Nemurirea in lumea biologica
 

Specii nemuritoare:
Turritopsis nutricula, o meduza, după ce a devenit adult matur sexual, se poate transforma înapoi într-un copil (etapa polip) prin intermediul procesului de conversie de celule de transdiferentiere . Turritopsis nutricula repetă acest ciclu, în sensul că poate avea o durată de viaţă nedeterminată.
Hidra poate fi considerat punct de vedere biologic nemuritoare pt ca nu sufera nu sufera imbatranire si nu avanseaza in varsta.

Da, stiam asta. Sunt interesante aceste specii.

Eu le-am dat ca exemplu, pt ca se spune ca nemurirea vine numai dupa moarte si ca ea a fost rapita de pe pamant.

Adica toate hidrele de acum 6000 de ani sunt inca in viata? :17:

Doriana, ele sunt mai "sfinte" ca noi, de aceea nu imbatranesc. Poate va fi si un preot hidra sa-i cereti sfaturi.

Ha ha, very funny, deci raspunsul la intrebarea mea fiind...?

Nemurirea e la fel indiferent care e punctul de plecare. Intrebare irationala tipica.

Mda, probabil nu vorbm de aceeasi intrebare, dar ce mai conteaza, tu nu vrei sa discuti, ci sa arati ca crestinii sunt irationali... :29:

Nemurirea se refera la nemurirea sufletului, iar animalele nu au suflet.

Exact, pe animale nu le intereseaza nemurirea sufletului. La ele ce-i in mina nu-i minciuna.!

Good point..
Pe mine scenariul fictiv al nemuririi trupesti (adica a continua la nesfarsit aceasta viata, cu acest trup si cu aceasta alcatuire psihologica) ma ingrozeste.
Tocmai pentru ca am citit si cred ca moartea e si ea expresia milei lui Dumnezeu, ca sa nu pacatuim ad infinitum. Ca sa se termine la un moment dat raul pe care il [putem] facem.

La ce iti foloseste "nemurirea" unor amfibii... sau ce'or fi alea ?!

si animalele suflet insa nu suflet spiritual (duh). Cititi Scriptura!

Cat priveste viata vesnica in trup cititi Scriptura. Hristos Domnul la Schimbarea la fata pe muntele Tabor a vorbit cu Sfantul Ilie si cu Moise care evident erau in trup. Hristos a inviat in trupul pe care il avea prin nasterea fireasca din Maica Domnului, insa dupa inviere trupul este transfigurat. Transfigurarea nu inseamna ca nu mai este materie, caci Hristos a mancat inaintea ucenicilor sai (doar) pentru a demonstra ca a inviat in trup si nu e stafie (fantoma, duh). Dupa invierea din morti trupul Domnului, desi material, nu mai era supus afectelor firesti: foame, sete, oboseala... adica era trasfigurat.

"Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.
Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. " Luca 24.

VIATA (animala) inseamna trup si suflet
 

(Doar) sufletul omului are spirit (duh).

Ratiunea (gandirea) este singura caracteristica care il deosebeste pe om de animale. (Deci din punct de vedere trupeste, adica fiziologic, noi oamenii suntem asemenea animalelor. Diferenta intre om si animale o face partea spirituala care tine de suflet nu de trup!).
Ratiunea (spiritul sufletului) omului, este singura caracteristica comuna firii umane si firii Dumnezeiesti si firilor ingeresti.

“Lumea spirituală este înrudită cu El – căci înrudită cu Dumnezeu este firea raţională care se poate sesiza numai cu mintea. … Sufletul este o substanţă vie, simplă, necorporală, prin natura sa invizibilă ochilor trupeşti, nemuritoare, raţională, spirituală, fără de formă; se serveşte de un corp organic şi ii dă acestuia puterea de viaţă, de creştere, de simţire şi de naştere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet ... Trebuie să se ştie că facultăţile oricărei vieţuitoare se împart în facultăţi sufleteşti, facultăţi vegetative şi facultăţi vitale.” (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea II-a, cap 12).

“Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor pasărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au in ele suflare de viaţă …” (Facerea 1,30).

“luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” (Facera 2,7).

“Şi a mai grăit Dumnezeu cu Noe şi cu fiii lui, care erau cu el, şi a zis:* "Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului” “ Facerea 9,9-10.

