Povestea vietii mele.
Am 40 de ani, sunt casatorit, am un copil, si o gramada de probleme.
Traim impreuna cu mama mea de aprox 10luni, intr-un apartament cu 3 camere, spatios, deci nu asta e problema.
In urma unor 'inginerii financiare' din partea noastra, avand niste afaceri am ramas fara apartament, acesta luandu-l banca, motiv ptr care ne-am mutat cu mama.
Acum am inceput alta afacere, dar nici asta n-a fost cine stie ce .
Am avut nenumarate discutii cu mama pe aceasta tema, iar in final s-a ajuns a ne da afara din casa.
Eu unul consider ca am gresit in viata, dar pun aceste greseli si asupra comportamentului ei de-a lungul timpului, mai exact am fost un copil traumatizat.
De cand sunt mic mama mea m-a dat diavolului la aproape orice nemultumire a ei, am fost pedepsit sa stau la colt cand greseam, am fost batut cu furtunul de la masina de spalat, nu mergeam la joaca in vacanta decat cu program 2-3ore/zi in timp ce ceilalti copii erau afara,
si ceea ce este cel mai grav, mi-a spus mereu de mic copil fiind urmatoarele lucruri: n-ai sa faci nimic in viata firai al..., n-ai sa ai nici un ban firai al...
o sa se aleaga praful de tot, etc si numai astfel de afirmatii. E adevarat, a facut si sacrificii crescandu-ma singura, a luptat mult, mi-a oferit destul ptr mine, a rabdat si de foame sa am eu, dar asta nu cred ca justifica acele vorbe.
Mi-a mai adresat niste cuvinte pe care nu le voi uita pana la moarte: 'mai bine te nasteam mort' , 'mai bine te duceam la casa de copii'
Consider din tot ce am citit pana acum despre Dumnezeu, ca aceste lucruri spuse din partea unui parinte sunt ca niste blesteme.
Am mai citit ca parintii care concep un copil si nu sunt cununati in fata Domnului acel copil are numai probleme in viata(situatia parintilor mei n-o stiu, daca au fost sau nu religios casatoriti, ptr ca ei s-au despartit la scurt timp dupa ce m-am nascut eu).
Mi-a tot repetat aceste lucruri in viata mereu, si tind sa cred ca si de aici sunt problemele mele.
Inca o precizare, mama este un om cult, cu scoala, dar cu credinta e pe afara,(zic eu) desi zice ca e credincioasa
, totusi dracuie in fiecare zi aproape.
Am sa va mai spun o mica intamplare de-a mea din clasa a doua. scriam acasa o poveste, copiere dupa abcdar, si ptr ca am depasit putin liniutele caietului, si ptr ca literele nu erau asa frumos arcuite, mi-a rupt foaia, si iar si iar,
, mi-a apasat cu stiloul pe caiet pana a rupt foaia, mi-a tras vreo cateva palme, iar in final n-a mai avut cine sa scrie povestea caci eu eram terminat de plans, si a scris-o ea.

Acum am la dvs urmatoarea intrebare si rugaminte:
Ce am gresit eu copil fiind sa fiu astfel tratat(si mai sunt multe de spus dar nu e spatiu), si daca acele vorbe care mi le adreseaza permanent, sunt cazuza vietii mele distruse.
Nu vreau s-o denigrez, nu va cunosc nu ma cunoasteti, dar vreau sa aflu de la oamenii care cunosc si iubesc religia si pe Dumnezeu adevarata realitate, si felul cum vad aceasta intamplare si aceste lucruri.
Va multumesc si va rog sa ma scuzati ptr lungimea textului.
Astept cu nerabdare replicile Dvs , oricare ar fi ele.
Vreau sa va mai spun ca o iubesc pe mama mea, ptr ca e mama.

Nu ar fi rau sa ne dai si un nume, pentru a ne putea ruga si pentru tine

Dumnezeu sa-ti ajute si sa te lumineze pe calea ta

Rugaciunea deasa, postirea si participarea la Sf.Liturghie si Sf. Maslu iti va ajuta neintirziat

Cred ca cel mai important este sa nu-ti pierzi nadejdea in Dumnezeu , nu-l uita! si ai sa vezi ca o sa fie bine

Nici acum la 40 de ani nu este prea tirziu sa pui punct felului in care percepi pozitia in care te afli, cea de fiinta care a suferit din cauza mamei.
Incearca sa o intelegi si sa o iubesti cum de fapt o si faci...asta este bine , inseamna ca poate in inima ta ai si iertat-o , este un inceput...si poate faptul ca amintesti ce ti-a facut in copilarie este o simpla lamentare care poate nu te mai afecteaza in asa mare masura

