Pierderea credintei la vreme de necazuri
 

Daca cineva spune ca nu mai crede in Dumnezeu, la nervi, la o sminteala, etc., e pacat mare? Mai exista cale de intoarcere?
Am inteles ca asta se numeste lepadare de credinta si ca nu mai poti face nimic. Sau am inteles eu gresit?

Si mai vreau sa va intreb ceva: de ce Dumnezeu da uneori ispite peste puterea omului? Doar stim ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, nu? Si totusi sunt multe cazuri in care multi oameni sunt luati din start cu probleme, cu sminteli si se netrebnicesc, nu mai au deloc credinta. De ce vrea Dumnezeu sa dea ispite spre sminteala si nu spre indreptare? Oare Dumnezeu in atotputernicia Lui nu STIE ca omul o va lua pe carari gresite?

Ma iertati ca va pun asemenea intrebari, sunt niste nedumeriri personale, la care eu nu gasesc raspunsul....

Normal ca se poate face, daca omul isi vine in fire, se pocaieste..

Nu cred ca ar trebui data vina pe Dumnezeu dar omul in necaz si cu credinta putina cam asa face..

E drept ca Dumnezeu nu permite incercari peste puterea omului, dar cand vine incercarea omul care nu vegheaza ar putea sa aiba credinta sub puterea sa..

Păcat este. De fapt, sunt două păcate: 1) nervii şi sminteala şi 2) apostazia
Pe de altă parte, numai Dumnezeu ştie dacă este păcat mare sau mai mic (personal înclin să cred că este păcat mare). Nu numai materia păcatului contează (iar aici este, evident, materie gravă: apostazia e păcat teologic), dar mai contează enorm şi intenţia şi gradul de deliberare, iar într-o anumită măsură contează şi circumstanţele. Discuţia pe această temă s-a purtat încă din primele decenii ale Bisericii, când nu toţi au fost martiri, ci au fost unii creştini care, sub tortură sau numai sub ameninţarea ei, s-au lepădat de Cristos. Biserica a stabilit atunci că ne putem ruga pentru ei, semn că există speranţă pentru ei.

Întotdeauna, cât timp omul mai respiră în trup.

Remediul păcatului este spovada. Duhovnicul va stabili dacă poate da absolvirea sau este nevoie de măsuri suplimentare, cum ar fi dezlegarea arhierească. Absolvirea înseamnă restaurarea stării de graţie cu o stare asemănătoare sufletului ca cea de după Botez.

Mai întâi, numai într-o minoritate de cazuri ispitele vin de la Dumnezeu: sunt "tentaţiile probatorii", aşa cum a fost cazul cu Iov. În marea majoritate a cazurilor, ispitele vin de la Ispititorul, care este diavolul. Desigur, cu acordul lui Dumnezeu. Trebuie să deosebim între voinţa comisivă a lui Dumnezeu şi voinţa permisivă a lui Dumnezeu.

Într-adevăr, diavolului nu îi este permis (în actuala fază istorică a lumii) să tenteze cu ispite irezistibile. Motivul pentru care unori pare că aşa este e puţina noastră credinţă şi iubire de Domnul şi dorinţă de a Îl urma în ceea ce a făcut sau ar face. De câte ori suferim, să ne gândim la suferinţa de neînchipuit a lui Cristos. Să ne gândim la suferinţele martorilor (martirilor) Săi. Şi mai ales, să ne gândim la cât a suferit şi suferă Cristos din cauză că noi L-am răstignit pe El. Nu ar fi suferit deloc dacă noi, cu păcatele noastre, nu i-am fi provocat această suferinţă.

Ba da, Dumnezeu, în preştiinţa Sa, ştie cine se va mântui şi cine nu. Există numeroase pasaje biblice despre asta (acelea pe care rătăciţii protestanţi le consideră a însemna predestinare). Numai că liberul arbitru nu îi este luat omului, nici chiar nebunilor. Ei pot alege până la sfârşitul timpului de probă care este viaţa în trup.

