de principiu care trebuiesc urmate cu sfintenie, dar dupa parerea mea este lipsit de intelepciune sa credem ca in Rai nu sunt decat ortodocsi si-atat.
Imi amintesti de o pilda spusa de un parinte la predica... La poarta raiului se infatiseaza un pagan si-un ortodox. Sf. Petru ii priveste iar ortodoxul spune: "Vreau sa intru in rai. In viata am fost ortodox, parintii mei la fel, strabunii mei la fel. Nu ca acest pagan, nebotezat!" Sf Petru ii roaga sa astepte sa se informeze mai intai, apoi dupa putin se intoarce si spune: "Din pacate numai unul dintre voi poate intra!" Ortodoxul zambeste sarcastic catre partenerul de drum si da sa intre, dar Sf Petru il opreste: "Nu tu esti pe lista de intrare, ci celalalt!" Indignat, acesta striga furios: "Dar nu se poate asa ceva. Doar e scris: Numai ortodocsii se vor mantui! E strigator la cer sa vad acum ca am fost inselat" Sf. Petru ii raspunde cu blandete, scotand din buzunar o stampila mare pe care scria ORTODOX si aplicand-o pe spatele paganului: "Dar n-ai fost inselat deloc. Iata, acum si el e ortodox!"
Viata m-a pus in fata multor intamplari. Iar daca mai amintim si de cuvintele Mantuitorului care par a "jalona" printre sanse (numai bunul samaritean sau pilda fariseului sunt extrem de relevante in acest sens), ma fac sa cred ca... "In casa Tatalui Meu, multe lacasuri sunt!" Oare, ajuns in rai (ceea ce iti doresc din suflet!!!) care ar fi reactia cand ai descoperi multi catolici, protestanti, anglicani, mahomedani, etc? Ai prefera iadul, numai sa nu imparti raiul cu ei?
Ieri mi-a picat in fata ochilor articolul acesta http://ortodox.md/monitorizarea-pres...raspuns-video/, cu inregistrarea aferenta. Chiar daca un pic de confuzie s-a starnit si in sufletul meu (asta cu anglicanismul si ortodoxia... sincer n-am inteles-o deloc, dar nici nu m-am straduit prea mult), nu pot sa spun ca nu m-a pus pe ganduri la modul serios. Sunt destui in lume care L-au cunoscut pe Mantuitor prin catolicism, si nici nu cred ca stiu ceva despre ortodoxie. Dar de Hristos nu-si dau drumul nici macar cu pretul vietii... Oare cum putem indrazni noi sa spunem ca pe acei oameni nu-i iubeste Dumnezeu si ca aceia nu se pot mantui. NU! Noi avem o problema! Pentru ca nu reusim sa iubim creatia lui Dumnezeu la modul dezinteresat, ci ne raportam la ceea ce ne motiveaza cel viclean in asa-zis-a noastra credinta. Oare nu stim ca nu asta-i calea?
Iubeste curat si fa ce vrei (desi ti se va arata pas cu pas EXACT ce trebuie sa faci)... "Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi le-ai aratat mie". Pentru noi este un mare privilegiu, dar si o mai mare osanda, daca am aflat (deci STIM) si totusi... nu iubim cum ni se cere!!!

Imi pare rau ca tu crezi aceste lucruri complet eronate. Trebuie sa vezi care e invatatura ortodoxa si ce spun toti sfintii (pentru ca nu stiu un sfant sa spun altceva), si nu ce afirma cei din alte culte, pentru ca aceste invataturi sunt din protestantismul liberal. Ceea ce ai scris este invatatura ecumenista (data de protestantismul liberal), aproape in fiecare cuvant pe care l-ai scris. Din cate imi amintesc am mai discutat de cateva ori si ti-am mai spus care ceva despre acest subiect.
Eu am scris sute de mesaje pe tema asta, dar nu cred ca ai participat la aceste discutii, daca imi dai voie o sa iti scriu cate ceva.
Invatatura ortodoxa spune ca pentru mantuire e nevoie de harul din Sfintele Taine, deci de Biserica, protestantismul (de unde isi ia invataturile ecumenismul) spune ca nu e nevoie decat de credinta. Ecumenismul a reinviat vechile erezii. De exemplu Pelagius spunea ca nu e nevoie de har pentru mantuire, ci doar de fapte. Observi ca, fara sa stii, afirmi ceea ce zicea Pelagius.
Pe site-ul Patriarhiei era catehismul ortodox, in care scria: "Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca."
Deci Botezul, prin care se prmeste harul, este inceputul mantuirii.
Asadar stim care e invatatura revelata.
Lacasurile se refera la faptul ca cei ce se vor mantui nu vor avea toti aceeasi slava, in functie de ceea ce au facut pe Pamant.
Atentie, ca o invatatura gresita poate duce la pierderea mantuirii.