Incearca sa te uiti in ochii ei si sa-i ceri iertare!
Dumnezeu este mare!
Slava tie Dumnezeul meu, slava tie!...incearca sa repeti in fiecare dimineata...

se vede ca mama ta nu prea e dusa la biserica, daca dracuie in fiecare zi...ce trist, trebuie sa iti fie tare greu sa traiesti cu un asemenea om in casa. si pe mine ma cam exaspereaza uneori sotul meu ca da naibii o gramada (dar macar o face pe spaniola, nu pe romaneste, asa ca nu ma zgarie asa tare pe urechi) si i-am si spus de nenumarate ori sa nu mai faca, ca nu fara motiv are o gramada de probleme, de multe prostii ce scoate pe gura.

referitor la intrebarea ta, stii ca blestemele neavenite se intorc in capul celui care le trimite; asa ca eu una nu cred ca situatia ta se datoreaza sine qua non exceselor verbale ale mamei. s-ar putea insa ca tu in subconstient sa fi absorbit aceasta informatie si sa fii convins ca totusi ea este cauza, cum ar veni ai un fel de credinta negativa, care de fapt ea este cea care iti afecteaza viata.

ce sa faci? pai, daca as fi in locul tau, m-as ruga la Dumnezeu sa ma ajute sa ma pun pe picioare din toate punctele de vedere, un prim pas fiind recapatarea optimismului, pe care cred ca fiecare dintre noi il are in sange, si a capacitatii de sustinere financiara proprie, astfel incat sa va puteti muta cat de curand in casa voastra, singuri. Asa sa va ajute Dumnezeu!

pentru ce sa-i ceara iertare? ce vina avea un copil ca parintele sau isi iesea din minti si il afurisea una, doua sau il molesta in fel si chip?

asta in cazul in care iertarea de care faci caz se refera la subiectul discutat aici. ca altfel, sa vorbim de dragul de a vorbi, in jurul unor idei fixe, nu ajungem prea departe.

Eu cred ca aceste probleme si incurcaturi se datoreaza si atitudinii mamei ,dar judecatile Domnului sunt necunoscute si caile lui la fel ,atitudinea mamei l-a adus pe fiu la Dumnezeu.
Ar trebui sa te spovedesti curat ,sa mergi la sf.Liturghie ,post ,rugaciune si viata ti se va schimba.
"Cautati imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate vi se vor aduga voua."
Blestemele sunt foarte rele ,cuvantul e foarte puternic dar ele il osandesc mai ales pe cel care le spune si il duc in gheena.
Cand cel blestemat este credincios nu au nici o putere.

verdict-crima ca-n filme:

te simtzi un ratat la 40 de ani, itzi faci mila de tine pentru parere buna de sine shi dai vina situatziei tale pe mama shi pe traumele copilariei, ashteptand slava de la oameni, de la noi shi de la ceilaltzi... :angry:

ai abordat un ton foarte naiv pentru a impresiona, pe cine vrei sa pacaleshti?

poi se vede de la o poshta ca o mama ramasa singura cu un copil a facut tot ce i-a stat in putintza pentru ca copilul ei sa aiba carte shi astfel sa aiba parte...

dumneata spui ca te-a blestemat... oho cat injura sufletul omului fara cuvinte... orice manie este o crima orice nemultzumire este un cutzit infipt in inima cuiva... iar dumneata te miri ca a fost sloboda la gura o femeie singura poi shtii dumneata cu ce se confrunta zidezi pe la servici?... spui ca dracuia un copil neascultator... dumneata cum te comportzi cu copilul tau... sa vedem cum o sa te abtzii...

spui ca tzi-ai pierdut casa... ca tzi-a luat-o banca... acum te-ai acuiat la ea shi poate vrei sa pui shi casa ei la joc sa ramanezti totzi pe drumuri... sa nu-tzi inchipui ca atunci cand te va dracui dumnezeu v-a fi de partea ta... precis acum tzi-a intrat in gand sa o duci la caminul de batrani ca e rea shi senila... sau ce vrei sa insinuezi?

Dar acum sa revin la toane mai bune,

dumneata ar trebui sa fi foarte fericit sa ai asha o familie shi sa fi langa mama ta, ar trebui sa fi plin de fericire shi iubire, mai ales daca ai un copilash, shi nu trebuie sa tragediezi sau sa deznadajduieshti... nu ai de ce, lumea oricum te va considera un ratat sau un sarantoc sau un nebun... deci n-are rost sa-tzi faci probleme pentru parerea gLumii despre tine... dumneata ar trebui sa-tzi vezi de dragoste shi Mantuirea de la Dumnezeu, care nu se implineshte prin bani ci prin rabdare... sfanta rabdare intru sfatul cel bun :)

stiu ca e greu, dar incearca sa o ierti...asta inseamna sa uiti tot ce-a facut. gandeste-te ca omul la furie spune multe...si poate ca n-a vrut sa zica lucrurile alea ca sa-ti faca tie viata amara. Ii era greu sa te creasca singura. Si eu am fost bauta de parinti dar nu simt niciun sentiment de ura pentru ei pentru ca ma bateau ca sa inteleg ca ce am facut era gresit si sa nu mai fac alta data...asa au fost ei educati de parintii lor si de societatea in care au copilarit. Mergi la biserica duminica si roaga-te pentru ea si pentru tine si ai sa vezi cum Dumnezeu te va ajuta in afaceri, in relatia cu mama ta si in tot ce-ti este de folos :). Doamne-ajuta!