Sunt întrebări grele, pe care poate că ni le-am pus toţi la un moment dat. Dar nu toate întrebările vin de la Dumnezeu.
Sus inima !

la's ca trece...s-au mai dezis si altii, da dup'aia, s-au intors mai intariti.:78:

De ce multi copii se nasc in familii dezbinate, de betivani si isi nenorocesc copilaria, viata? Cine alege ca ei sa se nasca acolo? De ce unii oameni au un caracter domol inca din nastere, iar altii sunt ca niste fiare salbatice, ajungand astfel sa pacatuiasca din pricina firii lor? De ce Dumnezeu nu ii ajuta ca sa-L cunoasca treptat, ca pe niste copii care fac primii pasi si ii incearca din START mai ceva ca pe niste sfinti? De ce? :(

Dar de ce nu te intrebi de ce unii copii care se nasc in familii dezbinate de betivani totusi NU isi nenorocesc viata.

Iar caracterul se poate modela, intrebarea este daca omul este si vrea sa devina constient de cine este si cum este si cum ar trebui sa fie si daca are dorinta si vointa de a face schimbarile care se cer.

Iti multumesc pentru raspuns si pentru incurajare. Am pus aceste intrebari deoarece ma simt pietrificata, atat sufleteste cat si trupeste, nu mai inteleg nimic din ce mi se intampla. Intr-un timp mi-am spus ca toate ispitele imi sunt spre indreptare, insa vad ca pe zi ce trece sunt din ce in ce mai nervoasa, mai revoltata, nu mai am liniste sufleteasca. Nu inteleg de ce Dumnezeu ma pune la atatea incercari, caci nu sunt nici sfanta si nici o criminala... sunt un om cu multe slabiciuni, cu credinta mica, insa imi doresc foarte mult sa ma schimb. Nu vreau sa ma plang acum, stiu ca nu sunt singurul om cu probleme, insa eu n-am avut o viata prea normala, am avut o copilarie traumatizanta. Si acum resimt tenebrele trecutului. Am ajuns sa spun de multe ori ca nu mai cred in Dumnezeu, apoi m-am razgandit, pentru ca am patit multe lucruri la care n-am nicio explicatie.
As vrea sa raman neclintita in credinta, dar mereu cad in extreme si imi adun saci de pacate. Simt ca nu mai am putere sa lupt, parca e din ce in ce mai rau! Unora le este destul de usor sa spuna, "iarta", "uita", "treci mai departe", dar stiti cat de greu e sa pui in PRACTICA?

Fericiţi cei blânzi...

Păi, singură nici nu puteţi lupta ! L-aţi chemat în ajutor ?
Ascultaţi cuvintele dumnezeieştii Liturghii: "Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Cristos !" De când nu aţi făcut asta ? Trebuie să vorbiţi cu El şi ascultaţi ce vă spune. Vocea lui răsună mereu în inimi: i se spune "conştiinţă".

Ştiu. Şi eu sunt un bun teoretician al creştinismului...

Pentru orice pacat exista iertare,deci cale de intoarcere spre Dumnezeu.
Ispitele nu sunt niciodata peste puterile omului,dar in ispite ne este incercata rabdarea si credinta.E posibil ca greutatile sa iti vina de la pacatele tale,sau sa vina de la parinti.
Insa tot ce face Dumnezeu este spre binele omului,dar noi cu judecatile noastre nu vedem acest lucru.
Tuturor crestinilor le este greu,toti au o cruce de dus,mai mare sau mai mica.
Gandeste-te la primii 300 de ani,cand erau nevoiti sa se ascunda ca sa poata sa se roage,si cum erau prinsi si torturati si ucisi!Oare nu-i iubea Dumnezeu? Dimpotriva,ei sunt printre cei mai mari sfinti ai crestinilor...
Gandeste-te la cei care au murit in inchisori,in timpul comunismului,fara nici o vina!Insa acum stralucesc in cer,ca nu au lepadat credinta,indiferent de greutatile pe care le-au intampinat.
Cauta sa te intaresti in credinta,sa ai rabdare,si vei vedea ca vei trece greutatile mai usor.
Cine are nadejde in Dumnezeu nu deznadajduieste.Stii cuvintele care i-au fost adresate Sfantului Siluan de catre Dumnezeu: Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!
Deci sfatul meu este sa te tii aproape de Biserica,sa te intaresti in credinta si sa nu denadajduiesti!

