Este una din intrebarile la care oamenii de stiinta nu au raspuns :D
S-au facut investigatii si studii asupra boltii instelate de catre institutele de astronomie cu telescoape performante, putand sa punca la punct o harta cosmica a Universului, formata din toate miliardele de galaxii existente, iar dincolo de acest tot unitar al galaxiilor nu se stie ce exista, decat speculatii, este zona in care nu se stie daca exista dimensiunile spatiu sau timp.

Notiunile de spatiu , timp sunt relative, valabile in lumea noastra, o lume trecatoare . Dumnezeirea nu poate fi ingradita in spatiu, in timp, ea find fara un inceput, sau un sfarsit . Precum citim atat de frumos in Psalmi, o mie de ani la Dumnezeu sunt o zi sau nu sunt nimic. Tainele sunt taine de nepatruns. Iar acolo unde mintea noastra nu are cale in adevar, speculatiile tin loc de raspuns, daca poate fi considerat un raspuns. Stefane draga, noi nu ne cunoastem bine insasi Planeta pe care vietuim , nu ne cunoastem in deajuns pe noi insine, ce sa mai vorbim de Universul infinit si far de inceput si far de sfarsit, ce o minte ca a noastra nu-l va cuprinde nicicand. Ramane visul , imaginatia, speculatia, incertitudinea far de sfarsit si ele intru limitele noastre .

Evrei 1
10. Si: "Intru inceput Tu, Doamne, pămantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu rămai, si toate ca o haină se vor invechi;
12. Si [color=red]ca pe un vesmant le vei strange si ca o haină vor fi schimbate.[/color] Dar Tu acelasi esti si anii Tăi nu se vor sfarsi".

Psalmul 8
3. Cand privesc cerurile, lucrul mainilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic:
4. [color=red]Ce este omul că-ti amintesti de el?[/color] Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
5. Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fată de ingeri, cu marire si cu cinste l-ai incununat pe el.

Probabil distantele imense din univers ne arata capacitatea uriasa a lui Dumnezeu de a ierta si de a iubi ( el isi aduce aminte de noi si ne iubeste ).

Dumnezeirea insasi inseamna lumina, multa dragoste si iertare. Distantele uriase din Univers sun percepute astfel de mintea noastra, intru cat Dumnezeirea aflandu-se omniprezenta , neavand distanta, timp si spatiu.

Dar poate ca Universul nu este infinit asa cum am fost invatati de mici, poate are niste limite si noi nu stim de ele pentru ca sunt prea indepartate, astfel incat nici astronomii nu pot ajunge la ele cu toata tehnologia care o au la dispozitie. Suntem mici, suntem foarte mici in comparatie cu Pamantul, nu mai spun de galaxii in care se afla miliarde de stele si sisteme solare, iar numarul stelelor din tot universul coplesesc numarul particulelor de nisip de pe toata Terra. Si cand stau si ma gandesc ca Universul a fost create de Dumnezeu, care pe toate le tine si le controleaza, mintea mea nu poate percepe maretia Lui...

Nu, nu cred in limite si mai ales in limitele Universului. A da, gandirea si perceptia noastra , sunt limitate. Universul si tainele lui inca sunt de nepatruns pentru noi , iar multe ce le stim, le banuim de fapt, sunt ipotetice.

definiti mai intai ce intelegeti prin Univers si prin Cosmos pt ca sunt notiuni ce nu au sinonimie decat aparent.

Decat a da porunca, mult mai util sa lamuresti tu , este mult mai simplu si eficace intr o discutie.

Eu nu am dat porunca ci am facut o sugestie.Nu poti porunci nimanui pe forum pt ca fiecare e liber sa posteze ce vrea.Eu cunosc mai multe definiri ale acestor notiuni(si nu ma multumeste nici una) si am vrut sa stiu la ce se face referire pt a posta in cunostinta de cauza.De exemplu: universul este limitat de creatia lui Dumnezeu si atunci noi nu putem sti mai mult decat ne revealeaza Dumnezeu.Dar nu are rost sa continui fara sa precizati ce definire a notiunilor acceptati pt ca altfel ca ar trebui sa facut expozeu ceea ce ar insemna aproape un tratat in domeniu si nu stiu daca l-as reusi in spatiul de pe topic fara a plictisi.

