Nelamuriri
 

Eu am avut credinta in Dumnezeu si ma rugam mereu dar daca am vazut ca Dumnezeu nu prea imi raspunde la rugaciuni si am incetat sa ma mai rog,adica nu prea mai vad sensul,doar sper ca ma va ajuta si ma amagesc in continuare.Asa mai bine ma obisnuiesc cu realitatea sa nu mai fiu ranita de fiecare data cand realizez ca sperantele mele au fost desarte.Acum nu neg existenta luii Dumnezeu dar am impresia ca pe mine nu vrea sa ma ajute.Si stau si ma intreb de ce,stiu ca ma vede si acum,imi vede suferintele dar de ce le ingaduie?Si cunosc oameni foarte rai la suflet dar care sunt foarte fericiti si stau si ma intreb cum se poate.Pe mine m-a incercat viatza greu,si am reusit sa merg mai departe prin optimism...,insa niciodata nu mi se gaseau solutii problemei,dar ma ridicam prin optimism..sperand ca poate Dumnezeu ma va ajuta.Si de fiecare data cand credeam ca Dumnezeu in sfarsit ma ajuta,mereu lurucurile pe care le consideram venite de la El la scurt timp aveau sa imi provoace lovituri si mai puternice in viatza.Si mai am o nelamurire,daca noi platim aici pe pamant pt pacatele noastre prin necazuri,de ce mai platim si dupa moarte?Sau..daca suntem egali in fata lui de ce unii sunt incercati mai mult si altii mai putin?
Si...eu nu iubesc viatza.Oare ma pedepseste pentru asta?Tare as vrea ca Dumnezeu sa faca sa imi vina sfarsitul cat mai repede.tare as vrea sa ingaduie sa ma ia de pe pamant.. oricat as incerca nu pot iubi viata..ddica ce pot iubi la viatza cand tot ce vad sunt numai divorturi,certuri,oameni cu sange rece,parsivi..si stiti si voi cate si mai cate rele sunt pe lume.Stau si ma gandesc de ce nu e posibil sa fie pace,oamenii sa se iubeasca intre ei...

Dragoste, nadejde, credinta!
 

"Higina", scuza-mi indiscretia, cati ani ai?

Multi am fost incercati cu astfel de ganduri, viata nu este usoara pentru niciun om onest, cu bun simt si sensibil la problemele semenilor. Dumnezeu ne asculta pe toti, nu deznadajdui, insa rabdarea este una din incercarile la care ne supune. Credinta si dragostea catre Domnul ne dau o putere incredibila!

Domnul sa te ocroteasca!

Hristos a Inviat!

Sunt foarte multe de spus referitor la nelinistile tale. Dar, inainte de toate as vrea sa te rog sa ne spui de unde esti si daca ai duhovnic.

Doamne-ajuta!

Draga mea,
 

Nu exista rugaciune adresata lui Dumnezeu care sa ramana neascultata!!! E adevarat ca unele cereri ale noastre pot fi neimplinite si sa fim intristati, dar judecatile lui Dumnezeu sunt diferite de cele ale oamenilor. Fiecare om are o cruce in viata si nimeni nu o are mai grea decat o poate duce. Cand Dumnezeu ne incearca rabdarea si credinta prin necazuri e semn ca nu a uitat de noi si ne iubeste!
Sunt oameni care aparent sunt fericiti, nu au necazuri dar daca Dumnezeu le raspalteste faptele bune pe pamant? Tu ce ai prefera sa suferi aici sau dincolo?

Din cate am citit tu nu ai rabdare ca Dumnezeu sa faca ceea ce trebuie in privinta ta, tu vrei imediat dar pot trece ani intregi de zile..., daca pici in deznadejde si te razvratesti nu castigi nimic ci poate chiar pierzi si putinul care il dobandisei ca apropiere fata de Dumnezeu.
Deznadejdea e lipsa credintei!
Nu trebuie ca rugaciunea pe care o faci sa fie ca un contract cu Dumnezeu, sa nu fie un santaj ci un semn de iubire a lui Dumnezeu, o lasare in voia Lui si vei vedea rezultatele! Rugaciunea sa fie din toata inima!
Domnul si Maica Domnului sa te ocroteasca si in toate zilele sa te miluiasca!