Credinta este cel mai pretios dar care ne-a fost dat, impreuna cu dragostea si nadejdea. E cea care ne da biruinta asupra acestei lumi. Pentru ca putem invinge orice ispita numai daca avem credinta ca dincolo de lupta noastra este o biruinta si o rasplata.

Pe de alta parte, credinta transcende sentimentele. Orice ai simti si oricate ti s-ar parea la un moment dat, trebuie sa stii ca sentimentele tale nu sunt stapane pe viata ta, ci Dumnezeu. Trebuie sa stii ca Dumnezeu e de partea ta si te sustine in incercarile tale, ca este Tatal tau si oricand poti veni la El sa-I ceri ajutor. Ca un Tata bun ce este, se va grabi sa te ajute , numai sa-I ceri asta cu inima plina de incrdere.

Si un cuvant de iubire de la Tatal tau:

„Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat şi te-am chemat pe nume, al Meu eşti!
Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui.
Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Mântuitorul. ....
Fiindcă tu eşti de preţ în ochii Mei şi de cinste şi te iubesc; voi da neamurile în locul tău şi popoarele în locul sufletului tău.
Nu te teme, că Eu sunt cu tine! ." [Isaia 43]

Doamne ajuta!

Daca Dumnezeu ingaduie sa fim ispititi, asta nu inseamna ca ingaduie sa fim ispititi peste puterea noastra de a inlatura ispita. Faptul ca unii nu ies biruitori din aceasta lupta cu ispitele nu se datoreaza lui Dumnezeu, ci noua pentru ca refuzam sa ne unim cu Dumnezeu. Asadar, ispitele nu sunt spre nimicirea omului, ci spre intarirea lui in bine.

Daca omul o ia pe o carare gresita, asta nu se datoreaza lui Dumnezeu, ci libertatii cu care este inzestrat omul.

My famous last words
 

M-am tot gandit in ultima vreme la celebrele cuvinte ,,Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 3).Trebuie sa recunosc ca asa ceva este greu de aplicat in ziua de astazi dar oare de ce? Departe de mine gandul de a incepe acum un rechizitoriu la adresa sistemului de invatamint pe stil ,,Bologna"(promit cu alta ocazie)dar dupa cum puteti observa>suntem imbibati cu mesaje subliminale(sau directe)de tipul:,,crezi in tine",,Invinge.Reuseste!",,Depaseste-ti limitele cu orice pret",sau ,,Get Rich or Die Tryin" pe sistemu ,,Think big"(vezi in linkul de mai jos)
http://www.venkatarangan.com/blog/co...dKickAss_2.jpg
Intr-o societate consumista un asemenea mesaj social pe stil ,,banzai"este absolut ,,logic" dar oare este si normal?Chiar ne ajuta?Oare ce relevanta mai au acele vorbe?De multe ori ajungem la concluzii precum in articolul de mai jos(citat de pe site)
http://www.crestinortodox.ro/credint...let-96416.html
__________________________________

Avand in vedere aceste aspecte am intrebat un amic ce crede despre citatul la care meditez(cam pretentios spus)de ceva vreme si mi-a spus asa:
,,Domnul a zis, în limba aramaică, „Ferice de cei săraci în mîndrie, căci a lor este Împărăţia Cerurilor”.
Banuiesc ca pe acest forum sunt oameni mult mai priceputi decat subsemnatu care sa confirme sau nu cele scrise mai sus.
___________________________________

Sa revin>dupa ce am combinat toate aceste date am cautat un exemplu pentru a ilustra de ce cred ca eu ca acele cuvinte ale Mintuitorului sunt mai actuale ca oricand.Am ales un film(Avocatul Diavolului)si un actor genial(Al Pacino).Veti vedea mai jos 2 linkuri:

Cam asa ar arata pledoaria necuratului(convingatoare nu?)
http://www.youtube.com/watch?v=RGR4SFOimlk
Din pacate noi raspundes(des)cam asa
http://www.youtube.com/watch?v=Cv9zX...eature=related