Cand am zis ca ai poruncit, m-am referit la indemnul tau prea ferm in a defini . Da, ai dreptate. Vorbim aici de Univers si ai inceput sa dezvolti o idee, un concept. Nu cred ca ai plictisi ci din potriva. Oricum cei ce nu vor a citi sau nu au rabdare , trec mai departe, sau ignora topicul. Deci , cred ca ar fi bine sa ne referim la Univers. Dezvolta-ti putin ideea limitarii Universului raportat la creatia Lui Dumnezeu pentru ca mie cel putin nu are relevanta in a limita Universul in a-i lua infinitatea lui, in a-l limita pur si simplu, tinand cont ca Dumnezeirea nu are nici inceput si nici sfarsit. Putem oare vorbi de o limitare, o granita in creatia propriuzisa ?

Cosmosul pe care-l vedem nu este decit constructia noastra mintala/vizuala/auditiva manifestata prin relitatea acestui loc in care protoparintele nostru a fost EXILAT pentru a crea propria lui realitate PROMISA de diavol.

Hristos care nu a avut curiozitati astrologice ne-a spus clar... nu cautati in stele, deci este o inselare

Am mai vorbit cu Stefan: "Tot acest cer instelat va fi roluit ca o patura( conf Mingiietorului), deci va fi terminat, dizolvat, adica are finalitate, si chiar daca nu prindem acele vremuri, din ascultarea poruncilor lui Hristos, cele dadatoare de viata nu are rost sa ne irosim viata uitindu-ne spre ceva ce nu ne ajuta duhovniceste si TOT ce are finalitate nu-l are pe Hristos si nu numai ca nu are rost dar PIERDEM TIMPUL in favoarea celui care ne vrea pierduti.

Este o lupta pe viata si pe moarte, pe care noi nu o percepem, ca daca am face-o ne-am ingrozi....avem insa momente, strafulgerari cind o simtim..si ne infioram, dar IMEDIAT ne trece si UITAM...

Hristos a spus" cind va rugati ....Tatal nostru care esti in ceruri.... ceruri care nu sunt in nici un fel cerul instelat cu "luminatori"

Toate misiunile astea mincatoare de bani spre Luna, Marte, sunt dovada ratacirii noastre si a luptei cu Dumnezeu, nu sunt altceva decit bazaconii. Nu avem nimic de cistigat din aceste demersuri

Eroare Cozia!Nicaieri nu se spune ca luminatorii au lumina propie sau nu.Pe de alta parte Dumnezeu este stapan peste lumi ne numarate.ce inseamna <<Hristos nu a avut curiozitati astrologice'.Care este sensul?pai Hristos fiind Dumnezeu stie totul,atunci cum poate sa aiba curiozitati?Si de unde ai scos ca tot ce are finalitate nu-l are pe Hristos!Cretia lui Dumnezeu s-a facut prin Cuvant iar Cuvantul lui Dumnezeu este Iisus Hristos.Dumnezeu a creat ceva in afara de Sine?

Tot ce este creatie este limitat.Chiar timpul este limitat.Dumnezeu este in afara de timp si timpul este creat de Dumnezeu ca o masuratoare pt evenimentele unei creatii nelimitate ca existenta dar limitate ca forma de manifestare,printr-o mereu schimbatoare
miscare transformatoare.Tot ce exista numai in timp este limitat.Dar Dumnezeu poate scoate din timp suflete pt o eterna petrecere cu el in afara timpului!Este vorba despre omnipotenta lui Dumnezeu.

Da, asa este, Duhul Sfint ii numeste Luminatori, ATIT! daca ar fi fost important pentru mintuirea noastra si ar fi fost ADEVARAT din perspectiva lui Dumnezeu, Hristos ne-ar fi spus ca lumina vine de fapt din nu stiu ce fuziune nucleara, /plasma/ energie chimica/etc de pe suprafata soarelui iar luna nu face altceva decit sa reflecte lumina soarelui, deci ACEASTA explicatie A NOSTRA, pe care ne-am dat-o noi din realitate in care traim, este una de ODRIN INFERIOR >>>> NEMINTUITOR<<<<! explicatie venita dintr-un loc al durerii ,aceasta insula in care am fost exilati si unde materia condusa de duhuri necurate, nemintuitoare, ne ofera posibilitatea sa ne dam explicatiile noastre personale LA TOT CE MISCA, desi contravin Poruncilor si invataturilor lui Hristos.

Explicatia in sine nu este rea, este ce este, insa reflecta DOAR aceasta existenta care este doar un firisor neinsemnat din multitudinea cerurilor lui Dumnezeu.

