Didahia sau „Învățătura celor doisprezece Apostoli” [text integral]
 

Introducere

La sfârșitul veacului al XIX-lea, Mitropolitul grec Filotei Bryennios a descoperit una dintre primele documente post-biblice din creștinism: Didahia (numită și „Învățătura celor doisprezece Apostoli”). Deși nu se cunoaște autorul, se estimează că ar fi fost scrisă în primul veac, deci posibil chiar înainte de scrierea Apocalipsei de Sfântul Ioan Teologul! În această lucrare găsim sfaturi practice de bună-purtare, instrucțiuni liturgice și ecleziastice, și referințe la a Doua Venire.

E o lucrare scurtă deci o să o postez în numai două posturi mai jos.

Mai multe detalii

Capitolul I

1. Sunt două căi, una a vieții și una a morții; dar este o mare diferență între cele două căi.

2. Calea vieții este aceasta: mai întâi, să-L iubești pe Dumnezeu, care te-a creat, în al doilea rând pe aproapele tău ca pe tine însuți, iar toate lucrurile pe care nu vrei să ti le facă ceilalți ție să nu le faci nici tu altuia.

3. Invățătura acestor cuvinte este aceasta: Binecuvântează-i pe cei ce te blesteamă, roaga-te pentru dușmanii tăi, și ține post pentru cei ce te persecută; căci ce mare lucru este să-i iubești pe cei ce te iubesc? Nu fac până și neamurile la fel? Dar tu iubește-i pe cei ce te urăsc și nu vei mai avea dușmani.

4. Abține-te de la poftele cărnii și ale trupului. Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce și celalalt obraz și vei fi desăvârșit. Dacă cineva te roagă să mergi împreună cu el o bucată de drum, tu du-te mai mult; daca cineva îți ia mantaua, dă-i și tunica, daca cineva ia de la tine un lucru care este al tău, nu i-l cere inapoi, căci nu poti face aceasta.

5. Dă tuturor celor care cer de la tine, și nu cere înapoi, căci Tatăl dorește ca din cele cu care te-a binecuvântat pe tine să dai tuturor. Binecuvântat este cel care dăruieste, conform poruncii acesteia, căci fară de vină este el. Dar vai de cel care primește; căci dacă un om primește ceva de care are nevoie, el este fără vină; dar, dacă cel care primește nu are într-adevâr nevoie, va da socoteală: de ce a primit și pentru ce scop; și când va ajunge în nevoi va fi analizat cu atenție după faptele lui, și nu va ieși din asta până când nu va plăti până la ultimul sfanț.

6. Dar despre asta s-a mai spus și: Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai.

Capitolul II

1. Iar cea de-a doua poruncă a învățăturii este aceasta:

2. Să nu ucizi. Să nu comiți adulter; să nu-i strici pe cei tineri; să nu fii desfrânat. Să nu furi. Să nu folosești vrăjitoria; să nu faci vrăji. Să nu mijlocești avortul, nici să nu ucizi copilul nou-născut. Să nu râvnești la bunurile aproapelui tău.

3. Să nu comiti sperjur. Să nu faci mărturie mincinoasă. Să nu vorbesti rău; să nu te porți cu răutate;

4. Să nu fii cu doua fețe, căci duplicitatea limbii este o capcană a morții.

5. Vorbele tale să nu fie false sau goale, ci legate de fapte.

6. Să nu fii invidios sau lacom, sau fățarnic, sau rău, sau mândru. Să nu îndemni la rău pe aproapele tău.

7. Să nu urăști pe nimeni, ci pe unii să-i mustri iar pentru alții să te rogi, iar pe unii să-i iubești mai mult decât pe tine însuți.

Capitolul III

1. Fiul meu, fugi de orice rău și de tot ce este asemenea răului.

2. Să nu fii pornit spre mânie, căci mânia duce la ucidere; nici părtinitor, nici certăreț, nici pătimaș; căci din toate acestea se nasc uciderile.

3. Fiul meu, să nu fii poftitor, ca pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de rușine, și nici să te uiți cu ochi pofticioși, că din toate acestea se nasc adulterele.

4. Fiul meu, să nu ghicești viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare la idoli; să nu descânți, să nu ghicești în stele, să nu folosești vrăji; tu să nu vrei să vezi acestea, că din toate acestea se naște închinarea la idoli.

5. Fiul meu, să nu fii mincinos, pentru că minciuna duce la hoție; nici avar, nici iubitor de slavă deșartă, că din toate acestea se nasc hoțiile.

6. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce la hulă; nici încăpățânat, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele.

7. Ci să fii blând, căci cei blânzi vor moșteni pământul.

8. Să fii îndelung răbdător, și milostiv, și fără răutate, și pașnic și bun, și mereu să tremuri la vorbele pe care le-ai auzit.

9. Să nu te înalți pe tine însuți, nici să ai sufletul tău îndrăzneț. Să nu se lipească sufletul tău de cei semeți, ci să ai legaturi cu cei drepți și cu cei umili.

10. Cele ce ți se întâmplă se le primesti ca bune, știind că nimic nu se face fără Dumnezeu.

Capitolul IV

1. Fiul meu, să–ți aduci aminte, ziua și noaptea, de cel ce-ți grăiește cuvântul Domnului și să-l cinsteăti ca pe Domnul, că unde se vorbește despre Domnul, acolo și Domnul este.

2. Să cercetezi în fiecare zi fața sfinților, ca să afli pacea în cuvintele lor.

3. Să nu faci dezbinare, ci să-i împaci pe cei ce se ceartă. Să judeci cu dreptate și să nu te uiți la fața omului când mustri pe cineva pentru pacatele lui.

4. Să nu șovăiești gândind ce va fi sau nu va fi.

5. Să nu fii cu mâinile întinse la luat și cu ele strânse la dat.

6. Dacă ai dobândit ceva, să dai cu mâinile tale o răscumpărare pentru păcatele tale.

7. Să nu stai la îndoială când să dai ceva, nici să murmuri când dai, căci tu știi cine este Bunul Răsplătitor al plății.

8. Să nu întorci spatele celui ce este în nevoie, ci să împarți toate ale tale cu fratele tău, și să nu zici că sunt numai ale tale; căci dacă împarți din cele nepieritoare, cu atât mai mult trebuie să împarți din cele pieritoare.

9. Să nu-ți iei mâna de la fiul sau de la fiica ta, ci încă din pruncie să-i înveți frica de Dumnezeu.

10. Când ești supărat să nu împovărezi pe sluga ta sau pe slujnica ta care și ei nădăjduiesc în același Dumnezeu, ca nu cumva ei să nu mai aibă teamă de Cel ce este Dumnezeul tău și al lor. Că Dumnezeu nu vine să ne cheme dupa fața noastră, ci vine la aceia pe care i-a pregătit Duhul.

11. lar voi, cei care sunteți robi, să vă supuneți stăpânilor voștri ca și chipului lui Dumnezeu, cu modestie și cu teamă.

12. Să urăști orice fățărnicie, si tot ce nu este plăcut Domnului.

13. Să nu părăsești poruncile Domnului, ci să păstrezi ceea ce ai primit, fără să adaugi și fără să scoți.

14. In congregație (/biserică) să–ți mărturisești păcatele tale și să nu te duci la rugăciune cu conștiința rea.

Aceasta este calea vietii.

Capitolul V

1. Calea morții este aceasta: Mai întâi de toate este rea si plină de blestem: ucideri, adultere, pofte, desfrânări, hoții, idolatrii, vrăjitorii, farmece, furturi, mărturii mincinoase, fățărnicii, inimă vicleană, înșelătorie, mândrie, răutate, încăpățânare, lăcomie, cuvinte de rușine, invidie, nerușinare, îngâmfare, fudulie, preamărire de sine.

2. Prigonitori ai celor buni, urâtori de adevăr, iubitori de minciună; nu cunosc răsplata dreptății, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecată; nu priveghează spre bine, ci spre rău; bunătatea și răbdarea sunt departe de ei; iubesc cele deșarte, umblă dupa plată nemeritată, nu au milă de săraci, nu trudesc alături de cel împovărat, nu recunosc pe Cel care i-a creat, ucigași de copii, stricători ai lucrării mâinilor lui Dumnezeu, întorc spatele celui în nevoi, asupresc pe cel strâmtorat; apărători ai bogaților, judecători fără de lege ai săracilor, plini de tot păcatul.