Vanity is my favorite sin.Ar trebui sa meditam mai des,mai profund si cat mai sincer la vorbele Mantuitorului pt ca,multi dintre noi,cadem des in aceea capcana in care cazuse si tinarul avocat din film.Multi vor spune,,este fictiune".Yep dar asa cum spunea Denis de Rougemont(parca)>,,Cea mai mare smecherie a diavolului e sa ne convinga ca de fapt el
n-ar exista”.
O seara placuta

Necazurile sunt facute pentru a ne intari si curati,pentru a 'ne veni in fire'
Pe moment,poate ele ne pot duce catre deznadejde,catre dezamagire,si chiar ura fata de Dumnezeu.
Dar ,se misca ceva in sufletul nostru,sufletul e scos din vegetare,din amorteala,sufera,si doar prin haina suferintei,se intoarce smerit la Dumnezeu.
E o minune cum de fapt necazurile si incercarile duc de fapt la 'venirea in sine' a noastra,adeverind cuvantul ca fara suferinta si fara incercare,nu putem fi scosi din inertie.
Aceste necazuri ne arata ca,calea vietii nu e cea a placerii si a comoditatii,ci cea a pocaintei ,a chinului si luptei continue cu tine insuti.Si pentru un astfel de om,obisnuit in asprimea de sine,necazurile trebuie sa fie foarte mari ca sa il mai tulbure.

fara ironie intreb, dar de mult ma intereseaza cum i-a vb Domnul sf siluan? stii dc? ptr ca este visul meu sa vb Dzeu cu mine, daca o face eu oricum nu percep ...si stiu ca BUNUL DZEU vb dar n-am inteles niciodata cum? prin telepatie, face=to-face??? poate ma lumineaza si pe mine cineva

f adevarat spus si mi-a placut faza ca vanity is my favorite sin:))))) super film a fost asta

Dumnezeu poate vorbi prin vise, vedenii, oameni, imprejurari, dar cel mai frumos e cand iti vorbeste personal sau printr-un inger. Faptul ca Dumnezeu iti vorbeste nu inseamna ca esti sfant ci ca vrea sa-ti transmita ceva important. Nu ii vei vedea fata face-to-face, caci nu exista om care sa-L vada pe Dumnezeu si sa traiasca, atat de maret este. Insa ii vei auzi glasul, nu cu urechile fizice ci in duhul tau. Il vei recunoaste ca e El dupa anumite caracteristici, asa cum L-a recunoscut Sf Ilie in pustie . Dumnezeu nu era in foc, nici in furtuna, ci in susurul bland si subtire. Dar pentru a deosebi clar vocea Lui de alte voci iti trebuie exercitiu si viata traita cu El. Roaga-te sa te invete EL insusi cum sa deosebesti vocea Lui. In orice caz El intotdeauna te va indemna sa faci binele sau iti va spune lucruri care vor fi spre binele tau sau al altora. Te va incuraja fara sa te laude, te va mustra fara sa te darame, ci cu dragoste, te va informa asupra unor pericole ca sa te pazeasca , vocea Lui te va apropia mai mult de El si de sfintenia Lui.

Cunosc un tanar care , pe cand era in armata, a vrut sa se sinucida. Disperat de lipsa de sens a vietii sale, singur si fara vreo speranta, si-a pus pusca la gat si a vrut sa se omoare. In momentul acela in fata ochilor i-a aparut o scena :s-a vazut pe sine insusi inconjurat de familie, cu sotie si copii de mana, traind fericit. Aceasta l-a umplut de speranta si i-a dat putere sa traiasca. Acum e un tatic si un sot iubitor, are trei copilasi frumosi si o sotie binecuvantata , sta langa Dmnezeu si isi aminteste mereu cum Dumnezeu i-a salvat viata.

rectificare
 

De unde ai scos asta cu tinutul mintii in iad? Poate tine mintea ta in rai...

tine mintea la iad...
 