DECI de aceea Hristos nu a stat sa ne invete astrologie, nu ne-a invatat despre "firisor", frintura de univers care pe deasupra este si mincinoasa( este imbibata prin natura sa cu aceasta caracteristica, care ne imbolnaveste sufleteste si pe noi pe toti , fara exceptie, si de care trebuie sa scapam, DACA CREDEM. Scipturile ne dau aceasta sansa, de a patrunde ADEVARUL ca un opus al MINCIUNII

deci tot ce vedem are finalitate si nu ne putem baza pe ea in rugaciunile noastre, de aceea nu ne rugam la lemnul icoanei sau idoli deoarece ne-am ruga la "frintura" nu la Dumnezeu si cerurile sale

Ni se pare ca tot ce vedem are finalitate pt ca refuzam(constient sau nu)sa vedem in toate Dumnezeirea care le sustine pe toate si avem in noi spaima necredintei in eternitatea pe care ne-o poate darui Dumnezeu!

ehe...greu de crezut..dar Dumnezeu pe toate le-a facut..si cu un anumit scop .:cool:

Gresit ! Limitand Creatia, limitam Creatorul , ceea ce este de neconceput. Limitata este gandirea noastra , o limitare temporara, data de voia Lui. Limitate sun conventiile create de noi, deci proprile noastre false creatii, cum este si timpul, spatiul si alte cele. Deci, revenind, creatia sub toate formele ei nu a fost, nu este si nu va fi limitata in nici un fel. Creatia si transformarea perpetua nu are limite si nu putem vorbi de limite, acolo une nicicand si niciodat nu vor fi , pentru ca insasi limita e o conventie creata de noi insine, neavand nici o legatura cu, creatia per ansamblu.

Asadar, a-ti discutat despre tema, dar tot nu pute-ti sa raspunde-ti la intrebarea: Unde este universul situat? Oamenii de stiinta nu pot sa determine ce este dincolo de tot unitarul acestui univers alcatuit din toate galaxiile si constelatiile la un loc, pentru ei dincolo de limitele dimensiunilor nu se afla decat SPECULATIE.
Dar dupa cum a spus Cristian, Universul este infinit, asadar ar trebui sa cuprinda totul inclusiv Divinitatea, dar asta contrazice insusirea suprema a lui Dumnezeu > aceea ca El este necuprins, ci chiar El le cuprinde pe toate. Asadar de aici trag concluzia ca Universul este limitat si situat in ceva indefinibil si totodata neperceptibil de noi, dar inteles si percpetibil de Dumnezeu. Asadar, Dumnezeu fiind in afara acestor dimensiuni, eu personal cred ca dincolo de acest Univers se afla insusi Dumnezeu! :)

Asata este diferenta dintre Unicul Creator si creatia sa. Dumnezeu este nelimitat iar creatia sa este limitata pt ca de nu ar fi limitata s-ar confunda cu Insusi Creatorul:ori o asemenea ideie este de sorginte luciferic.Lucraea Sa de creatie este nelimitata dar produsul creatiei Sale este limitat,pt ca de ar fi nelimitat ar insemna ca se recreaza etern pe Sine.Dar Dumnezeu nu este creat.Dumnezeu este nelimitat pt ca este in afara tipului pe cand creatia sa fiind in timp este limitata .Chiar timpul fiind creat este limitat si nu poate cuprinde pe Cel Necuprins pt ca Acela este Nelimitat

Exact, infinitatea il caracterizeaza doar pe Dumnezeu, nu si Universul, pentru ca scrie in Biblie ca cerul ii este scaun, iar Pamantul reazem picioarelor Lui. Dumnezeu este cel necuprins, ca El pe toate sa le cuprinda, ca de altfel Universul s-ar intrece in necuprindere cu insusi Creatorul, care numai El este singur necuprins, iarasi concluzionand ca ceva creat de Dumnezeu nu poate egala insusirea Lui infinita, decat nemuritorul nostru suflet zidit dupa asemanarea Lui.

nu mai incercati sa raspundeti la asemenea intrebari. sunt peste limita intelegerii noastre. multi oameni au innebunit incercand sa defineasca infinitul. unul dintre ei este carnot, daca ati auzit de el. mare matematician si fizician. poate universul are limita sau nu. cine stie... stiu doar ca totul e relativ, ca la noi o secunda poate insemna cu totul si cu totul alt timp in alta parte, la o anumita viteza si o anumta viteza. mai stiu ca timpul are masa, asa cum si spatiul si lumina au. daca ati auzit de gaurile negre, sa va spun de ce se numesc asa: pt ca au o forta gravitationala atat de mare incat lumina care intra acolo nu mai poate sa iasa. de aceea ele sunt negre. ce intra acolo nu mai poate iesi datorita fortei extrordinar de mari. de asemeni spatiul si timpul se deformeaza din cauza acestei forte. daca nu credeti cititi literatura de specialitae, teoria relativitatii etc.

