Sf. Traditie - trecut si viitor/nou - articol interesant de pe site
 

Tocmai am gasit pe site un articol f.interesant, care merita discutat:

http://www.crestinortodox.ro/editori...raditii-bogate

Nu stiu cine este autorul, este un nume fara nici o indicatie suplimentara.
Ideile lui insa sunt interesante si pus in alta forma le gandesc si eu.
Mai ales pentru cei care se raprorteaza si citeaza mereu din Sf. Parinti, merita citit articolul.
Voi ce intelegeti din articol?

Sfintii Parinti nu si-ar dori ca noi doar sa-i citam, ci mai ales sa-i imitam. Viata lor era conforma cu ceea ce marturiseau, pe cand, in cazul nostru, nu mai este asa. Astazi avem nevoie, mai mult ca oricand, de invataturile lor, pentru a trai asemenea Parintilor.

Este evidenta aceasta trista realitate mai ales la nivelul teologiei academice, unde Parintii Bisericii sunt vazuti asemenea unor "enciclopedii de spiritualitate", la care facem apel, in lucrarile redactate dupa "rigori stiintifice". Ne multumim la a ramane doar la gandirea parintilor, ca si cum ar fi fost niste mari "ganditori" sau filosofi, pierzand din vedere ca ei nu si-au propus sa transmita un mod de a gandi, ci mai ales un mod de viata.

De aceea, Traditia inseamna viata. Ea pastreaza si transmite fiecarei generatii, etosul ortodox autentic.

Intru totul de acord. Si ca sa citez din Sfantul Maxim (sic!): Cuvantarea despre Dumnezeu fara curatia inimii este teologia diavolilor. Aici este pericolul real al bogatiei traditiei, intr-adevar.

Dar din cauza pericolului nu trebuie sa ne ferim de Traditie, ci sa ne folosim de ea ca sa dobandim curatia primului veac. Fara traditie nici macar nu am sti cum traiau si cum se mantuiau stramosii nostri crestini, ci am fi dezradacinati, precum protestantii, a caror istorie incepe - in cel mai bun caz - in 1517.

Traditia trebuie insa innoita prin vorbele si faptele fiecarei generatii.

Exact - fiecare generatie trebuie sa aduca si ceva nou, propriu, nu numai sa preia.
Traditia a inceput de la Iisus. Sf. Parinti au adus deja ceva nou, au cladit ceva pe ea, asa cum s-au priceput, ca oameni. Generatiile urmatoare nu trebuie sa ramana la asta ci sa sa mai cladeasca si ele ceva, sa faca ceva mai bine decat Sf. Parinti, mai mult.
Si din pacate nu se intampla.
Preluam si citam si atat.

In primul rand ar trebui sa avem curaj sa traim o viata sfanta,atunci Dumnezeu ne-ar lumina sa spunem mai mult,sa facem mai mult daca mai este ceva de facut sau de spus.In al doilea rand sunt sigura ca avem sfinti parinti contemporani,care sunt atat de smeriti incat nici nu stim nimic despre ei.Nu stim noi,dar sunt parinti care stiu de ei...
Si mai cred ca in zilele noastre este suficient sa punem in practica tot ce citim din scrierile Sfintilor Parinti,noi muritorii de rand,dar mai important sa invatam generatiile de tineri de-acum sa pastreze traditia si sa o respecte,lucru care nu-i putin deloc si nici usor.

Da, avem teologi buni si in ziua de azi.
Avem insa si multe probleme in lume, poate altfel decat cele din vremea acelor Sf. Parinti pomeniti.
S-ar cere un nou sinod pentru a discuta si rezolva problemele actuale legate de credinta. Totusi au trecut inteleg mai multe sute de ani, chiar un mileniu poate, de la ultimul sinod.
Si ar trebuie multe: invatatura (de la gradinita si familie pana la facultatea de teologie si alte scoli teologice pentru mireni), problema ecumenismului si relatiile cu alte religii si confesiuni (iar sunt martirizati crestinii), canoane, etc.
Da, sa si traim credinta Lor, dar mai ales a Lui, in vremurile de azi, cu oamenii de azi.
Biserici si preoti ortodocsi in lume si ne-lasarea in izbeliste a credinciosilor din diaspora.
Si cate si mai cate.
Ortodoxia a cam ramas in paralizie in amintirea Sf. Parinti si a unui sinod de acum mii de ani. Si incercari sunt tot mai mari.