Nu cred ca putem vorbi de "invatatura gresita"... Invatatura e buna, fara indoiala! Interpretarile noastre sunt... asa cum sunt.
Nu-mi doresc polemica si as vrea sa se inteleaga exact faptul ca eu nu sustin altceva decat ortodoxia cea curata. Dar... asta e sansa noastra, a celor nascuti asa, intr-o lume predominant ortodoxa, deci cu sanse infinit mai mari spre mantuire, dar cu riscuri infinit mai mari de a aluneca in inselare. Eu vorbesc de cei ce nu se nasc intr-o astfel de lume, ci sunt izolati. Ei pot fi aproape desavarsiti in credinta lor, fiind oricand gata de sacrificiul suprem. Repet, desi risc sa enervez sufletele "acre", trebuie sa fim foarte dur adanciti in dogmatica sa credem ca acele suflete nu castiga iubirea si mangaierea Mantuitorului Hristos. Nu cei ce se dezic constient de ceea ce stiu ca e de la Dumnezeu (vezi Sfanta Lumina, care transmite clar, pe de o parte voia lui Dumnezeu, iar pe de alta, carei Biserici apartine harul).
Sfanta Impartasanie? Cred ca este de departe cel mai mare dintre privilegiile unui muritor, atunci cand este luata cu vrednicie. Si totusi, multi au murit prin puscarii, fara a se fi putut impartasi ani la rand, nici macar in ceasul mortii. Prin mila si voia lui Dumnezeu, au ajuns cu sfinte moaste. Si-atunci... mai ramane botezul. Pentru cei "alesi", are Dumnezu grija si de acest aspect, fiindca El nu se contrazice niciodata, ci noi nu cunoastem tainele Lui fiindca suntem limitati in informatie, sau o evitam voit, sau o citim trunchiat, sau o interpretam subiectiv!... Sa avem mila de toti cei ce nu au sansele ortodocsilor, nu fiindca le evita constient, ci traiesc intr-o lume in care noi am fi fost iremediabil pierduti daca ne-am fi nascut acolo! Nici aici nu prea stim finalul, desi parem a fi foarte siguri pe "dogme".
Privesc aici in jurul meu si aproape ca nu exista om care sa nu aiba un tatuaj expus. Daca le vorbesti de biserica, desi esti tolerat, devii dintr-o data "ciudat"! Cat despre cei care mai calca inca intr-o biserica, duminica, sunt extrem, extrem de putini, in timp ce bisericile (fost anglicane) devenite peste noapte lacasuri ortodoxe, sunt in fiecare duminica pline de credinciosi si mai ales de multe zeci de copii care se impartasesc duminica de duminica. E o imagine trista pentru starea lor spirituala, si o bucurie sufleteasca pentru renasterea noastra din cenusa! Nu e mandrie, ci o mangaiere, atat!
Multe ar fi de spus, dar... cred ca este un subiect foarte delicat, iar noi riscam sa ne smintim intre noi, numai fiindca viata ne-a fost altfel oranduita, iar percepria este putin diferita. Nu vreau sa ma justific, iar pilda de care vorbeam nu am auzit-o la protestanti sau nu-stiu-unde in alta biserica ci in cadrul bisericii noastre ortodoxe, la doi preoti diferiti, in perioade diferite. Sa fi fost si ei rataciti? Eu tot cred ca faceau aluzie la pericolul de a cadea in mandria ortodoxa, si smerenia totala a celui care nu a sperat o clipa ca va avea sansa sa cineze la Masa Stapanului. E dureros sa vrem sa ne mantuim... doar noi. Ma tem ca vom fi opriti din mers!

Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu."

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.
Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.
...
A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.
..
Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă.
Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
..
Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.

Poate vrei sa spui ca in Rai se gasesc multi fosti catolici, protestanti, mahomedani etc., dar pe care moartea nu i-a gasit tot intr-ale lor. Cu asta sunt de acord.

Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.

Oare sa fi spus eu altceva, in acest sens?

E inutil sa mai insist. Calendarul e plin cu sfinti care au avut un trecut diferit (Sf Ciprian, Sf Ecaterina... )

Da, chiar asta ma tot chinui sa spun:

Acum e clar si pentru mine mesajul tau caci Dumnezeu ne cheama la El neincetat...

Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.

Căci zice: "La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat"; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii,

Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.