Ce e inautrul unei gauri negre?

Da, si chiar daca e greu de inteles, stiinta descrie in ce relatie este timpul si masa si viteza... bun, astea nu au ramas doar teorii mistice, ci se folosesc in practica. Din cauza diferentei de timp dintre pamant si orbita pamantului, sistemul GPS nu dadea rezultate corecte(deviatii de kilometrii intregi), pana a fost adaugata la determinarea pozitiei spatiale si elementul temporal - teoria relativitatii se foloseste la GPS.

Deci e complicat dar e fezabil.

Iata inca un aparent paradox: Se speculeaza ca universul este infinit si in acelasi timp limitat(o analogie se face intre circumferinta cercului, care e infinita, si suprafata e finita). Nu prea inteleg...
Insa cat timp exista doar speculatii despre infinitatea universului, pozitia lui si toate cele, de ce sa ne batem capul, acum, cand nu prea are influenta asupra noastra?

intr-adevar, legat de infinitatea sau finitatea universului s-au gasit ipotezele ce trebuie verificate si demonstrate. dar deocamdata omul nu dispune de mijloacele necesare pt a aduna informatiile corespunzatoare si a le introduce in ecuatie.

Finitatea, cum spui tu, chiar de ar fi, nu este o limitare precum o concepem noi, cum o percem , ca o limita, o granita, un capat, un sfarsit. Chiar de ar fi asa, universul finit, face trecerea intrun alt univers si astfel el are nesfarsit. Dumnezeirea in lucrarea ei per ansamblu, nu are cum sa aiba finitate, granita, ea este continua si vesnica.

Universul prin definitie reprezinta tot ce exista. Deci nu poate exista nimic "dincolo" pentru ca nu exista "dincolo". Daca ar exista, ar face parte din univers.

Stiinta incearca sa raspunda. Biblia nu mentioneaza asa ceva. E o mare diferenta!

"poate universul are limita sau nu." ori are, ori n-are. Corect!

"totul e relativ" Fals! Eu scriu acest mesaj! Afirmatie absolut adevarata!

"la o anumita viteza si o anumta viteza" ??? O viteza nu era deajuns?

"timpul are masa" I-auzi! Nu stiam.

Cu toate astea la gaurile negre te-ai descurcat destul de bine! Totusi cred ca esti putin cam optimist cand indemni lumea sa citeasca teoria relativitatii (generalizate). Mai degraba ar merge ceva carti de popularizare. Hawking de exemplu.

te-ai simtit jignit? :)) Don't worry, be happy! Toti aberam pe-aici, ca n-avem ce face. Si daca ai impresia ca m-am luat dupa tine te inseli, nu esti singurul care cunoaste anumite lucruri. Asa ca relaxeaza-te... Peace and joy! (apropo, eu sunt pacifistul;)

O comparatie intre marimea pamantului si a catorva stele importante:

http://www.samtsai.com/pix/yadayada/p318bspa.jpg
http://www.samtsai.com/pix/yadayada/p318bspb.jpg
http://www.samtsai.com/pix/yadayada/p318bspc.jpg
http://www.samtsai.com/pix/yadayada/p318bspd.jpg

(aici mai trebuia sa fie o poza, o gasiti in mesajul urmator, deoarece exista o limitare la 4 poze pe thread)

Bineinteles, exista stele mult mai mari decat Antares (detalii in acest filmulet).

Cineva a intrebat mai sus despre ce se afla in interiorul unei gauri negre. Pentru un observator care cade spre centrul unei gauri negre, imprejurarile sunt aceleasi. El nu si-ar da seama ca a trecut de event horizon (limita gaurii negre) si din perspectiva sa timpul ar curge la fel, desi pentru un observator exterior dureaza o eternitate pana ce cel ce cade atinge centrul singularitatii. Si cand spun "eternitate" nu e un eufemism, deoarece drumul catre centru chiar este infinit. Iar chiar in centru masa si densitatea sunt infinite.

