ce este purgatoriul?
 

au fost multe experiente de morti clinice in care s-a povestit cum arata raiul, iadul dar purgatoriul ce este? si inca ceva ce nu inteleg, stiu ca dupa moarte ingerul pazitor vine sa te ia dar atunci cum se face ca unii se mai intorc si bantuie?

pai nu este

Ba este

Daca am sta sa ne gandim putin,toate cele 3 ramuri ale crestinismului respectiv ortodoxism,catolicism si protestantism au intr-un fel sau altul notiunea de purgatoriu

Catolicii stim cu totii ca de la ei vine si il numesc purgatoriu

Ortodocsii numesc purgatoriul "vamile vazduhului" care e acelasi lucru

Protestantii numesc purgatoriul "glorificarea" sau starea ce urmeaza mortii unui crestin care a fost justificat si sanctificat...glorificarea mai inseamna ca devenim perfecti,exact ca Domnul Isus

Purgatoriul este definit ca un loc (sau o stare) în care sufletele celor drepţi care urmează să intre în paradis sunt purificate (purgate) de păcatele mai mici pentru care nu s-au căit şi de păcatele mai mari pentru care s-au spovedit, au fost absolviţi, dar nu au împlinit canonul de pocăinţă dat lor de Cristos prin vocea duhovnicului lor ori nu au făcut indulgenţă.
Purgatoriul e necesar, deoarece nimeni nu intră în Împărăţie decât în stare perfectă ("până ce datornicul nu a plătit ultimul ban"). Noi nu putem şti exact unde se află sufletele celor morţi şi ne rugăm pentru ei şi facem pentru ei alte fapte de pietate (pomeni, etc) în ideea în care sunt în purgatoriu. Dacă am şti cu siguranţă că sunt în iad, nu ar avea nici un rost să ne rugăm, fiindcă acolo scrie "Lăsaţi orice speranţă, cei ce intraţi aici". Nici dacă sunt în rai nu are rost să ne rugăm: de aceea nu ne rugăm pentru sfinţi (ei fiind în mod sigur mântuiţi), ci sfinţilor, ca să mijlocească. Cei din purgatoriu, angajaţi deja pe drumul mântuirii, alcătuiesc Biserica Suferitoare. Împreună cu Biserica Triumfătoare din Cer şi cu noi, care alcătuim Biserica Luptătoare, ei sunt în simfonie şi comuniune.

Multi ortodocsi (poate chiar majoritatea), considera vamile vazduhului o erezie. Aceasta invatatura nu reprezinta o dogma.

Cercetatorii in medicina au pareri diferite in privinta asa-zisei "morti clinice". Dar se pare ca atunci cand este moarte nu mai este clinica si reciproc, daca poti vorbi de clinic, inseamna ca omul respectiv nu este inca mort! Asa cum spune Sfanta Scriptura: nu este om viu sa-L vada pe Tatal! Ceea ce "vad" oamenii in agonia lor la pragul dintre viata si moarte sunt imagini provenite din experientele lor de viata, din temerile lor sau, poate chiar revelatii, "atat cat poate sa vada fiecare" la nivelul sau duhovnicesc (spiritual).
Cat despre purgatoriu, este o erezie a celor care sunt condusi de cineva care se crede "infailibil" - adica fara greseala - si care a fost respinsa categoric de Biserica Ortodoxa. Nici asa-zisa invatatura despre "vamile vazduhului" nu este mai ortodoxa decat purgatoriul si, deci, nu este acceptata. Este o viziune ignoranta si puerila. Invatatura Bisericii este ca fiecare om are parte de o judecata particulara, adica o judecata proprie dupa trecerea pragului mortii, urmand ca la a doua venire a lui Hristos intru Slava Sa, toti oamenii sa fie judecati din nou. Ei bine, papistasii au inventat purgatoriul pentru a umple "timpul" dintre aceste doua momente. Dar toti uita, sau nu au stiut vreodata, ca timpul exista doar ca a patra dimensiune a universului nostru. Timpul face ca lumea aceasta sa fie finita, adica sa aiba sfarsit, iar lipsa timpului face ca tocmai, din contra, Lumea de dincolo sa fie vesnica, fara sfarsit!
Asta ne invata si Sfintii Parinti si Biserica si ar fi bine pentru toti ortodocsii daca ar invata si si-ar lua argumentele din scrierile acestora, iar nu de la sectari (sectum = separare, rupere) si de la eretici (despartiti de invatatura si dogma Bisericii).