Parintele Anthony Coniaris este un preot al Arhidiocezei Greco-Ortodoxe din America.
Acesta a slujit Biserica Ortodoxa pentru mai bine de 50 de ani, cel mai mult stand in Biserica Ortodoxa Sfanta Maria din Minneapolis.
A scris mai multe lucrari cu caracter bisericesc, fiind totodata si presedinte al Editurii Lumina si Viata.

Din "litere" si "duhul" Sfintilor Parinti, noi ne chinuim sa intrupam doar "litera", insa nici pe aceasta asa cum trebuie.

A purta barba (majoritatea barbatilor care au) a ajuns total strain de a avea barba pe care ne'a recomanda Parintii.
Acum sunt barbi ciuntite, ciocuri si alte nenorociri ce schimonosesc chipul zidit de Dumnezeu. Si zic ei: "Avem barba?! Avem!"

A purta un batic pe cap (majoritatea cazurilor) este total strain de "a avea capul acoperit".
Se cauta un batic cu floricele, fin, pe un sfert de cap, mai mult pe ceafa, etc. Si se zice: "Am batic? Ce nu'ti convine?"

A purta fusta (multe cazuri) este o respectarea a literei, nu si a duhului.
Se cauta fuste smechere, case de moda, cu cureluse si cu alte oratanii. "Fusta sa fie."

Asta imi aduce aminte de vorba romaneasca, care zice: "Cap am, minte ce imi mai trebuie."

Aiureli ecumeniste. Biserica este desavirsita! Nu mai avem nimic de cladit, doar sa o pastram intacta si sa-i grijim maretia si frumusetea. Iti trebuie insa mindrie cu carul sa crezi ca ti se “cade” sa mai zidesti acolo unde Duhul Sfint a sfintit lucrarea prin Consiliile Ecumenice.

Cuvantul citat este bun, insa l'ai inteles in alt mod.

Se refera la faptul ca orice am face, trebuie sa gasim temeiurile patristice si cuvintele sfintilor, spre oriectare si raportare. Nu putem face ceva ce nu s'a pomenit, ori chiar s'a interzis. Spre exemplu, cand spune ca "noi cladim" se refera la acea lucrare de zidire a omului (care alcatuieste Biserica) ce tine pana la Sfarsitul Lumii, pana la ultimul om ce se va naste. Nu se refera la a introduce noi lucruri in Biserica, ca si cum ea nu ar fi deplina, asa cum au facut catolicii, introducand noi dogme.

Cuvantul este bun. El zice: "Nu fa nimic de capul tau. Cauta urmele Parintilor si calca pe ele ca sa zidesti ceva bun."

Articolul mi se pare bun. Eu as zice: nu numai la viitor, ci mai ales la prezent trebuie sa ne gandim cand suntem crestini. Noi suntem crestini acum si aici.
Au scris multi despre tema asta, mai pe larg, de ex. chiar Florovsky pe care il citeaza, un mare specialist in patristica al sec. 20.

La cele spuse as mai adauga ca bineinteles este vorba de viata crestina, trairea sfanta, care trebuie sa fie a noastra si nu cea de pe 'cecuri'. Si este vorba si despre cultura crestina, care daca este vie costruieste si ea, pe temeliile parintilor, asa cum spune autorul.

Windorin, eu cred ca nu la barba, batic si fusta se refera articolul.. Astea sunt detalii, si mie personal nu mi se par importante. In prilmul mileniu, inainte de schisma, crestinii erau mai deschisi la micie diferente de detalii, occidentalii nu purtau arba si nu asta a fost motivul schismei. Modele se schimba, important e duhul in care faci un lucru.