Aceste concepte sunt foarte greu de conceput de mintile noastre structurate sa lucreze cu cantitati mici, finite. Dovada este seria de imagini de mai sus, unde este greu sa spunem cat din Antares ar fi Soarele, deoarece nu putem sa impartim vizual o enormitate ca Antares. Si totusi avem de aface cu marimi cunoscute, finite. Ganditi-va la conceptele cu care trebuie sa lucreze astrofizicienii si apoi veti vedea de ce sunt atat de bine platiti si de ce au o meserie atat de grea.

(poza lipsa din mesajul precedent)

http://www.samtsai.com/pix/yadayada/p318bspe.jpg

Ma minunez la imensitatea de neconceput a Universului, dar in acelasi timp si la cat de mici suntem noi fata de restul Creatiei. De ce am crede noi, o firmitura intr-un container de dimensiunile Romaniei, ca specia umana impreuna cu bila prafuita pe care traim suntem mai importanti ca restul?

In acelasi timp, ganditi-va ca numai in Calea Lactee exista miliarde si miliarde de stele, multe din ele mult mai mari decat Soarele. In acelasi timp, galaxiile se strang cu miliardele in roiuri de galaxii - deja logica se arunca singura pe fereastra.

Iar roiurile se strang si ele in grupuri mai mari.

Peste asta, exista teorii proaspete care sustin ca intregul nostru Univers se afla pe un plan geometric bidimensional, o membrana, o foita de ceapa si ca lumea este compusa din mult mai multe astfel de planuri paralele, fiecare continand un univers inchis. Iar cand aceste planuri se ating unele de altele, au loc Big Banguri si alte universuri se nasc, luand locul celor care au fost.

Personal, desi nu contest existenta sau inexistenta unui Creator, imi e imposibil sa cred ca noi reprezentam ceva special in toata structura asta. As spune ca suntem cel mult un pai in ochiul lui, dar zicala n-ar respecta proportiile.

A crede ca intreaga lume, in maretia ei infinita este facuta special pentru noi mi se pare o dovada de aroganta.

Luminile oraselor vazute din spatiu
 

,,Vazut de sus, Pamantul este foarte spectaculos. Cu atat mai frumoase sunt luminile oraselor privite noaptea, de la bordul Statiei Spatiale Internationale. Europa, Africa si America isi dezvaluie frumusetea nocturna in imagini.Pentru a putea surprinde aceste imagini, a fost folosit un observator spatial special, construit de Agentia Spatiala Europeana."

Imaginile le puteti vedea AICI Ca sa vedeti si mai bine puteti da click pe fiecare poza.AICI aveti una dintre cele mai frumoase imagini surprinse in spatiu>Omega Nebula.Cele mai multe imagini le puteti gasi insa pe siteul Hubble.AICI
Dupa cum puteti observa sunt grupate in mai multe categorii> The Universe,Exotic,Galaxies,Nebulae,Solar System,Stars. Imaginile din sectiunea ,,Nebulae" sunt exceptionale

Conferinta NASA
 

http://www.gandul.info/ Date despre Observatorul CHANDRA gasiti aici

salut,scrabble
 

lumea, suntem noi oamenii, creati dupa chip si asemanarea lui dumnezeu(tatal,fiul si duhul sfant).creatorul cerurilor si pamantului iubeste pe om,vezi ioan,3.16

Tainele vietii si ale universului
 

Am ştiut noi ceva despre existenţa microbilor, care fiind atât de mici - trei-şapte miimi dintr-un milimetru - nu se pot vedea cu ochiul liber nici în apă, nici în aer, nici pe corpurile sau obiectele din jurul nostru? Nu! Pentru că ochiul nostru nu percepe decât până la o anumită limită. Or corpul vieţuitorului fiind sub această limită e transparent şi razele de lumină trec prin el şi—1 scaldă într-un ocean de lumină din care cauză bietul nostru ochi nu-1 mai vede. Când s-a descoperit microscopul, care măreşte de mai multe mii de ori, am aflat de existenţa acestor vieţuitoare, şi de atunci s-au scris mii de pagini despre viaţa şi forma lor, despre activitatea lor malefică sau benefică.
La fel se petece cu entităţile spirituale, omul nu le vede dar cu toate acestea ele există. Lumea terestră de azi, va forma mâine pe cea spirituală din spaţiu. Noi trimitem în spaţiu morţii noştri, iar ei ne trimit noii-născuţi. A sosit timpul ca pe lângă cunoştinţele referitoare la materia fizică, să cunoaştem şi fiinţele spirituale, rostul şi viaţa celor două lumi care se întrepătrund, se influenţează una pe alta şi se ajută la ascensiunea entităţii spirituale pe Scara lui Iacob, în veşnicie, spre infinita cunoaştere şi putere.