In esecurile pe care le avem in viata avem obiceiul sa dam vina pe cineva.
E bine sa incercam sa ne cunoastem si sa dam vina pe noi ,caci daca am fi desavarsiti si Dumnezeu ar fi cu noi in tot ceea ce facem.
Mama trebuie iertata si prin rugaciuni si pomeniri ea poate fi adusa de copii la credinta.
Nu putine sunt cazuri de acestea.

Draga Mirela, in relatia lor cineva trebuie sa sparga gheata iertarii si acest cineva in cazul de fata trebuie sa fie NIMENI:)

Se vede ca nu ma cunosti , de fapt nu ai cum. Casa in care locuiesc acum a suferit inbunatatiri de 100mil in vara trecuta, dezinteresat. Nu am de gand 'sa pun casa in joc', sau s-o dau afara asa cum spui, ca mi-a intrat in gand s-o duc la azil, dar ce usor e sa aruncam vorbe grele cand nu stim situatia, sa judecam la suprafata, asa cum ne convine, nici nu-mi inchipuiam ca voi gasi aici pe cineva care sa arunce venin asa cum ai facut tu!
Cred ca am facut o greseala postand aceasta poveste, se vede rautatea din tine, eu nu insinuez nimic asa cum ma acuzi, esti mai rau decat RAUL facand acele afirmatii!
Va multumesc tuturor celor ce mi-ati raspuns, am avut ceva de invatat de la voi, si voi mai avea.

n-am aruncat venin ci te-am atentzionat sa nu te puna cumva necuratul la astfel de ganduri... dar se pare ca te-am atins exact la problema din moment ce te-au afectat in asemenea hal... sfaturile mele... nu am zis ca asha stau intradevar lucrurile ca n-am de unde sa shtiu deci nu te pot acuza de nimic ci gandindu-ma la sufletul shi starea ta am zis ce am crezut de cuviintza pentru a-tzi da sfat spre folos... dar nu l-ai priceput pentru ca te-ai aprins la orgoliu shi la manie de n-ai mai priceput ce citeshti... deci te rog sa mai citeshti incaodata shi sa nu o consideri acuzatzie ci atentzionare... in sensul sa nu te puna ala rau... shi vezi ca nu eu is ala ce te acuza ci faptele tale.... eu am incercat altceva ce n-ai priceput se pare, deci imi cer iertare... am fost intradevar deplasat... dar dumneata cum eshti daca spui ca mama ta e de vina pentru ca ai pierdut casa ca ai pus-o gaj la banca... shi acum ai bagat in casa mamei tale 100 de mil ca sa ce? ce pretentzii o sa ai pentru banii ashtia? deci incep sa ma intreb daca nu cumva dingreshala ti-am descoperit cumva gandul mishel... daca m-am inshelat atunci sa fi sanatos shi asha shi trebuie, sa ajutzi pe mama shi familia ta deci sa-mi fie cu iertare :)

Gresesti in continuare facand asemenea speculatii. Cred ca am explicat mai sus ca ceea ce am investit am facut-o DEZINTERESAT, dar nu ai priceput, sau nu ai vrut.
Cat despre 'gandul misel', asa cum iar m-acuzi, gresesti total, departe de mine aceste ganduri si fapte, dar ma rog, daca asa ma vezi tu din aceste discutii , este parerea ta.

atunci nu pot decat sa ma bucur pentru tine shi sa te rog sa ma iertzi pentru insinuarile prea dure shi sa sper sa te ierte shi maicutza ta... de ce v-a cerut sa plecatzi? shi acum unde locuitzi? ???

Intr-adevar pentru a te putea ajuta mai eficient ar trebui sa ne spui citeva cuvinte despre discutiile actuale pe care le ai cu mama ta.
Din cite stiu eu, in cazul meu si al majoritatii, orice mama singura ar fi foarte fericita sa locuiasca la batrinete impreuna cu copiii, sa se simta utila, sa ajute cu nepotul,
... dinsa citi ani are?

Daca nu este un secret, ce fel de afaceri ai avut ?

