Uciderea animalelor
 

Cand eram prin clasa a opta(cred), aveam la scoala ora de religie.Dupa o astfel de ora, l-am intrebat pe parintele care se ocupa de noi, de ce nu e pacat sa omoram animalele si sa le consumam carnea.Mi-a spus ca Dumnezeu le-a facut pentru noi si ca nu au suflet.
De-a lungul timpului insa, am ramas cu aceeasi nedumerire.Am avut si crescut(in trecut) o multime de animale.Si poate ca nu au suflet, dar au sentimente.Se bucura de noi, oamenii, de puii lor si de multe alte lucruri.Sunt triste, au sentimente de vinovatie(cainii si pisicile, in special), se bucura, isi iubesc stapanii etc.Cel mai important lucru insa, e ca sunt niste fiinte vii, care la fel ca si noi, simt suferinta.
Nu demult, in timp ce transam in bucatarie un biet pui, cu un cutit, ma gandeam: cum pot sa ma mai vad pe mine ca pe o persoana buna, sensibila si miloasa, cand sunt ca un macelar, fata de o fiinta(chiar daca era deja moarta).Vorbim de Holocaust, de crime odioase, dar traim intr-o societate in care si noi la randul nostru suntem calai pentru alte vietati.Avem abatoare, la tara periodic taiem porci,vite(cat de dragalasi sunt viteii), iepuri(care am inteles ca inaintea taierii scot niste sunete ca un planset...), pasari etc etc.

De ce nu e pacat sa ucidem?De ce nu putem consuma orice, in afara de carne?Si daca o facem, cei care o facem, de ce nu suntem constienti de cruzimea noastra si ne mai idealizam inutil?

Intr-o zi eram cu copilul meu afara.Si s-a apucat sa omoare un gandacel.I-am zis ca e pacat, ca nici noua nu ne-ar placea ca cineva mai puternic sa ne faca acelasi lucru.Si mi-a zis :" Da, dar si tu ai omorat furnici in bucatarie."Se referea la o perioada cand ne-am trezit in bucatarie cu niste furnici...
Deci... de ce atunci cand mergem la spovedanie nu marturisim si pacatul asta?Nu am citit in nici un indreptar de spovedanie despre asa ceva.Si totusi sunt niste pacate mari si astea, nu?

Este pacat sa omori un animal fara rost, din cruzime.

Sa tai animalul pentru mancare, sau din alta necesitate, nu este pacat.

Mai intai nu sunt de acord cu ideea pe care multi o propaga, ca animalele nu au suflet. Sau la ce fel de suflet se refera? Nu exista o fiinta fara suflet.
Si am sa spun veganilor ca si plantele au suflet. Sunt fiinte vii si ar trebui sa nu fie nici ele omorate si consumate. Si ele se hranesc cu ceva si ele se simt bine cand sunt ingrijite si respectate si sunt triste si le merge rau cand le chinuim.

Pe urma in natura este asa (se invata la scoala la ora de biologie). Orice animal este facut pentru un anume fel de viata si alimentatie. Inclusiv omul.
Fiecare animal isi omoara animalele de care are nevoie ca sa se hraneasca.
O pasare cauta rame, insecte si viermusori. Pe ea o cauta si o mananca un uliu, sau un vultur, sau o vulpe.
La randul lor si astea sunt manacate de alte animale. Si tot asa.

Si insectele omoara altele ca sa se hraneasca cu ele: de ex. un paianjen prinde muste si gandaci si ii mananca.

Si exista pana si plante carnivore.

Ai vazut vreodata la gradina zoologica in ce fel sunt hranite animalele? Ce mananca ele? La foci si pinguini le da pesti. La lei si tigri le da carne (pasari, porc, vita, mai stiu eu). La serpi si alte animale le da pui mici de gaina si soareci, sau chiar iepuri etc.

Daca ne luam dupa judecata multor oameni, ar trebui sa desfiintam toate animalele, pentru ca ele se mananca unele pe altele si deci fac rau altora.
Eu cand vad ce mananca animalele de la gradina zoologica si unele sunt chiar crescute si de oameni privati (serpi de ex.) ma cutremur si eu si spun ca este cruzime. Dar inteleg ca asa este legea naturii. Sunt animalele criminale.
Da, categoric.

Omul se hraneste cu anumite animale, care altfel nici nu traiesc in natura: gaini, vaci, porci, capre, oi. Nu stiu acum istoria fiecaruia din aceste animale, dar candva omul a inceput sa le creasca pentru a le consuma, ca sa nu mai mearga la vanatoare.

Exista si animale daunatoare, sau deranjante pe care omul trebuie sa le indeparteze din casa, sau de pe el insusi, sau din jur: muste, tantari, furnici, paianjeni, sobolani, pureci, etc.

Orice animal in general are o gama de alimentatie. In rest nu are treaba cu alte animale.
Nici omul nu mananca orice animal. Desi se intampla sa consume te miri ce si nu-i inteleg.

Regula generala este ca trebuie sa mananci ca sa traiesti si trebuie in acelasi timp sa respecti natura.
Nu este un pacat sa mananci carne, branza, lapte, miere, oua, peste.
Asa a fost creat omul.
Una este mananci un pui si alta sa mananci caine, sau pisica.