Tainele vietii si ale universului
 

Entitatea spirituală a făcut această comunicare cu de la sine putere, fără permisul superiorului său. Urmarea a fost că, pentru greşeala sa a fost judecată şi condamnată la o nouă întrapare. A trecut mai bine de un an şi cetăţeanul nu a mai fost vizitat din spaţiu de prietenul său spiritual. într-o seară îi aude cu mirare din nou „glasul". întrebându-1 de ce a lipsit atâta vreme, primeşte următorul răspuns: „Dragul meu, orice greşeală, cât de mică, se plăteşte, fie de către voi, fie de către noi. Iată, pentru faptul că te-am prevenit de ceea ce intenţiona fratele tău, am fost pedepsit să mă nasc în sânul unei mame aici, în Bucureşti. Am stat în întunericul întrupării şi după naştere, trupul meu a mai trăit câteva luni, după care m-am întors, lăsând în lacrimi şi durere pe sărmana mea mamă, care cu mare dragoste m-a purtat la sânul ei. Acum iată-mă iar liber şi voi mai veni la tine, dar nu îţi voi comunica nimic, fără învoirea celor mai mari."
A nega este uşor şi comod. Cuminte este ca atunci când auzi despre o problemă care depăşeşte sfera cunoştinţelor tale sau despre un fenomen ce ţi se pare ieşit din comun, să spui: „Poate o fi aşa! Voi cerceta, şi voi avea ocazia să mă conving." Dar nu ţi-e permis ca fără nici un studiu, fără nici o cercetare, sentenţios, să spui: „E imposibil! Această afirmaţie nu este serioasă, nu este cunoscută de ştiinţă!"

