Culesul strugurilor duminica
 

Doamne ajuta!
Este sau nu este un pacat sa culegi strugurii intr-o zi de duminica?:)

Depinde. În timpul liturghiei, sau după ce ai participat la liturghie? Mai mult de atât, în funcție de context, poate fi chiar o faptă bună, iar faptele bune nu sunt oprite duminica.

Dupa Liturghie, insa m-am gandit sa intreb pt. ca stiu ca este pacat sa lucrezi la camp duminica, si culesul strugurilor este considerat munca la camp nu?

În timpul Liturghiei este păcat, depinde și câți ai. Ai termina să ajungi și la vecernie ?

Ai ajutoare ?

Oricum deja trebuiau culeși că se scutură sau îi usucă insectele, mai culegi sub jumătate, eu la începutul lui Octombrie am mai recoltat foarte puțini raportat la total/maxim.

Din ce am observat, timpul optim e cel târziu penultima săptămână din Septembrie, depinde și de vreme.

Motivul pentru care a lucra duminica este păcat – și nu doar la câmp – este că mai ales în această zi trebuie să ne dedicăm Lui prin rugăciune și lucrări duhovnicești (cultivarea credinței prin citire, un ajutor pentru cei în nevoie etc.). Cu alte cuvinte, munca nu devine păcat în această zi, ci lipsa de preocupare pentru Dumnezeu este păcatul. Spre exemplu, a ne mulțumi să nu lucrăm nimic duminica fără a ne ruga împreună cu ceilalți credincioși la liturghie nu ne face mai virtuoși decât cei care lucrează.

La vecernie nu ma duc duminica, doar la Sf. Liturghie. Ajutoare poate pe tatal meu si pe Dumnezeu :)

Cam cât ai de cules, că dacă termini în 2-4 ore nu mi se pare mare lucru, dacă te apuci de la 13 și termini recoltatul până la 16 și la 17 ești la slujba de seară.

Măcar rezumă-te la cules, nu mai fă altceva, adică selectat boabele, zdrobit în zdrobitor și teșit în presă, măturat și aruncat frunzele și hoaspele, tăiat uscături sau alte corecturi și apucă-te după ce ai participat la Liturghie.

Ai vie pe deal sau în curte pe niște țevi de fier ?

Că e mai greu să culegi cu scara, cu mâinile în aer, la înălțime, decât să ai vie la 1 m maxim și să intri pe lângă ea din picioare.

Ideal ar fi să termini și să mergi și la vecernie sau acatist, e prea puțin doar mersul la Liturghie Duminica.

Si eu ma declar pacatos, am cules duminica cativa struguri cu tata (pe care ulterior cred ca ii si arunc) si in plus nu merg la vecernie si de multe ori mai chiulesc si la Liturghie.
In plus am mai lucrat si pentru servici duminica asa ca as fi si ipocrit sa zic ca doar culesul viei odata pe an e pacat , atata vreme cat l-am facut si cu altele .
Totul este pacat in viata mea, si multe lucruri pot fi considerate ca si pacat ,inclusiv lucrul Duminica.

Deci daca ar fi a 2 a oara sa trebuiasca sa culeg m-as gandi la castig : daca este ceva care ma departeaza de Dumnezeu mai bine sa nu o fac, cum ar fi dorinta de a face recolta de a strange bunuri materiale.
Daca sunt obligat de imprejurari,nu am timp in alta zi, atunci m-as revolta de ce am ajuns sa fiu obligat si mi-as reanaliza viata
Daca insa o fac sa ajut pe altul din mila nu din dorinta de castig, atunci doar Dumnezeu este cel care va judeca nu oamenii, caci Domnul zice despre Sine "Eu sunt Domn si al sabatului" , si "care dintre voi daca ii cade vita in groapa de sabat nu o scoate de acolo"?

Eu nu cred ca a merge la Liturghie iti da dreptul sa lucrezi Duminica ,sunt probleme separate. Eu am fost la Liturghie in aceea zi, si tocmai acolo am gasit rasspunsul daca sa ma duc , sau nu la cules, pentru ca era chiar in duminica cand preotul spunea si analiza despre a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti. Si m-am gandit ca nu pentru mine merg ci pentru tata,si ca in alte duminici am lucrat pentru mine si nu m-am stresat atat.

Cel mai important e sa cauti in tine insuti si sa asculti vocea lui Dumnezeu,caci de aceea ne da El astfel de ispite, ca sa ne indrume catre adevarul Sau.

Nu e amuzantă treaba, nici cu munca nici cu lipsa de la Liturghie Duminica - când nu sunt constrângeri sau urgențe ulterioare.

Iar treaba cu mersul și la alt tip de slujbă, în afară de Liturghie am auzit-o de la doi preoți iscusiți, unul de mir, altul de mănăstire, cum nu mănânci doar odată în săptămână așa e și cu implicare activă.