Deocamdata nu am plecat, ne-a cerut sa plecam datorita tensiunilor acumulate acuzandu-ne mereu ca nu am facut nimic si am ramas fara casa, ca nu am ascultat niciodata, (dar de fapt tot ea ne-a sugerat acum vreo doi ani ideea unui credit la banca, iar dupa asta am mai recidivat cu inca un credit, si de aici nenorocirile.), de aici si eu am ripostat la un moment dat, jignind-o, ptr ca ma saturasem de atatea acuze, apoi asta a fost punctul culminant, iar acum incepem sa cautam ceva cu chirie.
Cat despre discutiile cu mama, la ora actuala sunt unele formale, ne evita, desi nu doresc sa fie asa. Chiar astazi am facut cateva pachete ptr ajutorarea celor din moldova, si nu am discutat decat strict la obiect.
Asa am crezut si eu, ca ii va face placere sa aibe grija de nepot, dar acesta fiind foarte iute, nu se mai intelege cu dansa la cei 75 de ani pe care-i are, e nemultumita si de el, n-o asculta asa cum ar dori, de fapt nici pe noi nu prea ne asculta, dar il toleram, cu timpul se va mai cuminti.
Afacerea pe care am avut-o nu e secreta , dar prefer sa nu mai vb despre ea, ce-a fost a fost, incercam s-o luam de la capat.

La Biserica mergeti?
Citi ani are baiatul, il impartasiti, aveti Duhovnic? Am observat ca copiii tinuti aproape de biserica si comunitatea ei devin cu timpul mai linistiti

Din pacate,si in familia mea se dracuie foarte mult.Am incercat sa le spun ca nu e bine,insa imi tot spuneau ca sunt nebuna cu religia,pocaita.Este adevarat ca au avut si au multe necazuri,si mult stres,insa nu e bine sa tot dracuie.Intr-un timp,aveau obiceiul sa si blesteme,insa datorita scandalurilor mele(asa cred eu),s-au dezobisnuit.Acum insa au ramas cu dracuitul.Nu o spun la adresa mea,fiindca stiu ca ma infurii,insa o spun chiar la adresa mancarii,a soarelui(mama,fiindca vara sufera foarte tare de caldura;odata,la o criza de nervi,a spus-o si la adresa Domnului).
As vrea sa stiu cum as putea sa le dezvat de acest obicei rau,fara sa se infurie,si,eventual sa-mi spuna ca fac propaganda(asta,deoarece,cand ma enervez,mai scap cate o injuratura).Am mai incercat sa le dezvat,dar nu reuseam decat pe moment.Dupa aceea,o iau de la capat.

Baiatul are aproape trei ani. La biserica, sincer nu prea mergem, decat in preajma sarbatorilor, si intre sarbatori mai merge sotia cu el de cateva ori. Eu unu, de cate ori am fost la biserica, nu am stare sa stau, cu greu reusesc sa raman vreo 15min, apoi ies afara si-i astept sa vina.
Cand eram elev, am avut o vecina de-o varsta cu mama, si dansa m-a dus la biserica mereu, mi-a vorbit de Isus, am prins drag sa merg, in fiecare duminica si de sarbatori mergeam si stam pana la terminarea slujbei. Am avut foarte multe realizari in acea perioada cu scoala si nu numai, apoi prin anii 90 dansa s-a dus, si am renuntat si eu in a mai merge la biserica, fiind si tanar.

Ma gandesc , ca daca ai avut curajul sa-ti scrii durerile care te framanta, pe un forum crestin-ortodox, esti un om bun si cu frica de Dumnezeu!
Poate era mai bine daca mergeai la un bun duhovnic si ai fi fost si mai luminat!
La fel cum mai spunea cineva mai sus, este foarte important sa-ti ceri iertare mamei tale, pentru ca numai in felul asta ai scapa de raul care te chinuie!
Asa ne invata si Iisus Hristos , sa iertam, sa ne onoram si iubim parintii!Poate a gresit mama ta, gandeste-te , cum spuneai tu, ca a fost parasita de tanara cand erai mic, ca singura a trebuit sa te ingrijeasca si nu este gluma sa ai grija de un copil, este o enorma responsabilitate, dar din pacate, nefiind aproape de biserica , de Bunul Dumnezeu, nu a stiut sa o faca mai bine!
Din pacate, meseria de parinte nu se invata nicaieri, o invatam fiecare pe propria noastra piele, a gresit mama ta fata de tine dar sa fi sigur ca te-a iubit, pentru ca te-a tinut langa ea!
M-a impresionat povestea ta, sincer, si am simtit nevoia sa intervin!
Incearca sa ierti, incepand cu mama ta! Roaga pe Dumnezeu sa te ajute sa ierti pe toti care iti gresesc, mereu!