Tainele vietii si ale universului
 

http://2.bp.blogspot.com/_EdPrt63k2A...31546%2BPM.jpg
Se poate întâmpla ca într-o viaţă terestră o entitate spirituală să fie un profesor universitar, un ministru sau orice altă personalitate, şi cu toate acestea, duhul său are un grad evolutiv inferior. Dar e posibil ca un biet cioban, un biet ţăran, neştiutor, dar admirabil ca moralitate, după destrupare să fie o mare lumină spirituală, ocupând în viaţa cerească un înalt grad spiritual. Prin urmare valoarea unei entităţi spirituale nu se măsoară după rangul său social pământesc, după cunoştinţele sale lumeşti, ci după vechimea scânteii sale divine, după gradul său de evoluţie morală şi intelectuală. Deşi omenirea este încă departe de cunoaşterea înaltelor taine ale naturii, totuşi citirea şi auzirea lor o pune pe gânduri, şi într-o oarecare măsură îşi va schimba conduita, pentru că ideile lucrează asupra ei asemenea unor forţe, îndemnând-o să nu mai genereze cauze ale căror efecte se vor întoarce împotriva ei. Cunoscând câte puţin din aceste taine, linia vieţii umane va fi mai fermă, mai demnă, şi moartea nu va mai stârni groaza încercată de toţi cei care nu cunosc Adevărul. O, Doamne, cât aş dori ca fraţii mei să ajungă cu toţii la cunoaşterea acestor adevăruri, orânduitede Tine în lume! Pentru că cine se osteneşte să studieze această ştiinţă, nu va mai greşi!
Cunoştinţele cu privire la univers şi viaţă constituie o ştiinţă, pentru că fenomenele se produc veşnic după aceleaşi legi, norme fixe, după care se desfăşoară viaţa. Or o sumă de legi ce privesc aceleaşi fenomene, produse totdeauna în aceleaşi condiţii, formează o ştiinţă. Dar această ştiinţă te poartă către Autorul tuturor forţelor şi legilor stabilite, la Fiinţa supremă, Tatăl creator. Raportul dintre om şi Creatorul lumilor văzute şi nevăzute se numeşte religie. Cunoaşterea acestei ştiinţe nu te va mai lăsa să cazi în greşeala atâtor bănuieli şi superstiţii, ce bântuie omenirea.
Când va ajunge să se convingă că moartea e un act absolut natural, ca orice necesitate fiziologică fiind o trecere necesară dintr-o formă de trai într-alta - omul nu va mai cădea în greşeala de a boci zile şi ani plecarea în lumea invizibilă a celor dragi. El va şti că durerea sa produce vibraţii, a căror unde eterice străbat spaţiile din jurai pământului. Aceste unde, având o anumită forţă, o
anumită lungime de undă, merg şi se adresează direct celui plecat din lumea fizică, producând asupra lui o impresie penibilă. Sărmanul spirit, nici nu şi-a revenit bine din zăpăceala trecerii pe poarta marţii şi este copleşit de tristeţea, de vibraţiile simţămintelor de durere, jale şi deznădejde ale celor rămaşi în lumea fizică. Această durere îl zguduie atât de mult, îl tulbură atât de puternic,încât multă vreme nu-şi poate lămuri noua stare, şi foarte târziu ia cunoştinţă pe deplin de mediul unde se află. Suferinţele iubiţilor săi lăsaţi jos, în planul pământesc, îl întristează atât de mult, încât în loc să-1 ajute la desluşirea noii situaţii, la avansarea lui, aceştia îl trag în jos, lângă ei, aproape de pământ, şi nu-i dau posibilitatea sufletească să se despartă de ei, pentru a se înălţa în sfera cerească, în zona spaţială, cuvenită gradului său evolutiv. Astfel, îi fac un rău, din necunoaşterea legilor vieţii şi ale morţii, şi din egoismul lor că nu-1 mai au fizic printre ei.
Orice efort este insuficient pentru a convinge, pentru a îndemna pe toată lumea să se lase de doliu, de haina neagră, de crepul de jale - semnul deznădejdii, al regretului plecării în lumea luminii, al celui drag. Nu mai este nevoie de aceste demonstraţii arhaice, de pe vremea când omenirea abia se orienta în viaţă, ca şi bietul copilaş în primii săi ani de existenţă. A trecut vremea când în mormânt se puneau bani pentru ca defunctul să aibă cu ce plăti transportul şi taxele pe la diferitele vămi cereşti, sau era îngropat cu armele sale. Au fost timpuri de grozavă ignoranţă, când se îngropa sau se ardea soţia, sclavul şi calul celui plecat în lumea sferelor cereşti.
Dacă îi iubiţi cu adevărat pe cei plecaţi de lângă voi, nu-i mai plângeţi, căci aceste lacrimi îi ard fluidic, cum arde jăratecul trupul vostru. Este mai bine, mai demn, mai spiritual, să vă înălţaţi gândul cu iubire, cu respect, rugându-vă zilnic pentru luminarea şi avansarea pe cărarea vieţii lor veşnice. Alături de aceste rugăciuni este de mare folos - pentru cel ce se roagă şi pentru cel pentru care se roagă - ca vorba sau gândul să fie tradus în faptă.
Tot ce există în natură, de la electron Ia univers, e legat unul de altul, formând un bloc condus pe calea destinului spre mai bine, mai frumos, spre perfect. Tatăl doreşte ca omul, deşi absolut liber în gândurile, vorbele şi mai ales pe faptele sale, să lucreze la marea operă de solidaritate, la ajutorarea celui slab, la mângâierea celui întristat, la adăpostirea, îmbrăcarea şi hrănirea celui în