Mai ales că unii preoți după slujba de seară care poate fi vecernie, acatist, paraclis, mai țin și o mini-cateheză, mergi acasă cu un cuvânt de învățătură.

Decât să mă uit la toate lăturile tv, sau pe internet și asta e o formă de implicare, între 12:30 și 17 iarna și 18 ora de vară când e slujba de seară Duminica am timp suficient să fac și altceva, nu mai spun că pe la unele biserici la 12 e gata și anafura împărțită.

Iar la unele parohii, se împarte și litie la Slujba de Seară, dacă luni urmează sfinți locali cu albastru în calendar sau sărbători, or sfinți cum ar fi Paisie Aghioritul.

Și am găsit chiar parohii care fac Duminica maslu câteodată.

Tu faci aici o confuzie, una e munca de care nu depinzi să supraviețuiești, care e divertisment, hobby, moft, alta e munca pe care ești obligat de căcatul de stat care nu interzice munca Duminica cum e în Polonia, Grecia, Spania, Italia, Austria și de faptul că nu sunt posturi disponibile în altă parte, unde nu se lucrează Duminica, fiindcă alea se ocupă primele - logic!

Eu văd altfel treaba, dacă e să calc în joacă interdicția de a munci Duminica și nici să nu fie o muncă utilă, ci ceva în zadar, care se aruncă și de care nu depind existențial, mai bine nu muncesc Duminica.

Dacă tot e să muncesc și nu pot în altă zi, să nu calc Liturghia și nici slujba de seară, să fac minimalul, adică doar recoltatul și să lucrez cât mai eficient, să prind ultima slujbă din zi.

Doi dacă tot mă apuc de cules, să nu las via să se usuce, să cadă 64% din ea pe jos și să o distrugă insectele, am făcut într-un alt an când am cules via în septembrie pe căldură 70 de litri, am făcut anul ăsta în Octombrie după ce au dat și niște ploi și vânt 25 de litri.

Deci am pierdut 64% din struguri, mulți îi călcam în picioare pe jos, nu e păcat să distrug recolta ?

Eu nu am cules Duminica, ci prea târziu, nu aș culege sub nicio formă Duminica, aș culege or înainte de lucru, or după, oricum nu am mult și m-aș întinde maxim pe 2 zile cu recoltatul.

Cine a zis treaba asta, eu doar specificam că unul care merge și la Liturghie, face și o muncă mai ușoară și prinde și slujba de seară nu ratează nimic de fapt.

Milostenie sau iubire de aproape poți face și dacă împarți în stânga și-n dreapta, către vecini, colegi de servici, cunoștințe din parohie, gratuit struguri și must, ăla pe care-l vând comercianții la prețuri porcești de 15 lei litrul la târg.

Practic e o jerfă a ta, timpul pierdut cu culesul, selecția boabelor sănătoase, spălatul ustensilelor, căratul lor, căratul scării dacă te cațări, investiții în scule pe care le cumperi tot din munca ta când sacrifici alt timp din viața ta, curățatul viei toamnă-primăvară, vara de frunze să ajungă soarele, apa pe care o plătești să uzi via daca o extragi electric sau efortul să o cari, săpatul viei.

Citind mesajele am ales sa nu ma duc la cules azi, am propus pentru maine insa tatal meu a vrut azi neaparat, e el mai incapatanat de fel :)
Am mai facut eu o prostie de Sf. Ilie sa ma enervez pe niste prieteni si m-am ales cu o durere de genunchi pe care o am si azi dupa aproape 3 luni. Doamne ajuta tuturor!

E o recomandare, nu de aceiasi putere cu obligatia de a merge le Liturghie.
In contextul in care ai facut-o ,in care omul intreba daca are voie sau nu,se putea intelege ca o obligatie.
E insa o recomandare utila, inteleg ca tu mergi,si eu as dori dar fiecare are declansatorul sau pentru a face anumite fapte. La tine a fost ce ai auzit la cei 2 preoti poate.La mine declansatorul e altul , trebuie sa intleg interior beneficiile acelui lucru.
Pai chiar in fraza asta o zici. Eu credeam ca nu e voie sa muncesti fie si usor duminica si ma invinovateam pentru asta.
Am cautat daca a munci duminica daca este o interdictie sau un pacat.
In poruncile bisericesti am gasit ca trebuie doar mers la Biserica, dar si mentiunea ca sarbatorile sunt zile de odihna. Poate ar trebui cautat si in hotararile sinoadelor.Asta daca ne gandim la litera .
Dar daca ne gandim la duh exista recomandarea expresa si acesta e sensul sarbatorii, ca ziua de duminica sa fie o zi de meditatie si rugaciune,cred ca acesta era si sensul in VT .

Oricum, cum a zis si Dani3l si mie mi s-au intamplat lucruri rele ca am acceptat o delegatie de Rusalii parca,ceva urgent de servici.