E adevarat, invatatura e clara, trebuie doar sa ne-o insusim. Chiar Mantuitorul ne spune cine nu se va mantui. Adica, cine nu se va Boteza nu se poate mantui (va trebui sa se nasca din apa si foc), iar in alt citat scrie ca nu vor intra in Imparatie cei cu pacate dar sunt scrisi si paganii.
Invatatura adevarata este perfecta, nu vine in contradictie cu nimic si e conforma invataturilor revelate in Sfanta Scriptura. Invatatura gresita e contradictorie, face de neinteles toata invatatura revelata. De exemplu, Mantuitorul a venit pentur ca nimeni nu se putea mantui prin fapte. Daca spunem ca se pot mantui oamenii doar prin fapte inseamna ca se neaga necesitatea Intruparii, oamenii se puteau mantui si asa, fara sa fie necesara venirea Mantuitorului. Chiar si acesta e argumentul impotriva dogmei Neprihanitei zamisliri, de la catolici, daca Sfanta Fecioara nu mai avea pacatul stramosesc ce se sterge prin botez inseamna ca se putea mantui si fara Iisus.
Asadar, prin caderea lui Adam toti oamenii erau condamnati la Iad din cauza ca datorita firii cazute mostenite nu mai puteaua junge la sfintenie ca sa primeasca harul. Nu doar pacatosii, dar si dreptii mergeau in Iad. Atunci cum puteam sa spunem ca paganii si altii care au mult mai putin decat dreptii sunt mai vrednici sa ajunga in Rai?
Iisus S-a intrupat ca sa aduca Mantuirea, prin botez. Invatatura protestanta spune ca jertfa Mantuitorului a avut efect asupra tuturor oamenilor, sau cel putin a celor ce cred in El. Invatatura ortodoxa spune ca noi beneficiem de lucrarea Mantuitorului doar prin Botez, altfel nu are niciun efect asupra unui pagan, de exemplu.
Daca nu ai citit pana acum iti recomand doua lucruri scurte ale unor sfinti, Sfantul Ignatie Briancianinov: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/ si Sfantul Serafim de Sarov: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm
In ele vei gasi raspunsul la ceea ce am discutat pana acum.
Toti au sansa de a gasi adevarul. Pentru ca adevarul nu se afla doar din auzite, altfel ar insemna ca daca vorbim cu un ateu el devine imediat credincios. Totul depinde de solul pe care cad cuvintele. Domnul nu are puteri limitate ca oamenii, sa nu ne indoim ca va ajuta pe oricine va cauta adevarul si ca nimeni daca merita sa mearga in Rai nu va fi uitat. Chiar daca ar trai in jungla, va gasi un ortodox ratacit pe acolo de Domnul, daca va merita sa ajunga in Biserica. Sa nu Il coboram pe Domnul la intelegerea si puterile noastre. E adevarat, din cauza ca stramosii lor au ales sa il respinga pe Hristos nu beneficiaza de calauzire de mici. E ca si cineva care se naste intr-o familie cu probleme, are mai mari sanse sa aiba si el probleme, dar nu inseamna ca nu poate deveni om normal.
Da, dar au fost Impartasiti macar la Botez. vedem pe Sfanta Maria Egipteanca, ajunsa la un mare grad de sfintenie, la sfarsitul vietii a cerut Sfanta Impartasanie. Chiar si in cazul botezului exista botezul sangelui si al dorintei.
Nu e un secret ca si multi preoti si chiar ierarhi si fost afectati intr-o oarecare masura de invatatura ecumenista. Din nestiinta, nu inseamna ca sunt rataciti. Si aici sunt unii preoti care mai spun cate o bazaconie cateodata, de exemplu sa ne bucuram ca ne-a vizitat un sfant, papa Ioan Paul II (desi atunci nici nu-l facusera catolcii sfant). Sau ca toate cultele sunt bunicele (de obicei afara de neoprotestanti, vazuti ca singurii cu probleme).
Acesta e un alt sablon din aceasta invatatura, folosit de multi. In niciun caz nu e vorba de asa ceva, dimpotriva, trebuie sa ne para rau ca nu se pot mantui si sa facem tot ce putem ca sa ii ajutam sa afle adevarul. Pentru ca daca noi credem ca toti se mantuiesc nici nu mai trebuie sa facem nimic pentru ei, ii privam de sansa de a se mantui spunandu-le adevarul, ne facem si un pacat.

Cu Sfantul Ignatie Briancianinov "m-am intalnit" cu vreo 4-5 ani in urma... Iar de Sf. Serafim de Sarov ma leaga o alta mangaiere si il tot caut mereu, macar in rugaciune, daca in invataturi se intampla mai rar.
Poate undeva, ceva, se intelege gresit. Eu nu caut sa rastalmacesc nimic din TOT ce mi-a trecut prin fata ochilor. In general incerc sa nu fiu partinitor catusi de putin propriei mele credinte, pentru ca stiu ca toti fac la fel. Eu am in vedere anumite promisiuni generale facute de Mantuitor. Cea facuta talharului pe cruce uneori ma cutremura, mai ales fiindca o gasim in foarte multe dintre rugaciuni, ca si nadejde necuprinsa: "Astazi vei fi cu Mine in Rai!" Marturisirea lui Hristos, prin "botezul sangelui" nu poate fi mai mica decat Botezul clasic. Eu ma refeream la acei copii care au preferat sa fie decapitati decat sa se lepede de Hristos, desi nu cunosteau ortodoxia! Aici se naste in adancul sufletului, nu o indoiala, ci o certitudine ca dragostea lui Dumnezeu e necuprinsa pentru TOATA zidirea Sa, dar pentru cei ce-L marturisesc pe Fiu, este cu atat mai mare!

Este imposibil, ca si crestini, sa nu fi cunoscut de-a lungul vietii bucuria "hazardului"! Cand Dumnezeu vrea, face lumea atat de mica incat aduce sansa de 1 la un miliard, intr-o clipita. Iar asta e inca foarte putin, pentru cei cu adevarat "alesi"!

Pr. Serafim Rose: «super-ortodocşii» de azi pot uşor să-i cadă pradă lui Antihrist”