In primul rand nu exista egalitate intre cele doua concepta, vamile vazduhului si purgatoriu. Nu e vorba de acelasi lucru.
Iar eu nu am gasit nicaieri in invatatura bisericii ceva referitor la vamile vazduhului.
In general aceasta invatatura o gasesti mai mult pe la tara.

Pe la tara, prin Vietile Sfintilor... Cand a trecut la Domnul Sfantul Pahomie cel Mare, ucenicii lui s-au invrednicit sa il vada trecand prin Vamile Vazduhului.

"Oricat de exagerata li s-ar parea mintilor moderne ideea Vamilor Vazduhului, tot nu vor scapa de ele."

Sfantul Teofan Zavoratul

Cititi "Sufletul dupa moarte" de parintele Serafim Rose, este cel mai bun catehism ortodox cu privire la viata dupa moarte. Analizeaza si foarte multe experiente de moarte clinica, prezinta si invatatura Sfintilor Parinti.. este o carte completa, din pct acesta de vedere.

Post binecuvantat!

Este dogma a Bisericii Ortodoxe?

Dogmele bisericii Ortodoxe sunt considerate, in general, invataturile de credinta stabilite in vremea Sinoadelor Ecumenice. Iar acolo s-au stabilit dogme despre Sfanta Treime, despre Hristos, despre cinstirea icoanelor si tot asa... Nici nu s-a negat nici nu s-a confirmat invatatura depre Vami.
Asta o aflam din scrierile Sfintilor Parinti si mai ales din Vietile Sfintilor, care nu pot fi despartite in nici un fel de invatatura Sinoadelor Ecumenice.

Da-mi voie sa am indoieli asupra unei idei fata de care Biserica nu are curajul sa se pronunte clar si fara ambiguitati.
Chestia asta cu "nici nu a afirmat dar nici nu a negat" nu-mi demonstreaza nimic.

Este alegerea ta ce crezi si ce alegi din invatatura Bisericii, nu te poate forta nimeni. :)
Daca chiar iti doresti sa cercetezi, citeste cartea parintelui Serafim Rose.

O gasesti de comandat aici:
http://www.librariasophia.ro/carti-S....-so-2400.html

Sau intr-o culegere completa de Scrieri, toate folositoare oricarui ortodox din societatea contemporana:
http://www.librariasophia.ro/carti-S....-so-3799.html

Doamne ajuta!

De ce Biserica Ortodoxa se roaga pentru cei ce au parasit aceasta lume sa zicem "nu intru totul impacati cu Dumnezeu"?

Ai si ceva care se poate citi online, sau care se poate descarca?

Ai dreptate sa te indoiesti! Dogmele Bisericii sunt mai mult decat simple "invataturi de credinta"! Sunt "bariere" stabilite de Sfintii Parinti ca raspuns la diferitele erezii ce au aparut de-a lungul primelor opt secole ale Erei Crestine. Biserica si Sfintii Parinti au combatut ideile eretice si le-au marginit cu "dogmele" pentru a-i avertiza pe crestinii ortodocsi sa nu "cada" in erezie! Iar Sfintii Parinti sunt ierarhii si parintii care au participat la Sinoadele Ecumenice si si-au pus semnatura pe dogmele care traseaza limita dintre Ortodoxie si erezie. Ultimul mare Sfant Parinte este Sfantul Ioan Damaschinul (cel mai stralucit luptator impotriva iconoclasmului) care a lasat Dogmatica sa, ca o incununare a "operei" de combatere a ratacirilor de la dreapa credinta. Este cartea pe care, dupa Sfintele Scripturi, ar trebui s-o cunoasca orice crestin care-si spune otodox.
Deci, revenind la "vamile vazduhului", desi apar in literatura haghiografica, pot fi luate cel mult ca niste alegorii! Nici pomeneala de dogma sau invatatura! Ele fac parte din niste scrieri pe alocuri indoielnice, atat prin continut cat si prin autorii lor, care se adresa unei multimi mai degraba neinstruite. Raman la parerea ca sunt o viziune ignoranta si puerila, iar cei care citesc Dogmatica Sfantului ioan Damaschin vor vedea ca aceste 'vami" nu-si gasesc catusi de putin locul in Dogmatica ortodoxa!