mizerie. în această idee, având în vedere legea solidarităţii, ajutaţi, în numele celui plecat, după posibilitatea voastră, pe orice nenorocit ieşit în cale, indiferent de neam sau religie. Prin aceasta ajutaţi un greşit al vieţii, din alte întrupări, iar pe de altă parte ajutaţi pe iubitul vostru din spaţiu, care în virtutea legii corespondenţei va primi unde fluidice superioare şi situaţia lui se va îmbunătăţi. Ilustrez această recomandare cu un exemplu. într-una din zilele lui decembrie 1936, ghidul cercului nostru de revelaţie - Sfântul Mina, ne recomandă să ne rugăm pentru sufletul unui oarecare Vasile. „Rugaţi-vă pentru el, sărmanul, căci, născut orb în lumea voastră, a trăit până către bătrâneţe în întunericul vieţii fizice. Dar la o vreme, disperat de soarta lui, sărmanul şi-a curmat viaţa, crezând că termină cu nenorocirea. Vai lui! A scăpat de întunericul lumii voastre, dar venind aici a dat peste o beznă şi mai profundă. O faptă necugetată, prin care acum e şi mai nenorocit."
Noi, asistenţii, ne-am propus să ne rugăm pentru sufletul său, să aprindem câte o lumânare la biserică şi să facem câte o mică pomană în numele lui. A trecut o vreme şi într-o seară, la o şedinţă, ne pomenim că ghidul ne anunţă prezenţa lui Vasile, care în cuvinte foarte înduioşătoare, ne mulţumeşte şi ne aduce la cunoştinţă că a început să se risipească bezna din jurul său şi că întrezăreşte lumina materiilor spaţiale. Nu există entitate spirituală, care, după ce a părăsit lumea fizică, să nu coboare la suprafaţa pământului, pentru a-i vizita pe cei lăsaţi jos, pentru a-i sugestiona cu îndemnuri de curaj sau a-i ajuta, dându-le fluide de întărire fizică, de sănătate, ori chiar să-i ajute efectiv în activitatea lor intelectuală sau fizică. Evident, duhurile neavând trap nu pot ajuta în această direcţie decât pe cale flllidică materie pe care o concentrează cu puterea voinţei şi a gândului lor până aproape de a deveni o forţă fizică. Ele vin mereu lângă noi, ne îmbrăţişează, ne sărută, îşi sprijină capul pe pieptul nostru, dar având vehicole formate din materii subtile celei fizice, rămân imperceptibile organelor noastre senzoriale. Se întristează când ne văd şi ne fac cunoscută prezenţa lor prin mici semne: trosnituri de obiecte, ciocănituri în oglindă sau geam, spargerea de la sine a unui pahar, ori printr-o străfulgerare, dacă odaia este întunecată.
Va veni vremea, peste mii şi mii de ani, când omenirea avansând mereu pe cărarea nevăzută a progresului spiritual, va ajunge să-i vadă şi să-i audă pe cei din lumea spaţială. Prin concentrare mentală, oamenii trupeşti vor lua legătura cu lumea spirituală, aşa cum vorbim şi ne înţelegem azi noi, oamenii, între noi. Atunci, cei mai mulţi vor crede în existenţa spiritului veşnic nemuritor, atunci vor înţelege tainele naşterii, ale vieţii şi ale morţii, şi motivul pentru care Tatăl ceresc populează din veşnicie spaţiile infinite cu miliarde de corpuri cereşti. Dar până atunci, doar acei oameni au darul de a auzi şi vedea lumea spirituală cu locuitorii săi, a-1 căror spirit a revenit de foarte multe ori la viaţa trupească, trezind prin suferinţă la o conştiinţă superioară scânteia divină din ei miezul spiritului lor, care a dobândit un grad înalt pe scara evoluţiei. Chemând mental pe cei iubiţi, aceşti clarvăzători se pot întreţine cu ei, primind răspuns la întrebări, în limita permisă de superiorii entităţilor spirituale cu care comunică.Orice comunicare fără învoire prealabilă este pedepsită. Voi da un exemplu.
Trăia în Bucureşti un cetăţean care ducea o viaţă cuminte şi retrasă, din modestul său venit. Potrivit trecutului său spiritual, Domnul 1-a învrednicit cu darul auzului spiritual. Pe vremea când era elev la şcoala comercială din Bucureşti, avea im coleg cu care se înţelegea foarte bine. Acest coleg a părăsit de tânăr viaţa terestră, întorcându-se în lumea spirituală. Intr-o seară, mentalul cetăţeanului fiind liber şi liniştit, aude „glasul" fostului său coleg - locuitor al Cerului - care îi aduce la cunoştinţă că în curând va avea o mare nemulţumire, de unde nici nu se aşteptă; şi anume, fratele îl va da în judecată, cerându-i o pretinsă sumă pe care ar fi primit-o de la mama lui, înainte de moartea acesteia. într-adevăr, peste câteva zile primeşte citaţie de chemare în judecată, dar neexistând nici o probă, fratele pierde procesul.

Dacă marii oameni de ştiinţă n-au răspuns, cu atât mai puţin vom răspunde noi. Sau mai ştii, poate avem printre noi un viitor Einstein.

O Doamne,cum toti credem ca am sti , ca am cunoaste totul si cat de departe suntem de adevar....