“şi omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor”. Psalmul 48,12,21.

“duhul minţii voastre” (Efeseni 4,23).

“despărţitura sufletului si duhului” (Evrei 4,12).

“şi întreg duhul vostru şi sufletul vostru şi trupul vostru să se păzească” (I Tesaloniceni 5,23)

“Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.* … Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă“ ” (I Corinteni 15,40-45.)
Edit/Delete Message Reply With Quote

si animalele suflet insa nu suflet spiritual (duh). Aceasta este invatatura ortodoxa. Am postat mai sus referintele scripturistice elocvente in acest sens (daca este nevoie vom posta si referinte patristice).

Cat priveste nemurirea (viata vesnica) in trup cititi Scriptura. Hristos Domnul la Schimbarea la fata pe muntele Tabor a vorbit cu Sfantul Ilie si cu Moise care evident erau in trup. Hristos a inviat in trupul pe care il avea prin nasterea fireasca din Maica Domnului, insa dupa inviere trupul este transfigurat. Transfigurarea nu inseamna ca nu mai este materie, caci Hristos a mancat inaintea ucenicilor sai (doar) pentru a demonstra ca a inviat in trup si nu e stafie (fantoma, duh). Dupa invierea din morti trupul Domnului, desi material, nu mai era supus afectelor firesti: foame, sete, oboseala... adica era trasfigurat.

"Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. " Luca 24.
Edit/Delete Message Reply With Quote

Cel pe care il citati in semnatura cred ca v-ar contrazice pe subiectul asta.

Amintesc invatatura Sfantului Grigorie Palama "Sufletul fiecacruia dintre dobitoace este viata trupului insufletit prin el. Ele au viata nu ca fiinta, ci ca lucrare, nefiind in sine, ci pentru altul. Caci aceasta viata nu se vede sa aiba nimic altceva, decat cele ce lucreaza prin trup. De aceea desfacandu-se aceasta, se desface numai decat si ea."

Foarte interesant, poate un link despre acestea ne-ar lamuri mai bine; de exemplu, cum se regleaza populatia, se inmultesc, de ce nu suntem invadati in toata lumea de aceste organisme? Care este in lantul trofic veriga urmatoare? Cine le manaca de nu suprapopuleaza ecosistemul?
Evident, asta nu are nici o legatura cu credinta, a pune o problema deosebita din biologie pe post de dovada a inexistentei lui Dumnezeu este pueril. Parca e rubrica "stiati ca..."

Eu nu ma refeream la asta, ci la o nemurire fizica si psihica asa cum isi doresc poate multi, fara transfigurarea lor prin Hristos.
Acea perspectiva a nemuririi (fictiva, de altfel), ma inspaimanta.

Na, ca a trebuit sa veniti si sa-mi dati peste nas :)

Multe lucruri minunate a creat Dumnezeu, lucruri in care trebuie sa vedem si sa apreciem maretia divina.

Asa este.

"Dacă spun că există alte făpturi ale lui Dumnezeu, unele sunt mai puţin minunate decât sufletul, iar altele la fel ca sufletul. Sufletul unui animal, spre exemplu, este mai puţin minunat decât al omului, iar acela al unui înger este la fel de minunat; dar nimic nu este mai bun decât sufletul. Şi dacă într-un anumit moment, nici unul dintre acestea nu este mai bun, acest lucru este urmarea păcatului săvârşit de suflet şi nu ţine de natura sa. Totuşi păcatul nu-l scade pe om atât de mult încât sufletul unui animal să fie preferat acestuia sau chiar asemuit cu acesta". Cuvintele surprinzătoare ale Fericitului Augustin evidenţiază măreţia sufletului uman în raport cu cel al necuvântătoarelor. Dar, ce fel de suflet au animalele? Răspuns nuanţat: de la Sfinţii Părinţi citire.

În celebrul Hexaimeron, Marele Vasile al Cezareei nota că pământul nu a scos la iveală sufletele dobitoacelor ascunse în el, ci acestea au fost chemate la existenţă în momentul în care a poruncit Dumnezeu, Cel care "ţine în mâna Lui viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri" (Iov 12, 10).