Incearca aici:

Sufletul dupa moarte:
http://arhiva-ortodoxa.info/autoinde...a%20moarte.pdf

Cartea facerii:
http://dl.transfer.ro/transfer_ro-04...baf29f091f.zip

Ortodoxia si religia viitorului:
http://www.ziddu.com/download/727685...mRose.doc.html

Perspectiva ortodoxa asupra lumii:
http://www.ziddu.com/download/727689...mRose.doc.html

Nihilismul:
http://arhiva-ortodoxa.info/autoinde...Nihilismul.pdf

Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului:
http://arhiva-ortodoxa.info/autoinde...a%20omului.pdf

Scrisori misionare:
http://arhiva-ortodoxa.info/autoinde...0misionare.pdf

Viata si Opera parintelui Serafim Rose (de parintele Damaschin Christensen)
http://arhiva-ortodoxa.info/autoinde...fim%20Rose.pdf

Astea e tot ce se gaseste pe net. Sunt cam multe, ce-i drept, dar sunt toate de un MARE FOLOS.. in special primele 3!! Sa-mi spui daca merg linkurile.

Notiunea de purgatoriu apare in teologia scolastica in secolul al XII-lea, in actele papei Inocentiu IV, in 1254. Ca articol de credinta este mentionat la conciliile din Lyon si Florenta (1439) si formulat la Conciliul din Trident (1553). Conform invataturii catolice, sufletele care mor cu pacate mortale fara sa se fi pocait, sunt trimise, prin judecata lui Dumnezeu, in mod definitiv in iad. Dar cele care s-au dus cu pacate usoare, s-au pocait de pacatele de moarte, dar n-au apucat sa dea pe pamant lui Dumnezeu, o satisfactie pentru pedepsele temporare, se duc in purgatoriu; unde, prin suferintele ce le indura, dau lui Dumnezeu satisfactia cuvenita si se curatesc. Dupa ce au adus aceasta satisfactie ies de acolo la fericire.

Vamile vazduhului nu au caracter de dogma. Pe de alta parte cei care vorbesc de existenta lor, nu le identifica cu purgatoriul, nu sunt locuri de suferinta, ci locuri de cercetare, de judecare a sufletului.

Nu, eu cel putin nu cred in Vamile Vazduhului, cine vrea crede cine nu nu, si am citit parerile unor ierarhi care sunt impotriva vamilor si le considera a fi chiar pagane
A se citi cartea "Caile ortodoxiei contemporane"de IPS Lazar Puhalo

Sunt de acord.De ce Biserica se roaga pentru sufletele care nu au murit impacate cu Dumnezeu?Unde se afla acele suflete care pot obtine mantuirea dupa moarte?

Pentru ca in conceptia ortodoxa starea sufletului nu este definitiva pana la Inviere si Judecata de apoi. Deci cei aflati in iad nu sunt acolo definitiv pana atunci. Spre deosebire de conceptia catolica, dupa care unii sunt in iad definitiv chiar din momentul mortii.

In Iad deci.Asa credeam si eu.E posibil ca ei sa fie intr-un Iad mai pasiv?

Noi nu facem socoteli precum catolicii. Nu afirmam - acesta s-a indumnezeit prea mult, nu mai are nevoie de aceste fapte bune, sa le depozitam in Biserica, sa devina merite ce se pot cumpara de cei ce nu au fapte bune. Dar nici nu cadem in greseala protestantilor de a spune ca omul nu se poate sfinti, ci doar declara sfant. Noi suntem datori sa ne rugam pentru cei trecuti in lumea de dincolo. Nu stim cine este sfant si cine nu. Dar un lucru e sigur: nici celor din rai si nici celor din iad nu le face rau rugaciunea noastra. Ce pacat ca nu ne dam seama ca unele persoane pot face trecerea din iad in rai prin rugaciunile noastre.