Concluzia care mi se pare interesant de discutat, este cum actionam si care sunt motivele, care sunt intelesurile adanci ale lucrurilor, ca sa nu ne pastram la limita lui "aia e voie ,aia nu". Stiu ca recoamandarile tale sunt precise ,enunti conceptia ta, ai grija sa fie de acord cu autoritatea cuiva, si atunci te simti liber sa aprobi sau dezaprobi interlocutorii. Dar omul e interesat si de mobilurile interioare , de intelegerea unor conduite, caci nu suntem roboti sa respectam reguli, care le stim toti de altfel mai mult sau mai putin.

Altfel putam consulta AI -ul cand nu stim ceva ,nu mai consultam oamenii, si gasim raspuns mai exact daca e bine sau nu sa muncesti duminica ce porunci incalci si care sunt recomandarile. Si in plus ne mai si spune la inceput "Great question!"

Inteleapta decizie.
Si tata e incapatanat, dar mai e si bolnav, si imi era frica ca aia e ultima ocazie sa mai ajunga si el la vie care era cumva amintirea tineretii lui.Si desi e necredincios taica meu, la ei la tara, asa cum erau, nimeni nu muncea duminica, deci constiinta populara stie ea ce stie.

Tata e mai in putere, mai zdravan, a fost in armata:)
Nu a vrut nici sambata, nici luni, ci azi. S-a descurcat el.
Sanatate tatalui tau!

La un moment dat nu mai sporești dacă faci numai minimul și nici acela constant.

Păi mergi și vezi, cei doi preoți doar mi-au confirmat ce gândeam de mulți ani în legătură cu toate slujbele Bisericii.
Slujbele nu sunt numai pentru pensionari, femei în concediu maternal, oameni în concediu medical sau studenți și elevi la teologie.
Se fac tot pentru oameni.

Eu nu am cules și nu aș culege niciodată via Duminica, nici n-aș zdrobi atunci în zdrobitor și presă strugurii, chiar dacă nu e mult de cules și termin în 2-4 ore cel mult.
Înțeleg resortul emoțional că strânsul recoltei e prilej de a aduna familia, la fel ca și când se face bulion, gem, țuică, se taie porcul etc.

Cel mai frumos a fost când am cules via pe soare și lumină, peste 20 de grade, 5 oameni eram la un moment dat, unul ținea tifonul și sita să filtrăm, făceam caterincă, am lăsat și curtea curată.

Cel mai tare mi se pare tăiatul porcului și preparatul lui la țară - iarna pe condiție fizică, nu la bloc unde murdărești bucătăria, la țară în frig când mai intri la sobă să te încălzești, să bei un ceai, să mănânci de post, ajungi să faci cârnați fără să guști că știi pe de rost rețeta, și nu e nici nesărat, nici prea piperat.

Când pârlești porcul și cu paie și la butelie cu arzător și-l speli cu sare și razi cu cuțitul, după ți se pare greu să cari capul în ligheanul de email și nu mai poți de spate, e tare când scoți tu 20 de găleți de apă din fântână să pui într-un ceaun unde fierbi măruntaiele pt caltaboș și tot completezi cu apă.

Când cureți tu în frig mațele de rahat, care sunt mult mai bune decât în comerț, când faci tu toba și o coși.

Când cureți tu usturoiul și-l zdrobești pt cârnați, când zdrobești tu boabele de piper, când frămânți tu în ligheanul de email pasta de cârnați cu piper, boia, usturoi șamd, până nu-ți mai simți mâinile, degetele și obții o culoare omogenă.

Când bagi tu bulgări de carne în cârnățar și dai încet să nu spargi mațul cu aer ce vine pe țeavă, mai înțepi, când duci la afumat, când faci tu jambonul la sare, când ajuți la porționat șamd.

Nicio gură de cârnați, șoric, pomana porcului sau țuică nu am servit/băut la tăiatul porcului și tot mi s-a părut cea mai tare experiență, chiar și la cizme de gumă, în frig, cu tot felul de ortaci și ajutoare pe lângă.

Păi tu pari interesat de înțelegerea mobilurilor interioare, cum ai și enunțat pe la început.

Duminica e zi de reflecție dacă participi și la Liturghie și la slujba de seară cu cateheză, aia e ce trebuie și e sigură, e vrăjeală că mulți se îndeletnicesc cu studiul biblic, când la Biserică se face explicație biblică și se face sigur, iar acasă mulți se întind și se iau cu altele.

Și pregătirea pe Duminică începe de Sâmbătă seară când e vecernice cu Litie care se dă după o priveghere, deci unul care are liber weekendul ar trebui să meargă Sâmbătă Seară - Duminică Dimineață - Duminică seară la Biserică.

Duminică seară pt noua săptămână, dar măsurile și limitele și le impune fiecare.

Liturghia nu e minimul necesar, ci e pur si simplu necesara pentru unirea cu Hristos.

Celelalte slujbe deriva din cele 7 laude, si nu sunt Taine precum e liturghia daca e urmata de impartasire .