Dar este pacat sa omori si sa chinui animale fara rost, sa le faci rau.
Este pacat sa vanezi (fara animalele alea poti trai), sa chinui si sa omori alte animale din natura din rautate, sau de placere: caini, pisici, cai, pasari din copaci, maimute, lei, tigri si alte specii care ajung si pe cale de disparitie din cauza oamenilor. Este pacat sa ucizi un om.

Intelegi diferenta?
Pentru astea din urma poti sa te spovedesti.

Si cu plantele se intampla la fel: exista plante care se mananca, plante care se cultiva pentru frumusetea lor, decorativ, plante care distrug pentru ca sunt daunatoare.

Copiii au un soi de rautate si duritate vis-a-vis de animale. Nu stiu de ce si de unde. Poate ca pana la o anumita varsta nu stiu anumite lucruri, dar cred ca depinde si de educatie.
Am vazut si eu si m-am in trebat adeseori de ce copiii omoara cu seninatate insecte, chinuie caini si pisici, trag cu prastia in pasari.
Chiar si plante storcesc si rup cu rautate si nu inteleg de ce.

Gresesc si parintii.
Uite de ex. tu ar trebui sa-i explici copilului tau cele ce am scris mai sus si de ce omori insecte din casa, sau de ce mancati carne.

Parintii gresesc si ca nu invata copiii cu animalele. La tara e altfel. De mici vin copiii in contact cu caini, pisici, vaci, porci, cai etc. Fac diferenta ca unul este folositor, altul este bun prieten si altul daunator.

La oras parintii ii invata sa fie rai cu animalele. Pai cand imi amintesc de razboiul cainilor din tara, cand toti strigau "omorati-i, dati-le in cap, sa dispara, etc." si invatau copiii sa-i omoare si sa-i chinuie, ca fac rau.
Aia da, trebuiau sa mearga sa spun preotului ce cruzime au in ei, ce li se intampla. Aia da, era pacat.

Copiii de la oras nu au contact cu animale, sunt feriti si izolati. Nu cresc cu un animal de companie.
Ei trebuie invatati sa umble cu animalele, sa le respecte, sa le diferentieze, sa se si apere cand este cazul, dar sa le si iubeasca.

Da, stiu.Asa stim si gandim toti.Prin prisma acestui raspuns(pe care il avem interiorizat cu totii din frageda pruncie), ii putem intelege insa si pe cei care ucid sau nedreptatesc in orice alt fel alti oameni.In functie de apartenenta la o anumita categorie sociala,de gen, religioasa etc(de ex. sarac/bogat, barbat/femeie, hindus/musulman/crestin etc), fiinta umana e dezumanizata si folosita in anumite interese/scopuri personale sau de grup.

De ce nu e pacat sa smulgem un vitel cu ochii inlacrimati de langa mama lui, vaca(cu ochii la fel de inlacrimati), ca sa il taiem(sa ii provocam o imensa suferinta fizica), cand in loc de carne de vita ne-am putea multumi foarte bine cu consumul de oua, lapte, branza etc si multe alte surse de proteine din gama extrem de variata pe care o avem in lumea asta?Si asta e doar un exemplu...

Raspuns sincer? Carnea-i buna. Este in dieta noastra de zeci de mii de ani, ne place, e buna, hranitoare. Omul actiona pe principiul prada-pradator. iar supravietuirea era mai importanta decat sentimentele. Acum? Pai, cum ziceam, carne-i buna, hranitoare, ne place, si omu-i om.

Sophia, multumesc pentru rapunsul detaliat, esti foarte amabila:6:.Toate lucrurile astea i le-am explicat deja copilului meu, dar oricum, am realizat inca o data(din intrebarile lui inocente si la obiect, ca traim intr-o lume plina de contradictii si imagini false.Ca si cea mai blanda si buna persoana poate sa dea dovada de nepasare fata de suferinta altei vietati, chiar si numai in momentul in care degusta o bucatica de friptura de ceva.Ca bunatatea oamenilor e o utopie.

Un animal se bucura cand este mangaiat si sufera cand este batut - la fel ca omul.

O observatie directa - fara elaborari si demonstratii.

A afirma ca un animal nu are suflet doar pentru ca este o vietate "inferioara" ignorand aceasta similaritate fundamentala - frizeaza o anumita aroganta a omului.

"Lipsa sufletului" este temeiul perfect pentru justificarea uciderii animalelor.
Caci daca ar avea un suflet, atunci am avea o problema grava de etica si spiritualitate.

Astfel ca transarea dogmatica este solutia cea mai la indemana.

Putem ucide, lua viata altor fapturi cu cugetul impacat de gandul "lipsei sufletului - suflului de viata".

Avem exemple similare de practica dogmatica: "Pamantul in centrul Universului".

Dogme nascute dintr-o logica sustinuta de importanta pe care si-o da omul in ecosistem.

O interpretare a Bibliei in acest sens - homocentric.

Un sistem cladit pe dogme este unul fragil, pentru ca daca o singura dogma se dovedeste a fi o prezumtie falsa pe baza observatiei si rationamentului corect - atunci toate dogmele sistemului devin suspecte de falsitate.

====

Paradigma prin care privim realitatea poate fi aleasa de fiecare in parte.