@Fani - da si eu cred ca se refera mai mult la modul de traire a credintei, poate si la dogme, reguli, canoane.

Nu am spus ca la asta se refera articolul. Eu rosteam doar niste ganduri, in care am simtit intrupandu'se anumite idei din acel articol. Anume ca multi dintre cei numiti crestini fac lucruri lipsite de continut, o litera lipsita de duh, un exterior lipsit de interior.

P.S. Crestinismul, cu tot ce tine de acesta, nu este o moda. Ai mare grija la astfel de lucruri.

traditia
 

nu numai pentru ca sunt nou pe acest site sunt si mic.sunt mic pt ca am prea putine argumente care m-ar indreptati sa ma simt altfel.chiar si asa fiind,indraznesc sa vad traditia crestin ortodoxa ca pe o traire a poporului roman prin ea insasi.in toate situatiile de agresiune romanii si-au salvat ce aveau mai de pret:credinta.cat a fost comunismul de agresiv si strain romanilor si tot a fost posibil sa se cladeasca biserici si mai ales sa fie declarati sfintii din 1955.dar au fost si compromisuri.la vremea aceea,nu se putea altfel.mostenirea comunista este ceea ce astazi ai sperie pe unii dintre romani:disparitia traditiilor,a culturii autentice romanesti,a insasi constiintei de romani.daca se ridica din ce in ce mai multe voci care sa traga de maneca clerul,este pentru ca,din nefericire, paganismul si anticrestinismul sunt din ce in ce mai perfid agresive.ne aflam aproape in aceeasi situatie in care fariseismul e pe cale de a distruge credinta.ori de data asta Domnul Iisus Hristos nu mai vine ca sa se rastigeasca din nou.daca sfintele biserici sunt pline,sunt asa datorita credintei poporului in primul rand.romanii stiu proverbul nu face ce face popa,ci fa ce zice popa.dar proverbul acesta era pentru exceptiile aparute ici si colea.ori acum exceptii sunt mai ales acolo unde exista practic implinita traditia ortodoxa dupa sfintii parinti.legea iubirii implineste legile fara sa schimbe nici-o ciurta din acestea!clerul si poporul!nu clerul una si poporul alta.s-a facut oarecum curatenie in 89,dar ne-au napadit draci si mai mari dupa aceasta.noi,nu am fost in stare sa facem curatenie ca lumea,dar voi puteti.sunteti unsi si purtatori de daruri sfinte.iar sfintele daruri pot deveni otrava in mainile unora,asa cum atentioneaza apostolul pavel.sa nu se inmulteasca acestia ca sa ne otraveasca pe toti!...nu va avea vrasmasul parte ca tara cu cele mai multe biserici si manastiri pline de credinciosi sa-i fie supusa.speranta este la cei tineri,iar acestia sunt deja acolo unde trebuie sa fie!...

Atat timp cat omul nu va ramane inradacinat in Biserica nu va avea niciodata posibilitatea sa transmita mai departe Traditia. Dimpotriva, va fi receptiv doar la a imprumuta diverse obiceiuri care nu au nimic in comun cu Traditia.

In Dumnezeu nu este trecut si viitor, ci doar prezent. Iar daca Traditia nu e decat viata in Duhul Sfant, asta inseamna ca nu exista dezacord intre Traditia de acum o mie de ani si cea care va fi peste alte sute de ani.

windorin, nu tin sa am neaparat dreptate, insa am recitit articolul si nu pot sa-mi schimb opinia. Nu-i numai o scapare in paragraful final, ci este pe de-antregul un eseu in favoarea unei teologii deschise.