Dar sunt de acord cu tine ca intre cele 2 exista o legatura: fara Taina esti cazut din calitatea de crestin. De asemenea fara Taina nu poti capata puterea rugaciunii, Iar fara rugaciune si multumire asa cum sunt ele in slujblee de lauda , inseamna ca nu esti recunoscator pentru darul nepretuit al Euharistiei.

Dar imi mentin parerea ca exista o pegdagogie a abordarii oamenilor, nu le poti pur si simplu cere sau critica sau sau expune ce faci tu in comparatie cu ei, si toata admiratia ca tu chiar reusesti sa o faci.
Cu cei slabi trebuie sa fii slab cu cei puternici sa fii puternic, in toate sa ai har ,ca sa ii poti castiga pe toti. Si nu sunt cuvintele mele ci ale apostolului.

Poti spune si recomanda in continuare ca e chiar de folos cum de reusesti sa le faci pe toate, dar pentru binele tau ,ca sa nu pierzi din rasplata acestor frumoase fapte care le faci (vezi pilda fariseului si a vamesului), ar trebui sa ai mai multa intelegere pentru cei care nu sunt la nivelul tau .

Mantuirea e personala ,nimeni nu poate mantui pe altul, si dragostea e singura care in final ne face sa ne fim utili uni altora, iar nu participarea noastra la slujbe.

Ce faceți fraților?
Săriți de la culesul viei Duminica, pârlitul porcului și stoarcerea usturoiului pentru cârnați la Taină Euharistiei?

Apropo, ce înțelegi tu prin unirea cu Hristos în contextul în care El ne spune ca nu poți sluji la doi stăpâni?
Iisus nu a lucrat niciodată pentru un Patron corporatist și nu a deținut proprietăți, nu l au interesat banii Mamonei, mașinile, circula pe jos…

Ca urmare cum vezi tu unirea cu El? Cum vezi, cum îți imaginezi. Bănuiesc ca pentru fiecare este o experiență personală.
Eu unul o înțeleg printr-o dorință de lepădare a acestor patimi, și încerc să mă observ cum reacționez, ce aș face în situații critice din punctul asta de vedere al acumulărilor materiale, al uitării de sine.

Ce ai face dacă într-o bună zi pierzi tot ce ai strâns și vei fi umilit în ultimul hal?

Te ai gândit la asta vreodată?

Unirea cu Hristos este prin impartasania cu trupul si sange Sau la sfarsitul Liturghiei ,care se prefac din paine si vin in trup si sange,in timpul Liturghiei,prin rugaciunea de invocare a Duhului Sfant spusa de catre preot.

Crestinul se uneste in modd real la impartasire cu Hristos, si i se ofera nu numai iertarea pacatelor spovedite , dar si prezenta efectiva a Mantuitorului in el , pentru a nu mai face altele noi si a primi harul.


Da , renuntarea la pacat e conditia de baza, dar si dorinta de a nu il mai face.
In cazul tau tu pui accent pe atasarea de bunurile materiale, care alaturi de alte patimi trebuie sa ni le infrangem si sa nu le mai facem.

Iar cand aceasta hotarare e ferma, prin impartasire, Hristos vine in tine si te ajuta sa nu le mai faci.
Fara ajutorul Sau si al Duhului nu poti reusi singur sa te departezi de lucruile lumesti nici tu nici eu nici nimeni.

Dar cu ajutorul Sau chiar si cel mai imposibil lucru devine posibil, caci simti in tine saracia duhului propriu,si de aici pana la asumarea saracirii materiale nu mai e decat un pas.

Ruperea de bunurile lumii e intradevar dureroasa, dar ca sa poti sa o faci trebuie ceva mai luminos in schimb, si doar harul e acea comoara care covarseste atractia lumii

Pe Hristos oare nu îl luam ca pe un TOT UNITAR, cu tot ce ne-a arătat în plan PRACTIC, fizic, de acceptare a umilințelor drept condiție esențială a smereniei reale lucrătoare de minuni pe care o întâlnim FĂRĂ EXCEPȚIE la toți sfinții adevarati,la toți bunii lucrători în Duh, printre altele.

Corect, una din elementele unirii cu Hristos și implicit cu energiile necreate ale Sfintei Treimi este Impărtășania realizată de Mântuitor la Cina cea de taină. De-asemenea lepădarea păcatelor.

În schimb ce ne facem cu:
“Îndrăzniți, eu am învins”( om fiind, nefiind Încă slujit de îngerii lui Dumnezeu) Nu servesc decât lui Dumnezeu, nu și Mamonei, pe care în 40 de zile l am trimis “ la plimbare”

Ca urmare, întrebare:

Putem oare alege DOAR ce vrem și ce ne convine din pachetul complet oferit de Hristos pentru mântuire?

Evident, răspunsul este negativ. Spre finalul Liturghiei ne rugăm: "Pe noi înșine, unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Adică totul, fără rest. E o chemare la desăvârșire, la sfințenie, pe care foarte puțini o împlinesc. Cei mai arzători dintre noi poate că o fac dintr-o dată, total. Alții treptat, treptat, în fiecare zi mai adăugând câte ceva la cele duhovnicești și scăzând de la cele lumești.