:) ai tu in cap ceva... dar a cere iertare asa, in principiu, fara ca celalalt sa inteleaga de ce, crede-ma ca nu functioneaza.

Uite cum "functioneaza":)

- Mama iarta-ma ca in toti acesti ani te-am suparat si te-am dezamagit cu comportamentul meu care te-a facut sa ma bati si sa tipi la mine si sa ma faci in fel chip, sa ma dracui, sa ma blestemi...

- Iarta-ma pentru ca ti-am facut viata un calvar si esti dezamagita de mine!

astfel recunoscind ca ai gresit si tu prin prezenta ta in viata ei zdruncinata si nenorocita de esecul in casnicie

Multe mame turbeaza in fel si chip pentru ca de cele mai multe ori nu mai reusesc sa-si repare viata sa-si gaseasca un sot deoarece au un prunc dupa ele si astfel EL FARA VINA DEVINE CAUZA nefericirii lor si multe pur si simplu tabara pe ei. Sunt rare cazurile astea dar exista

scuze nu turbeaza, am vrut sa spun,... se isterizeaza

Multumesc cozia ptr raspuns!
Vreau sa-ti spun ca daca voi folosi acea formulare, mi-am dat foc la valiza! imi va sari in cap imediat si-mi va zice: 'nu ti-e rusine mai magarule sa spui ca te-am dracuit, ca am tipat la tine, cum iti permiti sa spui asa ceva, te-am crescut din greu, am luptat...etc...' si de aici incepe placa pe care o aud de cand m-am nascut, mereu aceleasi reprosuri ca m-a crescut si a luptat ptr mine, ca m-a imbracat, ca m-a plimbat, etc....
Oricum, nu stiu daca se va rezolva ceva, in sensul bun, singura solutie va ramane sa plecam, asa nu se poate trai, intr-un continu stres, tristi si abatuti toti!
Nu exista zambet in aceasta casa, decat cel al copilului!!!

Buna seara! Am citit povestea ta si iti dau dreptate la ultima afirmatie , ca iti iubesti mama pt ca e mama ta.Legat de comportamentul ei nu pot sa spun nimic, nu sunt in masura sa o judec.Ce pot sa va spun dv. e ca va puteti ajuta mama, rugandu-va la Dumnezeu sa ii dea pocainta. Trebuie sa ne iubim parintii indiferent cum ar fi ei.Ati spus ca sunteti parinte, e o mare responsabilitate.Fiti pentru copilul dv un bun parinte.Formatii o educatie crestina ,mergand cu el la biserica si invatandu-l ce este iubirea fata de aproapele.Folositi un limbaj frumos si nu-i permiteti sa foloseasca vb de ocara.Nu sunt in masura sa dau sfaturi, sunt doar cateva cuv care ar trebuie sa formeze imaginea unui bun crestin.Doamne ajuta!Si Rabdare!

Poate te ajuta sa o intelegi oarecum pe mama ta, nu sa-i dai dreptate, probabil esti hotarat sa nu faci la fel, doar sa intelegi de ce se comporta asa, ca sa poti sa-ti fie mila de ea si sa te rogi pentru ea.
Poate ca a ramas insarcinata la un moment dat, fara sa vrea, a hotarat sa nu faca avort, ceea ce i-a schimbat viata. A fost insa o hotarare partial acceptata, iar acum suporti consecintele. E insa problema ei, daca a luat niste decizii in viata, ca asa a considerat atunci, si nu si le-a acceptat! A dat vina pe tine.
Pare ceva destul de sadic, ce povestesti, ca te-a batut atat, de multe ori oamenii astia au fost la randul lor batuti. Ceea ce a vrut sa fie educatie, s-a transformat in exprimarea frustrarilor. Nu stiu daca-si va da seama ca hotararile au fost ale ei, ca nu trebuie sa dea vina pe tine, sau pe Dumnezeu ca i-a dat crucea asta. Nici ca a fost datoria ei sa te creasca si nu trebuie sa-ti influienteze tie viata acum. Dar daca-si da seama sau nu, nu e problema ta.
Cred ca trebuie sa iti fie mila de ea, pur si simplu, ca nu poate face pace cu ea insasi. Trebuie sa n-o iei in seama, ce zice. E tot problema ei daca te injura degeaba. Dar sa nu-i raspunzi. Ca, saraca de ea, isi injura amarul, nu pe tine.
Ai probleme, inteleg, cu afacerile. Nu-ti mai asuma riscuri, ca ai familie, copil. Angajeaza-te undeva, stabileste granitele in casa cu mama ta, ca sa nu aveti ciocniri. Intreab-o barbateste daca te ajuta sau nu. Daca te lasa sau nu sa stati la ea o perioada. Platindu-ti partea ta de intretinere, lumina.
Roaga-te, ca Dumnezeu te primeste fara sa te judece, noi, oamenii nu prea. Mergi la duhovnic, dar trebuie sa-ti spui pacatele tale, doar, la spovedanie, de exemplu, daca i-ai raspuns la provocari. Sau daca o urasti, sau daca n-o ierti. Partea ei, ramane problema ei.
Doamne ajuta!