Putem pune niste ochelari prin care alegem sa vedem totul ca fiind perfect ("sindromul CAMELOT"), putem filtra anumite aspecte sau putem vedea cum toata fiinta sufera - pentru ca toate fiintele sunt consumate de transformare.

Omul daca nu este mancat de o vietate superioara lui - este consumat inexorabil de boala. Finalul este acelasi. O realitate de abator.

In general alegem o viziune suportabila, respirabila care ne lasa spatiu de manevra si posibilitatea unor aspiratii lumesti.

Aprofundarea viziunii pana la miez - presupune intelegerea si realizarea naturii conventionale si ultime a realitatii.

Nu cred ca se va cadea de acord pe acest subiect :)
Un subiect destul de controversat.

Omul ascunde cu destula indemanare dependenta de gust bun sub minciuna supravietuirii.
Dar adevarul este si exemplele arata ca rasa umana poate trai si se poate dispensa de consumul de carne. Problema este ca nu vrea! Iar acest"nu vrea"trebuie sa imbrace o forma credibila si sa capete o conotatie medicala de genul"omul nu poate supravietui fara carne!" si gata ne-am linistit subit!
Pai cine ar fi nebun sa incerce daca toti iti spun conspirativ ca vei muri fara carne?
Adevarul este ca Sfintii sunt si au fost vegetarieni,ca de altfel si traitorii in monahism. Dovezile ca exista viata fara consum de carne sunt destule.
Inteleg supravietuirea care a jucat un rol important in istoria omenirii. Am citit si de un caz al unui supravietuitor al unui accident aviatic,care a supravietuit mancand carne de om ( a unor pasageri decedati).
Asta inteleg.
Dac nu ai de ales,daca viata iti este pusa in pericol,atunci omoara,mananca cadavre sa supravietuiesti. Dar in 2015 cu tehnologia de acum ,cu agricultura sistematizata si cu industria alimentara atat de avansata mai putem afirma ca nu putem supravietui fara consum de animale?
Sa ne mai gandim daca raspundem sincer sau doar ne aparam dependenta de gust.

https://en.wikipedia.org/wiki/1972_A...light_disaster




Am citit ce a scris Sophia(comentariu destul de echilibrat si de bun gust).
Totusi nu cad de acord cu cateva chestiuni.
Prima ar fi filozofia dupa care impartim animalele in genuri;unele de mancat ,altele pt iubit /dragalit/companie.
Nu exista asa ceva.
Adica vacile,porcii,gainile,curcanii,gastele,caprele si oile sunt niste animale proaste,dezgustatoare ca aparitie,nu atat de dragute si dragalase ca si pisicutele,cainii,papagalii sau pasarile colibri.
Merita sa moara in chinuri pt ca nu sunt frumoase (?) in schimb ce pt moartea cainilor si a pisicilor in China,occidentalii si europenii semneaza petitii peste petitii.
Absolut delicios cum functioneaza ipocrizia umana.
Astept cu deosebit interes semnarea petitiilor de catre indieni catre lumea intreaga ,care consuma vaci/vite(sacre din punctul lor de vedere).


Un alt aspect ilar,auzit mereu si mereu ca vegetarian,este asa zisa"suferinta a plantelor" :)
Trebuie sa ajungi la un inalt nivel de ipocrizie ca sa vezi si sa auzi "suferinta"nevazuta si muta a plantelor,dar sa ignori suferinta reala a animalelor care nu doresc sa fie sacrificate.
As dori sa am mai multe discutii reale cu oameni care au fost martorii suferintei salatei,rosiilor,castravetilor,a cartofilor si a altor legume si fructe inainte de"taiere".
Cum fac ? Plang sfasietor? Sar de pe tocator? Fug prin bucatarie? se impotrivesc sacrificarii?
Eu nu stiu,nu am experimentat niciodata aceasta suferinta a plantelor ...


Omorarea insectelor care nu ne pun viata in pericol,este iarasi un act neinteles.
Furnicile,mustele,paianjenii inofensivi,gandacii,fluturii care intra accidental in casa ar trebui reintorsi in natura din care au venit.
Numai ca pt capturarea lor sau ghidarea inafara casei ia mult timp,iar oamenii vor sa scape de problema rapid si comod; mai putin timo iti ia sa omori un paianjen si sa-l arunci la gunoi decat sa-l prinzi si sa-l arunci afara.
Nu stiu ce explicatie gasesc cei care isi curata astfel casa de insecte ...

Exista si metode cu ajutorul plantelor sau uleiurilor volatile ca sa indepartezi unele insecte de casa,sau de gradina. Sa le tii departe,sa nu intre.
Se gasesc tot felul de remedii pe internet acum,a spune ca nu stim,ca nu am auzit in 2015 cum sa tinem niste biete insecte departe de locuinta este deplasat.

Sa te vad eu adunand furnici si dandu-le afara din bucatarie :))

Sau sa stai noaptea sa pandesti gandacii de bucatarie si sa-i dai afara, sperand ca n-au sa vina iar.

Animalele au soi de suflet, cel putin unele (suflet animal daca vreti) dar nu e nemuritor.

Orice animal se poate manca (daca e comestibil) si nu e pacat.
Candva erau niste restrictii (animale curate/necurate), acum nu mai sunt.