Aaa, am inteles, sorry, adica tine mintea la iad, adica gandeste-te la iad si nu deznadajdui. Traducerea ,, tine mintea ta in iad" nu pare a fi cea mai adecvata, cel putin asa mi se pare mie

a fost un norocos sa stii, dar sunt multi sinucigasi care nu au avut acest noroc din pacate:(

E bine sa ne straduim sa devenim nepatimitori.
Trebuie sa ne tinem strans de sfanta biserica si de sfintele Taine pentru a ne schimba.
Sa dorim cu tot sufletul sa ne schimbam si nu vom mai ajunge sa ne enervam ,sa ne smintim.
In nici un caz sa nu ne lepadam de credinta ,de Dumnezeu ci mai mult sa ne smerim si sa alergam la duhovnic. Asemenea momente de slabiciune cand ne maniem sunt un bun prilej sa ne smerim ,sa ne vedem starea de pacatosenie .

Acestea sunt judecatile lui Dumnezeu ,sa nu incercam sa le patrundem sensul.
De curand a murit o cunostinta cu un grav handicap care timp de 50 de ani s-a chinuit atat ea cat si familia .
Am incercat sa patrund sensul vietii acestei fiinte ,de ce s-a chinuit atat ,mai ales ca in ultimii ani a fost si paralizata.Dar cu mintea treaza ,constienta.
Mi-am dat seama ca nu are rost ,mintea mea e mult prea limitata.

Liberul arbitru e pt toata lumea...
 

... nu numai pt familiile model! Daca o familie dezbinata vrea sa aiba copii Bunul Dumnezeu
le ofera sansa asta ; unele familii chiar se armonizeaza dupa parima nastere!

ai vazut in Biserica sunt unii copii zambaretzi, cumintzi, linistitzi ,asculta slujba atat de senini si altii care urla din orice de-ti vine s-o iei la fuga! Primii DATORITA iar ceilalti DIN CAUZA parintzilor! Parintzii copiilor cumintzi au respectat randuielile bisericesti in cele 9 luni de sarcina , au fost calmi , veseli , tolerantzi, si mai ales s-au abtinut de la poftele carnale
iar parintzii celor obraznici s-au certat , au avut tensiuni in familie , au fost violentzi , si mai ales au fost necontrolatzi si patimashi in intimitate!!! Copilul inregistreaza FIDEL orice stare sufleteasca a mamei...e mama obsedata sexual , ei asa iese si copilul, e tata betziv iese si copilul cu aplecare catre alcool! ...bineinteles ca la fel de importantzi in consolidarea personalitatii copilului sunt si primii "7 ani de acasa" ce vede la parintzi aia face ,caci creierashul lui e ca un burete - absoarbe tot! e mult spus...
Apoi noi caram in spate inca de la nastere pacatele strabunilor pana la a 4a generatie si bineinteles bagajul genetic pana la a 4a generatie ...Parintele Cleopa o spune mai frumos si mai detaliat!
si de obicei cand iese copilul cu dizabilitati, Dumnezeu ii pedepseste in principal pe parintzi!
sa nu-ti faci griji pt copil , el are un loc asigurat in Rai pt ce patimeste aici pe pamant!
stai linistita zoridezi , toti am avut momente de ratacire si mai ales deznadejde , esentialul e sa nu ne lepadam niciodata de Credintza Adevarata (care e NUMAI UNA!) si sa ne intoarcem la rugaciunea aceea asiduua!
Doamne Ajuta !

Eu uneori imi pierd nadejdea din cauza lipsurilor materiale

Si eu imi pierd uneori nadejdea din cauza acestor lipsuri.Insa sa ne gandim putin.Aceasta pierdere a nadejdii se datoreaza putinii noastre credinte.Daca problemele materiale ar fi rezolvate,poate,datorita putinei credinte am cadea in alte pacate,cum cel mai probabil ar fi indiferenta.
Se poate vedea in occident,unde problemele materiale sunt rezolvate,cum s-a pierdut credinta ,iar la popoarele care sufera mai mult,credinta a ramas vie.
Sa incercam sa ne intarim credinta,pentru ca in lume necazuri vom avea...