Părintele Serafim observa cât de ușor ne luăm după „înțelepciunea lumească” atunci când ne lăsăm prinși de idei mărețe: „Este la modă acum să înveți despre Rugăciunea lui Iisus, să citești Filocalia, să mergi înapoi la Părinți. Dar nici acestea nu ne vor mântui – sunt lucruri care țin de cele exterioare. Ele pot fi de folos, dacă sunt folosite cum se cuvine, dar dacă devin o patimă, cel dintâi lucru după care tânjeşti, atunci devin exterioare şi nu duc la Hristos, ci la Antihrist”. Părintele Serafim era una cu prorocul veacului al XlX-lea, Sfântul Ignatie Briancianinov, când învăţa că numai cei ce simt împărăţia lui Dumnezeu în inimile lor vor fi în stare să recunoască adevărata fire a lui Antihrist atunci când va veni. Dimpotrivă, afirma Părintele Serafim, „«super-ortodocşii» de azi pot uşor să-i cadă pradă lui Antihrist”. În unele locuri a spus şi cum se poate întâmpla aceasta: „Vladimir Soloviov, în «Scurtă povestire despre Antihrist», sugera cu ingeniozitate că Antihrist, pentru a-i atrage de partea lui pe ortodocşii conservatori, va deschide un muzeu cu toate antichităţile creştine. Probabil că până şi reprezentările lui Antihrist însuşi (Apoc. 13, 14) vor fi în cel mai curat stil bizantin, iar acest gând ar trebui să ne facă să ne trezim. Antihrist trebuie înţeles ca un fenomen duhovnicesc. De ce vor dori toţi cei din lumea întreagă să se închine lui? Evident, fiindcă este ceva în el ce corespunde cu ceva din noi. Iar acest ceva este lipsa lui Hristos din noi înşine. Dacă ne vom închina lui (ferească Dumnezeu!), va fi pentru că vom simţi o atracţie către un lucru exterior, care s-ar putea chiar să semene a creştinism, de vreme ce «Antihrist» înseamnă cel ce este «în loc de Hristos» sau seamănă cu Hristos”. În particular, Părintele Serafim vedea în nejustificatele atacuri „ortodoxe” la adresa Fericitului Augustin semnul externalismului ce va conduce la acceptarea lui Antihrist. Învăţăturile hiper-raţionaliste ale Fericitului Augustin (faţă de care Părintele Serafim însuşi se recunoştea a nu fi un mare admirator), nu reprezintă decât aspectul extern, intelectual, al unui om cu o inimă vădit ortodoxă. După cum scria Părintele Serafim într-o scrisoare, „principalul şi singurul lucru plăcut şi ortodox al său este simţământul ortodox, evlavia şi dragostea de Hristos ce ies la iveală aşa de puternic în lucrările sale nedogmatice, precum Mărturisirile. A-l distruge pe Augustin, aşa cum încearcă s-o facă criticii de azi, înseamnă să ajuţi de asemenea la distrugerea acestei evlavii şi iubiri de Hristos. În ce mă priveşte, eu mă tem mult mai mult de inimile reci ale celor «corecţi intelectual» decât de orice greşeli pe care le-ai putea găsi la Augustin. Simt în aceste inimi reci o pregătire pentru luarea lui Antihrist (a cărui imitare a lui Hristos trebuie să se întindă şi la «teologia corectă»!); simt la Augustin dragostea lui Hristos”.
Ieromonah Damaschin, Viața și lucrările părintelui Serafim Rose, Editura Sophia, București, 2005

Aici e vorba de alunecare de-a dreapta. Cum spunea si Parintele Paisie Aghioritul, stilismul si ecumensimul sunt doua fete ale aceleiasi monezi. Ereziile si ecumenismul sunt considerate alunecari de-a stanga, iar stilismul, zelotismul alunecari de-a dreapta. Si era de actualitate ce spunea Parintele Serafim celor de acolo, pentru ca dupa trecerea sa la cele vesnice ROCOR a intrat pentru o peioada in comuniune cu stilistii.

Nu putem spune ca ii respectam pe sfinti daca respingem invataturile lor si ii mai si consideram fanatici pentru ca nu sunt in conformitate cu gandirea protestanta (ecumenista). Nu e mai usor de dedus ca aceasta ultima invatatura e gresita, nu invatatura Bisericii si a sfintilor, de ce ar trebui sa o adaptam noilor invataturi lumesti? Eu am dat exemplu doar doi sfinti, dar toti sfintii spun acelasi lucru si toate catehismele. Luther nu a inteles mai bine si nu a fost mai mare decat toti sfintii la un loc.
Sfantul Ignatie spune: "Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?"
Vedem cum aceasta invatatura presupune de fapt neimportanta Bisericii, Sfintelor Taine, credintei in Hristos, etc. Adica tocmai acea renegare.
Si cum se afla adevarul, nu cautandu-l acolo unde este? daca cineva spune ca leul are zece picioare, altul ca ar avea cinci, iar altul ca are patru inseamna ca toti au dreptate? Iar a spune ca leul are patru picioare inseamnna ca ii urasti pe ceilalti? Dar daca e ceva mult mai important, ca mantuirea, a nu le spune adevarul nu inseamna de fapt ca ii uram si nu vrem sa se mantuiasca si ei? Daca nu il stim nu ne impiedica nimeni sa lasam deoparte delasarea si sa cercetam.
Eu iti scriu toate acestea dar probabil nu ai inca pamantul pregatit pe care sa incolteasca. Dar il poti pregati, eu la inceput m-am rugat de multe ori sa aflu adevarul in legatura cu catolicii si alte culte. Sigur primeste raspuns cel ce se roaga in adevar.
Desigur ca botezul sangelui nu e mai prejos decat cel cu apa, dimpotriva, de obicei acestia ajung sfinti martiri. Dar e vorba doar de credinta dreapta, daca cineva moare pentru zeul lui nu inseamna ca e martir. Ca e un nonsens vedem si in cazul de care am pomenit, al lui Pelagius. Acesta a fost omorat pentru credinta lui, de care nu a vrut sa se dezica desi era condamnat. Sfintii au condamnat omorarea lui, dar asta nu insemna ca e sfant pentru ca si-a dat viata pentru o erezie. Exista chiar un citat pe tema martiriului celor din afara dreptei credinte.
In legatura cu acei copiii, nu se spune ca erau catolici, acolo cei mai multi crestini sunt ortodocsii necalcedonieni.
Daca mai e nevoie iata ce scrie in toate catehismele. Am mai dat catehismul Sfantului Nicolae Velimirovici, iata si catehismul de pe credo, conditiile mantuirii: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=6
Tot din acel catehism, capitolul despre Biserica: "Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii. recum mladita se usuca daca este rupta de vita, de la care primeste hrana prin seva, tot asa si sufletul moare duhovniceste, adica isi pierde mantuirea, daca se rupe de Biserica, trupul tainic al lui Hristos, care il hraneste duhovniceste prin harul dumnezeiesc."