Ce se intampla cu cei care mor cu unele patimi si pacate, si nu neaparat sfarsind ca niste crestini devotati suta la suta?Ajung in Iad pana la o anumita vreme sa-si ispaseasca din pedespe si pacate si apoi sunt mutati in Rai?Si daca aceia ajung in Iad sunt chinuiti ca altii care au fost pacatosi si criminali notorii si l-au respins pe Dumnezeu?

Ai dreptate.
Sfantul Dionisie Areopagitul spune ca si sufletele evolueaza - mai exact continua urcusul duhovnicesc sau din contra, caderea. Si asta pentru ca se impartasesc de prezenta lui Hristos, sau de lipsa prezentei Lui! Iar imaginea vizuala pe care a dat-o Sfantul Dionisie acestui urcus de dincolo de moarte este cea a unei spirale conice, in varf aflandu-se insusi Hristos, Lumina lumii! Iar pe cei care, intre judecata particulara si Judecata finala, cea de dupa a Doua venire a lui Hristos, se afla in iad, ii putem ajuta prin rugaciunile si pomenirile noastre!

Cuv. SERAFIM ROSE: Sufletul dupa moarte
EXPERIENTE CONTEMPORANE „DUPA MOARTE”
IN LUMINA INVATAURII ORTODOXE
DESPRE VIATA DE DINCOLO

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-82646.html


OMILIA INTAI IMPOTRIVA DOCTRINEI CATOLICE A PURGATORIULUI
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-82653.html:

dar la doua intrebare cine imi raspunde daca stie cineva?

Suferinta in iad nu este aceeasi pentru toti cei ajunsi acolo, dupa cum nici fericirea din Rai nu este aceeasi pentru cei ce se bucura de ea. Suferinta si fericirea sunt in functie de cat de mult s-a despartit sau s-a unit omul cu Dumnezeu.

Nu mai bantuie nimeni, cel trecut la cele vesnice nu este trecut pentru un timp ca apoi sa revina din cand in cand in lume, ci este trecut pentru totdeauna. Doar in credinta populara se vorbeste de strigoi.

De cand este Serafim Rose infailibil? Le dam intr-una in cap papistasilor cu infailibilitatea papei si cadem si noi in greseala lor!

Daca asa-zisa invatatura a "vamilor vazduhului" ar fi existat in Biserica Ortodoxa, oare nu s-ar fi pronuntat in privinta ei Sfintii Parinti? Exista oare o problema importanta in Dogma Bisericii si Dreapta Slavire la care Sfintii Parinti sa nu fi facut referire? Nu exista!
Iar daca "vamile vazduhului" ar fi existat, fiti siguri ca Sfintii Parinti ar fi pomenit despre asta. Dar nu se intampla asa, tocmai ca aceasta "pseudo-invatatura" este ulterioara Sfintilor Parinti (reamintesc, pentru cine nu stie ca ultimul Sfant Parinte este Sfantul Ioan Damaschin care a trecut la cele vesnice in secolul al VIII-lea).

Am mai scris-o aici, este cel mult o alegorie (indoielnica, dupa parerea mea), iar legatura dintre moarte si vama vine, probabil, din faptul ca moartea este privita ca o granita iar granitei i se asociaza totdeauna si vama. In sensul acesta face si Sfantul Teofan Zavoratul referire la vami.

Cat despre Serafim Rose, el nu este nici Sfant Parinte, nici infailibil! A ne raporta la el este foarte periculos pentru ca multe din scrierile sale sunt interpretari pur personale. Tot ceea ce nu are girul Sfintilor Parinti trebuie privit cu foarte multa circumspectie. Dar pentru asta ar trebui sa le cunoastem scrierile si invataturile.

In loc sa facem schimburi de link-uri (a caror sursa ar putea cel putin sa puna intrebari - doar n-a ajuns internetul depozitarul cunoasterii), recomand calduros colectia PSB (Parinti si scriitori bisericesti) si, eventual, colectia Filocalia. Aici ii gasim pe Sfintii Parinti si invatatura Bisericii si, in plus, gasim aparatul critic necesar autentificarii fiecarei surse! Numai astfel putem sa facem ceea ce spunea Sfantul Vasile cel Mare, sa luam din toate cu discernamant, iar discernamantul se dobandeste doar prin cercetarea "florilor" cu nectar bun!