Nu ma refeream la niste ispite "micute", ci la acele ispite/incercari care ne dau toata viata peste cap si vin gramada, gramada, de parca nu se mai termina. E normal ca un om sa mai aiba greutati in viata, insa atunci cand ii merg toate prost si tin ani de zile mergand din ce in ce mai rau, cu toate ca are o legatura stransa cu biserica, ce poate sa insemne? Ca Dumnezeu predestineaza? Nu Dumnezeu e Cel care creeaza "vase" de cinste si de "necinste"?
De ce unii ajung atei si Dumnezeu nu le da o minune ca sa creada??? Nu e sufletul omului mai important decat un univers intreg?

Multumesc pentru sfat! M-au emotionat foarte tare pasajele, tin minte ca odata cand eram mica, mama mi-a spus ca ea nu mai crede ca exista Dumnezeu, caci e prea multa suferinta in lume. De asta plangeam incontinuu, pentru mine Dumnezeu e mai important si decat viata mea, nu vreau sa renunt la El din cauza pacatelor mele. De ce m-a facut Dumnezeu asa de rea :(

A fi credincios nu inseamna neparat ca trebuie sa iti mearga bine, eu am inteles asta destul de tarziu. Prin unele locuri din lume, faptul ca nu iti merge bine dupa ce ai primit "credinta" e semn ca e ceva in neregula cu tine, nu lasi pe Domnul "sa lucreze", nu ai "abandonat viata de pacat" si altele de gen.

In realitate lucrurile stau altfel, Mantuitorul Cristos a desfiintat fara drept de apel credinta prosperitatii, in care toate merg bine, aratand foarte clar ca intre cel care crede si cel care nu crede nu trebuie sa existe diferente la acest nivel.

Mantuitorul Insusi a demonstrat in nenumarate randuri ca desi ar fi putut sa traiasca asemenea unui bogat, a ales sa duca o viata de om simplu muncitor.

Zoridezi dupa ploaie vine si soarele ,sa nu disperam.
Totul e sa respectam poruncile si sa facem fapte bune ,sa nu ne departam de Dumnezeu.
Nu a zis Hristos :"Veniti cei obositi si impovarati ,ca va voi odihni pe voi"?
Multe ,foarte multe necazuri din viata de zi cu zi sunt din cauza noastra.

Asa este ,credinta nu iti asigura prosperitate ,dar Dumnezeu nu ne lasa la greu ,caci a spus "Cautati imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate se vor adauga voua"
Sa nu uitam ca dreptul Iov a avut de toate ,dar pentru darnicia lui.
Poate unii nu sunt bogati ,credinciosi fiind , pentru ca nu le este de folos ,sau mai mult s-ar pierde .
Pe de alta parte ,imi amintesc de primul psalm unde zice "Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor" si " toate cate va face va spori"(am citat din memorie)
Poate ca Zoridezi are alte necazuri ,nu neaparat materiale.

Prin Sfantul Botez cred ca sansele pentru toti cei botezati sunt egale,insa mai avem in noi unele lucruri mostenite cu care trebuie sa luptam.Nu am fost creati rai,insa devenim asa prin comportamentul nostru.Ca sa redevenim buni,trebuie sa facem sacrificii,sa ne sacrificam placerile noastre zilnice.
Toate cartile care arata urcusul catre Dumnezeu incep cu aceasta: primul pas spre Dumnezeu se face prin indepartarea de lume.

Cred ca te referi la lepadarea de lume in suflet ,sa nu ne gandim la cele lumesti.
Parintele Cleopa spunea ca pentru unii atunci cand se roaga mintea le este un iarmaroc ,le este gandul la cele lumesti.
Nu putem sa ne izolam de lume ,cel mult putem sa nu socializam.
Sa nu uitam ca viata in lume cu ispitele ei ne poate ajuta sa vedem in ce fel am sporit in credinta.

Nu te-a facut Dumnezeu rea, noi suntem rai din cauza firii pacatoase mostenite de la Adam. Insa Dumnezeu stie cum suntem si tocmai de aceea L-a trimis pe fiul Sau ca sa impace lumea cu Sine. El stie ca e pe primul loc in viata ta si te lupti din rasputeri cu pacatul care se tine dupa tine cautand sa te biruiasca. Si stie ca nu te lasi infranta. Toata aceasta lupa a ta este scrisa undeva sus intr-o carte si intr-o zi vei primi o rasplata pentru ea.

