Lasa darul tau acolo inaintea altarului
 

23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25 Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.


Poate sa-mi explice cineva mai pe indelete semnificatia cuvintelor? Deci atat timp cat A este suparat pe mine ori nu l-am iertat pe B cu adevarat , nu am ce sa caut la biserica ? Nu imi este ascultata rugaciunea chiar daca ma duc? Se cheama ca m-am ostenit degeaba . Se pot intelege foarte multe lucruri din cuvintele acestea.

Este foarte adevarat ca, de cele mai multe ori, ne este greu sa iertam raul facut. Dar daca ne straduim sincer sa iertam si totusi nu reusim pe deplin, Dumnezeu vede stradania noastra. Poate ca in aceste momente ar trebui sa-I spunem lui Dumnezeu "Doamne, am incercat, atata pot, sunt limitata, fa-ma mai buna, ajuta impietririi inimii mele". Cred ca pe Dumnezeu l-ar misca sinceritatea inimii si dorinta noastra. Eu asa cred, dar poate gresesc...

Clementina, Dumnezeu nu ne cere o simpla prezenta. Ci ne chema sa ne impartasim de El. Dar El nu poate intra intr-o inima care este cuprinsa de ura si dusmanie fata de cineva. De aceea ne indeamna sa lasam darul, si sa mergem sa cerem iertare sau sa ne impacam cu cel certat. Dumnezeu nu ne vrea sa fim asemenea unor oameni care cand iubesc, cand urasc, ci vrea sa fim asemeni Lui, care doar iubeste.

Asa este! gandeste-te numai la faptul ca la Sf. Liturghie se spune Tatal nostru - Si ne iarta noua greselile noastre asa cum si noi iertam gresitilor nostri! Daca nu ai iertat, rugaciunea nu are nicio insemnatate! Sau la partea cu "Sa ne iubim unii pe altii"... Nu putem veni oricum la Sf. Liturghie...

Poi vezi tu, Iisus ne cheama sa ne dezbracam de egoism, sa ne impacam cu aproapele, sa ne iubim dusmanii
cum dar se poate impaca acest lucru cu faptul ca eu in egoismul si rautatea mea merg sa aduc jertfa la altar Celui ce a dat cea mai mare dovada de iubire avand in suflet ura pe cineva
Vezi ca si rugaciunile in majoritatea lor sunt la plural ceea ce arata ca tre sa ne rugam pentru toti, tre sa-i iartam pe toti, tre sa-i iubim pe toti
Asta este noutatea adusa de Hristos
fara ea suntem doar niste implinitori a unor ritualuri

Nu sunt o persoana dusmanoasa care doreste , ii face placere sau se hraneste cu raul pricinuit altora, insa sunt situatii si situatii in viata cand de exemplu X un foarte suparacios care nu trece usor cu vederea o discutie mai nonconformista tine suparare mai multa vreme ; se cheama ca nu ma pot duce la biserica sa ma rog ? nu i-am cerut iertare ptr supararea pricinuita de vorbele mele ptr ca asta ar fi provocat o suparare si mai mare si ar fi ajuns sa se victimizeze si mai mult si sa-mi reproseze la nesfarsit diverse lucruri.
Inseamna ca nu-mi iubesc aproapele , ca dusmanesc?

Da, este adevarat ce spui, dar macar incearca sa iti ceri scuze, spune-i ca n-ai vrut sa-l superi si ca n-o sa se mai repete.
Iar daca nu te iarta, iarta-l tu.

Are deja program si asta este conditia ca sa se poata uita - iti faci toata treaba ta care o ai de facut( are niste sarcini in casa foarte bine fixate) dupa care poti sa te uiti o ora. Dar ori de cate ori se iveste ocazia si nu este supravegheata , incearca sa fure, sa insele ca sa se uite mai mult. Cum sa corectez asta?

Clementina, este foarte usor sa gasim explicatii la intrebarea de ce nu l-am iertat. Important este sa avem inima deschisa iubirii. Nici nu ne dam seama cat de mult o poate inchide neiertarea unui semen. Ce minunat spune Sfantul Chiril din Alexandria: "La Tatal nu putem intra decat in stare de jertfa". Jertfa nu este pentru cineva anume, ci pentru orice semen. Insa, stim ca nu mai avem putere sa ne jertfim pentru cel cu care nu suntem impacati.

postari inversate
 

Imi cer scuze ptr confuzie si postarea gresita !!!