Cui i se pare nasol sa manance animale, sa nu mai manince animale. Nici asta nu e pacat.
Simplu ca buna ziua.

Furnicile? Nu-i greu deloc,iei o foaie de hartie si un borcan si incepi sa-l umpli :)
Cand ai insecte mai mari,gandaci ,paianjeni ii urmaresti cu borcanul sau cu un pahar transparent ,il asezi peste insecta si in acel moment este prinsa intre o suprafata din casa si borcan/pahar. Vii cu o foaie de hartie pe care o bagi usor intre suprafata si borcan si acum o poti scoate la plimbare.
Daca ai un aspirator mic de masina este perfect pt aspirarea insectelor mai dure( nu merge la fluturi). Fluturii tot cu paharul :)

Am primit recent cadoul asta :
http://www.amazon.com/BugZooka-Bug-C...ords=bug+zooka



https://www.google.com/?gws_rd=ssl#q=bugzooka+youtube

-dar inca nu am avut"obiecte"de exersat prin casa :)

Anul trecut,mai mult ca posibil,un paianjen a depus vreo 100 oua in pod iar cand au ajuns la maturitate tot veneau in casa prin gaurile de ventilatie. In fiecare noapte era un paianjen pe tavan...asa s-au scurs cateva luni pana I-am deportat pe toti...atunci sa fii avut bugzooka!

Intr-o zi am vazut un paianjen mare in garaj; am vrut sa procedez ca si cu ceilalti aducand borcanul dar asta era mult mai sprinten.Chiar in seara aia a venit in vizita proprietarul casei si in treacat I-am spus despre paianjen;nici una nici doua s-a dus la locul respectiv si l-a omorat,eu am facut gura...dar si el a facut gura aratundu-mi paianjenul care avea o clepsydra rosie de burta -era o vaduva neagra,foarte veninos-de genul carora care te fac sa sfarsesti la urgente!!
Oricum,este un paianjen timid,nu ataca decat daca este incoltit,amenintat,altfel se ascunde la orice miscare.


De accord,cine vrea sa manance,s-o faca dar fara afirmatii de genul:" nu putem trai fara carne,altfel am fi mancat numai frunze!"
Totusi daca nu este pacat sa mananci animale,de ce Sfintii si calugarii actuali aleg sa nu manance?
Stiu ei ceva...

Musculitele si tantarii ar fi mai greu de evacuat...

Acum, lasand gluma la o parte...Nu intamplator am deschis discutia asta.Stiu ca nu e pacat sa consumam carne, asa ni se spune.Nedumerirea mea va ramane probabil mereu totusi, stiind cata suferinta inseamna pentru un animal viata intr-o crescatorie oribila,sfarsitul intr-un abator si mai oribil, un topor in cap(asa cum povestea cineva ca a omorat un vitel, un gat taiat cu cutitul etc).
Cu ceva ani in urma, citind despre genocidurile din istorie, despre Holocaust ma ingrozeam.Azi, cand se profileaza la orizont ceva asemanator, insa de dimensiuni mult mai mari(Doamne, cat as vrea sa ma insel!), cand mass-media abunda de stiri referitoare la decapitari, executii in masa, la fel.Si apare intrebarea: cum pot fi niste fiinte umane lipsite atat de mult de empatie, fata de alti oameni(frati).i probabil e un mecanism de gandire asemanator cu al meu, in momentul in care decimez gandaceii si furnicile din bucatarie si inmomentul in care mananc senina o friptura de vitel proaspat taiat fara nici cea mai mica urma de parere de rau fata de durerea animalului respectiv.Si ajung si eu la concluzia unei maicute cunoscute, care spunea ca toti suntem un pic scindati interior.Cu alte cuvinte, exista o prapastie adanca uneori, intre cum ne vedem sau cum ne dorim sa fim, si cum suntem in realitate.

Perfect just!
eu omor doar blatide, muste, tantari. Paianjeni si falsii paianjeni, adica opilionide, niciodata. Alte artropode, precum dvierse miriapode, oniscide si insecte care nu sunt hematofage sau nu misuna pe mancare, sunt binevenite. De fapt, am un terariu cu asa frumuseti de Porcellio si Philoscia, tare dragute rudele astea ale racilor. Ai vazut vreodata o fatza de Porcellio marita cu lupa? e oarecum cordiforma; daca ar fi la fel de mari ca aia dinainte de Potop, mi-ar veni sa ii pup pe ochi. si scolopendrele si scorpionii si pseudoscorpionii sunt, toti, tare tabiscosi.
Imi palce sa mananc peste si fructe de mare, uneori le consum crude pe acestea din urma, si n-am avut nimica (bine, din prudenta, am renuntat la acest obicei).
Ca tot esti in America, ai vazut vreodata frumusetea aia de vinegaroon? Tare dulce.

In niciun caz. Fiindca intre animal si om este o prapastie ontologica.
De aceea, de exemplu, sacrificarea unui animal sau a mai multora in interesul stiintei este licita moral, pe cand sacrificarea chiar si a unui singur om, chiar in stadiu de embrion, in interesul stiintei nu este licita. Este diferenta dintre doctorul Koch si doctorul Mengele.

