Citat:
În prealabil postat de AlinB
(Post 231193)
Exact..cu asta ai dat si tonul incheierii discutiei pe aceasta tema. Si cred ca si pe altele deschise in acelasi "ton" de acelasi dirijor.
|
Mai Aline, hai sa-ti spun ceva, cand aveam vreo 18 ani s-a aprins in mine, asa, o sete de cunoastere, si m-am apucat eu de studiat si am studiat si iar am studiat, si pe vremea aia era mai greu cu informatia, nu prea era lesne de gasit, dar am insistat, si zilele treceau si eu si cativa prieteni ne 'umpleam' de triumful ratiunii asupra intunericului(pe atunci numeam intuneric credinta intr-o entitate superioara mie) pana intr-o zi, cand nu stiu ce mi-a venit mie sa-mi pun o intrebare simpla : Care este rostul meu pe Pamantul asta ? De ce ma nasc ? Doar ca sa mor ? Nonsens ! Clic, blocaj mental, stiinta mea era in corzi, nu putea sa raspunda...De ce oare, m-am intrebat ? Si au trecut anii, intrebarea imi staruia in minte...Asa ca intr-o zi mi-am zis: uite o Biblie, hm...Aici n-am cautat...Sa vedem, si, am citit-o. Dupa lectura cu pricina, eram mai in ceata decat la inceput, asa ca, am luat o pauza. A mai trecut o vreme, in care furat de al vietii val, m-am ascuns in umbra mea, mintindu-ma ca intrebarea nu are raspuns. Dar, cuvintele citite au lucrat in minte, exact ca o samanta care incolteste, si, intr-o buna zi am inteles ca, NU ERAM SINGUR, NU ERAM DOAR UN ACCIDENT AL HAZARDULUI, pentru prima oara in viata AVEAM UN ROST ! Ei, si atunci am inteles ca setea mea, nu era pentru STIINTA STERILA, ci era dorul de trezire,
dorul de a-mi aminti cea ce stiam deja, era dorul de ACASA, langa TATAL in Lumina, ma saturasem de intuneric, de fapt.