Dovezi! Vrem dovezi! :))
Pana nu ne arati concret pasaje din scrierile parintelui Serafim Rose, contrare invataturilor Sfintilor Parinti, nu te credem.
Invatatura despre Vamile Vazduhului se gaseste mai ales in Vietile Sfintilor, scrieri care fac parte din Traditia Bisericii, asa cum si Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin face parte.
Sfantul Teofan Zavoratul se referea la vamile vazduhului asa cum sunt ele intelese concret, nu ca o metafora lipsita de continut.

Parintele Serafim Rose este propus de catva timp pentru canonizare. Dupa moartea lui au fost marturisite si cateva minuni...

Offtopic (sau nu), priviti si chipul parintelui Serafim, dupa ce a plecat la Domnul:
http://hristofor.files.wordpress.com...phim-rose1.jpg

Datorita scrierilor parintelui, sute, poate chiar mii de americani s-au convertit la ortodoxie. Manastirea din Platina, unde a vietuit parintele, este plina astazi de intelectuali (unii chiar oameni de stiinta) care se nevoiesc acolo in conditii aspre, fara curent electric, caldura, si altele...

Nu e bine sa tragem concluzii pana nu cercetam. Nu asta e ordinea fireasca a ratiunii umane, pe care Dumnezeu a lasat-o.
Post binecuvantat!

Ar fi prea mult sa ne apucam sa discutam la sigur despre ce ar fi purgatoriul, dar cred ca putem vedea in mod simbolic acest loc ca fiind chiar pamantul acesta pe care traim, aici ne "purificam", aici este Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu care lucreaza pentru sfintirea noastra, aici este locul unde pacate mici sau mari, asa le zicem noi, incep sa fie scoase din viata noastra daca ne punem vointa la dispozitia lui Dumnezeu, lucru nu foarte usor de realizat.

Asa cum mentionam si in alt thread asemanator cu acesta, consider in lumina Scripturilor ca in momentul in care un om moare el este deja pe un drum de pe care nu se mai poate intoarce, ori este pe drumul care duce la viata vesnica fie pe celalalt care duce la pierzare. Pentru noi este greu sa pierdem pe cineva drag, insa Dumnezeu stie exact starea acelui om, cunoaste totul despre el si poate accepta ca unul sa moara fie pentru ca este pregatit in orice moment an vietii, fie ca indiferent cat de mult ar trai ar merge pe un drum gresit pana la sfarsit. Cred ca ma fac inteles, este o parere la care mai reflectez, nimeni nu este invatat mai ales in chestiuni atat de sensibile.

Stim din pilda bogatului si saracul Lazar ca rugaciunile celor din rai nu sunt acceptate pentru cei din iad, Avraam il refuza pe bogat de doua ori, nu primeste nici degetul inmuiat in apa si nici cererea privind pe fratii lui nu este adusa la indeplinire. Singura sansa a fratilor ramasi acasa este sa creada in Cuvantul lui Dumnezeu, spune acolo Mantuitorul ca au pe Moise si pe Prooroci, Scripturile cu alte cuvinte.

A doua problema, aceea in care noi cei vii, ramasi pe pamant ne-am putea ruga pentru cei trecuti dincolo mi se pare una care ne depaseste complet. In primul rand ca daca ne-ar fi fost cu adevarat drag de cineva, ne-am fi rugat cat timp acela traia. Sa venim acum sa imploram pe Dumnezeu sa scape pe cineva care prin viata pe care a dus-o a aratat poate dispret, raceala, indiferenta fata de cele spirituale, mi se pare ca ne depaseste cu mult atributiile noastre de oameni limitati. Aratam cumva ca nu avem incredere ca Dumnezeu va judeca in mod corect, ci trebuie sa mai intervenim si noi pe langa El. Sa nu uitam ca viata nostra inaintea lui Dumnezeu este ca o carte deschisa, spune Cuvantul ca nici un fir de par nu cade fara stiinta Sa. Judecata este numai a Domnului, va fi corecta si trebuie sa credem acest lucru fara nici o rezerva.