Buna,,,NIMENEA,,...dar nu-ti mai spune asa ca nu e adevarat..esti o particica din DUMNEZEU ,nu uita,insemni ceva.esti necajit si te inteleg,am trecut prin asa ceva.desi am 36 de ani ,am suportat multe si eu de la ai mei,de la injuraturi, dracuiri, jigniri ,batai,pana la faptul ca datorita traumelor suferite sunt divortata, imi cresc copilasul singura, nu imi gasesc pe cineva sa vrea sa fie cu mine pt. ca m-a marcat f. mult copilaria ,adolescenta ,si tineretea petyrecuta cu parintii ignoranti,si pur si simplu stau in garda ca o pisica salbatica,nereusind sa se apropie cineva de mine...raman traume fratilor de la astfel de parinti sa stiti.dar am inteles in acelasi timp ca numai BUNUL DUMNEZEU are grija de mine,si intr-o familie lasa o luminita nestinsa sa nu piara farama de suflet si de Dumnezeire...mai este de vorbit dar acum ma preg sa ma duc la serviciu.fruntea sus si multa rabdare.

E o perioada grea pentru voi!nu ai de ce sa cauti vinovati...Nu esti singurul care a avut o copilarie grea...Parerea mea este sa te apropii mai mult de biserica,sa dai liturghie,cate un acatist.Noi nu ne putem judeca parintii!Incearca sa comunici mai mult cu ea...stii capul plecat,sabia nu-l taie...Desi ai 40 ani inca ai nevoie de ea(locuinta)Orice parinte doreste ce este mai bun pentru copilul sau!Iar faptul ca era mai exigenta cu tine cand erai copil,se datoreaza faptului ca dorea sa fii cel mai bun,sa inveti,nu sa stai toata ziua in parc...ii pasa de tine!Eu cred ca te-a iubit si te iubeste in continuare,esti sange din sangele ei!Poate a avut si ea greutati si... de nervi... mai se pierdea cu firea...Dute mai des la biserica,cauta un duhovnic bun sa te dezlege de tot ce este necurat,mai bine ar fi sa mearga si mama ta...Dumnezeu sa va indrepte pasii spre fericire!Sa va dea sanatate si intelegere in casa!Doamne ajuta!

Din pacate, aceasta poveste, in zilele noastre nu mai este o poveste atipica. Multi parinti se despart, lasandu-si copiii traumatizati. Unii ii rasfata in exces, altii nu mai au rabdare cu acestia. Iar societatea sufera si decade pe zi ce trece. In aceste vremuri cum sa-i pretindem mamei, un biet om, sa fie sfantă numai pentru ca e mama? E o pretentie egoista in cele din urma.

Si apoi diavolul ii chinuieste si pe copii si pe parinti. Pe el ar trebui sa-l uram cu adevarat. Mare forta duhovniceasca trebuie sa dobandeasca cineva pentru a rezolva asemenea probleme. Acela trebuie sa se schimbe el insusi, adica sa devina un bun crestin, de care diavolul sa se rusineze. Si acest lucru nu e chiar imposibil.

Daca am avut curajul de a observa ca mama greseste, trebuie sa mergem si mai departe si anume sa evitam sa cadem in aceleasi greseli. Si sa biruim raul prin bine. Preasfanta Nascatoare este cea mai buna mama si nu ne dezamageste niciodata. Un duhovnic bun ar fi de mare folos pentru intreaga familie. Multe rugaciuni la Maica Domnului, caci Ea ii ocroteste pe toti cei aflati in asemenea necazuri! (Acatistul Maicii Domnului-bucuria tuturor celor necajiti, Acatistul Sfantului Acoperamant, Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea Maicii Domnului). E adevarat ca binecuvantarile parintilor sunt importante, dar uneori parintii se mantuiesc pentru rugaciunile copiilor. In locul tatalui, care ar fi trebuit sa fie barbat duhovnicesc in primul rand, fiul poate prelua aceasta misiune de a salva din punct de vedere duhovnicesc intreaga familie. Post, rugaciune si milostenie si totul se poate schimba! Sa ne deschidem inimile si sa vedem ca exista multi care se afla in necazuri mai mari decat ale noastre.