Fie ca voi, fiilor, să fiți izbăviți de toate acestea!

Capitolul VI

1. Vezi să nu te abată cineva de la această cale a învățăturii, că acela te îndepărtează de Dumnezeu.

2. Dacă cu adevărat poți purta tot jugul Domnului, desăvârșit vei fi; dar dacă nu poți, fă ceea ce poți.

3. Cu privire la mâncări, ține ce poți, dar ferește-te tare de cele jertfite idolilor, ca asta este slujire a unor zei morți.

Capitolul VII

1. În ce privește botezul, să botezați astfel: Dupa ce i-ați învățat mai înainte toate cele de mai sus, botezați în numele Tatalui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, în apă curgătoare.

2. Iar dacă n-ai apă curgătoare, botează în altfel de apă; iar dacă nu poți în apă rece, atunci în apă caldă.

3. Însă dacă nu ai nici una nici alta, toarnă pe cap de trei ori apă, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

4. Dar înainte de botez, să postească cel ce botează și cel botezat, ca și alții care pot; dar să poruncești ca cel ce va fi botezat să postească cu o zi sau două înainte.

Capitolul VIII

1. Postirea voastră să nu fie precum cea a fățarnicilor, că ei postesc a doua și a cincea zi a săptămânii (n.t. lunea și joia); voi însă să postiți în a patra zi (n.t. miercurea), și în ziua pregătirii (vinerea).

2. Nici să nu vă rugați ca fariseii, ci cum a poruncit Domnul în Evanghelia Sa, adică să vă rugați așa: ”Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Să vină Impărăția Ta, să se facă voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este puterea și slava în veci.”

3. Să vă rugați așa de trei ori pe zi.

Capitolul IX

1. Iar cu privire la euharistie, să dați mulțumire astfel:

2. Mai intâi potirul: „Îți mulțumim Ție, Părintele nostru, pentru sfântul vin al lui David, sluga Ta, pe care ni l-ai facut nouă cunoscut prin Iisus, Fiul Tău. A Ta fie slava în veci”.

3. Iar pentru frângerea pâinii: „Îți mulțumim Ție, Părintele nostru, pentru viața și cunoștința pe care ne-ai făcut-o cunoscută nouă prin Iisus, Fiul Tau. A Ta fie slava în veci”.

4. ”Dupa cum această pâine frântă a fost împrăștiată pe munți și fiind adunată a ajuns una, tot așa să se adune Biserica Ta de la marginile lumii în împărăția Ta, căci a Ta este slava și puterea prin Iisus Hristos în veci”.

5. Dar nimeni să nu mănânce sau să bea din euharistia voastră, ci numai cei ce au fost botezați în numele Domnului; căci și cu privire la aceasta, a spus Domnul: „Nu dați câinilor ceea ce este sfânt”.

Capitolul X

1. După ce v-ați împărtășit, dați mulțumire astfel:

„Îți mulțumim Ție, Părinte Sfânt, pentru sfânt numele Tău, pe care l-ai sălășuit în inimile noastre, și pentru cunoștința și credința și nemurirea pe care ni le-ai făcut nouă cunoscute prin Iisus, Fiul Tau. A Ta fie slava în veci”.

2. Tu, Stăpâne atotputernic, ai făcut toate lucrurile, pentru numele Tău; Tu ai dat mâncare și băutură oamenilor pentru desfătarea de a-Ți da ei Ție mulțumire; dar nouă ne-ai dat în dar, prin Fiul Tau, mâncarea și băutura spiritului și viața veșnică.

3. Înainte de toate, Îți mulțumim Ție, că ești puternic. A Ta fie slava în veci.

4. Adu-ți aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izbăvești de tot răul și s-o desăvârșești în dragostea Ta; și adun-o din cele patru vânturi, sfințită pentru împărăția Ta pe care Tu i-ai pregătit-o; că a Ta este puterea și slava în veci.

5. Să vina harul, și să treacă lumea aceasta! Osana Dumnezeului lui David! Dacă este cineva sfânt, să vină! Dacă nu este sfânt, să se pocăiască! Maranatha. Amin.

6. Dar profeților îngăduiți-le să mulțumească atât cât vor.

Capitolul XI

1. Oricine vine la voi să vă învețe acestea toate, pe care le-am spus mai înainte, primiți-l.

2. Dar dacă învățătorul însuși, pervertit fiind, vă învață altă învățătură, ca sa o distruga pe aceasta, să nu-l ascultați; dar dacă vă învață spre sporirea dreptății și spre cunoașterea Domnului, primiți-l ca pe Domnul.

3. Cu privire la apostoli și profeți, potrivit poruncilor bibliei, să faceți așa:

4. Orice apostol care vine la voi, să fie primit ca Domnul;

5. Dar să nu rămână mai mult de o zi; iar daca e nevoie, și a doua zi; dar daca rămâne trei zile, este profet fals.

6. Iar apostolul, când pleacă, să nu ia nimic decât pâine, până ce găseșe alt sălaș. Dar dacă cere bani, este profet fals.

7. Și pe orice profet care grăiește în duhul, voi să nu îl puneți la încercare și să nu îl puneți să dovedească; căci orice pacat se va ierta, dar păcatul acesta nu se va ierta.

8. Dar nu oricine grăiește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat.

9. Și un profet care în duh rânduiește masa și nu mănâncă din ea, este profet fals.

10. Orice profet, care vă învață adevărul, dacă nu face ceea ce vă învață pe voi este profet fals.

11. Și orice profet care se dovedește adevărat, care adună oamenii pentru o taină lumească, dar nu îi învață pe alții să facă ceea ce face el însuși, să nu fie judecat de voi; că el are judecata sa cu Dumnezeu; că așa au făcut și vechii profeți.

12. Oricine spune în duhul: „Dați-mi bani”, pe acela să nu-l ascultați; dar dacă vă spune să dați pentru alții care nu au, nimeni să nu-l judece.

Capitolul XII

1. Oricine vine în numele Domnului să fie primit, iar apoi după ce îl cercetati, il veți cunoaște, că veți avea pricepere să deosebiți dreapta de stânga.

2. Dacă într-adevăr cel ce vine este un drumeț, ajutați-l cât de mult puteți; dar să nu rămână la voi mai mult de două sau trei zile, decât dacă este nevoie.

3. Dacă vrea să se stabilească la voi ca meseriaș, lăsați-l să lucreze și să mănânce,

4. Dar dacă el nu are nicio meserie, faceți după priceperea voastră să nu trăiască printre voi niciun creștin trândav.

5. lar dacă nu vrea să facă așa, atunci el face neguțătorie cu Hristos. Fiți cu luare-aminte cu unii ca aceștia.

Capitolul XIII

1. Orice profet adevărat care vrea să se stabileasca la voi, este vrednic de hrană.

2. La fel un învățător adevărat este vrednic de hrana lui, ca și lucrătorul.

3. Așadar să dați profeților toată pârga teascului de vin, a ariei, a boilor și a oilor, că ei sunt mai mari decât preoții.

4. Iar dacă nu aveți profet, dați-o săracilor.

5. Dacă faci pâini, ia-le pe primele și dă-le potrivit poruncii.

6. La fel când deschizi un vas cu vin sau cu untdelemn, ia pârga și dă-o profeților.

7. Ia, după socotința ta, pârga din argintul, din hainele și din toată averea ta și dă-o potrivit poruncii.

Capitolul XIV

1. Și în ziua Domnului cei ai Domnului adunați-vă împreună, frângeți pâinea și dați mulțumire, după ce mai întâi v-ați mărturisit greșelile voastre, ca jertfa voastră să fie curată.

2. Să nu lăsați ca niciunul care e certat cu tovarășul său să vină împreună cu voi până nu se împacă, pentru ca jertfa voastră să nu se pângărească.

3. Căci aceasta este ce a zis Domnul: „În orice loc și timp să-mi oferiți jertfă curată, căci Eu sunt un Împărat mare, a zis Domnul, și numele meu este minunat între neamuri”.