Însă ar fi o greșeală să demonizăm lumea cu totul, căci este creația lui Dumnezeu și ea; chiar dacă acum este căzută, de noi ține să o transfigurăm, recuperând-o din brațele Mamonei și întorcând-o către Dumnezeu ca ofrandă. Presupunând că patronii la care eventual lucrăm sunt ahtiați după bogățiile lumii, fiind opaci pentru viața cea adevărată (deși există și mulți binefăcători printre ei), nu înseamnă că și noi ne închinăm lumii acesteia. Dacă munca pe care am ales să o datorăm patronului este, însă, vătămătoare pentru semenii noștri, atunci trebuie să căutăm o alta, care să le fie de folos ori măcar să nu le pricinuiască rele.

Biserica sfințește lumea – prin invocarea harului Duhului Sfânt asupra ei –, nu o condamnă ca fiind rea în sine. O vindecă, nu o alungă. Dacă sporim rugăciunea în fiecare zi, poate vom ajunge să ne rugăm și pentru patron, și pentru colegi... și pentru dușmani în cele din urmă – iar asta se va răsfrânge mai ales asupra noastră, ne va reconfigura simțirea și ne va spori dragostea, ne va lumina lăuntric, deci ne va mântui folosindu-ne chiar de potrivnica lume ca mijloc de îmbunătățire.

A lucrat în tâmplărie, onora comenzi până la un punct al vieții, până la urmă s-a întrupat și a stat până la înălțare doar 33 de ani pe pământ, dacă compari cu vârsta matusalemică, e chiar puțin.
Nu știm cum ar fi fost dacă stătea 80 de ani până la înălțare.

Liturghia e zilnică în orașe la unele parohii, deci dacă mergi doar o dată pe săptămână din 7 sau mergi din ani în Paști, sau din amintiri, sau în funcție de chef, faci și mai puțin de fapt.

Greșit!

Maslul e o Sfântă Taină care se face săptămânal, cu câteva excepții după Paști și Nașterea Domnului, și se face în multe biserici tot așa cam de Luni până Vineri *fiecare parohie are o zi pe săptămână, depinde de parohie, sau Duminică seara în unele parohii.

Alte sfinte Taine Spovedania e iarăși cu frecvență, nunta, botezul, mirungerea, hirotonia nu ai acces la ele decât o dată *chiar și nunta.

Iar împărțirea între Taine și Ierurgii e o influență catolică, - și călugăria era în trecut o sfântă Taină și înmormântarea și altele.

Spunea și Sfântul Iustin Popovici

Sfantul Iustin Popovici: SFINTELE TAINE NU AU NUMAR: “Toate in Biserica sint Sfinta Taina, TOATE: de la lucrul cel mai marunt, pina la cel mai mare”

Care e pedagogia prietene, există oameni în putere care fac orice altceva în timpul Liturghiei excursii, plimbă câinele, cumpărături, sau dorm după ce au băut de au rupt cu o seară înainte.

Dacă spui cum e corect - o să zici că vorbește dar nu face, dacă spune că face - e laudă, e o șmecherie discursivă asta.

Așa și Trinitas se laudă că filmează tot ce se întâmplă de la concursuri de talente, interviuri cu oameni deosebiti, educatie, filantropie, concursuri corale, slujbe, slujbe de noapte, chiar și unele mănăstiri le pun pe net.


Eu n-am spus asta cu nivelul meu și al tău, era vorba că oamenii fac mult prea puțin și au impresia că cine știe ce au realizat.

Atunci ce să mai zică monahii care stau la priveghere 8-9 ore din creierii nopții și mai fac și munci fizice istovitoare ?

Nu vezi că slujba puțină aduce boală pe termen mediu-lung ?

Încă o dată repet că se denaturează sensul

Între unul care stă în România și are 4-10 Biserici la 15-20 de minute de mers pe jos și nu merge decât din amintiri, chef, și unul care face zeci/sute de km să prindă Liturghia vară/iarnă, caniculă/îngheț se cască deja o prăpastie.

La ce program bogat liturgic e în orașe, dacă lumea nu se va folosi se va ajunge ca în Occident să fie bisericile, programul de slujire puțină înseamnă slăbiciune.

Pai chiar se intampla:
https://adevarul.ro/stil-de-viata/te...u-2479347.html

Am colegi care apeleaza la politeturi, roaga frumos softul sa le explice ceva, m-am mirat, e ca si cum ai face complimente unui dulap.

Asta mi se pare cel mai grav. Nu ai cum sa ajungi sa consideri calculatorul, software-ul ca pe o ființă umana.