Nu mai deznadajdui si nu mai asculta voca celui viclean care vin e sa-ti spune intruna ca esti rea si pacatoasa . Toate aceste incercari vor fi o cununa pentru noi in ziua cea mare a judecatii, daca vom trece prin ele fara sa ne pierdem credinta. Cu cat incercarea e mai mare cu atat mai mare e rasplata noastra si ceea ce nu te doboara te face mai puternic.

Cineva zicea odata ca unui crestin nu i se poate intampla nimic rau. E ca un Hopa-Mitica, intotdeauna cade in picioare. Daca-l arunci pe un crestin in apa iese cu un peste in gura. Crestinului nu i se poate intampla nimic rau in esenta, din orice lucru poate scoate ceva bun
.
"Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui"

Dorina, ma refeream ca sunt rea in privinta caracterului. Sunt o fire impulsiva si mi-e greu sa-mi stapanesc nervii, mai ales cand altii ma calca intentionat pe bombeu ! Sunt manioasa, pentru ca imi place dreptatea, dar eu insami nu sunt dreapta judecand pe altul... dar ce sa fac daca asta e firea mea?
Ai analizat vreodata comportamentul copilasilor de pana in 7 ani? ai vazut ca fiecare are cate un caracter diferit? Unii sunt mai energici, altii mai timizi, altii mai obraznici, etc. De ce unii pot trece peste greutati mai usor, iar altii mai greu? Voi spuneti ca toti suntem la fel, dar nu e chiar asa.

Oricum va multumesc pentru sfaturi, am sa tin cont de ele. Deocamdata sunt intr-o perioada foarte confuza, primesc lovituri din toate partile. Dar poate ca Dumnezeu nu m-a parasit de tot...

Si ma iertati daca v-am smintit.

Zoridezi, si mie imi place dreptatea, este un lucru dupa care tanjesc. Cand sunt in preajma unor oameni degradati in comportamentul lor, greu ma abtin sa nu ii 'trag de ureche'. Cel putin le dau o privire urata.

Inainte sa judeci pe cineva, cerceteaza-ti sufletul si asigura-te ca tu insuti nu comiti acel pacat (pentru care vrei sa judeci). Spre exemplu, daca tu atentionezi pe cineva: "Nu te mai imbraca in felul acesta ca arati ca o [ceva], sau nu mai injura ca parca ai fi tigan", asigura-te sa nu ti se potriveasca si tie cuvintele tale de judecata.

Problema nu mai este "Sa judec sau sa nu judec". Daca vezi un om ca savarseste un pacat grav, sau ca se degenereaza intr-un hal josnic, fuga repede si trezeste-l la realitate ca sa nu il mai comita. In cazuri de genul acesta ar fi pacat sa taci, caci le prelungesti tarasul mizer.

Asadar, ai grija cand judeci, ca nu cumva sa faci dintr-un pacatos unul si mai mare. Dar atunci cand pacatuieste cu voie si in mod nesimtit, atunci aceea nu se mai numeste judecata, ci dreptate.

Anita, la mine ploua incontinuu de cativa ani si merge din ce in ce mai rau. Singurul lucru care imi mai mentine credinta in viata este o minune de care am avut parte in copilarie. Ca ma tot intreba un ateu pe aici, ce dovada concreta am eu ca exista Dumnezeu. Ca de exemplu, eu am dovada ca este posibil sa invingi legile gravitatiei. Cum?? Uite asa bine. Sa-mi explice si mie un ateu cum e posibil ca un om sa se ridice de la pamant! Si daca un om poate 'zbura' si trece prin pereti, ce e stiinta, nu nebunie inaintea lui Dumnezeu?
Sunt muuuulte lucruri pe care nu le stim noi.....

Exista intr-o rugaciune inchinata Maicii Domnului indemnul :Ajuta-ma Tu, Maica Domnului...cu aproximatie- nu-i lasa pe oameni sa ma ajute- deci sa ne lasam in grija Maicii Domnului, Ea sigur ne va ajuta . Nu mai luati in seama loviturile oamenilor, ele vin din nestiinta, din obisnuinta din invidie, sau uneori din rautate chiar.