Buna tuturor. revin, vreau sa continui ce am inceput .draga,,NIMENEA,,(ma zgarie id-ul acesta, schimba-l in altceva, nu merita),cea mai mare provocare pt. noi cei care am avut de infruntat o soarta asemanatoare cu a ta,sa stii ca nu ne-a fost data degeaba.Totul se intampla cu un rost de la DUMNEZEU,si acesta este induhovnicirea noastra ,caci daca s-ar fi purtat bine cu noi parintii si ne alintau tare ,nu mai ajungeam noi sa credem in EL ,si sa postam aici,si sa vrem sa ne deschidem spiritual ,sa ne hranim cu VIATA ,SI CU SPIRIT. nu uita este o lectie de viata si uita-te la preotii intemnitati pe timpul prigoanei comuniste au zis ca datorita chinurilor si traumelor l-au cunoscut pe DUMNEZEU, acolo fiind RAIUL,FERICIREA SUPREMA...citeste te rog ceva scris de parintele GHEORGHE CALCIU DUMITREASA...si eu m-am revoltat,si m-am suparat, dar ii iert ca sunt parintii mei si uite ca acum la batranete eu ii ajut din toata inima,si ii iert pt cele ce mi-au facut...si nu uita TREAPTA CEA MAI INALTA A DUHOVNICIEI CONSTA IN A-I IUBI PE VRAJMASII TAI...curaj si credinta si creste pe cel mic in armonie, si intelegere cu sotia, si ai sa vezi ca mama ta se va schimba,si DOAMNE-DOAMNE, o sa-i arate dragostea ta cand ea va fi neputincioasa...ai sa vezi , am simtit-o eu. toate cele bune.

Imi cer iertare pt ca imi permit sa dau sfaturi dar va recomand sa mergeti la biserica impreuna cu mama dv sa va citeasca un preot dezlegari .Sa povestiti situatia in care va aflati si se va gasi o solutie.Mergati regulat la biserica nu doar la dezlegari postiti, rugati-va la Maica Domnului si Sf Nectarie si situatia se va schimba.O mama nu trebuie sa-i reproseze mereu fiului ca a muncit pt el deoarece daca ar fi fost singura oricum ar fi trebuit sa munceasca de aceea aveti grija cum ii vorbiti fiului dv .Doamne ajuta.

Ai auzit de Maica Crestinilor. Nadejdea Crestinilor. Maica Domnului. Izvorul Tamaduirilor. Cea grabnic ajutatoare. Nadejdea celor fara de nadejfe.

Daca ii vei spune necazul tau Maicii Domnului cu siguranta te va ajuta.

Imparateasa mea cea prea buna si nadejdea mea,
Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor,
Bucuria celor mahniti, acoperirea celor necajiti,
Vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul meu;
Ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain.
Necazul meu Il stii, dezleaga-L precum vrei, ca n-am alt ajutor afara de Tine,
Nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna afara de Tine,
Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin”.

Din cele care le spui cred ca mama ta sufera de probleme psihice cauzate de neimplinirile ei, de viata grea prin care a trecut in tinerete si care a marcat-o.
Aceste probleme psihice netratate nu duc decat la manifestari zilnice prin crize de nervi, nemultumire, stare de negare, rabufnire verbala etc. Viata ta din familie alaturea de ea e un iad. Trebuie sa te muti, pentru sanatatea ta si a familiei tale.

Chiar daca te-a blestemat si te-a dracuit, daca nu esti vinovat, nu se prinde, iar daca ea vorbeste asa din cauza tulburarilor mintale, nu e vinovata nici ea. Dumnezeu le vede pe toate.

Se stie ca daca parintii blestema copii, acestora le merge rau in viata, dar daca te ti de Biserica nu se poate sa nu se schimbe situatia.

ispitele din familia dvs. apar pt ca sa va apropiati mai mult de Dumnezeu ,caci va cam lipseste si dvs. si mamei dvs. credinta ,postul si rugaciunea!In primul rind tre sase spovedeasca mama dvs. la un preot si sa spuna si faptul ca v-a dracuit ,asta NEAPARAT ,caci ea va primi un canon pt asta ,caci este un pacart f.serios ,considerat ,dracuirea ,cu atit mai ult a copiilor.1Dar cum dvs. nu aveti puterea aceasta de a o detremina pe ea sa procedeze cum am spus ,va recomand rugaciunea pe care par .GHERONTIE PUIU DE LA MAN CARAIMAN O REC CREDINCIOSILOR:DOAMNE INTORCE-I LA BUNATATE SI RUGACIUNE PE TOTI DUSMANII MEI ,zisa de 30 ori pe zi timp de 40 zile ,si cu credinta ..apoi veti vedea ca se deblocheaza toate situatiile de criza .Sa va mai pomeniti la manastiri la acatistesi la 40 de sfinte Liturghii pe toti memebrii familiei si pe mama dvs.Mai multe puteti citi chiar pe acest forum ,la rubrica ,mari duhovnici