Pana la urma care e nemultumirea mai exact?

Problemele personale sau raul din jur, care nu are neaparat legatura cu tine?

Cum te afecteaza el direct? Ar fi mai bine daca ai vorbi la obiect pentru ca este vorba totusi de un caz particular..

Nu pune la indoiala ajutorul pe care Dumnezeu sigur ti-l va trimite. Ai rabdare, continua sa te rogi, insoteste rugaciunea de fapte bune, frumoase si asteapta. Cand nu te gandesti, atunci vine ajutorul. Dumnezeu lucreaza prin oameni. Iti vorbesc din experienta. Intradevar Dumnezeu ajuta, dar nu trebuie sa-i fortam mana.Ai incredere. Ajutorul lui este minunat.Continua sa ai speranta de nezdruncinat!Si mai ales , ai credinta. Ia si preotul alaturi sa se roage, dar nu-l asa singur la rugaciune: roaga-te acasa si in gand oriunde te-ai afla.

Uneori ma cuprinde tristetea cand vad pe cate cineva care vine pentru foarte scurt timp, isi spune naduful, vrea un sfat sau incurajare, dar dispare fara urma si nimeni nu poate sa-i mai spuna o vorba de duh... Cu toate astea, chiar daca si cu tine se va intampla la fel, datoria noastra este sa te tratam cu aceeasi ingaduinta si rabdare si sa-ti spunem ceea ce ne-ar placea noua sa ni se spuna daca am fi in locul tau.
Dupa cate inteleg eu, tu esti cam la inceputul drumului si intampini multe probleme, doar-doar sa cazi in deznadejde si sa renunti. Stiu ca iti trebuie multa rabdare si perseverenta ca sa depasesti influentele raului si cand sa vezi in toate un real ajutor. In primul rand ai mare grija unde gresesti: nu ura viata, pentru ca nu de asta ne este data! A ura viata inseamna a ura pe Dumnezeu. Accepta toate cu liniste si bucurie si nu-i mai judeca pe cei care ti se pare ca o duc mult mai bine. Sa nu fii in locul lor cand le-o veni randul sa plateasca!
Daca te vei apropia cu sufletul curat de biserica si te vei ruga asa cum simti tu, fara sa te mai raportezi la ceilalti (nici prin merite, nici prin acuze) vei fi uimita de schimbarile care vor avea loc. Altfel vei bate pasul pe loc, din pacate!
Dumnezeu sa te lumineze si sa te invredniceasca cu gandurile cele bune!

Sunt afectata de ambele.Deznadezdea ca nu voi gasi raspuns la problemele mele este amplificata practic de faptul ca vad mult rau in lume.Nu se schimba nimic in bine si mergem din rau in mai rau.Neavand nici un raspuns de la Dumnezeu,pic in depresie.Admir persoanele care desi a trecut o lunga perioada de timp de cand se roaga pentru implinirea unui fapt inca mai spera ca se va implini.M-am rugat pentru un anumit lucru a carei neimplinire ma facea sa sufar in permanenta si mereu speram si ma rugam la Dumnezeu ..si dupa un an de rugaciuni am realizat ca toate sperantele mele au fost in zadar si ca nu se mai poate face nimic pentru implinirea dorintei.Si inca o intrebare.Voi va rugati pentru pace in lume?Eu ma rugam,dar acum chiar daca mai mentionez in treacat prin rugaciune sa fie pace in lume nu mai am speranta ca o sa fie pace vreodata.Unele lucruri chiar sunt imposibil de implinit..asta am realizat de-a lungul timpului,nu conteaza cata credinta ai.

