exista vindecare pt nervi?
 

sunt o pers ff nervoasa.ma enervez iute si am vocabularul necontrolat, jignind dur unele persoane.as vrea sa ma "vindec " ,sa ma schimb dar...nu stiu cum.sunt enorm de rea ,cea mai rea fiinta posibila ... imi pare rau . nu stiu cum ma mai suporta cei din jur.
dar eu vreau sa ma schimb sa fiu altfel .
chiar nu inteleg ce se intampla cu mine de nu ma pot controla..
pe urma regret ....dar ce folos....ajutati ma cumva ... ma cuprind deznadejdile....
mie rusine mie de caracterul meu...

Mania vine in principal de la judecarea aproapelui.

da ai dreptate!
 

cateva luni am impartit aceeasi casa cu cineva .... i am judecat recunosc i am si jignit...acum au plecat si chiar imi pare rau...
rezolv ceva daca imi cer iertare?

Important este ca de acum inainte sa incepi sa judeci mai putin.Si bineinteles ,sa fii apropiata de Biserica si de Sfintele Ei Taine.

Toti ne maniem in diferite imprejurari. Sta in firea noastra irascibilitatea. Daca ne aprindem insa chiar din orice si nu ne putem controla, atunci este o problema. Chiar daca suntem "iuti la manie" nu trebuie sa ne lasam condusi de aceste porniri irationale. Ele conduc intotdeauna la gesturi necugetate care ii ranesc pe cei de langa noi.

Sa-l rugam pe Dumnezeu in fiecare zi, sa ne dea "duhul blandetii", "inima infranta si smerita".

In mod sigur, cerandu-ti iertare de la cei pe care i-ai suparat prin comportamentul tau, te vei simti mai linistita.Pentru a te vindeca de aceasta patima -ca este o patima, a vorbi fara sa gandesti ca superi pe interlocutor- este nevoie sa te spovedesti.
"Odata ce ti-a scapat un cuvant nu poti sa-l aduci inapoi.Bunul Dumnezeu ne-a dat o limba si doua urechi, ca sa auzim indoit tot ceea ce spunem."(Cuv.Paisie Aghioritul)

vindecare reala pentru nervi este sa elimini emisiunile tv inutile si sa iti ocupi timpul cu postul si rugaciunea

multumesc pt sfaturi .chiar postul si rugaciunea lipsesc din viata mea .

Si atentia scazuta ne facem sa cadem in pacatul maniei.
Usor e sa cedezi nervilor, dar greu sa repari dupa aia ce ai stricat.

In ultima perioada si eu am problema asta. Imi dau seama ca-mi lipseste relatia cu Dumnezeu. In acelasi timp, imi dau seama ca si stresul este de vina. Cam greu sa te abtii, cand toate sunt pe capul tau si nu prea ai persoane prin jur ca sa te ajute. Nu stiu, cred ca tine si de firea omului. N-am fost niciodata o persoana nesimtitoare (a nu se intelege nesimtita), din contra ma implic prea mult in tot ceea ce fac. Dau dovada de prea mult zel.
Si-asa ca orice ma afecteaza. Solutia o stiu: rugaciune si iar rugaciune. Inceputul e insa greu.

Şi eu am această problemă.Cred că majoritatea femeilor o au.Sunt suprasolicitate.Serviciu.copii,casă,poate şi un bătrân,un soţ comod,şi câte altele te fac de multe ori să-ţi pierzi fierea şi să ai crize de nervi nemenenajând pe cei din jur.
Lipsa răbdării şi a înţelegerii necesităţilor celuilalt,oboseala ,stresul poate şi o suferinţă fizică pe care doar tu o cunoşti şi nu vrei să-i împovărezi pe cei din jur cu ea,te fac să simţi că nu mai poţi,că nimeni nu te îţelege şi să ai crize de genul acesta.
În momentele de furie(ştiu că e păcat mare)nu pot să mă rog!
Ajută Doamne neputinţei mele.

postul si rugaciunea garanteaza o intoarcere de 180 de grade ! incearca si ai sa vezi cum se domoleste critica si implicit mania - gura pacatosului adevar graieste