Un soft de asemenea, trebuie sa servească omului, nu sa fie impotriva acestuia prin sfaturile oferite. Sa avem grija carei aplicații ii facem complimente sau mare reclama si utilizare:

https://stirileprotv.ro/divers/chatg...siguranta.html

Fereasca-ne Bunul Dumnezeu

Discutia ar putea fi utila ca ar ajuta la intelegrea Tainelor . Principala lor menire e sa transmita harul ,in chiar momentul faptuirii lor. Deci taina vine dinspre Dumnezeu catre oameni. Iar ierugia e invers,, vine de la oameni catre Dumnezeu ,este cantarea noastra de lauda si de cerere catre Dumnezeu. Bineinteles ca ambele sunt necesare . Totusi porunca de a participa la taine e o porunca bisericeasca, o faci sau nu o faci, ca sa fi membru al Bisericii. Nu e loc de intors. Pe cand la ierugii ,nimeni nu iti poate porunci sa te rogi, aia vine de la tine.

Iar in citatul de la Sf Iustin Popovici vezi ca spune ca si faptele bune sunt considerate taine in sens extins ca si ierugiile . Deci cine il ajuta pe taica-su sa culeaga via, face o fapta buna, caci chiar in Biblie Iisus da o pilda cu fiul ce zicea ca se duce sa isi ajute tatal ,tot la vie cred, si nu s-a dus.


Dar discutia e pornita de la inceput prost , ca si cum ne am contrazice, si nu e cazul.

Cat despre sinceritatea pe care o clamezi,ca sa spui omului verde in fata , eu dintotdeauna am incercat sa mi-o infranez ,pentru ca nu sunt sigur ca ce zic eu despre altul e bine, si nu cumva sa judec degeaba pe celalalt. Nu mi se pare un merit sa spui mereu ce gandesti,mai degranba un lux, ca poti gandi prost,poti jigni. Mai bine te abtii uneori, mai lasi o zi sa treaca.

Daca m-as lua dupa prima impresie ,as fi mult mai rau decat sunt, dar incerc sa descopar calitatile oamenilor, sa vad de ce am o impresie pripita despre ei, sa vad partea lor buna. Si oricat de mare ar fi corul celor care spun, fii sincer, spune ce gandesti,ca nu esti singurul care mi-o zice, eu cred in judecata Domnului care a spus "Nu judeca ,ca sa nu fii judecat!". Putine lucruri am de dus la Judecata , si macar asa poate scap,prin faptul ca m-am abtinut sa raspund celui care ma critica,poate mai imi trece Domnul cu vedera din pacate.

Domnule de ce se fac slujbele Bisericii, de florile mărului, ca să-și dea popii și cântăreții bisericești importanță și să fie la înălțime de pe solee ?

Ți-am zis că și dacă o iei cu argumentul poruncile Bisericii zic de obligativitatea participării la Sfinte Taine nu la ierurgii - tot se fac săptămânal Spovedanii și Masluri, nici așa nu cred că ține argumentul că nu te obligă nimeni să participi la botezuri, treceri la ortodoxie - mirungeri, hirotonii, nunți.

Răspunzând la partea mesajului pe care am apucat să o citesc înainte să o ștergi – nu mi s-a părut ofensatoare –, sigur că în vreme de război cei sensibili fac față mai greu decât durii. Am simțit-o pe propria-mi piele în '89, când, în armată fiind, pot spune că am trecut prin trei zile de război, în care am auzit pentru prima dată cum șuieră un glonț care trece pe lângă tine.

Ce m-a frapat atunci a fost că nimeni nu părea să-și facă probleme de conștiință legate de civilii care protestau în oraș, respectiv de posibilitatea de a ni se da ordin să tragem în ei. Nu găseam răspuns la întrebarea asta nici la colegi, nici la comandanți, preocupați fiind mai degrabă de propria lor supraviețuire. Se zvonise, așa cum și tu ai menționat, că dacă am refuza să tragem, am fi executați pe loc de ofițerul din spatele nostru. Slavă Domnului că nu s-a ajuns la situația asta acolo, în orașul unde făceam armata, deși s-a tras și au fost sute de morți, inclusiv în unitatea mea.

Într-o situație de război real nu pot spune cu siguranță ce aș face (cred că nimeni nu poate), pentru că aș fi confruntat cu experiențe pe care nu le-am mai cunoscut, covârșitoare. Războiul este extrem de urât și poate distruge suflete. Cred, însă, că întotdeauna trebuie să asculți glasul conștiinței, mai exact al lui Hristos din inima ta. În funcție de asta să faci alegerile, iar asta poate să însemne inclusiv să nu te alegi pe tine, să nu ții la viața ta mai presus de orice. Numai Dumnezeu știe, însă, dacă având un pistol în coaste nu m-aș lepăda de această credință.

Însă de ce să tragem "gloanțe" pe vreme de pace? Oare rostul nostru, al creștinilor, nu este tocmai acela de a preveni războiul căutând să aducem mai multă înțelegere, răbdare, îngăduință – dacă dragoste nu putem – între oameni? Diferențele de temperament ori personalitate sunt darul lui Dumnezeu pentru fiecare, ca să fim diferiți și să ne fim mai de folos unii altora, completându-ne reciproc. Nu trebuie să fim toți la fel, însă toți suntem chemați să urmăm un singur model, lucrând la asemănarea cu Hristos, care este Chipul tuturor.