Multumesc foarte mult pentru raspuns!Dar dupa ce criterii primim crucea?Adica nu ar trebui sa fim toti egali?ar reiesi ca Dumnezeu ii face pe unii mai puternici pentru a putea rezista la mai multe suferinte.dar intrebarea mea este de ce?nu ar trebui sa fim toti egali?Dumnezeu sa te binecuvanteze.

Doamne miluieste!
 

Dumnezeu ne daruieste ce este de folos sufletului spre mantuire.

Tu sa te rogi pentru mantuirea sufletului tau. Pentru pace in lume sa-i lasam pe calugarii intariti in cele duhovnicesti sa se roage.
Sa nu ne rugam Domnului asemenea copilului rasfatat care bate din picior in fata parintilor ca vrea una sau alta. Dumnezeu ne da mereu ce ne este de folos. Iar tacerea LUI vine din dragoste, nu din mustrare.

Nu deznadajdui! Roaga-te simplu, fara sa ceri altceva decat "faca-se voia TA!"

Nu pot fi foarte activa decat maxim odata pe zi pe acest site deoarece am un program incarcat si nu pot sta pe net.Eu nu ii judec pe cei ce o duc bine si nici nu le vreau raul,oricat de cu inima de gheatza ar putea fi o persoana nu i-as putea dori raul ci as vrea sa se indrepte,insa ma gandesc de ce sistemul asta.Cum spunea si o persoana mai sus,de ce cu cat esti mai sensibil la problemele celor din jur,cu cat incerci sa fi om bun suferi mai mult decat ai suferi daca nu ti-ar pasa de nimic,daca ai avea inima rece.Si un exemplu conceret ar fi..sa luam o situatie ipotetica in care femeia este inselata de sot.In cazul acesta sotia este una devotata dar sotul o raneste,o inseala si o paraseste.Femeia ramane cu inima franta,trista pentru o perioada lunga de timp,insa barbatul,cel care nu ii pasa de cuvantul lui Dumnezeu traieste in continuare fericit.Si acum intrebarea mea vine,cum de este posibil ca sa se intample una ca asta cand Dumnezeu promite ca daca avem incredere si mergem pe calea lui ne fereste de necaz?Am dat acel exemplu pentru a fi inteleasa mai bine.Si multumesc pentru faptul ca ti-a pasat si mi-ai dat un raspuns.O zi buna,Dumnezeu sa te binecuvanteze.

Incercati sa va concentrati asupra raului care va afecteaza in mod direct, in special deciziile personale.

Poate ne spuneti si noua care este acel lucru pentru care va rugati.
Va este cu adevarat util?
Sunteti sigura ca Dumnezeu nu are poate alte planuri mai bune pentru dvs.?
Un an nu vi se pare cam putin?

Stiu pe cineva care spunea ca s-a rugat 7 ani ca Dumnezeu sa-i dea un copil.
Ce s-ar fi intamplat daca dupa primul an ar fi cazut in deznadejde?

E bine si frumos sa va rugati pentru pacea lumii. Si Biserica se roga, la fiecare Sfanta Liturghie.
Asta nu inseamna ca peste noapte toate razboaiele dintre oameni vor inceta - asta se va intampla abia dupa a doua venire.

Dar s-ar putea ca anumite lucruri rele sa fie mai putin rele decat daca nu s-ar ruga nimeni.

Pe ce anume va bazati atunci cand afirmati asta?
Adica sunteti perfect convinsa ca ati experimentat o credinta atat de mare si puternica incat sa faceti astfel de afirmatii?

Nu prea am auzit cazuri in care femeia sa ia un barbat bun si credincios si peste noapte el sa devina indiferent fata de cuvantul lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu te poate feri de consecintele propriilor alegeri mai ales cand ti-a spus ca anumite cai nu sunt chiar asa bune.