Capitolul XV

1. Alegeți-vă episcopi și diaconi vrednici de Domnul, bărbați smeriți, neiubitori de arginți, iubitori de adevăr și verificați; că și ei îndeplinesc pentru voi slujba profeților și a învățătorilor.

2. Așadar nu-i disprețuiți pe ei, căci ei sunt vrednici de cinstire ca profeții și învățătorii.

3. Mustrați-vă unul pe altul nu cu mânie, ci cu pace, așa cum este scris în biblie; cu cel care greșește împotriva altuia, să nu vorbească, nici să-l asculte nimeni dintre voi, până când acesta nu se pocăiește.

4. Rugăciunile voastre, milosteniile și toate faptele voastre să le faceți așa cum este scris în Evanghelia Domnului nostru.

Capitolul XVI

1. Privegheați pentru viața voastră; candelele voastre să nu se stingă, ființa voastră să nu slăbească, ci să fiți pregătiți, că nu știți ceasul în care va veni Domnul nostru.

2. Ci să vă adunați împreună adeseori, căutând cele de folos sufletelor voastre; căci tot timpul cât ați avut credință nu vă va folosi dacă în timpul cel din urmă nu veți fi găsiți desăvârșiți.

3. Căci in zilele cele din urmă se vor înmulți profeții falși și cei ce strică, și oile se vor preschimba în lupi iar dragostea se va preschimba în ură.

4. Căci atunci când fărădelegea se va înmulți, ei se vor urî și se vor persecuta și se vor vinde unii pe alții; și atunci va apărea înșelătorul lumii ca Fiu al lui Dumnezeu, și va face semne și minuni, și pământul va fi dat în mâinile lui, și el va face lucruri nelegiuite, care nu s-au făcut niciodată din veac.

5. Și atunci va merge făptura omenească în focul cercării, și mulți se vor sminti și vor pieri; dar cei ce vor rezista în credința lor vor fi salvați chiar de sub acel blestem.

6. Și apoi se vor arăta semnele adevărului: mai întâi semnul deschiderii cerurilor; apoi semnul glasului trâmbiței; și al treilea, învierea morților;

7. Dar nu a tuturora, ci după cum s-a zis: „Va veni Domnul și toți sfinții cu el”.

8. Atunci lumea va vedea pe Domnul venind pe norii cerului.

Valoroase învățături!

Nici nu știam de existența lor. Dacă sunt din primul secol înseamnă că ne adăpăm dintr-o apă foarte proaspătă a învățăturilor Domnului și ale Sfinților Apostoli și putem să luăm aminte să le aplicăm și noi în viața de zi cu zi!

Ca de exemplu, să mănânci și tu din masa pe care o rânduiești, sau profetul să nu rămână mai mult de-o zi două (ceea ce, tradus din limbajul alegoric, înseamnă să trăim și noi ceea ce zicem, respectiv să nu ne ținem scai de oameni dacă avem ceva să-i învățăm).

Didahia trebuie cunoscută mai bine de către popor! Învățătură scurtă și direct la subiect și obiect!

Sfârșit de săptămână binecuvântat să avem!

Sa le luam pe rand si sa le invatam.
 

Multumim domnule Rappy. Hai sa le aprofundam un pic.

Capitolul I

1. Sunt două căi, una a vieții și una a morții (lumea); dar este o mare diferență între cele două căi.

2. Calea vieții (aici este vorba de Domnul nostru Iisus Hristos Cuvantul si de Biserica Sa) este aceasta: mai întâi, să-L iubești pe Dumnezeu, care te-a creat, în al doilea rând pe aproapele tău ca pe tine însuți, iar toate lucrurile pe care nu vrei să ti le facă ceilalți ție să nu le faci nici tu altuia. (deci numai dupa iubirea de Dumnezeu sa darui iubirea ta de tine insuti si grija pentru ea, adica, cel mai crunt egoism sa nu-l tii pentru tine ci sa-l tii pentru aproapele tau ravnind la cele mai inalte cu tot ceea ce ti-ai dori pentru tine sa ai si sa iubesti si astea sa le vrei implinite si desavarsite mai degraba la fratele si la aproapele tau, sa iubesti ca el sa le aiba pe toate cele bune ale tale si sa le obtina el, nu tu ci mai inainte el sa aiba parte de: toate mangaierile, maririle si mantuirile, pilele si privilegiile, toate poftele si desfatarile afara de pacat, mai inaintea ta oricat ai ravni sa fi tu cel mai mare in cel mai fericit Rai. Iar aproapele este un casnic oarecare, un coleg de viatuire cu tine)

3. Invățătura acestor cuvinte este aceasta: Binecuvântează-i pe cei ce te blesteamă, roaga-te pentru dușmanii tăi, și ține post pentru cei ce te persecută; căci ce mare lucru este să-i iubești pe cei ce te iubesc? Nu fac până și neamurile la fel? Dar tu iubește-i pe cei ce te urăsc și nu vei mai avea dușmani.

4. Abține-te de la poftele cărnii și ale trupului. Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce și celalalt obraz și vei fi desăvârșit. (abtine-te de la nemultumire si nerabdare, de la razbunare pentru umilinta) Dacă cineva te roagă să mergi împreună cu el o bucată de drum, tu du-te mai mult; daca cineva îți ia mantaua, dă-i și tunica, daca cineva ia de la tine un lucru care este al tău, nu i-l cere inapoi, căci nu poti face aceasta. (rabda silnicia si pe toate ale tale socoteste-le ca si cum ar fi ale lui Dumnezeu si lasa-le in beneficiul aproapelui tau adaugandu-i si daruindu-i bunatati pana la satiu, silindu-te ca sa fie cat mai multumit aproapele tau)

5. Dă tuturor celor care cer de la tine, și nu cere înapoi, căci Tatăl dorește ca din cele cu care te-a binecuvântat pe tine să dai tuturor. Binecuvântat este cel care dăruieste, conform poruncii acesteia, căci fară de vină este el. Dar vai de cel care primește; căci dacă un om primește ceva de care are nevoie, el este fără vină; dar, dacă cel care primește nu are într-adevâr nevoie, va da socoteală: de ce a primit și pentru ce scop; și când va ajunge în nevoi va fi analizat cu atenție după faptele lui, și nu va ieși din asta până când nu va plăti până la ultimul sfanț. (nu profita in interese personale si desarte de parvenire si privilegiere de toate cele Binecuvantate de la Dumnezeu, ci primeste doar cat ai nevoie si ceea ce ai in surplus bun si binecuvantat daruieste cu drag din toata inima)

6. Dar despre asta s-a mai spus și: Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai. (Ca sa ajunga mila ta, de la Dumnezeu, binecuvantata, mai degraba la saracul cel mai drept si mai in nevoie, deci nu te pripi dand mai intai ca fraierul la bogati sau la cersetorii hoti si vicleni ce stau la pomana si la miloaga ca sa nu faca nimic bun pentru nimeni)

Si mie mi s-au parut foarte interesante astea. Pesemne unde o fi fost scrisa (Siria, Palestina, Egipt?) or fi fost multi profeti falsi care incercau sa denatureze invatatura in timpurile acelea. Un fel de miscare carismatica locala precum avea sa fie montanismul in veacul al II-lea. Poate chiar precursorii montanistilor. Foarte interesant.

Multumim domnule Moroco, hai sa aprofundam mai departe. Avem doua lucruri aici:

1. "Dă tuturor celor care cer de la tine" (1, 5)
2. "Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai." (1, 6)

Greu de descifrat! Eu vad ca trebuie sa o dam oricui cere. Si totusi apoi ne zice sa ne gandim bine cui sa o dam. Oare a 2a sa fie adaugare de altcineva mai tarziu? Sau e acelasi autor? Daca e acelasi autor, cum se imbina cele 2? O posibilitate ar fi astfel: dam oricui cere dar mai dam si celor ce nu cer, insa acolo trebuie sa aplicam judecata proprie. Dar tu ai zis sa nu dam la cersetori vicleni desi ei ne cer noua, ceea ce vine in condradictie cu (1.). Dar sa stii ca si eu am problema asta. Pe unii cersetori ii stiu sigur ca-si cumpara droguri deci nu vreau sa le incurajez adictia. Pe de alta parte, cand dai din inima si cu dorinta de a face bine, poate sa lucreze si Duhul Sfant in inima cersetorului sa-l imbuneze. E foarte greu. Odata Pr. Papacioc mergea pe strada si a vazut un cersetor, insa nu avea la el niciun ban. Cersetorul s-a pregatit sa ceara, vazandu-l pe Parinte ca se apropie. Cand a ajuns la el, Pr. Papacioc i-a zis ceva de genul "Iarta-ma, n-am niciun ban, dar iti pot da o mana calda!" iar cersetorul strangadu-i mana a raspuns "Iti multumesc mult asa ceva nu mi-a dat nimeni azi!"