Intr-un final, toti vor da slava lui Dumnezeu, absolut toti, asa spune Scriptura ca orice genunchi se va pleca si vor recunoaste judecatile drepte ale Domnului. Insa despre acesti "pocaiti" de pacainta tarzie nu ni se spune ca vor fi si ei primiti ci doar ca vor recunoaste ca Dumnezeu a avut dreptate dar va fi prea, prea tarziu.

Sigur ca va exista o tristete imensa pentru cei pierduti, Domnul insusi ne va da putere sa trecem peste asta(speram din toata inima sa fim printre cei mantuiti), El va sterge orice lacrima din ochii lor spune cartea Apocalipsei, dar lacrimile Domnului cine i le va sterge, nu cumva suferinta Sa va continua de-a lungul vesniciei pentru cei care i-au intors spatele? Sa ne rugam pentru noi si cei ai nostri ca sa nu fim in aceasta situatie.

Cuv. Seraphim Rose da raspuns si la aceasta intrebare si la multe altele in aceeasi carte "Sufletul dupa moarte":
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-82630.html

super frumos scrii, mi-a intrat la suflet, iti multumesc mult ptr cunostintele tale pe care mi le-ai impartasit.
iti doresc multa sanatate si credinta puternica.

Q.E.D.
Stii ce inseamna? Ceea ce era de demonstrat!
Orice rezultat (concluzie, teorema, lege - fac, acum si eu ca si chinezii: folosesc cat de multe sinonime ca sa inteleaga toata lumea) are doua conditii pentru a se valida. O conditie necesara si una suficienta. Conditia necesara ca cineva sa faca parte din "corpul select" al Sfintilor Parinti este sa fi trait in perioada celor sapte Sinoade Ecumenice, sa fi fost sfintit (ierarh sau preot), sa fi participat la lucrarile Sinoadelor si sa-si fi pus semnatura pe canoanele Sinoadelor. Conditia suficienta este ca sa fi si scris lucrari teologice (care sa fi si ajuns pana la noi).
Sfantul Ioan Damaschinul face parte din categoria aceasta! A scris Dogmatica Bisericii Ortodoxe, care este "in vigoare" si astazi. A scris ceva sau a pomenit macar Sfantul Ioan despre "vamile vazduhului" in Dogmatica sa? Raspunsul este unul singur: NU! A scris vreun alt Sfant Parinte ceva sau a pomenit, macar, de "vamile vazduhului" ? Iarasi, NU! Deci, "daca nu este, care va sa zica ca nu egzista", cum zicea Nenea Iancu !
Nu a contestat nimeni valoarea apologetica a lucrarilor parintelui Serafim Rose. Deasemena, nimeni nu contesta eventuala sfintenie a parintelui. Daca este sfant, nimeni nu-i poate lua sfintenia! Dar de la asta si pana la a face din scrierile parintelui Serafim Rose "norma" si "dogma" in Biserica Ortodoxa este cale lunga! Faptul ca cineva este Sfant nu-l face "fara greseala" si nici infailibil. Vrei exemple de sfinti care au gresit? E plin calendarul! Asta-i natura umana, supusa greselii.
La fel Sfantul Teofan Zavoratul. Dupa cum nu face parte dintre Sfintii Parinti, tot asa scrierile sale nu sunt "dogma" in Biserica Ortodoxa! Si daca tot veni vorba, cum pot doi sfinti sa se certe (sfinti fiind) si sa aiba fiecare dreptate? Ei bine nu pot! Si atunci cine avea dreptate: Sfantul Ioan de Kronstadt sau Sfantul Teofan? Tu ce zici, sa ne impartasim cat mai des, ca si crestinii din primele veacuri, cum zicea Sfantul Ioan sau doar de patru ori pe an, cum zicea Sfantul Teofan sub influenta nefasta, a papistasilor, ce intrase in Biserica Rusa in vremea aceea? Le micsoreaza cu ceva sfintenia faptul ca s-au certat? Nu cred! Dar nici nu-i face infailibili pe nici unul dintre ei si, cu atat mai putin, nu-i ridica la rangul de Sfinti Parinti. Sfinti Parinti ale caror scrieri sunt dogma a Bisericii Ortodoxe!