N-am prea inteles cat de "ipotetica" este situatia, fiindca tu pari sa vorbesti de un caz real. Variantele sunt de "X" luate cate "n". Oricum raspunsul este unul singur: intelepciunea Lui Dumnezeu nu trebuie luata nici matematic, nici judecata dupa logica noastra. Daca vrem sa folosim logica, privim in constiinta noastra si vom gasi toate explicatiile de care avem nevoie; cu conditia ca fim corecti. Sau... daca ni se pare ca nu gasim explicatia pentru ce ni se intampla, cu siguranta, nu peste mult timp, vom intelege. Te-ai gandit vreodata ca poate Dumnezeu vrea ceva de la tine? Te-ai gandit vreodata ca poate ai intrat fara sa-ti dai seama intr-o selectie a celor care trebuie sa ajunga de-a dreapta Tatalui (ceea ce te obliga, nu te umple de mandrie...)? Nimic pe lume nu-i intamplator si in fond totul are o explicartie; depinde ce ne determina s-o cautam. Tu esti un "aluat" bun, fara indoiala, dar trebuie sa te studiezi mai atent si sa te ostenesti mai mult in "dialogul" cu Dumnezeu. Deocamdata la tine nu-i decat un "monolog" si acela destul de carcotas. Cand vei primi raspuns la fiecare gand al tau, vei vedea ce simplu pare totul. Mai incearca!

Nu stiu daca se pot numi " nelamuriri ", sau doar aspecte naturale ale vietii si ale fiintei noastre in relatie cu aceasta. Suntem, mai mult sau mai putin asemenea cu cei pe care-i iubim si cu cei pe care-i detestam, scapam din vedere acest lucru, ori ne trezim dezamagiti de unii sau, mai degraba, de perceptia proprie asupra acestora. Totul pare o iluzie, daca este sa ne axam pe un obiectivism capabil sa asimileze si pro si contra lucrurilor interioare in relatie cu cele inconjuratoare.
Necredinta fata de lucrurile ce am sperat sa se desfasoare altfel, consider ca nu reprezinta decat o necredinta fata de sine, sunt trasaturi echivalente si inseparabile, din punctul meu de vedere .
Intr-o lume in care totul capata forme atat de relative, in care principiile se adapteaza dupa o latura a individualitatii, in care intelesurile diferite capata forme din ce in ce mai proprii, tind sa cred ca dezamagirea nu poate fi decat un lant de evenimente intre sine si exterior . Desi credem adesea ca noi nu suntem cei care initiem rautatea, ignoranta ne copleseste mai mult decat tendinta de-a face rau si astfel devenim partasi mai aprigi ai acestui rau generat subtil si sigur.
Increderea in sine si veridicitatea experientelor, educatia si trasaturile native ne masoara gradul de supunere fata de ceilalti, dar si de manipulare cu care incercam sa-i abordam si sa-i tratam, echilibrul dintre acestea reprezinta tocmai echilibrul propriilor trairi.
Tocmai am facut astazi un amplu eseu despre placerea in viziunea lui Tudor Arghezi, o placere pe care o cauta , nu in lucrurile mici si trecatoare, ci intr-un tot natural si universal din care, inteles si rationat asa cum trebuie, nu ai cum sa nu-i sustragi placerea din fiecare eveniment intampinat, mai ales din cele aparent nesemnificative. Poetul, ingnorand in mod voit perceptia asupra adevarului si al erorii, considera fundamental sa vedem in nou, in Universul care se perpetueaza prin fiinta intr-un permanent nou, intr-o descoperire zilnica fantastica a vietii din care sa sustragem in mod constient placerea de-a simti, vedea si cugeta toate acestea. Deci, placerea tine, mai degraba de sine, de cat sunt eu capabila sa inteleg in jur, sa infaptuiesc in jur, sa simt in masura in care pot pricepe toate acestea. Sa nu mai ignoram lucrurile simple alergand si visand spre himere, fiindca nici nu ne imaginam cate legaturi deosebite fac acestea intre sentimentele si lucrurile din fiecare zi.
Nu este nici o nelamurire, ci doar o stare pe care ti-o contabilizezi cum crezi tu mai bine, bucurandu-te ulterior de roadele acestui calcul inevitabil.