Cateodata nu bani cersesc cersetorii.

Si impresiile mele:

Calea vietii si calea mortii

Calea vietii incepe cu iubirea dusmanilor ca piatra de temelie. Ce frumos zice: daca-ti iubesti dusmanii inseamna ca n-o sa mai ai dusmani! Ce usor sa scapi de dusmani, trebuie doar sa-i iubesti!

Tot in calea vietii ni se spune sa nu sovaim gandind ce va fi sau nu va fi. Cati ne stresam si ne tot gandim ce va fi sau nu va fi? Doar Dumnezeu stie ce va fi, noi suntem chemati sa avem inima buna nu sa ne facem griji de viitor. E o diferenta imensa si e de multe ori uitata in griji.

Ne zice tot acolo sa invatam copiii frica de Dumnezeu! Nu doar dragostea de Dumnezeu, atentie! Astazi se cam confunda lucrurile, se uita ca de Sfantul Potir ne apropiem cu frica si cu iubire, cele doua ni se zice ca ar fi incompatibile de cei ce urmeaza calea mortii.

Ne spune sa avem iubire fata de sluga nu sa nu avem slugi! Iar important de observat, nu confundam ierarhia social-economica cu indumnezeirea. Fiecare isi lucreaz pregatirea sa in Duh, ne spune acolo.

Si ce ne zice de idoli: ca sunt zei morti! De ce sunt morti, oare diavolii nu mai exista? Sunt morti ca urmeaza calea mortii. Deci si noi cand urmam calea mortii suntem practic separati de Viata adevarata. Cand vorbim de moarte si de viata, nu vorbim de aspecte medicale ci de lucruri duhovnicesti. Conteaza sa fim in viata acum si dupa adormire si sa evitam moartea nu prin auto-aparare, ci prin urmarea calea vietii! E important asta ca unii zic ca evita moarta strangand bunuri pentru zile grele si boli grave dar ei de fapt isi agonisesc moartea in tot acest timp! Ni s-a spus: conform caii vietii, nu ne gandim ce va fi sa nu va fi. Foarte important de retinut ce inseamna viata si moarte, si vedem ca Didahia insista mult pe asta si incepe cu aceasta distinctie.

Viata inseamna sa purtam jugul Domnului cu bucurie, multumire, si slava!

Restul lucrarii este prea dificila pentru mine.

Pai de aia asuda pomana noastra, ca daca e vorba de bani, paine, lucruri scumpe si le tinem prea mult la noi sau in mana, surplusul, adica ceea ce nu se cuvine a fi al nostru, atunci poate sa ne vada careva si sa cheme potera, politia si sa ne cerceteze, sa ne aresteza caci parem ca niste hoti cu dovada in mana ce pot fi prinsi in flagrant. Deci trebuie, pentru ca sa nu se pripeasca, sa asude credinciosul-pacatosul, nevoitorul mai mult darnic decat harnic pana se lamureste cui s-o daruie implinind mila Lui Dumnezeu si a lui insusi catre cel care se roaga si cere cu adevarat.

Sa continuam aprofundarea
 

Capitolul II

1. Iar cea de-a doua poruncă a învățăturii este aceasta:

2. Să nu ucizi. Să nu comiți adulter; să nu-i strici pe cei tineri; să nu fii desfrânat. Să nu furi. Să nu folosești vrăjitoria; să nu faci vrăji. Să nu mijlocești avortul, nici să nu ucizi copilul nou-născut. Să nu râvnești la bunurile aproapelui tău. (Dezvatatul de apucaturile lumesti, adica aplicarea, respectarea si intarirea Legii Lui Dumnezeu insa fara jertfele sangeroase care sunt o modalitate de pocainta si indreptare de pacate prin savarsirea pacatelor impotriva animalelor sau a oamenilor pacatosi, care s-a dovedit in majoritatea coplesitoare ca nu poate aduce indreptarea asa cum spera Abel si Cain, Noe si altii, asa ca doar indreptarea prin Credinta in Domnul Iisus Hristos Cuvantul este poacainta cea mantuitoare, insa trebuie practicata fara stricarea Legii, a Psalmilor si a Proorocilor, unde se specifica foarte clar si acolo ca jertfa Lui Dumnezeu este Duhul umilit, inima smerita, strivita si strapunsa, caci pe aceasta Dumnezeu nu o va urgisi.)

3. Să nu comiti sperjur. Să nu faci mărturie mincinoasă. Să nu vorbesti rău; să nu te porți cu răutate; (Intarirea poruncilor impotriva ipocrismului in cuvant si comportament)

4. Să nu fii cu doua fețe, căci duplicitatea limbii este o capcană a morții. (Intarirea poruncilor impotriva vicleniei sherpesti, vorbesti despre sfintenie in timp ce o furi sa pacalesti si sa terorizezi ca impostorii iar in ascuns ca sa faci pacate si averi slujind la mamona)

5. Vorbele tale să nu fie false sau goale, ci legate de fapte. (Impotriva slavei in deshert si a celor limbuti si stiintifici care invart vorbe ca sa dospeasca in ei si in altii aluatul fariseilor, care multe zic punand juguri grele pe altii insa ei nici cu degetul nu se ating ca sa faca si ei cat de putin ceva folositor sufletului si trupului celor sarmani cu care se lauda si se impauneaza ca sa fie vazuti si laudati de oameni si pomeniti de lume pe toate canalele de comunicatie, pe primele pagini ale fluxurilor de stiri)

6. Să nu fii invidios sau lacom, sau fățarnic, sau rău, sau mândru. Să nu îndemni la rău pe aproapele tău. (Impotriva patimilor cu cele mai grele robii)

7. Să nu urăști pe nimeni, ci pe unii să-i mustri iar pentru alții să te rogi, iar pe unii să-i iubești mai mult decât pe tine însuți. (Renuntarea la rautate si razbunare, la furie si lupte fratricide folosind doar blanda mustrare, iubirea si rugaciunea in Duh)

Pe scurt porunca ar fi Sa crezi in Domnul nostru Iisus Hristos-Cuvantul si sa faci in mod liber ce vrei aducandu-ti totusi aminte ca El ascultand de Tatal a intarit Legea ca sa fie ea o arma mai puternica in lupta cu patimile si cu pacatul, dovedind prin Crucea Sa si prin invierea Sa din morti ca El este Insusi Legea Lui Dumnezeu si Legiuitorul Cel incoruptibil si nemitarnic, judecatorul si mantuitorul tuturor.

Cele 2 sunt diferite(dpmdv) pentru ca pomana nu o cere nimeni, ci o ai tu de oferit si aceasta se lasa sa asude in mainile tale pana se "coace", iar cersetorul cere de la cine crede ca poate primi, iar daca tu n-ai bani(ca bani cere) s-ar cuveni sa-i dai ceva totusi ca e ca o porunca pe care o ai de indeplinit.

Odata mi-a cerut un cersetor niste bani sa-si cumpere paine de la magazinul de vis-a-vis, iar eu l-am dus la magazin si i-am platit painea pe care (presupunem) ca si-ar fi cumparat-o, iar el a ramas cu gura cascata, nici multumesc n-a zis; probabil ca dupa ce m-am indepartat o fi aruncat-o.

Abia apoi mi s-a asezat in inima gandul ca, daca cineva iti cere ceva da-i indiferent pentru ce iti cere. Nu e datoria ta sa-l indrepti si poate ca nu el trebuie indreptat, ci tu.Daca tu ii dai si el isi potoleste o patima, sa-i fie de bine, banii tai l-au usurat; daca nu-i dai, poate se aprinde mai tare si cine stie ce poate face.