Am citit de doua ori povestea ta.Este trist.Am si eu un fiu si cred ca te inteleg,dar o inteleg si pe mama ta deoarece locuesc cu mama mea in virsta de 83 ani.Ar fi bine daca este posibil sa locuiti separat.Daca nu se poate incearca s-o intelegi.Aduceti un preot sau doi in casa,faceti o agheazma si chear un sf maslu spovediti-va si tu si sotia ta,cere-ti iertare de la mama. Oricit te-ar fi gresit nimeni nu-ti va da dreptate tie.De cite ori o supar pe mama mea ii cre iertare,ii cumpar ceva bun o sarut.Aici nu cred ca vei gasi alfel de sfaturi.Dumnezeu sa te intaresca.Mine este ziua Maicii Domnului,mergi la biserica si roag-o sa te ajute!

Nu spune pe niciunde ca trebuie sa iti iubesti parintii...in porunca Domnului zice sa ii cinstesti :) nu neaprat sa ii iubesti....adica daca te-a crescut cum spui si a facut sacrificii ai si tu grija de ea la batranete sau cand i-o fi greu :).....Poti spune cumva daca ai un venit dintr-o slujba anume sau cum spui dumneata doar dintr-o afacere...(banuiesc ca comert)...?

Poate ca fac deviere de la subiectul thread-ului si sigur fac.....cum spui tu ca la tine in familie se dracuie foarte mult asa o am si eu pe bunica....i-am explicat de atattea ori e bolnava,batrana si i-am zis ca sa aiba grija ca Dumnezeu nu iarta pe oricine...Nu am numarat niciodata de cate ori dracuie pe zi insa iti spun ca niciodata mai putin de 15 ori nu o face!!!animalele,lucrurile,oamenii din sat pe toti ii ia si ii face ca pe carpa...Fiindca face lucrul asta de atata timp i-a intrat in obisnuinta si vai vai ca dupa cum stim ,,obisnuinta e a doua fire a omului,,!!greu o mai scoti din om...Asa este si cu ai tai,dracuie din obisnuinta:Dracul i-a programat si greu o sa se mai opreasca.... dar cine stie....Intotdeauna exista nadejde!!! Eu am incercat cat am putut cu bunica dar e femeie batrana si zice ca ce a ramas de la batrani e totul adevarat nici nu vrea sa ii intre in cap daca ii spun ceva nou....Inca o data pentru Domnul cu threadul imi cer iertare ca am deviat de la subiect si de la problema dumnealui....Doamne Iisuse Hrisotase miluieste-ne pe noi!

Draga Elena ,chiar duminica trecuta mi-a spus o doamna ca cei care dracuie si vor sa nu mai darcuie in viata lor sa incerce sa nu mai dracuie trei simbete la rand.Mi-a spus ca functioneaza.
Eu nu am cum sa verfic ,dar incearca.

Dracuitu aduce felurite necazuri, mai mari sau mai mici. Daca suntem constienti de treaba asta si o mai si acceptam, adica sa nu mai dracuim, ne vom mai scapa de diverse necazuri pe care le-am fi avut daca dracuiam.

Va multumesc tuturor, celor ce ati raspuns. Acum se revin la tema, lucrurile s-au mai indreptat, e ceva mai bine, incercam sa ne indreptam cat de mult, adica sa pasim pe calea Domnului, mai ales ca ultima perioada a fost destul de nefasta, baiatul nostru s-a imbolnavit de doua ori in doua saptamani, acum multumim lui Dumnezeu e bine.
Alta problema avem, dorim sa mergem la biserica si mereu se intampla cate ceva si nu ajungem, sotia a mai mers cu baietelul, dar eu cam greu. In afara de asta, in momentul in care merg la biserica nu am stare sa stau la slujba, sa ma rog, sa cer iertare Domnului, ceva ma impinge de la spate sa ies, sa plec, lucru pe care il fac, plecand din Sfanta Biserica dupa doar 10-15 minute.
Acum, ceva interior imi spune sa caut un preot si sa-mi descarc sufletul in fata lui, sa-i spun tot, asa simt, dar la biserica nu prea as merge, la o manastire mai degraba, sa gasesc pe cineva care sa ma asculte cu rabdare, caruia sa-i spun totul si sa-mi dea sfaturi, sa-mi spuna ce se intampla, ptr ca eu ma gandesc ca aici ar fi si niste lucrari diavolesti, aproape sigur.
Ce pot spune, daca aveti idee si cunoasteti un preot bun, o anume manastire, dispus sa asculte un om pierdut, va rog sa-mi spuneti, voi merge unde nevoie.
Multumesc tuturor ptr rabdare si sfaturi.