Iata, o insiruire intreaga de ipoteze! Cine/ce te determina sa le expui sub aceasta forma? O sa renunt la dialog, nu fiindca ma las convins. Oare toate invataturile enumerate mai sus, mai aveau nevoie de vreo reimprospatare? Cumva, pe undeva, par a fi luat parte la intruniri sau slujbe religioase, altele decat cele ortodoxe? Am negat vreodata ceva din invataturile sfintilor parinti, chiar daca, sfinti fiind, tot interpretarile lumesti i-au pus in contradictii serioase (vezi Sfintii Vasile, Grigorie si Ion)?
Se pare ca nu vrei sa patrunzi dincolo de intelesul cuvintelor, ci ai tendinta sa le iei ad-literam. Personal, foarte rar fac apel la... ratiune, dar la iubire fata de orice fiinta a lui Dumnezeu, cred ca am cautat sa fac apel mereu, dupa puteri.
Grija mea speciala este aceea de a ma sargui pentru propria mea mantuire. La fel si a ta. La fel si a protestantilor, catolicilor, etc. Cred ca m-as simti foarte dezamagit daca un catolic, anglican, protestant, etc, m-ar privi de sus si mi-ar spune ca doar ei se mantuiesc. As intelege astfel ca nu pe Mantuitor il iubesc, chiar daca sustin asta sus si tare, ci o idee care duce la pieire. De fapt chiar avem in jur (ca sa te parafrazez pe tine, desi, iarasi nu-ti dau dreptate) destui stilisti care chiar cred ca doar ei au dreptul sa se mantuiasca intrucat doar ei pastreaza vechea traditie! Cu ce erau diferiti preotii care L-au rastignit pe Mantuitor? Nu cunosteau ei Sfintele scripturi? Nu erau in permanenta "upgradati" de catre prooroci? Ce i-a determinat sa strige la unison: "Rastigniti-L! Rastigniti-L!" Nu cumva mandria de a fi... poporul ales? Maine daca ar reveni Hristos intr-o forma asemanatoare, cei mandri si tari in credinta lor (care incalca de fapt jumatate din porunci), L-ar rastigni din nou...
Eu nu am... revelatii si nu pretind ca stapanesc adevaruri incontestabile. Spun doar atat: penrtru cei alesi, Dumnezeu le va orandui negresit o portita de intrare in "staul" pentru ca din fericire nu tine cont de ingradirea noastra cu sarma ghimpata, ci de bucuria de a mai castiga o oaie ratacita, dar care striga din ghearele lupului ca vrea inauntru. Da, la Dumnezeu TOATE sunt cu putinta, inclusiv un botez la momentul cuvenit, inclusiv Sfinte Taine, daca trebuie. Ce ar trebui sa ne mire. De ce n-ar fi de dorit, pentru noi, ortodocsii, sa apara minuni si in taberele vecine, daca au traire adevarata in Hristos? Ce ne face pe noi sa credem ca am fi cu mult mai adanciti in rugaciune decat un biet pantofar din Alexandria (sper ca stii la ce fac aluzie, si nu-mi spune ca pantofarul era tot ortodox, ca nu de asta e vorba, ci de mandria ce ne stapaneste)... Ca ortodox, cand vei simti nevoia sa imbratisezi orice faptura omeneasca, de oriunde ar fi si orice religie ar avea (asta nu inseamna ca ii impartasesti si credinta, ci te intristezi pentru ca va fi lipsit de viata vesnica, fara a avea o vina anume), atunci esti aproape mantuit. Altfel, oricate dogme am flutura prin fata ochilor celorlalti (ca si cum numai tu le-ai sti, iar altii nu) si oricate vorbe goale ai pune in gura celorlalti ca si cum ei le-ar fi spus nu propriul tau rationament, ramanem ortodocsi de tinichea, ruginiti de orgolii si vanitate.

Aici e vorba de... ce vrem noi. Adica este ca intamplarea cu sarpele zburator: o zi zboara, o zi nu zboara. Azi... nu zboara!! Cine sunt "stilistii" Cumva cred in Budda? Ai tu indoieli asupra harului in biserica de pe stil vechi, sau ai avut vreo... revelatie? Citez de pe site-ul nostru:
Au ramas, insa, cateva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neindreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf. Munte Athos, cu exceptia Vatopedului, care se numesc "pe stil vechi", pentru ca praznuiesc toate sarbatorile dupa vechiul calendar, adica dupa "stilul vechi".
A, de fapt trebuie sa existe ceva, undeva, in scrierile sfintilor parinti ca noi suntem chiar mai vrednici decat cuviosii de pe Muntele Athos, sau Patriarhia Ierusalimului... Cat despre sfintii Rusiei la care lumea face pelerinaje necontenit, sunt simple basme de adormit copii.

Sa ne dea Dumnezeu veghe nepartinitoare si pace sufleteasca. Iar de te-am suparat, te rog sa ma ierti. Inclin sa cred ca noi nu ne certam, ci doar incercam sa intelegem mai bine voia lui Dumnezeu cu toate ale Sale! Care sunt bune si foarte bune!

Inapoi la topic. Ispite/incercari inaintea rugaciunii.

Are o oarecare legatura cu topicul, fiind vorba de rugaciunea in Duh si in Adevar. Pentru ca nu oricine zice "Doamne, Doamne" va intra in Imparatia Cerului (Ev. Matei, 7:21). Se spune ca si Arie era mare rugator, dar rugaciunea lui nu era ascultata pentru ca nu era in adevar.