In viata cea de toate zilele ne spune apostolul Pavel:

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.(1Cor7,1-2)

Asa cum noi il judecam ca sa nu-si ia droguri, sau alcool din banii pe care i-am dat,tot asa ne spune apostolul sa nu ne luam femeie, dar daca ne "arde tare", fiecare sa aiba femeia lui, si aproape toata lumea are femeia sa(cel putin).

E mai bine sa ne intrebam(din cand in cand) daca nu cumva cersetorul acela sunt eu.

Si mie mi s-a intamplat. Le zic sa mergem la magazin sa le cumpar de mancare si se razgandesc pe drum catre magazin si nu mai vin.

Asta e complicat. Chair si in Didahia vedem ca spune la 15, 3:

Adica avem indatorirea de a ne indrepta unul pe altul in calitate de membri ai Bisericii. Biserica ne indreapta, sunt foarte multe lucruri pe care le credeam eu de capul meu si mi le-a indreptat Biserica, demonstrandu-mi de fiecare data ca greseam. Dar cand suntem indreptatati sa indreptam pe altii? Asta o putem sti doar cu inima, nu cu capul. Iar ca sa stim cu inima, trebuie sa avem inima curata. Sunt lucruri foarte tainice aici si greu de spus, trebuie mereu tratat de la caz la caz.

Iar mai departe, mai intai e o diferenta mare intre a judeca pe cineva ca se drogheaza si a nu dori sa alimentezi patima. Just, nu trebuie niciodata judecat omul, dar trebuie ajutat cumva. Trecand pe langa el judecandu-l nu-l ajutam dar nici facandu-i toate poftele. Asta arata indiferenta: dai doar ca sa dai ca asa e porunca. Porunca e sa ne iubim, nu trebuie uitat fundamentul.

Cersetori suntem cu totii pana la urma, cum ai spus. Tot Pr. Papacioc spunea ca cersetorii sunt ingeri pe care Dumnezeu ti-i pune in drum. Cum ne comportam cu cei care ne cer s-ar putea sa fie cum se va comporta Dumnezeu cu noi cand cerem.

Capitolul III

1. Fiul meu, fugi de orice rău și de tot ce este asemenea răului. (de neascultarea prin minciuna, pacat si dezbinare)

2. Să nu fii pornit spre mânie, căci mânia duce la ucidere; nici părtinitor, nici certăreț, nici pătimaș; căci din toate acestea se nasc uciderile. (violenta si cearta infailibiltatilor justitiare nu aduce decat violenta)

3. Fiul meu, să nu fii poftitor, ca pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de rușine, și nici să te uiți cu ochi pofticioși, că din toate acestea se nasc adulterele. (pacatul, omul-pacat ascuns in om, se travesteste in pofta buna, dezbinarea in voie buna, iar trufia nerusinata a ”iubirii” pagane plina de flirtochi ”dulci” lingusitori si de glasuri mieroase se travesteste in ascultare si dreptate cu slave si laude)

4. Fiul meu, să nu ghicești viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare la idoli; să nu descânți, să nu ghicești în stele, să nu folosești vrăji; tu să nu vrei să vezi acestea, că din toate acestea se naște închinarea la idoli. (toate vrajitoriile, ghicelile, ”citirile” si astrologiile vibrationiste energetico-sexy-comunicationale sunt interzise in Cer)

5. Fiul meu, să nu fii mincinos, pentru că minciuna duce la hoție; nici avar, nici iubitor de slavă deșartă, că din toate acestea se nasc hoțiile. (iubirea de nascoceli si lucrari pentru facerea de bani si strangere de averi duce la parvenire pentru pile, privilegii, inlesniri si usuratati, comoditati care aprinde in om dorinta de profit si de hotie lepadandu-se treptat de Harnicia rasplatita de Dumnezeu)

6. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce la hulă; nici încăpățânat, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele. (nemultumitului, nerabdatorului, razbunatorului pripit i se ia darul pentru ca in prostia lui oarba acuza pe Dumnezeu sau pe nevinovati hulind si blestemand si injurand orbeste iar daca se perisista cu nepasare in astfel de apucaturi lumesti si in astfel de practici josnice nebunesti violente sustind ca se cauta dreptatea si indreptatirea respectiv rezolvarea unor probleme grave ale drepturilor oamenilor atunci se ajunge pentru satisfacerea frustrarilor la betie, fumat, droguri, sex si se pierde si Harul cazand omul din lac in putz si acolo sapa sapa, pe frati si apropiati, pe sefi, crezand ca da de apa insa da de iad si de draci si nicidecum de apa)

7. Ci să fii blând, căci cei blânzi vor moșteni pământul. (a fi bland nu inseamna doar lipsa violentei in suflet si existenta unei prietenii inofensive asa cum poti constata la unele pisici blande care torc sau la animalele domestice bune si blande cu care esti mare si bun prieten de nadejde ca sa va iubiti si sa va jucati impreuna ci a fi bland inseamna a fi supus complet, dresat, ascultator perfect in toate, neiesind niciodata de sub Cuvantul dresorului, al mai marelui tau pus de Dumnezeu peste tine, nici macar in ascuns, in libertate sau singuratate.)

8. Să fii îndelung răbdător, și milostiv, și fără răutate, și pașnic și bun, și mereu să tremuri la vorbele (la Cuvantul si cuvintele) pe care le-ai auzit. (prin rabdare si chinuri cautand cu dor si mila dupa durerile si chinurile Domnului vom castiga sufletele noastre din impietrire)

9. Să nu te înalți pe tine însuți, nici să ai sufletul tău îndrăzneț. Să nu se lipească sufletul tău de cei semeți, ci să ai legaturi cu cei drepți și cu cei umili. (grozavia inalatarii infailibilitatii egoismului inchipuindu-te si crezandu-te mai ceva ca orice si oricine te poate inalta in mandria tradatorilor si fricosilor care de frica cedeaza si se razbuna ca porcul ingrasat in ajun cu multe cunostinte din universitati absolvite inclusiv teologice dandu-se un mare cunoscator de Dumnezeu ce silniceste pe toti la cunoastere de Dumnezeu avand scopul porcesc al ingrasarii asa ca porcul care dandu-se incoltit in infailibilitatile cunoasterilor sale se intoarce impotriva celor carora ar trebui sa le fie recunoscator si da buzna de sparge gardul fara sa-i pese de victimele colaterale ca sa se intoarca el la troaca si la balta din buncar unde se simte in siguranta ca scrofitza-pusculita plina de bani "albi" pentru zile "negre" reintoarsa in banca unde ca intro cocina e saturata de cei ce o ravnesc si o lingusesc uneltind s-o taie fara ca ea sa stie)

10. Cele ce ți se întâmplă se le primesti ca bune, știind că nimic nu se face fără Dumnezeu. (sa nu deznadajduiesti si sa nu te lasi scos din minti de ghinionorocool intamplarilor ce se potrivesc cu faradelegile nascocite ca o manusha imbibata intro coincidenta a groazei ce te duce la pierzare asa ca intrun lant al unei avalanse a caderii pieselor dominoului pentru o mare prbusire a ta ca si a castelului din carti de joc, disperand tu cand vezi ca ti se darama toate ca sa te faca sa-ti pierzi de tot rabdarea sa-ti permiti sa pacatuiesti sau sa-ti permiti sa sari si sa cazi neputand sa te opui dezastrului ajungand din pricina durerii si a nesansei sa arunci vina pe altii sau pe Dumnezeu cu repros sau hula ci sa primesti tot ce vine si inca nu a ajuns cu credinta ca impreuna cu Dumnezeu si aproapele se vor rezolva cu bine toate cele neprevazute ca de la sine oricat de grea si umilitoare ar fi incercarea. )

Capitolul IV

1. Fiul meu, să–ți aduci aminte, ziua și noaptea, de cel ce-ți grăiește Cuvântul Domnului și să-L cinsteti ca pe Domnul, că unde se vorbește despre Domnul, acolo și Domnul este.

2. Să cercetezi în fiecare zi fața sfinților, ca să afli pacea în cuvintele lor.

3. Să nu faci dezbinare, ci să-i împaci pe cei ce se ceartă. Să judeci cu dreptate și să nu te uiți la fața omului când mustri pe cineva pentru pacatele lui.