Rugăciunile de seară, spre exemplu, sunt pentru toți creștinii, iar în cea către Duhul Sfânt ne rugăm pentru iertarea a tot soiul de păcate pe care eventual le-am făcut față de semenii noștri: dacă am jignit, dacă am ocărât, dacă ne-am mâniat pe cineva, dacă doar cu gândul l-am judecat, l-am nedreptățit... și multe altele.

Cred că rugăciunile astea minunate, după care ne rugăm cu toții, ne pot face să gândim, să simțim și să fim într-un fel care să ne apropie foarte mult.

Daca nu pariticpi la taine nu iei har. Daca nu iei har esti pierdut in neputinta proprie.Participarea la taine poate fi saptmanala ,sau o data in viata. De aceea e obligatoriu sa participi , pentru ca altfel esti ca o pasare fara aripi.

Despre ierugii ,Biserica ,nu eu, nu a precizat a fi obligatorii .Noi doar trebuie sa intelegem de ce a fost asa , nu sa folosim cuvantul obligatoriu pentru orice.
Am spus eu sau Biserica sa nu participi la ierugiile zilnice daca nu este obligatoriu? Nu.Dimpotriva. Deci se poate participa si fara a fi o obligatie . Nu trebuie ca Biserica sa dea reguli pentru orice ,caci ar elimina libertatea fiecaruia.

Dar a te ruga zilnic , sau daca sari peste, e trecut la pacate daca nu o faci. Deci cumva ramane la latitudinea ta daca o faci personal sau in colectiv. A te ruga insa, e obligatoriu, daca nu vrei sa te pierzi.

Iar daca vrei sa te tot iei de mine rastalmacind ce zic, iti dau eu munitie: eu trec printr-o perioada in care imi e greu si sa ma rog, a mai ramas doar ceva acolo in suflet.Imi e greu si sa spun rugaciuni de dimineata si seara,iar la Biserica as merge la vecernie ca ar fi mai usor poate in colectiv , dar ma deplasez mai greu . Asa ca acum poti sa te iei de mine intemeiat , ca acum chiar incalc o porunca.

Dar faptul ca l-am dus pe taica meu odata la o suta de ani sa mai vada si el odata via si am cules cativa struguri de gura lui ,nu cred ca a fost pacat,chiar daca a fost duminica.Oricum Dumnezeu va judeca El asta, si stim conceptiile Lui despre binele facut duminica.

Si sper cu ocazia asta ca am reusit sa intorc si obrazul celalat, si sa nu fiu fariseu in a spune ca e obligatoriu dar a nu o face eu insumi.

Așteaptă-te să te cheme la trageri aprofundate și luarea în evidență, dacă ești rezervist din București, practic pe spatele tău se ridică alții în gradații de merit, voi muriți și alții cu biciul pe voi și iau laurii.

https://www.activenews.ro/opinii/Rea...e-gluma-200548

https://www.activenews.ro/opinii/Jur...istilor-200578

https://www.activenews.ro/stiri/Loco...-Armata-200545

E clară treaba că se pedalează pe scenariul de război, acum are logică de ce s-au încrâncenat să facă Recensământul cât mai exact, chiar aveau dreptate cei care ne ziceau să boicotăm recensământul.

Sfântul Maslu nu e o ierurgie și e aproape săptămânal în unele parohii.

Unde am spus eu că ar fi obligatoriu, am spus că nu ajunge, de altfel nici expresia creștin de Duminică nu specifică altceva decât creștin care merge rar.

De ce nu te poți deplasa, ai o afecțiune sau ești ros de comoditate ?
Mie nu poți să-mi spui că pentru oameni în putere la 20-40 de ani e o problemă deplasarea pe jos când eu văd oameni de peste 60 de ani care fac în jur de 5-6 km aproape zilnic.

Și vezi că oamenii tineri, ei cu mâna lor au băgat boala în ei, dacă au preferat să stea la calculator, tabletă, tv, laptop, netflix, disney plus șamd, deci ei singuri și-au diminuat puterile, altfel conform specificului tinereții ar trebui și putea să facă la 2 zile eforturi mari, presupunând că o zi trag tare, una se refac.
Adică văd destui care sunt niște îmbuibați cu toate prostiile de pe piață, iau scutire de la sport, asta nu e ceva de trâmbițat, e o rușine chiar.

Unii bagă 2 antrenamente pe zi, despre ce vorbim, sau lucrează și după merg la sală.

Nu știu de ce te ataci așa, oricum puteai dacă voiai să pui sâmbăta culesul viei, și via nu se culege în octombrie ci prin septembrie, dar nu e treaba mea, nu-mi pasă sincer nici când culegi tu via, nici dacă te joci de-a culesul viei, nici tu, nici cel care a deschis threadul.