Eu nu ma cert deloc, doar incerc sa-ti arat adevarul. Pentru ca dreapta credinta este unul din cele trei puncte necesare mantuirii, scrise acolo (harul, faptele credintei si dreapta credinta).
Acela era un citat din Sfantul Ignatie.
Dar nimeni din cei ce au capatat idei din invatatura ecumenista nu a trebuit sa participe la riturile altui cult. Aceasta invatatura s-a infiltrat in ortodoxie, nu a fost nevoie de prozelitism al altui cult. Desigur, neaga invatatura ortodoxa, invataturile sfintilor.
Din cate stiu eu Sfintii Vasile, Grigorie si Ion nu au avut contradictii. Cred ca te referi la stabilirea sarbatoririi lor si disputa din sec. XI, mult timp dupa trecerea lor la Domnul.
In niciun caz nu am cum sa ader la alta invatatura decat cea ortodoxa. Adica cea a Bisericii si a sfintilor, si nu cea protestanta liberala. Multe mesaje am vazut pe forum cu aceasta invatatura, sunt aproape identice. In primul rand aceasta invatatura baga in fata iubirea fara adevar. Chiar Parintele Paisie Agioritul observa asta: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."
Eu sunt ingrijorat daca ei spun ca toti avem aceeasi credinta, ar insemna ca si dreapta credinta ar fi eretica. Cei din afara Bisericii sunt rupti de Hristos, care e Capul si Trupul Bisericii, am dat citatul din sf. Iustin. Noi trebuia sa ii ajutam sa afle adevarul si sa se poata mantui, nu sa-i mintim si sa mearga in Iad. Aceea e dragoste, nu dragostea lumeasca de aprecierea lor.
Cum am spus, toti cei care au aderat la aceste idei scriu aceleasi lucruri. Nu stiu cum, pentru ca nu prea exista carti despre aceasta invatatura, iar pe internet apropae toate site-urile ortodoxe sunt impotriva invataturii ecumeniste. Cred ca acesta este singurul site ortodox in care sunt multi care au aceasta invatatura. De exemplu spui aceleasi lucruri ca MariS.
Aceia s-au impotrivit lui Hristos tocmai din cauza ca nu mai ascultau de Scripturi si de prooroci, creasera ei propria invatatura si interpretare, lumeasca. La fel cum lumeasca e si invatatura ecumenista. Se spune ca multi din cei alesi vor cadea cand va veni Antihristul. Cine crezi ca il vor urma, cei care au dreapta credinta sau cei ce au o credinta laxa, pietista, dorind unirea tuturor fara adevar? Pentru ca Antihristul va dori sa ii uneasca pe toti.
Cred ca nu ai inteles exact ce spune sfantul Ignatie cu "ai avut o revelatie". Toata invatatura noastra este revelata, nu se bazeaza pe parerile lumesti ale unor membrii ai ei. Parerile personale formeaza filozofia, prin asta se deosebesc in principal de credinta. De aceea intreaba sfantul daca a avut respectivul vreo revelatie de enunta o invatatura de la el, bazata pe parerea lui. Exact asta faci si tu, spui ca stii ce se intampla in acest caz (desi Biserica si sfintii spun altceva) si stii chiar si cum gandeste Dumnezeu. Tu ce zici, o sa schimbe Biserica invatatura dupa cea a ta sau o sa ramana la invatatura de 2000 de ani?
Inca un cliseu, toti cei afectati de invatatura modernista folosesc ca argument "la Dumnezeu toate sunt posibile". Daca vrei cauta pe google articole despre ecumensim si o sa vezi ca sunt scrise tot ce iti spun eu si o sa observi ca ai exact acea invatatura.
Cred ca nu ai inteles exact cine sunt stilistii. In niciun caz rusii, sarbii si altii care au vechiul calendar. Stilistii sunt un grup mic care s-au rupt de Biserica, ceilalti sunt in Biserica. Nu stiu cum nu ai citit pana acum pe forum despre faptul ca cei de la Muntele Athos nu tin slujbe cu stilistii, desi au tot vechiul calendar.
In concluzie, eu iti zic de bine, incearca sa cercetezi si sa iti insusesti invatatura ortodoxa. Daca vrei, eu doar te sfatuiesc.

Draga Silvia , nu esti nici prima si nici ultima care trece prin astfel de situatii , prin astfel de stari , si te rog sa nu fi deznadajduita , sa incerci sa treci peste aceasta perioada cu calm si cu rabdare , dar sa ti legatura permanent cu Duhovnicul tau , singurul in masura sa-ti dea un sfat corect si sa te indrume .
Pana una alta , iti voi reda o scurta invatatura de la cei vrednici :

"Rugăciunea să nu se facă silit. Forţarea poate să aducă o împotrivire înlăuntrul nostru, să facă rău. Mulţi s-au îmbolnăvit de la rugăciune, căci au făcut-o cu forţare. Ceva se întâmplă, bineînţeles, şi când o faci silit, dar nu e sănătos. Şi nici să nu folosiţi modalităţi tehnice. Nu-i nevoie nici de scăunel, nici de aplecarea capului, nici de închiderea ochilor. Mulţi zic: „Şezi pe un scăunel, ghemuieşte-te şi concentrează-te”. Dar unde…
Încercaţi să vedeţi. Nu este nevoie să vă concentraţi în mod deosebit ca să spuneţi rugăciunea. Nu e nevoie de nici o străduinţă, atunci când ai dragoste dumnezeiască. Oriunde v-aţi afla – pe scăunel, pe scaun, în maşină, pe drum, la şcoală, la birou, la muncă –, puteţi să spuneţi rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”, lin, fără forţare. Să nu vă legaţi de loc. Dragostea pentru Hristos este totul. Sufletul nu se satură repetând cu dăruire, cu dor, cuvintele „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Sunt cuvinte de care nu te poţi sătura! Să le rostiţi în întreaga voastră viaţă. Ascund atâta sevă!"
Părintele Porfirie