Sa stii ca este o categorie de oameni ,cu care si eu am avut contact,carora nu le place viata.
Si eu am fost dezamagit de multe ori pentru ca Dumnezeu nu mi-a ascultat cererile,si nu mi-a rezolvat unele din problemele mele.Insa eu cred ca lipsa de rugaciune,de care si eu sunt atins,se datoreaza firii noastre slabe ,fire care a slabit si datorita vremurilor de acum,cand credinta e din ce in ce mai putina.
Nu stiu ce e de facut,multi se pricep sa dea sfaturi,dar ei insisi au aceleasi probleme,mai mici sau mai mari.
Deci nu de sfaturi ai nevoie,cat de impartasirea in comun a durerii si ispitelor prin care treci.

In ce priveste pacea in lume,iarasi rugaciunea nu este in zadar,pentru ca fara rugaciune lumea s-ar fi sfarsit de mult.Dar nu este o pace desavarsita,pentru ca multi oameni continua in rautatea lor.Pacea desavarsita va fi dupa moarte,si acolo nu va mai fi nedreptate.

Insa viata ,pe care tu o negi,este o trecere de aici dincolo.In cer va fi vesnica si mereu linistita,in pace si armonie,dar ca rezultat al eforturilor depuse acum.
Daca vom putea trai cu mintea mai mult la cer decat pe pamant,vom capata o parte din linistea de atunci si acum,si nu vom mai fi tulburati de ceea ce se intampla in jurul nostru.

Nu, nu suntem egali intr-o singura privinta si anume cea a credintei. Daca ai credinta ai si nadejde si dragoste! Iar daca Dumnezeu vrea sa te tina aproape prin incercari si necazuri inseamna ca ai ceva bun care nu ar trebui pierdut. Si apoi fii incredintata ca tot ce ingaduie Dumnezeu sa ni se intample este spre mantuirea noastra. Uneori ne e greu sa intelegem dar nu pierdem nimic daca incercam sa ne lasam in voia Lui.
Nu reiese faptul ca Dumnezeu e nedrept,fiecaruia rasplateste in functie de faptele sale si daca esti incercata si indurerata sa stii ca Dumnezeu e langa tine Noi suntem cei care uitam de Dumnezeu, nu Dumnezeu! Noi suntem cei care Il tradam facand "pact" cu diavolul si apoi normal ca vine si urmarea tradarilor: suferinta, care este urmarea faptelor noastre!
Draga mea, mama Fericitului Augustin 18 ani s-a rugat Lui Dumnezeu pentru intoarcerea fiului ei la credinta! Sa avem rabdare si incredere in Dumnezeu caci nu face nimic impotriva noastra si chiar de nu intelegi acum cu siguranta mai tarziu iti vei da seama si Ii vei fi recunoscatoare.
Pace si bucurii!
HRISTOS A INVIAT!

Nu,nu am mentionat cum ca barbatul era credincios ci tocmai am vrut sa scot in evidenta faptul ca el nu era credincios,dar stiti cum se spune,dargostea e oarba,femeia se indragosteste de acest necredincios care aparent isi arata o alta fatza,iar dupa sufera.Intrebarea mea era de ce oare nu a ferit-o Dumnezeu de contactul cu el in trecut.

Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cutie de sticla ci vrea ca noi sa crestem si sa invatam sa ne exersam libertatea, avand ca si criteriu invatatura Lui.
In acest fel se aleg oamenii si cresc, cei buni in cele bune, cei rai in cele rele.

Eu cred ca Dumnezeu i-a dat totusi semne ca nu e o alegere buna, dar ea a preferat sa le ignore.

In primul rand i-a dat minte, daca ea era credincioasa si totusi a neglijat sfaturile ratiunii si criteriul credintei si s-a condus doar dupa inselatoare sentimente, poate fi Dumnezeu invinovatit pentru asta?