Oricum câtă vie ai cules ? Că dacă ai stat 30 de minute nici nu e mare lucru, eu am văzut că durează vreo 3 ore culesul și încă 2 până ajunge în sticle, plus partea de curățat ustensile, de aia le și fac de obicei pe 2 zile.

Poate sună desuet, dar mă număr printre cei care cred că este o datorie și o onoare să-ți aperi țara.

Eu am încercat, ce să zic, să-ți ajute Dumnezeu să scapi nevătămat și fără să ai sânge pe mâini, ucigașul de război 3 ani e oprit de la împărtășanie și nu mai poate fi niciodată preot, vărsarea de sânge - e un impediment absolut la preoție.

Nu mai zic dacă ți se ordonă să și torturezi prizonierii de război, sau cazi tu prizonier și ești torturat, sodomizat și altele care se mai practică pe acolo.

Faptul că aș fi nevoit să ucid, chiar și pentru a-mi apăra țara, e un lucru foarte greu de acceptat, fiind contrar iubirii aproapelui. Și m-am frământat de multe ori în sinea mea, dar am aflat că Biserica îngăduie, ca pe o necesitate tragică, războiul de apărare (de altfel știm că pe cei care s-au jertfit pentru apărarea țării îi cinstește ca eroi).

Canonul sf. Vasile cel Mare spune: „Cel care a ucis în război, deși este curat de vină, să nu se împărtășească timp de trei ani.”

Iar sf. Ioan Gură de Aur și sf. Atanasie admit că lupta pentru apărarea celor slabi, a patriei și a credinței poate fi justificată, dacă nu este animată de ură:„Nu toți cei ce ucid sunt vinovați de omor, ci doar cei ce ucid pe nedrept. Cei care, în război, apără curăția și pe cei nevinovați, se numără între slujitorii dreptății.”

Cât privește ordinul de a tortura pe cineva... aș suporta consecințele nesupunerii, oricare ar fi ele.

Dacă poți detalia: Este vorba despre o problemă fizică (afecțiune medicală), ori una sufletească cea care îți îngreuiază rugăciunea? Sau poate prea multă muncă și nu-ți mai rămâne timp?

Cam asta ziceam .ca batem apa in piua, eu am zis ca tu ai zis si tot asa.
Teoretic as putea continua la nesfarsit cu tine, dar ar trebui sa am rabdare sa ma uit inapoi, sa iau fiecare afirmatie sa arat unde nu s-a inteles si ce mi se pare contradictoriu in raspunsul tau. Si tot asa.

Dar prefer sa ne pastram energia pentru discutii pozitive in care sa fim de acord, din start astea in contradictoriu ne pot face rau la amandoi.

Netul ma oboseste in partea sa de rutina, de neintelegeri, dar in partea de creatie de cunoastere mi se pare folositor si as purta un dialog in contradictoriu oricat de mult daca ar exista un feeling comun.

Pe scurt ,duminica nu ar trebui sa lucrezi, dar si sa o inchini lui Dumnezeu in gandurile tale,nu doar sa stai . Iar zilnic ar trebui sa particpi la slujbe, sau sa te rogi in particular .

Iar Tainele pentru mine au un loc special , caci le vad ca singura noastra sansa in primirea harului .

Cea cu mersul la Biserica pentru slujba de seara , inclin sa cred ca e medicala, tre sa fac operatie la un picior, caci chiar sunt intr-o perioada in care as merge. Dar nu mai bag deloc mana in foc pentru mine, pana nu probez ca ce zic ca asd face chiar as face.

Cea cu rugaciunea particulara , e o problema combinata : ca as dori sa inteleg mai mult, sa o trec mai mult prin minte si suflet + ca mi se pare ca nu e o urgenta pentru mine cererea respectiva sau nu ii intleg eu importanta + buruienile gandurilor lumesti, de servici de exemplu care imi fura efectiv atentia.

Cel putin privitor la ultima cauza, patima, stiu ca rugaciunea insasi e solutia ,nu sa ingrropi gunoiul sub covor, ci sa recunosti deschis problema in fata lui Dumnezeu , de exemplu ingrijorarea de cele lumesti, si recunoscandu-ti neputinta sa ceri ajutor, si chiar sa multumesti pebntru ce iti da oricum , chiar si in viata lumeasca

Cred ca ne ar ajuta sa ne pastram in doctrina Bisericii. Daca dusmanul ne ataca tara ,atunci e ingaduit sa o aperi, caci de fapt aperi credinta stramoseasca.

Nu ar trebui sa venim nici cu temeri exagerate,si nici cu razboaie de cucerire, ci doar de aparare a credintei si neamului.

Dar bineinteles ,eu sunt de acord si cu tactica din 1916 -1918 in care cedezi o parte din teritoriu , pentru a nu omori oameni inutil, si vezi mai tarziu cum esti de partea castigatoare.