Biserica a instituit zile si perioade in care nu avem voie sa mancam carne. Incalcarea acestei obligatii este materie grava, adica un lucru pe care, daca l-am facut, dupa ce il regretam si luam hotararea ferma de a nu-l mai repeta niciodata, se poate ierta numai prin spovada.

Inteleg ca respectati toate perioadele de abtinere de la carne. Daca, in afara de acest minim obligatoriu impus de Biserica, ati luat hotararea sa nu mancati carne nici in alte perioade, neimpuse (de exemplu lunea) ori sa nu mai mancati carne in general, acest lucru va fi bine primit de Dumnezeu. In masura in care o faceti de dragul Lui, sau fie si numai din grija pentru creatia Lui, El va aprecia aceasta drept fapta suprameritorie, adica un lucru facut peste minimul necesar pentru mantuire.

Dealtfel, veti putea fi, prin aceasta, in buna companie a unor calugari care nu mananca niciodata carne.

1. Am citit si am vazut deunazi si la televizor. Spun specialistii ca plantele sunt sensibile si reactioneaza la senzori (daca le vorbesti frumos, la muzica, la stres etc.)
Au aratat la flori. Altii spuneau ca si legumele si fructele reactioneaza, chiar daca noi nu percepem. Nu stiu eu. Si de ce n-ar fi adevarat. Sunt totusi fiinte si ele.

2. Calugarii nu mananca produse animale din alte motive. Nu au treaba cu animalele. Sunt si unii care mananca si carne si alte produse animale si cresc la manastire animale.
Postul crestin (mai ales cel ortodox) asa prevede. Nu stiu de ce. Inca nu a explicat nimeni de ce sunt interzise unele alimente si permise altele si nu invers.
Dar precis nu e vorba de mila fata de animale. Unii spun ca produsele animale te ingreuiaza si nu te poti ruga. Nu cred in explicatia asta.

3. Nu mai stiu cine spunea ca sa nu mai mancam carne, dar sa mancam alte produse: oua, lactate, branza etc.
Ar fi bine si asa. Dar veganii nici asta nu mananca. nu stiu de ce.
Ca pentru lapte si oua nu se omoara animale. Mai spun ca se ia hrana puilor (vitei, iezi, miei) daca mulgi animalul. Desi este destul pentru toti.
De ce nu e nici mierea vegana, sau de post?
De ce nu este uleiul de post (vegetal) - unii spun ca este prea gustoasa mancarea cu el.
Veganii nici nu folosesc alte produse: haine din lana, sau piele sau blana.
Pielea hai, ca este la animale omorate. Dar lana ce are?

In fine, nu stiu, tot felul de explicatii. E treaba lor.
Este vorba aici de un anumit stil de gandire si de viata.

Si nu stiu de ce trebuie sa etichetam oamenii care mananca echilibrat (deci de toate) ca neiubitori de animale si criminali si mai stiu eu.
Pot sa fie in acelasi timp si iubitori de animale. Sa se implice sa ingrijeasca animale, sau sa fie crescatori, sa fie medici veterinari, sau din cei care ajuta la salvarea unor specii.

La fel pot sa intreb si de ce un vegan ar fi mai bun, doar pentru ca evita consumul de animale? Poate sa fie si rau in acelasi timp si sa chinuie alte animale sau chiar oameni.
Nu stiu, eu consider ca se poate si chiar trebuie facuta o diferentiere.
Eu iubesc animalele. Chiar si insecte sau omizi sau ce mai intra in casa le iau si le dau vii afara. Doar daca nu se lasa, mai omor cate o musca, sau tantari.
Am avut probleme cu rudele mele ca sunte prea miloasa si animale dauntaoare trebuie indepartate: insecte si soareci si etc. M-a intrebat cineva odata de ce plang ca au trebuit sa prinda un soarece si sa-l omoare? Mi s-a explicat ca face ravagii, ca roade cabluri electrice si alte lucruri, ca poarta boli.
Si nu este asa? Aveau dreptate.

Am intalnit oameni la tara care se purtau foarte bine cu animalele utile (gaini, vaci, porci, iepuri si etc.) pe care le cresteau, in schimb nu sufereau caini si pisici pentru ca nu le aducea vreun folos.

N-as putea sa omor eu insami o gaina, sau o vaca. Dar de la magazin cumpar mancare.
Nu pot manca iepuri, sau cai. Desi altii mananca. In China se mananca pisici si caini. Gasesc asta oribil.
Dar stiu ca exista animale pentru hrana noastra. Punct.
Nu ca ar fi unele mai dragalase si altele nu, sau unele marita omorate si altele nu. Exista animale care se mananca si altele care nu se mananca. Atat.

Daca murim daca nu le manacam? Poate ca da. Exista oameni care trebuie sa se alimenteze echilibrat, care se simt rau altfel, nu pot trai (normal).
Zilele trecute am vazut undeva nu mai stiu unde, despre efectele anumitor diete (vegane, raw vegan, paleo). Spuneau ca sunt nesanatoase si nerecomandate.
Se poate si ajunge la probleme grave. Depinde de organism.

In incheiere as dori sa nu se mai foloseasca termeni duri la adresa altora (gen ipocriezie si criminali si etc.). si sa incercam sa ne respectam reciproc.