Stiu ca gresesc judecand. Mi-am spus de o mie de ori sa nu mai judec, sa nu ma mai supar, sa imi iubesc aproapele. Am tinut o perioada in mine, pana am plesnit ! Oare fiind agresati mereu de catre ceilalti si tinand asa in noi, nu ne putem imbolnavi?

Cand am spus de judecata, ma refeream la cei care ne agreseaza verbal sau chiar fizic. Nu sa-i reprosezi cuiva cum e imbracat sau alte chitibusuri. Ci atunci cand cineva iti tulbura linistea sufleteasca (intentionat si in mod repetat), iar tu, -pe principiul "iubeste-ti aproapele"- te inchistezi in tine, dar nu simti nici o simpatie pentru persoana respectiva, ci mai mult repulsie si dispret. Cum sa simti iubire pentru un om care iti distruge viata si pe care nu-l poti ocoli?

Eu n-am liniste in casa. Vreau LINISTE. Atata cer si eu de la Dumnezeu: LINISTE. Dar ma aude oare?

Nu multi au ajuns la aceasta treapta duhovniceasca, de a iubi pe toata lumea.

Despre acest lucru este scris intr-o maniera foarte impresionanta in "Marturii din mlastina disperarii" de Dumitru Bordeianu, unde dupa ce au fost torturati, batuti si infometati anii de zile, credinciosii din inchisori si-au dat seama, fiind in preajma acelor oameni rai atata vreme, ca omul, singur, nu poate da nastere unor fapte rele.

Ai au inteles in acel moment ca nu oamenii ii tortura pe ei, ci ei erau doar niste marionete vlaguite ale satanei, care nu au avut puterea, vointa sau intelepciunea sa se opuna vrajmasului nevazut.

Asadar, sa tinem minte ca toate gandurile rele sunt trimise de vrajmas si ca pentru a ajunge la stadiul in care sa iti iubesti aproapele ... trebuie munca multa. Toti oamenii sunt pacatosi, noi nu suntem in stare sa stam un minut fara sa pacatuim (vezi: parintele Cleopa), insa nu asta e important. Important este sa incercam noi insine cat mai mult sa tinem aceste ispite sub control.

Sa ignori orice stradanie a oamenilor impotriva ta. Te injura, te scuipa, iti insulta familia, te bat, te umilesc, te batjocoresc ... intorci celalalt obraz.
Dar daca iti ataca credinta Ortodoxa sau isi bat joc/hulesc pe Domnul sau pe Sfinti, sa le raspunzi pe masura, sa te scoli si sa iti aperi dreapta credinta, fie doar si cu cuvantul.

Sa nu cumva sa stai muta daca iti este atacata credinta in tara ta ortodoxa de compatrioti romani! In zilele de astazi noi formam o comunitate crestina de rezistenta. Nu-i mai putem birui pe vrajmasi, caci s-au inmultit peste masura, dar putem sa depunem efort si sa staruim sa aparam Ortodoxia.

Sa nu ramanem muti deci, cand cei din jur hulesc cu nesimtire toate cele sfinte. Probabil ca m-am abatut iar de la subiect.

Daca te ataca verbal sau fizic din pricina trufiei lor, da-le macar un sfat: "Vedeti sa nu orbiti de tot din cauza mandriei voastre." Incearca celor orbi de mandrie sa le prescrii o pereche de ochelari duhovnicesti pe masura, nici prea slabi sa nu-si faca efectul, nici prea tari sa-i abati si mai mult de la calea cea dreapta.

Zori de zi, intr-o zi o sa apara soarele si in casa ta, totul este sa ai rabdare, rabdare, rabdare si nu uita cuvintele Sf. Ap. Pavel :Credinta , Nadejdea si Dragostea, dar dintre toate, cea mai mare este Dragostea. Repet cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc- "Iubiti mult, iubiti frumos, iubiti rana si pe cel ce v-a facut rana". Pacea , linistea , voiosia de la noi trebuie sa porneasca si se va intoarce inzecit... este doar o chestiune de timp.Vei vedea...