4. Să nu șovăiești gândind ce va fi sau nu va fi.

5. Să nu fii cu mâinile întinse la luat și cu ele strânse la dat.

6. Dacă ai dobândit ceva, să dai cu mâinile tale o răscumpărare pentru păcatele tale.

7. Să nu stai la îndoială când să dai ceva, nici să murmuri când dai, căci tu știi cine este Bunul Răsplătitor al plății.

8. Să nu întorci spatele celui ce este în nevoie, ci să împarți toate ale tale cu fratele tău, și să nu zici că sunt numai ale tale; căci dacă împarți din cele nepieritoare, cu atât mai mult trebuie să împarți din cele pieritoare.

9. Să nu-ți iei mâna de la fiul sau de la fiica ta, ci încă din pruncie să-i înveți frica de Dumnezeu.

10. Când ești supărat să nu împovărezi pe sluga ta sau pe slujnica ta care și ei nădăjduiesc în același Dumnezeu, ca nu cumva ei să nu mai aibă teamă de Cel ce este Dumnezeul tău și al lor. Că Dumnezeu nu vine să ne cheme dupa fața noastră, ci vine la aceia pe care i-a pregătit Duhul.

11. lar voi, cei care sunteți robi, să vă supuneți stăpânilor voștri ca și chipului lui Dumnezeu, cu modestie și cu teamă.

12. Să urăști orice fățărnicie, si tot ce nu este plăcut Domnului.

13. Să nu părăsești poruncile Domnului, ci să păstrezi ceea ce ai primit, fără să adaugi și fără să scoți.

14. In congregație (/biserică) să–ți mărturisești păcatele tale și să nu te duci la rugăciune cu conștiința rea.

Aceasta este Calea vietii.

Capitolul V

1. Calea morții este aceasta: Mai întâi de toate este rea si plină de blestem: ucideri, adultere, pofte, desfrânări, hoții, idolatrii, vrăjitorii, farmece, furturi, mărturii mincinoase, fățărnicii, inimă vicleană, înșelătorie, mândrie, răutate, încăpățânare, lăcomie, cuvinte de rușine, invidie, nerușinare, îngâmfare, fudulie, preamărire de sine. (grozavia greshismului infailibil teribilist idolitartar slujind pacatului cu inconstienta asa ca un mai ceva in orice indrznind sa se dea in spectacol cu toate astea cu nepasare)

2. Prigonitori ai celor buni, urâtori de adevăr, iubitori de minciună; nu cunosc răsplata dreptății, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecată; nu priveghează spre bine, ci spre rău; bunătatea și răbdarea sunt departe de ei; iubesc cele deșarte, umblă dupa plată nemeritată, nu au milă de săraci, nu trudesc alături de cel împovărat, nu recunosc pe Cel care i-a creat, ucigași de copii, stricători ai lucrării mâinilor lui Dumnezeu, întorc spatele celui în nevoi, asupresc pe cel strâmtorat; apărători ai bogaților, judecători fără de lege ai săracilor, plini de tot păcatul.

Fie ca voi, fiilor, să fiți izbăviți de toate acestea! (si de tot pacatul=moarte cu cat e mai mic, cu cat pare alegerea raului mai mic o alegere buna, asa ca un supt de inghetata, pacat viclean ce se travesteste camelonic si se ascunde ca om in om, om al poftelor, om al oamenilor, ca victima cea mai vrednica, se baga si se ascunde acolo unde nici nu-ti vine sa crezi revenind sa te tzepuieasca de unde nici nu te astepti... si sa fim izbaviti si de toata gresala fatala care e mai rea si mai deasa la cei ce se stramba din orice cu grozavie, mimand usurarea mictiuniunii, deci e mai repetitiva si mai atractiva ca o manushe decat orice adictie, debordand de laudarosenie asa ca la tampitii ce se cred destepti facand pe prostii, doar ca defapt ei chiar sunt prosti si boschetari certandu-se ca tziganii din orice, nu ca doar se prefac, cazand in dezbinare si in rupere de Vitza din Vie, din pricina mandriei si neumilintei)

Capitolul VI

1. Vezi să nu te abată cineva de la această cale a învățăturii, că acela te îndepărtează de Dumnezeu. (Un credincios pe calea asta are credinta si o tine pe termen lung pentru ca omul putin credincios sau cel ce n-are credinta nici cat o semanta de mustar acela nu poate fi numit credincios ci necredincios oricat s-ar lauda si oricat s-ar imbraca sulimenizandu-se ca sa impresioneze si sa se ascunda travestindu-si necredinta pentru a fi luat de mare credincios, de intelept, de puternic, ascunzandu-se dupa aparente, dupa faptele inimii, dupa mutre si strambeli, dupa comportamente exclusiviste, dupa vrajeala cu care se stie preface muscomul-camelehot, cazutul, care vrea sa te ia, sa te duca in cadere, mierlind-o pe cale cu tot felul de linguseli si ipocrisme asa ca niste manusi idolesti placute in care intrii ca sa faci si tu raul ascuns dupa sfatul cel ocult, sinsitru si mandru al celui rau, grozav-gresicios si egoist, inconstient de pripit tzepuindu-te sa te tzepuiesti si sa tzepuiesti si pe altii debordand prin nemultumiri pripite, sentimente invartosate, smintite, pline de acuzari pripite din inima invartosata, pentru furii desarte si razbunari pripite ca niste manii-mantuitoare, sfidand cu cinsim ipocrit plin de ingamfare rece, poftind raul, uneltindu-l cu ambitie triumfalista ca un increzut ce detine o foarte mare incredere oarba in sine, in sinele viclean si desfranat, corupt si mamoniac, pismas si barfitor-frustrator-ispititor-provocator, fiind sigur de sine ca-si poate permite chinuirea si distrugerea.)

2. Dacă cu adevărat poți purta tot jugul Domnului, desăvârșit vei fi; dar dacă nu poți, fă ceea ce poți.[jugul cel usor e sa Crezi in Domnul Iisus Hristos-Cuvantul (cu toata ascultarea ta, cu toata viata ta, voia ta, tot timpul tau, fapte, sentimente, comportamente, doruri, relatii, situatii, probleme, interese, scopuri, impliniri). Crezand in El, ascultandu-L si urmandul de drag poti sa faci toate nevointele Bisericesti, monahicesti sau pustnicesti daca vrei caci sunt in folosul mantuirii sufletului tau, sau crezand in El fara ipocrism poti in mod liber sa faci orice vrei tu ferindu-te insa sa cazi din pricina libertatii, in judecata, in cadere, in rautate si pentru asta, urmand, facand, traind, vrand, luptand, te feresti orice ai face ca nu cumva sa cazi in faradelegile lumii, in blestemul Legii lui Dumnezeu]

3. Cu privire la mâncări, ține ce poți, dar ferește-te tare de cele jertfite idolilor, ca asta este slujire a (intunericului cel josnic al lumii) unor zei morți (dumnezei straini). (pofticiosii si mancatorii de carne, lapte, branza, oua si tot ce iese din pacatele lumii isi fac idoli interiori in om in firea de lume, fire de drac, fire de om insemnat, idoli pe care vor sa-i revada si sa-i resimta dandu-si sufletul lor spre mandria credintei in necredinta adica credintei in idolii necredintei si pentru putoare-lenea si slugarnicia la ei, urasc Harncia si rabdarea sfintilor si se nemultumesc pe dos daca-i deranjezi pentru pacea cu idolii lumii din ei, din pofta, din gust si se razbuna cumplit dandu-se victimele silniciei daca-i trezesti, se razbuna pe nevinovati ca orbii et corbii dorind sa faca pe plac rautatii idolesti strigand ghinion din pacea lumii din ei ca hotii prinsi trandavind pe bani murdari, furati, si atunci ca solutie devin foarte furiosi-ipocriti, se ambaleaza si-si accelereaza aprinderea si striga cu tupeu maxim hotii, prindeti hotii, dandu-se cu nerusinare justitiari sau victimele hotiei vrand sa fie luati de martiri sau coolrajosi ca beroii... deci jertfele idolesti blestemate se aduc de fraieri in pofta, in placerea din pofta caci acolo minte omul placandu-i ce pofteste, ce gusta, ce simte, purcezand idoli si pacate si resimtiri smintite, invartoseuri ale inimii manifestate prin fire, slujind apoi acestor idoli cu fetze si cu gusturi invartosate, desfranandu-se sub vraja gusturilor rautatii si amarului luate de bune si dulci, pe care le zeifica si le babilonizeaza ca bucatarii cei mai celebri ce se cred sefi ca mamona vicleana, dand lectii de morala si retete de diete pentru satanatate ca sa te crezi un satelit comunicational, glob cu antena, un pui VIPeretic neintzarcat, cupitonizand relatia dinte lumeus si erectica, aruncand sageti pentru indragostire desarta sustinand ca e vorba de iubire cand defat e vorba acolo doar de bani murdari si de pile si pupile pismuitoare mari pentru trufii si vacante indelungi ca puii-copiii de bani gata ce au atins majoratul si vor sa se dea in spectacol la balul burlacilor luandu-si liber la pacatuire cu nemiluita pe baza de atingerea varstei de la care e voie sa devi si sa fii drac, demon, nebun, ticalos, gunoi, rau, hot, criminal, ispititor, cartita, infiltrat, paracios, rebel, razvratit, hulitor, terorist, deprimat, sinucigas, deznadajduit, fricos, psihopat cu acte in regula etc.)