Tot pentru Silvia
 

Odihna si linistea mintii:



http://www.crestinortodox.ro/editori...tii-70233.html

E foarte trist ce faci, crede-ma. Trebuie sa ai multa indrazneala sa nu-ti pese deloc. Fiindca ignorant nu esti si stii foarte bine despre ce vorbim noi aici. Tii neaparat sa devii tu insuti o "ispita" pentru ortodocsi? Pai oricum erai, dar cand nu devii prea indraznet, se simte mai putin. Nu incerca sa "blochezi" o discutie al carui subiect va include in mod direct si pe voi. Probabil deranjeaza, dar raman la ideea ca sunteti constienti de ratacirea voastra si tocmai de aceea va faceti vinovati. Poate s-a inteles ca eu voua va iau apararea, si imi pare sincer rau daca s-a intamplat o clipa sa las asta sa se inteleaga. Eu ma refeream la cei care inca n-au avut sansa sa "deschida ochii" catre adevarata Lumina, n-au avut cum si unde, fiind intr-o lume marginita si extrem de constransa (copii nevinovati sau provinciali izolati, lipsiti de alte informatii decat cele spuse de preotii locului...) Pentru aceia cred eu ca Dumnezeu e bun si ingaduitor, nu pentru cei ce STIU dar vor altceva, absolut constienti de Adevar.


Nu sfintii au avut contradictii, ci crestinii s-au separat intre ei, fiecare sustinand intaietatea unuia! Stabilirea sarbatorii a fost binecuvantata de Dumnezeu prin minunea din 30 Ianuarie, cand cei trei ierarhi s-au aratat episcopulului, slujind impreuna in ceruri si intrebandu-se de ce se cearta crestinii...

Nu pot decat sa ridic din umeri. Nu stiu ce te face sa crezi ca am o alta pozitie, sau as sustine altceva.

Din nou nu inteleg aluzia ta. Arata-mi undeva unde am spus (sau am facut aluzie directa) ca orice alta credinta in afara de cea ortodoxa, este adevarata sau mantuitoare. Nu cred ca vei gasi fiindca stiu sigur ca n-am facut-o. Am spus doar ca, prin mila lui Dumnezeu, din orice credinta pot fi "alesi" care sa primeasca sansa de a fi acceptati la "Cina". Dar nu fara "haina de nunta". Si pentru ca tot Dumnezeu ii alege, tot El se preocupa si de "haina"!

Nu mai stiu ce spunea MariS, dar cred ca este o trista confuzie fiindca vedem doar ceea ce vrem noi sa vedem. Daca ne-am facut o parere anume, numai fiindca am dat propria interpretare unui text, continuam la nesfarsit sa dezvoltam un subiect ca si cum cel vizat ar avea vreo legatura cu acea parere.

Nu creasera ei nimic, dimpotriva, cunosteau scripturile mai bine ca nimeni altii. Dar nu acceptau ca si altii au drept la mantuire (ei singurii erau prea-mariti de Dumnezeu, popor ales, popor sfant, etc)... Mantuitorul aducea un alt fel de credinta: iubirea aproapeliui, fie el desfranat, vames, samaritean... Iubirea de vrajmasi! Cum sa te iubesc, daca tu ma inseli, ma furi, imi faci mult rau mie sau familiei?... Daca ar fi fost dupa sfatul ucenicilor apostoli, samaritenii care nu L-au primit pe Mantuitor, ar fi trebuit sa fie imediat pedepsiti cu foc din cer... Si totusi... "Mila voiesc si nu jertfa!" Nu s-a schimbat nimic dupa 2000 de ani. Tot de mila e vorba si acum.
Nu stiu ce vrea Antihristul dar stiu ca Biserica Ortodoxa se roaga mereu pentru unitatea credintei. Dar nu o "tocana generala" ci acea credinta care NU are cum sa fie pusa sub semnul indoielii si care inca o sustine Insusi Dumnezeu, prin Pronia Sa. Mai mare Adevar ca Sfanta Lumina care se aprinde de doua mii de ani la rugaciunile arhiereilor ortodocsi, nu exista. Macar si numai de la premisa aceasta de s-ar pleca, si tot ar fi un motiv extrem de important pentru "ceilalti" sa incerce sa cerceteze nepartinitor, dupa ce se roaga cu lacrimi in ochi sa le arate Dumnezeu unde se afla Adevarul... Faptul ca n-o fac desi sunt constienti, ii osandeste infinit mai mult decat pe cei care habar nu au de nimic si pentru care inclin eu sa cred ca Dumnezeu are mare mila!


Parerea mea? Invatatura mea? Repet, probabil este vorba de o neintelegere de la bun inceput. Eu NU am pareri inafara invataturilor crestin-ortodoxe si deci nu-mi apartin. Da, cred enorm de mult in marea mila a lui Dumnezeu, pentru fiecare fiinta de pe pamant. Daca tu crezi ca prin asta incalc vreun canon sau vreo invatatura a sfintilor parinti, sa fii sanatos.