Stai linistita, te-am reperat dincolo....
Asta sa fie tot necazul tau!

Asa este, gasim explicatii sau scuze .

Clementina, iti pun inainte urmatoarea situatie care, cred ca nu ne este straina multora dintre noi.

Particip la Sfanta Liturghie fiind certat cu o persoana sau poate cu mai multe. Hristos se jertfeste la fiecare Sfanta Liturghie pentru a ne impaca pe noi cu Tatal, dar, si intre noi, iar eu ma arat nepasator in fata Jerfei Sale. Hristos iarta, insa eu nu iert. Din acest motiv darul nostru nu este primit, iar cel ce participa, intr-o astfel de stare, la Sfanta Liturghie, nu poate primi Sfanta Euharistie.

Cearta, vrajba, dusmanie, ura, invidie, toate acestea se sting in fata iertarii izvoarate dintr-o inima iubitoare. Hristos nu cere de la noi lucruri imposibile. El cere numai sa aratam, ca putem iubi, maii mult decat putem uri.

Am vorbit odata cu un preot despre acestea. Mi-a spus sa cer iertare si sa arat iubire, iar daca nu sunt primite, atunci problema nu este la mine , ci la acela. Nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei cu inimile impietrite. Prin iertare si aratarea iubirii ne-am apropiat de Hristos, chiar daca gestul nostru sincer si curat a impietrit si mai mult inima cuiva.

Studiu de caz
 

La serviciu am un coleg care e tipul nonconformist care injura constant, rocker, rasist samd. Am avut cateva conflicte cu el de-a lungul timpului, din cauza lui, ca nu ma iau eu de oameni pe gratis si din senin, si de la o vreme observ ca nici nu raspunde la salut, nu da mana cu mine, imi vorbeste numai in interes de serviciu cand e obligat cumva sa deschida gura. De la o bucata nu ma mai obosesc sa-l salut, ca e penibil.

Intrebare: eu ce sa-i fac daca e asa? Pot sa-i scot eu prostia din cap? Am voie sa merg saptamana asta la spovedanie in conditiile astea?

Veti zice: roaga-te pentru el. Pai ce sa faca rugaciunea cuiva, fie si a Sfintilor din Ceruri, pentru un om cu inima impietrita? Daca omul nu vrea sa scoata raul din el, nici Dumnezeu nu-l obliga.

Dragă Florin, tu fă-ţi datoria , în rest Dumnezeu le aşează după voia Lui , mai ales că mergi la Sfânta Spovedanie . Astfel de situaţii le întâlnim mai tot timpul, fie că sunt ispite, fie că sunt din cauza noastră sau nu, trebuie să ne rugăm şi pentru cei buni şi pentru cei mai puţin buni sau purtători de rău. Avem de citit după fiecare Catismă la Psaltire , rugăciunile obligatorii , care fac referire şi la cei în vrăjmăşie. Avem şi la rugăciunile de dimineaţă , rugăciunea pentru duşmani , deci zilnic rostim ( cititm ) astfel de rugăciuni . Nu este "problema" noastră dacă situaţia conflictuală continuă, sau dacă "prostia"celui în cauză persistă , noi trebuie să ne facem datoria şi de nu putem ierta cu toată inima, să încercăm pe cât posibil să evităm contactul direct cu cel în cauză. Şi tot ca un sfat , este stăpânirea gândurilor rele , ca să spun aşa, a ţinerii de minte a răului primit din partea cuiva , pentru că altfel situaţia conflictuală se prelungeşte la infinit , se crează o antipatie reciprocă ce poate degenera şi sincer nu ne este de folos în nici un fel . Degeaba postim, degeaba ne spovedim , degeaba ne luptăm cu răul, pentru că astfel o luăm mereu de la cap şi mult mai rău poate .

Mă comfrunt şi eu cu o situaţie asemănătoare.Nu vrea să ierte nicicum! De căte ori încerc să mă apropii şi să sting conflictul ura creşte.