La inceput il citeaza pe Gibbon cu privire la calugarii ortodocsi din secolul X: “tineau in mainile lor neinsufletite bogatiile parintilor lor fara sa le mosteneasca duhul care a nascut si a impartasit acea sfanta mostenire. Citeau, laudau, compilau, insa sufletele lor istovite pareau a nu fi in stare de cugetare si faptuire" (???) In primul rind, acest Gibbon nu are ce cauta in bibliografia unui autor ortodox, doar cel mult atunci cind i se critica lucrarile. Ce relevanta poate avea un “istoric” care sustine ca crestinismul a contribuit la caderea Imperiului Roman pentru ca a schimbat virtutile mai pamintesti ale cetatenilor? Tot dupa acela, paginismul a fost de departe mult mai tolerant decit se crede pentru ca numarul de crestini executati de alti crestini apartinind altor factiuni religioase crestine ar fi fost mult mai mare decit cel al martirilor Bisericii. (!!!) Iar in al doilea rind, in ciuda lipsei de relevanta a lui Gibbon in judecarea crestinismului si a ortodoxiei, Coniaris ii da dreptate acolo unde crede ca-i poate sustine ideile si concluzia apare clara: Ortodoxia este moarta pentru ca teologii ei se limiteaza la a “citi, lauda si compila” scrierile Sfintilor Parinti, ceea ce implica pe termen lung si impotenta in “cugetare si faptuire”. Sa aducem multumire lui Dumnezeu ca ne-a dat teologi luminati in veacul XX ca sa ne scoata din starea de impietrire intelectula si adormire spirituala!

In paragraful urmator Coniaris afirma: “In vreme ce trimiterea la Parinti este o metoda de a pastra continuitatea cu credinta Bisericii primare, aceasta practica poate submina si limita vigoarea teologica a teologiei ortodoxe.” In alte cuvinte, raportarea la Adevar “submineaza si limiteaza” instrumentul teologic in cautarea Adevarului. Iata o fraza plina de greutate care contine ori o contradictie logica care nu putea scapa nici unui individ mult mai putin educat decit Coniaris, sau, pur si simplu, o negare in spirit curat protestant a Adevarului (cuprins in invataturile Sfintilor Parinti)!

Un paragraf mai jos, autorul ne rasfata cu un citat din prof. Van Campenhausen (probabil Hans si Von, un teolog protestant) prin care sustine aceeasi idee, ca si mai sus, unde s-a folosit de Gibbon, conform careia Ortodoxia e moarta, dar mai strecoara si alte idei protestante: “…[Biserica] admira atat de mult [invataturile Sfintilor Parinti], incat nu mai reusea sa observe firea schimbatoare a problemelor ce stateau in fata teologiei. Ea pastra mostenirea lor intelectuala, fara a face nimic spre a o reinnoi.” Ca si ortodocsi ar trebui sa stim ca firea “problemelor ce stau in fata teologiei” nu se schimba, ci numai forma problemelor sau contextul in care acestea apar. Iar in ce priveste reinnoirea mostenirii intelectuale a Sfintilor Parinti, sa o lasam pe seama celor fara de Dumnezeu, a ereticilor, care oricum neaga Traditia, si a acelora dintre noi care din mindrie pe masura lui Lucifer se simt chemati sa “innoiasca” lucrarea Sfintului Duh lasata pentru vecie.

In urmatorul paragraf mai spune: “Dar cand capitalul s-a epuizat, cecurile nu mai au valoare. Trebuie sa continuam a adauga la capital”, unde capitalul este bineinteles invatatura Sfintilor Parinti (“mostenirea lor intelectuala”). Ce legatura au asemenea comentarii cu Ortodoxia, numai un protestant o poate spune! Ma indoiesc ca Ortodoxia a invatat vreodata ca Adevarul se epuizeaza sau ca isi pierde relevanta in timp si ca trebuie reconfirmat in permanenta prin studiu teologic.

Paragraful final l-am comentat deja. Dupa cum vezi, articolul lui Coniaris nu este un indemn ca “sa gasim temeiurile patristice si cuvintele sfintilor, spre orientare si raportare” in orice am face, cum afirmi, ci exact contrariul, o pledoarie in favoarea liberarii teologiei din chingile invataturii patristice. Din motive care imi scapa, nici tu, nici Lavrentiu nu vreti sa admiteti ca lupii in blana de oaie sint deja, si in numar mare in turma, desi, sint sigur, distingeti clar urletul lupului de behaitul oii.