Frate, mai bine ti-ar fi sa nu te pronunti deloc, decat sa vorbesti astfel despre ei. Nu stiu de unde-ai scos-o cu "nu tin slujbe su stilistii" S-a intamplat de fapt invers: stilistii au fost invitati sa li se alature la tinutul slujbei, iar ei (prin decizia nu-stiu-cui si din motive... speciale) au refuzat. Totusi, de aici si pana a sustine ca stilistii sunt inafara credintei celei drepte, (asemenea paganilor, protestantilor, catolicilor, etc) e dureros de nedrept. Ai cunoscut vreodata vreun preot stilist? Eu cunosc mai multi. Iar de harul lor nu pot sa ma indoiesc fiindca am vazut cu ochii mei minuni in urma rugaciunilor lor. Nu mie sau familiei mele, ci prietenilor in preajma carora traiesc zi de zi. Ca noi oamenii (din nou!!!) etichetam dupa pareri subiective (asa a zis cutare parinte, dar nu stim daca acel parinte era atunci in har sau in inselare), ne rupem si sufleteste de fratii nostri, desi se roaga aceluiasi Hristos cu aceleasi slujbe, chiar daca dupa alt calendar. Ei, pot fi mandri fata de noi (nu toti; mai sunt unii mireni printre ei de o smerenie coplesitoare, care nici nu judeca, nici nu privesc de sus, ci isi vad numai si numai de mantuirea lor, oferindu-le tuturor din jur, toata bucuria sufleteasca de care sunt ei capabili), dar astea sunt ispitele lor pentru care ar trebui sa ne intristam pur si simplu, fara sa-i judecam in vreun fel.

Aici gresesti catalin. Nu ii tin eu partea lui Mihnea dar trebuie sa traiesti ce a trait Mihnea sa stii despre ce este vorba.

Este o experienta duhovniceasca la limita pe care numai daca o intalnesti o traiesti.

@Mihnea - nu am comentat pentru ca nu prea am stiut cum.. nu inteleg de ce te-a atacat atat de tare demonul. Dar si eu ma intreb cum Dumnezeu de va ataca si pe voi, care sunteti lipsiti (in adevar) de harul dumnezeiesc atunci cand savarsiti tainele... (Nu te supara, dar asta este convigerea mea).

Citeste si mesajul urmator, in care am explicat de ce am spus aceste lucruri (pentru ca la catolici nu sunt Sfinte Taine, deci acolo nu era Trupul si Sangele Domnului). http://www.crestinortodox.ro/forum/s...60&postcount=9

Asta e adevarat, se certau care sfant e mai mare.
E partial adevarat, faptul ca nu stii despre ceva ca e un pacat e o circumstanta atenuanta, dar pacatul ramane. Atat in Rai cat si in Iad sunt mai multe locasuri, fiecare in functie de ce a stiut si cat a facut.
Dar in forma aceasta e tot tot idee din vest. De fapt invatatura e simpla. Din cauza caderii lui Adam toti oamenii mergeau in Iad. Din cauza urmarii pacatului stramosesc. Adica toti, pacatosi, copii si chiar dreptii. Iisus a venit sa stearga pacatul stramosesc, iar asta se face prin botez. Nu e venit doar pentru ortodocsi sau pentru romani, ci pentru toti, chinezi, eschimosi, africani, etc. Dar unele popoare i-au respins pe apostoli, acestia au ajuns chiar si in India.
Si unde ai citit asta, in orice articol ortodox. Sau e doar o invatatura bazata pe parerea ta personala? Nu degeaba am dat link-ul cu sfantul Serafim de Sarov, care spune ca nu-i sunt de folos faptele cuiva daca nu vine pana la sfarsitul vietii in Biserica. Dar, pentru ca are fapte bune, Domnul il va ajuta si va gasi o cale sa il aduca in Biserica. Nu e mai simplu asa? Nu stiu daca tie ti-am mai scris, crezi ca daca cineva e vrednic, Domnul nu il poate aduce in Biserica, ii trebuie masina sau avion, ca noua? Iov sau alti drepti au citit undeva ce sa faca si ce sa creada? Nimeni nu e uitat, cei care trebuie sa ajunga in Biserica si nu renunta sa caute adevarul vor ajunge.
Nu stiu daca ai inteles, ei chiar erau poporul ales. Doar ei se inchinau la adevaratul Dumnezeu, restul se inchinau la idoli. Iar idolatria era cel mai mare pacat, vezi cele zece porunci. Dar iudeii chiar erau unii din ei credinciosi, nu uita ca Apostolii au fost dintre ei, precum si alti viitori crestini. De la ei a venit mantuirea si altor popoare.
Dar era vorba de conducatorii iudeilor, fariseii, saducheii, etc. Iar acestora le zice Iisus ca nu cunosc Scripturile, nu ca le cunosc prea bine. Ei stiau citatele, dar nu le intelegeau. Asteptau un Mesia pamantean, care sa ii ajute sa scape de romani. In plus, invenasera, pe langa legea data, tot felul de alte obiceiuri (care mai sunt si azi, de exemplu nu purtau incaltaminte cu cuie sambata, ca asta ar fi presupus efort, cuiul fiind mia greu). Si in fata oamenilor se dadeau mari virtuosi, dar aveau pacate si erau mandrii. De aceea se foloseste termenul de fariseu, una spune si alta face.
E adevarat, dar aceasta inseamna altceva, nu unirea credintei penticostale, catolice sau alta cu cea ortodoxa. Insemna exact invers, sa nu apara erezii, sa ramana credinta dreapta, adica "un Domn, o credinta, un botez". Pentru ca erezia inseman pierderea harului si mantuirii.
Nu stiu unde ai auzit tu asa ceva, adica invers. Preotii din BO nu tin slujbe cu stilistii, pentru ca sunt in afara Bisericii (prin voia lor, ca nu i-a dat nimeni afara). Si nu am cum sa zic ca sunt eretici, trebuie sa vezi ce insemana schismatic si eretic. Schismaticii sunt cei care au aceeasi invatatura dar se despart de Biserica. Iar sfantul Vasile ne spune ca si schismaticii si ereticii pierd harul dupa c se rup de Biserica. Eu nu inventez nimic.