Cat despre faptul ca in manastirea Platina e plin de intelectuali nu demonstreaza nimic. Am vazut un reportaj despre o manastire zen-budista din Japonia in care erau numai intelectuali. Japonezi, nu americani. Demonstreaza ceva lucrul acesta?
La intrebarea "ce crede despre intelectualitatea rusa", Soljenitin, dupa intoarcerea din exilul fortat, a raspuns: "Nimic. Ce parere sa am despre ceva ce nu exista?" La care reporterul, iritat a spus" Dar cum se poate, cand noi avem atatia savanti, cercetatori, astronauti?" Replica lui Soljenitin a fost: Aia sunt oameni instruiti, nu intelectuali"

Iar daca te raportezi la literatura haghiografica, te inseli si mai mult! Fie chiar cea adunata in Vietile Sfintilor! Asta este o literatura pentru vulg, un fel de "best selers" a vremii. Toata lumea scria literatura haghiografica! Se pricepea, nu se pricepea, da-i inainte, cantitatea conteaza! Faptul ca a intrat in traditie nu face Vietile Sfintilor, defel, infailibile! Ia zece sfinti dintr-o luna aleasa de tine si vei vedea ca, la cel putin cinci dintre ei, scrie acelasi lucru! Sunt de o stereotipie exasperanta!

Deci, vrei dovezi din scrierile parintelui Serafim Rose care nu sunt in concordanta cu invataturile Sfintilor Parinti? Ei bine, pasajele cu si despre "vamile vazduhului"!

Q.E.D.

sunt multe documentare pe zone reality care arata cu totul altceva si mai sunt si alte dovezi care sunt confirmate nu doar in credinta populara.

Halal sa-ti fie, da' se vede ca ai un discernamant demn de "invidiat" !
Pai, din tot ce s-a scris la topicul asta, pe tine te-a "uns" la suflet povata sectarului?
Cum poate un ortodox sa inghita pe nemestecate toate ineptiile tuturor ereticilor! Mare "minune"!

Care sunt referintele scripturistice cu privire la purgatoriu? Se stie ca dogma se fundamenteaza pe revelatie. Care sunt dovezile din revelatie pentru aceasta "dogma"?
Personal, consider ca purgatoriul este o dovada a individualismului dincolo de mormant- ma mantuiesc prin propria suferinta care devine o satispatimire inaintea lui Dumnezeu.

În cazul celor din Purgatoriu, judecata lui Dumnezeu deja s-a pronunţat. Ei fac parte dintre cei mântuiţi.

Asa este Dragomir, daca ai ajuns in Purgatoriu ai garantia mantuirii. Dar nu mi se pare drept ca Dumnezeu sa ceara satisfactie pentru un pacat iertat prin Taina Spovedaniei.

Păcatele iertate prin Taina Spovedaniei sunt iertate, iar Domnul nu va aminti de ele. Dar ceea ce se restaurează prin această Taină este consecinţa spirituală a păcatului. Adică acea consecinţă care priveşte legătura dintre păcătos şi Creator. Păcatele mai au şi consecinţe de alt ordin, numite "urmări temporale": dezordini produse în creaţia însăşi.

Atunci când eu fur o bicicletă, legătura mea cu Dumnezeu este ruptă. Restaurarea legăturii se poate face numai prin Taina Spovezii încât, din punct de vedere spiritual, sunt iertat fără rest. Dar mai rămâne ceva: un păgubit, un om sau un copil care a rămas fără bicicletă în urma acţiunii mele. Poate mai mult decât atât, un om care şi-a pierdut încrederea în bunătatea lumii, care va fi la rândul său mai dispus ca să fure de la altul, spre a-şi scoate paguba. Duhovnicul meu îmi dă dezlegarea fără de care eu aş ajunge în iad, dar consecinţa temporală rămâne: eu am de împlinit un canon. Trebuie să-l găsesc pe amărât şi să-l despăgubesc, iar dacă nu-l voi putea găsi pe acela, un altul ca el, să-i cumpăr o bicicletă din bani câştigaţi cu sudoarea frunţii, sau să fac un gest reparatoriu echivalent, pe care mi l-a dat preotul canon. Până ce eu nu am să plătesc datoria asta, nu voi putea intra în rai, chiar dacă sunt împăcat cu Domnul meu. Dacă voi muri în această stare, adică dezlegat dar cu canoul nedus la împlinire, voi plăti după aceea, înainte de a putea intra în rai.