P.S. Da, exista oameni care divinizeaza vacile, altii care nu mananca din considerente religioase sau de clima porci sau mai stiu eu ce. In schimb poate ca ei mananca serpi, soparle, viermi, insecte sau caini, ceea ce noi, altii n-am putea.

Perfect de acord.

Da, stiu.E ca si cum am generaliza o afirmatie de genul:"Nimeni nu e perfect.Fiecare om are partea lui de rautate."Insa e o diferenta imensa intre rautatea unui om obisnuit si cea a doctorul Mengele, ca sa nu mai zic de diferenta intre un medic dedicat meseriei sale si acelasi Mengele.

In privinta consumului de carne, stiu ca nu e pacat si ca e licit.Si ca viata umana primeaza inaintea oricarei alte fiinte.Incercam doar sa inteleg inca una din contradictiile lumii noastre.Cel putin, pentru mine, asa e.Cand eram mai mica am avut un curcan.Pe care eu il ingrijeam, ii dadeam sa manance etc.Imi amintesc si acum bucuria pe care o manifesta cand ma vedea si cum imi cauta mereu prezenta.Cand ai mei l-au taiat, pentru ca nu a scapat de soarta asta, am plans cumplit.Pentru mine ramane un act violent, sa curmi viata unui animal chiar si pentru a-l manca.Dar sunt doar niste ganduri personale, repet, o incercare de a intelege contradictiile din jurul meu.Pentru mine renuntarea la carne nu ar fi nici o problema.Insa la randul meu, daca ar fi nevoie, pentru copilul meu de exemplu, as face lucrul asta, stiind ca nu e pacat.Adica as sacrifica un animal, pentru consum.Insa intrebarea mea retorica, ar ramane: dar oare de ce nu e pacat?

Animalele nu au sentimente, doar instincte.
Noi proiectam sentimentele noastre asupra lor si le facem mai mult decat sunt.
Dintr-o intelegere gresita, nu pot porni decat intrebari gresite.

Tu ti-ai proiectat sentimentele asupra celui curcan, parintii tai nu.
Ceea ce este condamnabil este nu ceea ce au facut ei curcanului, ci ceea ce ti-au facut tie.
Chiar daca il taiau puteau sa puna problema altfel. A emigrat, a plecat in padure, etc.
Ceea ce au facut ei fata de curcan NU e pacat, ceea ce au facut fata de tine, poate da (depinde care a fost intentia, poate una de natura pedagogica dar ma indoiesc).

Nu mi se pare condamnabil ca un om proiecteaza sentimente asupra unor animale in mod selectiv ci mai degraba ca fac acelasi lucru cu semenii lor.

Isi "iubesc" copilul pentru confortul afectiv care il ofera, dar nu se ingrijesc de sentimentele lui.
La fel se intampla si in relatiile de prietenie, casatorie, etc.

Alea cu muzica si vorbitul frumos nu cred ca tin de studiul stiintific, obiectiv.
Stresul plantelor ce inseamna? Sa le privezi de apa/soare? :))

Deci reactioneaza chiar daca nu avem dovezi ca reactioneaza.
Super.

Sau nu prea.

FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. 3. (Fil.) Temei necesar, autosuficient, perfect, etern, identificat cu Binele și Dumnezeu; cea mai generală proprietate a oricărei realități, formând obiectul cercetării metafizice. – Fi + suf. -ință.

Care?

Care?

Esti sigura? Ai intrebat si nu ti-a raspuns nimeni? Chiar, chiar?

Deci totusi ai primit ceva explicatii. Iti place sa te contrazici singura?

Iar nu stii?

Deci totusi stii.

Este de post s-a spus si de ce.

De ce nu este uleiul de post (vegetal) - unii spun ca este prea gustoasa mancarea cu el.

Deci tot felul de explicatii si tot nu stii.

Nimic nou, ne-am obisnuit cu stilul asta.

Cine i-a etichetat?

Si tu ai putea fi un criminal violator care scrie pe un forum crestin. Se poate, de ce nu?

Da, in farfurie in mod special.

Normal. Doar nu sunt comestibile.

Mi se pare corect.

Nu as putea sa omor eu un animal dar nu ma deranjeaza sa faca altii asta pentru mine.
Super.

La fel, unii pot sa manince fripturi dar nu le place ciorba.
Chestie de gusturi.


Toate se pot manca.


Exista oameni care nu se simt bine daca nu fumeaza sau nu beau 3 cesti de cafea pe zi.
Fac urat daca nu fumeaza un joint sau trag 2 liniute pe nas.
Asta stabileste standardul binelui sau al normalitatii?
"Poate ca da", nu?

La fel si sa maninci puiul de supermaket si fructele/legumele saturate de ierbicide/insecticide.

Si tu ai putea daca n-ai avea supermarketul imediat dupa colt.
La cum merg lucrurile, Dumnezeu stie daca nu s-ar putea sa apuci sa vezi la modul practic asta.

Desigur,si frica de moarte a animalelor este o reactie la instinctul de supravietuire,de conservare.
Si ele cunosc frica,teroarea si durerea.Dar si dragoste si recunostiinta pt stapanii lor umani care au grija de ele. Cei care au avut animale cunosc sentimentul.

http://www.dailykos.com/story/2015/0...rows-she-feeds

Asa e.Si atitudinea asta face relatiile dintre oameni dezastruoase.