Capitolul VII

1. În ce privește botezul, să botezați astfel: Dupa ce i-ați învățat (nu pe nou nscuti sau pe handicapati care pot fi botezati pe baza invataturii parintilor si nasilor ci pe cei ce pot fi invatati, pe copiii mai mari cu care poti sta de vorba, pe maturi) mai înainte toate cele de mai sus, botezați în numele Tatalui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, în apă curgătoare.

2. Iar dacă n-ai apă curgătoare, botează în altfel de apă; iar dacă nu poți în apă rece, atunci în apă caldă.

3. Însă dacă nu ai nici una nici alta, toarnă pe cap de trei ori apă, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

4. Dar înainte de botez, să postească cel ce botează și cel botezat, ca și alții care pot; dar să poruncești ca cel ce va fi botezat să postească cu o zi sau două înainte.

(Cum numele sta la baza tuturor membrilor unei familii inseamna ca noi suntem prin botez renascuti de sus, din apa si din Duh in familia lui Dumnezeu numita Biserica. ”Acolo unde se aduna doi sau trei in numele Meu acolo sunt si Eu zice Domnul”)

Capitolul VIII

1. Postirea voastră să nu fie precum cea a fățarnicilor, că ei postesc a doua și a cincea zi a săptămânii (n.t. lunea și joia); voi însă să postiți în a patra zi (n.t. miercurea), și în ziua pregătirii (vinerea). (si luni ca sa depasiti pe fatarnici ca numar de zile de post)

2. Nici să nu vă rugați ca fariseii, ci cum a poruncit Domnul în Evanghelia Sa, adică să vă rugați așa: ”Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Să vină Impărăția Ta, să se facă voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă datoriile (greselile) noastre, precum și noi iertăm datornicilor (gresitilor) noștri. Și nu ne lăsa (duce) pe noi în ispită (in lume), ci ne izbăvește de cel rău (viclean si desfranat). Că a Ta este puterea și slava în veci.”

3. Să vă rugați așa de trei ori pe zi. (dimineata, la miazazi si seara-noaptea)

Capitolul 8 postat de Moroco arata astfel:

Capitolul 8 postat de RappY arata astfel:

Capitolul 8 din Didahia pe care o am salvata de vreo 2 ani(dinainte de topicul initiat de RappY) arata astfel:

Toate trei sunt diferite(?), insa cea postata de Moroco demonstreaza(prin adaugarea la post a zilei de luni) ca e prelucrata de un... prozelitist. Astfel am ajuns sa inteleg(sa ma lamuresc) de ce posteaza din nou Moroco zilnic acelasi lucru ca si cel postat de RappY. Pai, nu-i acelasi lucru...

N-ai inteles bine. Te-ai lamurit pe sfinvers! Din necredinta ma vezi prozelitist si vrei sa ma scoti ceva rau... Din credinta ta in metempsihotici mai presus de Trambitze.

Sublinierile si bolduirile mele, parantezele si inclinatiile mele, etc. sunt spre aprofundare si corelare cu viata monahiceasca si cu sfaturile sfintilor parinti si nu spre modificare. Cum ar putea modifica o paranteza cu text inclinat? Dar ce sens are sa-ti spun daca tu ma vezi ca pe un vrajmas daca m-am luat de pupilitzii tai ce fug de suferinte si te invata nirbana si neinvierea vesnica pentru ea?

"Am venit sa intaresc Legea si proorocii si nicidecum sa o stric sau sa o desfintez" ceva de genul asta marturisea Domnul Iisus dovedind cele spuse pana la capat, moartea pe Cruce, tuturor fariseilor fatarnici care cautau pete in soare ispitindu-L si paie in ochiul Lui cel drept in timp ce in alor sedea la loc de cinste barna telkescopica cat stalpul de telegraf telefon radio cu antenele puse pe magistrala sata-pata pentru comunicatii cu necuratii, dandu-se victime vrednice in timp ce erau plini in inima de dorintele relei voiri: lapidare, linsaj, denigrare, calomnie, defaimare, pirzanie, crima, musamalizare, hula, bataie si orice violenta spurcacioasa vicleana imbracata in spalari, curateli si linguseli.

Capitolul IX

1. Iar cu privire la euharistie, să dați mulțumire astfel:

2. Mai intâi potirul: „Îți mulțumim Ție, Părintele nostru, pentru sfântul vin al lui David, sluga Ta, pe care ni l-ai facut nouă cunoscut prin Iisus, Fiul Tău. A Ta fie slava în veci”.

3. Iar pentru frângerea pâinii: „Îți mulțumim Ție, Părintele nostru, pentru viața și cunoștința pe care ne-ai făcut-o cunoscută nouă prin Iisus, Fiul Tau. A Ta fie slava în veci”.

4. ”Dupa cum această pâine frântă a fost împrăștiată pe munți și fiind adunată a ajuns una, tot așa să se adune Biserica Ta de la marginile lumii în împărăția Ta (dupa randuiala, se sta frumos la rand), căci a Ta este slava și puterea prin Iisus Hristos în veci”.

5. Dar nimeni (fara pile, cunostinte, relatii, privilegii) să nu mănânce sau să bea din euharistia voastră, ci numai cei ce au fost botezați în numele Domnului (al Sfintei Treimi); căci și cu privire la aceasta, a spus Domnul: „Nu dați câinilor ceea ce este sfânt”. ("Nu aruncati margaritarele voastre inaintea iepurcelashilor sherporci de caine lup agresivi caci s-ar putea intoarce sa va rupa si sa va faca troaca de demoni ispititori k lumea" Nu este vorba de o excludere exclusivista plina de semetie-trufase si mandrie-cinica de la masa ci de o pazire a "cainilor" mortodocsi sau lumesti de caderea lor tot mai rea prin hranirea lor necuvincioasa cu cele sfinte fara pocainta si fara lepadare de pacate si faradelegi, de pazirea celor fara haina de nunta (ascultare) si de scopul prostesc al caderii in tentatia de a merge spre o pacatuire, viclenie si desfranare tot mai mare, plina de viermele cel neadormit al curiozitatii stiintei cunostiintei cunoasterii "intelepciunii" mortii prin pacatuire cu care se lauda ipocritii tot mai fatzarnci ca sa insele si sa judece inchizitorial spre a lor pierzare de haita in reauavoirerea=blestem. Ai voie sa vrei rau pacatului=moarte si nicidecum pacatului cu pacatos cu tot sau pacatosului caci vrerea aia se numeste blestem si nu indreptare sau curatire cu binecuvantare.)

Capitolul XI

1. Oricine vine la voi să vă învețe acestea toate, pe care le-am spus mai înainte, primiți-l.

2. Dar dacă învățătorul însuși, pervertit fiind, vă învață altă învățătură, ca sa o distruga pe aceasta, să nu-l ascultați; dar dacă vă învață spre sporirea dreptății și spre cunoașterea Domnului, primiți-l ca pe Domnul.