"2.Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.
3.În loc să mă iubească ,mă cleveteau iar eu mă rugam.
4.Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele"Ps.1o8)

Cunosc persoane care ar face cele mai grele canoane fără să cârteasc dar, când e vorba să ierte pe cineva care regretă sincer greşeala sau care nici măcar nu a greşit, nici nu vor să audă despre aceasta întorcându-ţi spatele când încerci să faci pace.

Uite, un simplu exemplu chiar aici pe forum la Topicul "Eu cu cine votez" ! Vsovi , care am văzut că te-a cam deranjat, trei postări la rând delirează efectiv ! Ce ar însemna să intri în dialog cu el ? Nervi, sminteală şi alte cele ! Soluţia ? Eviţi astfel de confruntări făr de folos ! Aşa se-ntâmplă şi în viaţa de zi cu zi , pentru că : "Mare este grădina Domnului !".

Se întâmplă uneori ca noi personal să nu avem nimic cu o anumită persoană dar,influenţaţi de cineva care ne este foarte drag şi care(diavolul poate fi şi înger de lumină)ne manipulează voit sau înconşient pentru a nu putea să lucrăm binele.
Este suficient să devin prieten cu un duşman al cuiva pentru ca şi eu să devin duşmanul aceluia.Tot ce am fost până în acel moment devine nul şi în loc de a te împăca cu cel învrăjbit mai adaugi pe lista celor cu care nu eşti în armonie un nume.

Personal mie nu mi s-a întâmplat aşa ceva în cei 53 de ani ! Persoanele labile au de furcă astfel .

Atat de mult ne lipseste iubirea, ca cel mai usor ne este a scoate din noi dusmania si ura. Oare cand vom intelege ca am fost creati sa ne asemanam cu Dumnezeu? Adica sa iubim fara granite, chiar nebuneste in ochii multora, adica si pe cei ce ne fac rau. Acesta e rostul omului: sa treaca in lumea de dincolo, purtand in inima toti semenii pe care i-a cunoscut.

Frumos spus. Cred ca primul pas e iertarea. Cand Fiul Lui Dumnezeu
s-a Intrupat, ca tot e aproape momentul sarbatorii, primul lucru pe
care L-a facut a fost sa ne ierte. Ca noi nu meritam nici unul iertarea,
dar din marea Sa iubire ne-a iertat. Apoi primul pas pe care-l facem
pe calea mantuirii este sa cerem iertare pentru pacatele noastre. Dar
asa cum spune si rugaciunea domneasca, trebuie intai sa iertam noi.
Nu trebuie inteles la rugaciunea domneasca ca ii cerem Tatalui sa ne
ierte asa cum si noi iertam, ca asta ar insemna sa dam lectii Domnului,
iar daca Domnul s-ar lua dupa iertarea noastra ar fi vai si amar de noi.
Iertare.

Impliniti poruncile lui D.zeu asa cum sunt ele , fara nici o adaugare si fara nici o scadere, feriti-va de pacat si vietuiti in curatie , si veti vedea minuni dumnezeiesti cu ochii vostrii (Par. Paisie aghioritul ,,Cu durere si cu dragoste pt. omul contemporan" si inca toti sfintii, dreptii si marturisitorii lui Hristos !). Toate lucrurile acestea sunt astazi f. posibile... mai trebuie doar sa si voiti !

...foarte frumos spus...dar, chiar daca nu reusim, dorinta de iubire fara granite este deja iubire...

Tinerea de minte a raului, vrajba, cearta, dusmania, invidia, mania, ura, mandria, judecarea aproapelui, neputinta de a ierta, toate sunt piedici, pietre de poticnire, intre noi si semeni, intre noi si Dumnezeu.

Inainte de a merge inaintea Sfantului Altar si de a duce cu nevrednicie inaintea Domnului darul nostru, se cuvine a ne preocupa faptul de a calca pe o cale curata, lipsita de primejdii. Trebuie sa recunoastem si sa aruncam de la noi si din calea noastra toate aceste pietre care nu numai ca ne ingreuneaza drumul, dar ne pun in pericol viata cea vesnica fericita.

Este nevoie insa de smerenie si iubire pentru a putea lasa darul in fata altarului si a arunca, mai intai de toate, pietrele.