Oare sa nu fi stiut ca bunatatea omului fara Dumnezeu este inselatoare si ca fara Dumnezeu omul nu face fatza onorabil greutatilor si ispitelor vietii?

Macar daca s-ar fi rugat fierbinte inainte, "Doamne, faca-se voia ta, daca nu e de mine nu-l iau".

Dar de obicei o femeie in situatia asta se gandeste: "Asta e cel mai cel mai, altul mai bun nu gasesc, sa fac tot ce pot sa nu-mi scape..", "o sa-l schimb cu timpul", "nu conteaza ca nu e credincios, e de treaba, mai bun ca altii care cica sunt credinciosi" etc.

Asta nu ca barbatii ar fi feriti de greseala asta desi cica ei gandesc mai mult cu mintea si mai putin cu inima..

Iti dau dreptate,ar trebui sa ma ostenesc mai mult in legatura cu "dialogul" cu Dumnezeu,momentan sunt la faza de monolog carcotas.Dar nu cred ca o sa pot trece la "dialog"cel putin nu cat de curand pana nu gasesc raspunsuri la intrebari.Si asta ma intristeaza,ma sperie.Si spuneai mai sus ca poate am intrat in vreo selectie a celor ce trebuie sa ajunga de-a dreapta lui,imediat ce am citit aceasta mi-a mai aparut o intrebare si anume"Dar de ce spus a celor care trebuie?Nu ar trebui sa ajungem toti acolo?(eu personal asta as vrea).AA..si referitor la lucrurile imposibile pe care o alta persoana de pe forum mi-a cerut sa exemplific unul,,sa vin cu argumente.Pai un lucru imposibil dupa cum putem vedea ar fi sa ajungem toti in rai.Sa recunoastem ca ne-am minti singuri daca am crede ca acest lucru va fi posibil tinand cont de realitate.

Cred ca esti persoana care mi-a inteles cel mai bine mesajul pana acum.Si da,practic sa fiu cu mintea mai mult in cer dar uneori unele lucruri ma zdruncina incat "cobor" trista pe pamant imi pierd nadejdea,imi iau doza de pesimism.Dar chiar daca am zis ca nu imi place viatza sa nu va imaginati ca sunt o persoana incruntata si permanent revoltata.Nu,chiar zambesc mai mereu,nu as putea sa vorbesc cu o persoana privid-o cu tristete deoarece i-as transmite si respectivei starea mea si nu asta imi propun.Daca m-ati vedea pe strada ati spune ca sunt o persoana in permanenta fericita,tinand cont si de vestimentatie ori expresia fetzei.Dar sa stiti ca in seara asta am gasit raspunsul la un lucru si anume,aspir foarte tare spre absolut.As vrea sa fie pace,iubire,sa fie totul ca in povesti.Deci trebuie sa imi limitez oarecum gandurile ,pe pamant acest lucru oricum nu va putea fi posibil.Poate mi se va indeplini dorinta dupa moarte,poate...depinde de faptele mele pana atunci.

Neliniştile tale sunt fireşti.Pare nefiresc să te tot rogi şi în loc de împliniri să tot ai necazuri peste necazuri şi acestea să nu ia sfârşit niciodată.
Te-ai rugat şi te cred,toţi ne rugăm dar oare cele pe care le-ai cerut sunt necesare pentru mântuire? În rugăciunea împărătească "Tatăl nostru" se spune facă-se voia Ta! şi nu: fă Doamne voia mea!
Noi asta cerem mereu ca Dumnezeu să facă voia noastră şi atât de rar mulţumim pentu toate câte ne dă nouă!