Intrebarile retorice nu asteapta un raspuns, retorul fiind convins ca are cunostinta raspunsului.


In cazul acesta, din moment ce e o intrebare retorica, ce raspuns aveti in vedere ?

In ceea ce ma priveste, raspunsul meu este ca un lucru este un pacat nu in functie de ce credem noi, ci in functie de Dumnezeu. Nu noi, ci Dumnezeu este autorul legii morale. Fie direct, ca, de exemplu, cand a dat oamenilor Tablele Legii, fie indirect, prin cei pe care i-a abilitat dandu-le puterea de a lega si spunandu-le ca ce vor lega pe pamant, aceea va fi legat si in Cer.

Prima lege morala pe care Dumnezeu a dat-o primilor oameni avea un articol unic. Singurul lucru pe care trebuia sa il respecte era sa nu manance fructele unui anumit pom. Care ar putea fi logica unei astfel de interdictii ? Niciuna. O interdictie ilogica, daca nu cumva absurda de-a dreptul. Si totusi, numele acelui pom este mentionat explicit, semn ca are importanta, fiindca nimic neimportant nu e mentionat in Biblie. Pomul acela era pomul cunostintei binelui si raului. Prin interdictia Sa, Dumnezeu interzice oamenilor sa defineasca, in functie de logica lor umana, ce este pacat de ce nu este pacat. Si, daca avem in vedere asta, oprirea de la a manca rodul oprit este mai putin absurda decat pare. "Nu va faceti singuri alcatuitori de Lege, eu sunt Legislatorul" spune, in esenta, Dumnezeu prin aceasta prima Lege. O Lege careia i-am putea foarte bine spune "porunca numarul zero", fiindca e baza ireductibila a legii morale crestine.

Deci, mancarea de carne nefiind definita ca pacat de Autorul legii morale, nu ne este ingaduit de a o defini altfel.

Pe de alta parte, este o certitudine biblica aceea ca, in starea lor primordiala, oamenii erau vegetarieni. Nu numai oamenii, dar chiar si ceea ce consideram azi drept carnivore prin excelenta, precum leul ori tigrul, erau astfel.

Numai ca noi nu traim in starea dinainte de Cadere. Pentru omul actual, consumul de carne este ingaduit de Dumnezeu. Cei care, inca din viata terestra, vor sa duca un mod de viata mai asemanator starii ingeresti, dupa ce au renuntat la tot ceea ce Dumnezeu considera ca pacat, sunt liberi sa renunte la carne. Dar nu sunt liberi sa spuna ca Dumnezeu interzice carnea. Nici ca El s-a intrupat pentru ca dobitoacele sa se poata mantui. Nici sa se asemene paganilor care au luat o vita si si-au facut dumnezeu din ea.

NU sunt sentimente, doar instincte, reflexe, etc. Ca intr-un program de calculator.
Dar e destul de greu sa rationalizam asta.

Nu contrazic.Vin cu o completare.Cand am spus" sentimente" ma refeream la afectiune.Am avut de-a lungul timpului, pisici, catei, papagali, pesti, rata, curcan, broscute testoase, diverse pasari gasite ranite pe afara si aduse acasa pentru "tratare" etc.Dintre toate animalele, la catei si pisici se vede cel mai bine nevoia de afectiune.In special la catei, care iti intorc inzecit toata dragostea pe care le-o oferi.Dunt ca niste copii(cateii).Extrem de afectuosi, loiali, recunoscatori etc.Au inclusiv sentimentul(sau cum s-o numi) de vinovatie, de tristete etc.zSunt situatii in care isi risca viata pentru a o salva pe cea a stapanului...In fine, nu mai lungesc inutil discutia.Vroiam sa spun ca au anumite caracteristici, pe care din pacate, la unii oameni nu le gasim intotdeauna...

Raspunsul meu este ca toate intrebarile si framantarile mele pornesc dinntr-o sensibilitate a mea personala, o confuzie.Si atunci, ca sa nu ocup timpul parintelui duhovnic si asa destul de limitat, vin si deschido discutie pe forum, pentru a-mi limpezi mai bine si mai repede aceste probleme.

Sper ca nu s-a inteles asta, pentru ca nu asta am vrut.Intrebarea mea e mai degraba ceva de genul:" De ce cerul e albastru?"...Stiu ca Dumnezeu asa a lasat lucrurile, faptul ca ne simtim in regula sau nu, cu acest lucru, probabil tine de starea noastra duhovniceasca.

Animalele nu au nevoie sa se mantuiasca pt ca nu pacatuiesc in trup sau inafara lui ca noi oamenii. Nu cred ca a afirmat nimeni asta si nici nu a sugerat .
Ele mananca ca sa supravietuiasca, si se imperecheaza strict pt reproducere necautand placerea trupeasca.
Oamenii pot fi mai buni decat animalele sau pot fi mai rai decat toate dobitoacele la un loc.

Toate instinctele fapturilor au ca motor de baza "placerea trupeasca" - o forma de recompensare la nivel biochimic.

Supravietuirea nu este gandita de nicio faptura ca necesitate - hranirea, reproducerea, posturile corporale ...toate sunt reglate de un mecanism de compensare care are la baza resimtirea unei anumite forme de placere - la fel ca si in cazul oamenilor.