3. Cu privire la apostoli și profeți, potrivit poruncilor bibliei, să faceți așa:

4. Orice apostol care vine la voi, să fie primit ca Domnul;

5. Dar să nu rămână mai mult de o zi; iar daca e nevoie, și a doua zi; dar daca rămâne trei zile, este profet fals.

6. Iar apostolul, când pleacă, să nu ia nimic decât pâine, până ce găseșe alt sălaș. Dar dacă cere bani, este profet fals.

7. Și pe orice profet care grăiește în duhul, voi să nu îl puneți la încercare și să nu îl puneți să dovedească; căci orice pacat se va ierta, dar păcatul acesta nu se va ierta.

8. Dar nu oricine grăiește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat.

9. Și un profet care în duh rânduiește masa și nu mănâncă din ea, este profet fals.

10. Orice profet, care vă învață adevărul, dacă nu face ceea ce vă învață pe voi este profet fals.

11. Și orice profet care se dovedește adevărat, care adună oamenii pentru o taină lumească, dar nu îi învață pe alții să facă ceea ce face el însuși, să nu fie judecat de voi; că el are judecata sa cu Dumnezeu; că așa au făcut și vechii profeți.

12. Oricine spune în duhul: „Dați-mi bani”, pe acela să nu-l ascultați; dar dacă vă spune să dați pentru alții care nu au, nimeni să nu-l judece.

Capitolul XII

1. Oricine vine în numele Domnului să fie primit, iar apoi după ce îl cercetati, il veți cunoaște, că veți avea pricepere să deosebiți dreapta de stânga.

2. Dacă într-adevăr cel ce vine este un drumeț, ajutați-l cât de mult puteți; dar să nu rămână la voi mai mult de două sau trei zile, decât dacă este nevoie.

3. Dacă vrea să se stabilească la voi ca meseriaș, lăsați-l să lucreze și să mănânce,

4. Dar dacă el nu are nicio meserie, faceți după priceperea voastră să nu trăiască printre voi niciun creștin trândav.

5. lar dacă nu vrea să facă așa, atunci el face neguțătorie cu Hristos. Fiți cu luare-aminte cu unii ca aceștia.

Capitolul XIII

1. Orice profet adevărat care vrea să se stabileasca la voi, este vrednic de hrană.

2. La fel un învățător adevărat este vrednic de hrana lui, ca și lucrătorul.

3. Așadar să dați profeților toată pârga teascului de vin, a ariei, a boilor și a oilor, că ei sunt mai mari decât preoții.

4. Iar dacă nu aveți profet, dați-o săracilor.

5. Dacă faci pâini, ia-le pe primele și dă-le potrivit poruncii.

6. La fel când deschizi un vas cu vin sau cu untdelemn, ia pârga și dă-o profeților.

7. Ia, după socotința ta, pârga din argintul, din hainele și din toată averea ta și dă-o potrivit poruncii.

La XI, XII, XIII (E vorba de impostoru ipocrit si fatarnic, de necredinciosul indoielnic, de ocultistul terorist travestit, de desertaciuniunea desertaciunii teroriste care vine ca pacatul al batran si rau sub forma de tineret si de concept-puiet sa profite de fraieri exact ca maruntii, ca maruntisul puilor de sume mari de bani murdari de dat la saraci, e chiar rautatea cea veche, spurcaciunea pustiirii, nebunia de pe urma travestita in mesia-eliberator, la loc sfant, deci apostolul-proorocul-invatatorul mincinos trebuie deosebit, strapuns la inima, rusinat cu duhul blandetii si dezvatat de acest prost obicei foarte urat, obiceiul de a se da mare bagand frica, amenintarea si teroarea in ceilalti credinciosi aratandu-se pe sine intelept si smerit cand defapt e trufash, indoielnic si terorist pacatos si fricos, lipsit de omenie (dar divin).)

Capitolul XIV

1. Și în ziua Domnului (sf. Duminica si sf. sarbatori) cei ai Domnului adunați-vă împreună, frângeți pâinea și dați mulțumire, după ce mai întâi v-ați mărturisit greșelile voastre, ca jertfa voastră să fie curată.

2. Să nu lăsați (lumea) ca niciunul care e certat (cu Dumnezeu si) cu tovarășul său să vină împreună cu voi până nu se împacă, pentru ca jertfa voastră să nu se pângărească.

3. Căci aceasta este ce a zis Domnul: „În orice loc și timp să-mi oferiți jertfă curată, căci Eu sunt un Împărat mare, a zis Domnul, și numele meu este minunat între neamuri”.

(Jertfa lui Dumnezeu duhul umilit, eul lepadat, smerit, micsorat, inima strapunsa si infranta, marturisita-curatita si impacata cu tovarasii-parashii sai caci pretenia cu lumea e vrajmasie cu Dumnezeu, necuratie si pangarire a jertfelor de rugaciune, impartasire, multumire si unitate sfanta)

Capitolul XV

1. Alegeți-vă episcopi și diaconi vrednici de Domnul, bărbați smeriți, neiubitori de arginți, iubitori de adevăr și verificați; că și ei îndeplinesc pentru voi slujba profeților și a învățătorilor.

2. Așadar nu-i disprețuiți pe ei, căci ei sunt vrednici de cinstire ca profeții și învățătorii.

3. Mustrați-vă unul pe altul nu cu mânie, ci cu pace (cu duhul blandetii mantuitoare empatice miloase), așa cum este scris în biblie; cu cel care greșește împotriva altuia, să nu vorbească, nici să-l asculte nimeni dintre voi, până când acesta nu se pocăiește.

4. Rugăciunile voastre, milosteniile și toate faptele voastre să le faceți așa cum este scris în Evanghelia Domnului nostru.

Capitolul XVI

1. Privegheați pentru viața voastră; candelele voastre să nu se stingă, ființa voastră să nu slăbească, ci să fiți pregătiți, că nu știți ceasul în care va veni Domnul nostru.

2. Ci să vă adunați împreună adeseori, căutând cele de folos sufletelor voastre; căci tot timpul cât ați avut credință nu vă va folosi dacă în timpul cel din urmă nu veți fi găsiți desăvârșiți.

3. Căci in zilele cele din urmă se vor înmulți profeții falși și cei ce strică, și oile se vor preschimba în lupi iar dragostea se va preschimba în ură.

4. Căci atunci când fărădelegea se va înmulți, ei se vor urî și se vor persecuta și se vor vinde unii pe alții; și atunci va apărea înșelătorul lumii ca Fiu al lui Dumnezeu, și va face semne și minuni, și pământul va fi dat în mâinile lui, și el va face lucruri nelegiuite, care nu s-au făcut niciodată din veac.

5. Și atunci va merge făptura omenească în focul cercării, și mulți se vor sminti și vor pieri; dar cei ce vor rezista în credința lor vor fi salvați chiar de sub acel blestem.

6. Și apoi se vor arăta semnele adevărului: mai întâi semnul deschiderii cerurilor; apoi semnul glasului trâmbiței; și al treilea, învierea morților;

7. Dar nu a tuturora, ci după cum s-a zis: „Va veni Domnul și toți sfinții cu el”.

8. Atunci lumea va vedea pe Domnul venind pe norii cerului.

Se pare deci ca avem insamantata in noi samanta de grau, alba (de la Semanatorul) si samanta de negnhina, neagra (de la omul rau, demoni si de la lume), acolo in duhul sufletului mintii din mijlocul pamantului zemos al inimi si din aceste seminte ies doua scopuri diferite, contrare, cu doua cai de urmat si de implinit pentru atingerea lor.

1. Scopul smereniei in adevar si sfintenie pe calea rabdarii intru Credinta in Dumnezeu pana la finalul umilintei care are ca rezultat invierea, unitatea, lumina si fericirea.

2. Scopul trufiei in minciuna si placerile pacatuirii precum si al apararii si idolizarii orgoliului trufiei omului pe calea nemultumirilor si plangerilor de altii ca o vale a deznadejdii cerand mereu razbunare pentru satisfatia mandriei si laudaroseniei in desert avand ca rezultat boala, moartea, dezbinarea, intunericul si chinul vesnic.

Deci lupta duhovniceasca in om, razboiul intru Cuvant este intre smerenia eliberatoare care cauta umilinta in adevar-sfintenie si intre trufia care cauta mandrie orgolioasa si impatimita in minciuna si pacat.