Degeaba facem presupuneri daca nu suntem in aceasta situatie.Intotdeauna ne este mai usor sa vorbim despre cum am fi procedat noi atunci cand nu suntem in situatia respectiva.Dar nu te-ai gandit si la cazul in care repectiva crede ca asta e voia lui Dumnezeu,nu ti s-a intamplat niciodata sa iti apara in viatza ceva de care sa te bucuri la un moment dat,sa crezi ca este o binecuvantare,sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru aceasta iar dupa sa realizezi ca acel lucru nu a fost chiar o binecuvantare?Mie personal,da.Stiu ca Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cusca,dar oare nu noi ne rugam sa ne fereasca de cele rele?Asta e intrebarea,de ce uneori cand imploram sa fim feriti de rele nu le putem ocoli totusi?Oricum eu personal cred ca ar fi fost mai bina sa fim tinuti ca intr-o cusca.Fara suferinta,fara ura,fara necredinta,nimic din toate acestea nu ar fi existat.

Asta fiind o presupunere din partea ta..

Si mie. Chiar de mai multe ori.

Si am invatat niste chestii:

1. Ca atunci cand o iei intr-o directie, ai facut o algere care iti apartine 100% si responsabilitatea pentru consecinte la fel.

2. Ca alegerea e bine sa fie facuta cu multa bagare de seama si chibzuiala, cu atat mai mult cu cat lucrurile pot avea consecinte pe termen lung.
Trebuie sa nu fii patimas in judecatile tale, adica sa nu te entuziazmezi mult pentru prea putin si superficial si sa nu ignori ceea ce este evident si cu adevarat important dar nu-ti place sa vezi.

3. Daca lucrurile au mers o data prost, s-ar putea sa ai ghinion, daca a doua oara s-a intamplat la fel s-ar putea sa ai o problema, a treia oara e clar o problema, a 4a ai ignorat total avertismentul cum ca ai o problema.
Daca exista si a 5a oara s-ar putea sa-ti fie fatal, adica problema sa fie pana peste cap si sa nu mai ai o iesire asa (relativ) usoara ca pana atunci.
Daca esti norocos ajungi si mai departe cu lectiile pana o patesti urat de tot.
Daca te-ai dezmeticit pana la urma iti dai seama ca nici macar prima data n-a fost ghinion ci problema tot la tine.

Ma rog, poate ai sa spui ca unii se ard urat chiar de la prima incercare..explicatii ar fi poate mai multe, printre care si aceea ca inconstienta/naivitatea si incapatanarea de a persevera in greseala a fost pe masura.

Cine este vinovat pentru ca n-ai stiut ce sa ceri, cum sa procedezi, etc?
Pai poti da vina pe soarta: parintii, mediul, prietenii sau lipsa lor, etc.

Insa cred ca prima lectie care o inveti ca si crestin este sa caut la mine sursa problemelor si nu in afara.
Lupta cu cei 3 uriasi care distrug sufletul: lenea, ignoranta, uitarea - incepe de la mine nu de la altii.


Sigur ca da, dar nu cand te bagi singur in gura lupului.

"Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
Căci scris este: "Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească";
Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău". Luca 4:9-12, Matei 4:5-7

Cu alte cuvinte nu fa lucruri care pe undeva stii ca ar fi gresite asteptand ca Dumnezeu sa te salveze mai tarziu din ceea ce n-ar fi trebuit sa faci de la bun inceput.

Chestia cu liberul arbitru e o notiune greu de asimiliat, chiar si pentru unii crestini.

Dumnezeu n-a vrut sa faca roboti pentru ca un robot nu poate iubi in adevaratul sens al cuvantului, adica sa aleaga iubirea, el face doar ceea ce este programat sa faca.

"Responsabilitatea" e un cuvant greu, am prefera sa stam bine mersi si toate cele bune sa ajunga direct la nasul nostru.

De asta probabil si credem in Dumnezeu, unii dintre noi, pentru ca avem impresia ca in schimbul acestui "favor" pe care i-L facem lui Dumnezeu, El ar trebui sa ne fereasca de toate grijile si problemele, inclusiv de consecintele alegerilor noastre proaste.