Extraordinar - dar si animalele au anumite preferinte in materie de hrana... si chiar de partener de reproducere --- tot pe baza placerii induse de interpretarea unor proprietati, caracteristici percepute prin simturi.

Animalele nu sunt roboti. Nu actioneaza strict dupa un program. Daca ne-am uita mai atent la comportamentul acestora, chiar in cadrul aceleiasi specii am putea identifica chiar tipologii comportamentale - prin extensie "personalitati."

------


Este pacat sa lovesti cu ciocanul o piatra pana se sparge?

Nu, pentru ca piatra nu are suflet.


Dar este pacat sa lovesti cu biciul un cal pana isi da duhul?

...?

Pe ce anume va bazati ? Dimpotriva, mie imi face impresia ca ele urmaresc placerea trupeasca. Imi vine greu sa cred ca ceea ce le atrage e gandul la perpetuarea speciei, ci, mai degraba, cautarea unei placeri.

Pot fi ambele combinate!

Placerea este o adaptare, o motivatie pentru a perpetua specia. Oricum, nu toate animalele se imperecheaza de placere. Nu vad cum gandac ar face-o din placere. Sau un peste... Pana acum, parca delfinul si o specie de maimuta au fost gasite "vinovate" in mod clar.

Ai vorbit tu cu gandacii si ti-au zis ca nu o fac din placere.
Care sta la oras poate studia cainii maidanezi si o sa vada ca e vorba despre placere in primul rand. Sigur ca in cazul lor nu a aparut inca miscarea feminista si atunci vorbim in primul rand despre placerea masculilor. :71:
Cine neaga asta, merge pe strada cu ochii inchisi. De aia si scrie in Biblie despre oamenii care se lasa condusi de ...vorba aia, ca s-au asemanat cu dobitoacele cele fara de minte.

Si placerea nu poate fi o adaptare pentru ca in lipsa ei nu ar fi avut loc nici o imperechere si deci nici o supravietuire a speciei.

Iar cine spune ca pestii nu ar simti nici o placere sa urmareasca o pereche de Betta Splendens in timpul imperecherii.

Noi interpretam anumite gesturi ca fiind "sentimente" dar practic si cel mai probabil sunt doar conditionari, reflexe.

Si oamenii au astfel de conditionari/reflexe, problema este daca se ridica deasupra lor.

E clar ca animalele au programari specifice pentru placere/durere, altfel ar dispare ca specie.

Daca resimt placerea/durerea la fel ca oamenii este o alta chestiune, probabil ca nu, deoarece nu au complexitatea psihicului uman.

De altfel nici oamenii nu resimt exact la fel lucrurile astea, in plus aceste senzatii "de baza" sunt/pot fi suprascrise de educatie, principii, etc.

Probabil că o parte dintre voi ați auzit acest termen, iar câțiva chiar știți bine despre ce este vorba. Ei, bine, specisismul este o formă de discriminare bazată pe apartenența la o specie, fundamentată pe prezumția că specia umană este superioară față de celelalte și, în consecință, este îndreptățită să le exploateze pe toate în beneficiul propriului interes. Opusul specisismului este, desigur, veganismul, care este un stil (filosofie) de viață, care, din motive etice, respinge orice formă de exploatare a animalelor și, în consecință, presupune eliminarea din viața oamenilor a tuturor produselor de origine animală (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, cosmetic testate pe animale etc.).


Probabil că, dincolo de termen și de ideologia din spatele conceptului de specisism, nu vă spun, totuși, ceva nou. Știați și voi, prea bine, că dintotdeauna omul a dominat celelalte specii, s-a folosit de ele și le-a exploatat în toate felurile posibile. De asemenea, este foarte posibil să credeți că toate aceste lucruri sunt perfect normale. Probabil trăiți cu impresia că omul este, într-adevăr, specia superioară, cea mai inteligentă dintre toate, aflată, desigur, în vârful lanțului trofic. Să fim, oare, cei mai inteligenți? Oamenii de știință au ajuns la concluzia că animalele au un alt tip de inteligență, care nu este deloc una inferioară, ci doar diferită de a noastră. De asemenea, am redat în articolul meu în care explic de ce nu mai mănânc carne, concluziile unui studiu care demonstrează că omul nu este în vârful lanțului trofic și că, în realitate, se află pe undeva la jumătatea lor, pe același nivel cu porcul și hamsia. În rest, ce altă formă de superioritate a speciei umane să existe? Conștiința? Conștiența? Capacitatea de a simți? În urmă cu câțiva ani, oameni de știință de renume mondial (neurologi, neurofiziologi și neurofarmacologi) au stabilit, la Universitatea Cambridge, că animalele sunt ființe conștiente, ceea ce înseamnă că pot gândi, simți, percepe și răspunde lumii și mediului în același fel în care o fac și oamenii.

extras de pe blogul lui nick Teodorescu

Fece parte si asta alaturi de miscarea gay, incalzirea globala si "razboiul dintre religie si stiinta" dintr-o anumita ideologie pe care unii o numesc War on humans. Adica nu de grija animalelor mor aia, ci vor sa le restranga drepturile oamenilor pe motiv ca animalele au si ele drepturi.