Nuanţări interesante întâlnim în lucrările Părinţilor filocalici. Sfântul Antonie cel Mare confirmă existenţa sufletului la animale: "Fiindcă anumiţi oameni lipsiţi de cucernicie îndrăznesc să spună că plantele şi legumele au suflet, voi scrie pe scurt despre aceasta pentru călăuzirea celui simplu. Plantele au o viaţă naturală, dar nu au suflet. Omul este numit animal raţional pentru că are raţiune şi poate să dobândească cunoştinţe. Celelalte animale şi păsări pot produce sunete fiindcă au răsuflare şi suflet. Toate lucrurile care sunt supuse creşterii şi descreşterii sunt vii; dar faptul că trăiesc şi cresc nu înseamnă neapărat că toate au suflete" (Filocalia Vol. I, pag. 61). În viziunea "Patriarhului călugărilor singuratici" există patru categorii de vietăţi: primele, fiinţele îngereşti, înzestrate cu suflet şi nemuritoare; a doua categorie sunt cele cu raţiune, suflet şi răsuflare - oamenii; din cea de-a treia fac parte animalele, care au răsuflare şi suflet; a patra categorie cuprinde plantele care au numai viaţă, lipsite de suflet, răsuflare, raţiune sau nemurire. Pe de altă parte, aceste patru atribute presupun ideea de posesie a vieţii.

Şi Mărturisitorul de vârf al secolului VII, Sfântul Maxim, diferenţia în volumul II al Filocaliei puterile de care se împărtăşesc plantele, animalele şi fiinţele umane. "Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrăneşte şi creşte; a doua, aceea a imaginaţiei şi a instinctelor; a treia, a inteligenţei şi a raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei" (Filocalia, Vol. II, pag. 88).

Într-o perspectivă psiho-teologică se situează cele şapte niveluri ale sufletului, parafrazate din lucrarea augustiniană "Măreţia sufletului tău". La nivelul primar (întâlnit la om, animale şi plante), sufletul, puterea de viaţă a trupului care îl ţine în unitate şi armonie, susţine hrănirea, creşterea şi reproducerea. La nivelul al doilea (regăsit la om şi animale), sufletul caută orice se potriveşte cu firea trupului, are memorie, amintindu-şi de cele trăite prin simţuri şi ceea ce a învăţat prin obişnuinţă. La nivelul superior, sufletul învaţă şi îşi aminteşte prin observaţie (limbă, citire, scriere etc.) şi nu numai prin obişnuinţă. Este nivelul raţiunii şi al gândirii logice, al muzicii, poeziei şi elocinţei, caracteristic oamenilor. Nivelurile IV-VII corespund treptelor urcuşului duhovnicesc specific uman: purificare, iluminare, îndumnezeire.

Şi dacă raţiunea este facultatea logică a omului prin care observarea şi analizarea datelor conduc la concluzii raţionale, animalelor nu li s-a dat această capacitate, fiindcă ele nu au voinţă liberă. În schimb, ele posedă înalte reacţii instinctuale. Creatorul le-a învăţat pe animale anumite lucruri pe care oamenii de abia şi le însuşesc într-o viaţă. El a compensat lipsa de raţiune la animale înzestrându-le cu simţuri superioare. În acelaşi ton glasul aniversatului zilei de 30 martie, Sfântul Ioan Scărarul: "Nimic nu este fără ordine şi scop în împărăţia animalelor, fiecare poartă înţelepciunea Ziditorului şi Îl mărturiseşte. Dumnezeu a dăruit omului şi animalelor multe însuşiri fireşti, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea . căci până şi dobitoacele necuvântătoare se tânguiesc când pierd pe vreunul de-al lor".

Foarte frumos si adevarat.
Si parintele Arsene Boca la fel indeamna. Se spune ca intr-o discutie cu studetii de la teologie (ortodoxa) i-a intrebat: "Cum aratati oamenilor ca Dumnezeu exista?"
Dupa discutii de cateva ore, in care Parintele Arsenie Boca a contracarat toate argumentele studentilor, a spus la sfarsit: "Mai, in momentul in care oameii va vad ei trebuie sa isi dea seama ca exista Dumnezeu".

"Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. " Matei 5,16

"Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. " I corinteni 2,4-5.