Ce ti-au spus colegii e bine: post si rugaciune. Dar as mai completa eu: postul sa nu fie dieta ci sa fie POST; cauta si citeste rugaciunile de umilinta catre Iisus Hristos sau Sfanta Treime (mie imi place cea a Sfantului Ioan Damaschin ce se gaseste in cartea "Cele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxiei" - daca nu o ai lasa-mi mesaj si iti trimit eu rugaciunea). Iar ca remediu imediat = amana nervii, amana tot ce tine de conflictul respectiv, dar nu pentru o ora sau o zi ci pentru mai mult. Cand vei fi cu mintea limpede vei gandi si actiona altfel, mai calm.

draga armanda

sigur ca exista vindecare, doar de asta a venit Hristos in lume, sa ne vindece firea stricata de pacate. ,,nu pentru cei sanatosi am venit, ci pentru cei bolnavi,,, nu asa a zis chiar El?
si cum toti suntem bolnavi de diverse boli sufletesti si trupesti, tamaduirea numai de la El ne vine.

pentru inceput, ar fi bine sa vorbesti cu un preot care sa te ajute sa vezi cauzele si efectele maniei, pe care zici ca o ai.
si care sa-ti dea si tratamentul duhovnicesc potrivit.

in principiu, incearca sa petreci cat mai mult timp in ambianta Celui-bland-linistit-si-linistitor, in biserica, prin rugaciune si lasa-L pe EL sa se salasluiasca in tine ca numai asa se spulbera orice tulburare.

cei care au studiat mecanismul bolilor spirituale au identificat teoretic cauzele si tamaduirea lor.
uite, foarte pe scurt cateva repere:

Cauzele mâniei
Există trei mari categorii de patimi (forme de iubire patimasa a lumii) care sunt pentru om pricini de mânie:

1.lăcomia pântecelui,
2.iubirea banilor şi bunurilor materiale în general,
3.iubirea de sine (sub forma slavei deşarte şi a mândriei).

Mânia se aprinde atunci când îi este răpită plăcerea care îi vine de la acestea 3, cand se simte ameninţat să le piardă sau cand este împiedicat să le dobândească. Acestea sunt principalele cauze, dar mai sunt şi alte multe care pot provoca mânie ( depinde si de mediul in care traiesti si ce fel de oameni ai in jur).

Dintre toate aceste surse ale mâniei, slava deşartă şi mândria sunt cele fundamentale.

Atunci când omul este rănit în amorul propriu, când se simte jignit, umilit, desconsiderat – mai ales în raport cu părerea bună pe care o are despre sine şi pe care aşteaptă ca şi ceilalţi să o împărtăşească, el este cuprins de felurite forme ale mâniei.

„Nu cuvintele unuia sau altuia provoacă în noi supărare, ci mândria noastră de a ne socoti mai buni decât cel care ne-a insultat, preţuirea exagerată pe care fiecare o avem despre noi” (Sf. Vasile cel Mare).

Mânia este un adevărat venin pentru suflet.

Amintirea insultelor, ura şi dorinţa de răzbunare otrăvesc inima. Omul căzut pradă agresivităţii încetează să mai vadă realitatea aşa cum este, ajungând să o vadă deformat, prin prisma patimii sale.

Sub influenţa acestor atitudini omul nu-şi mai află pacea, fiind aruncat într-o stare permanentă de mâhnire şi nelinişte. El se îndepărtează de Dumnezeu care este blândeţe, bunătate, pace.

Lipsit de Duhul Sfânt, care-i conferă ordine şi unitate, sufletul se află fără rânduială şi dezbinat, nu se mai poate ruga, rugăciunea fiind „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de mânie” (Evagrie Ponticul)


si inca ceva: nu-i spune lui Dumnezeu cat de mare e problema asta a ta! ci ,,spune-i,, problemei tale cat de mare e Dumnezeu, pentru care nu exista nimic de nevindecat.

faptul ca simti ca nu asta e firescul tau si ca vrei sa te schimbi, e un bun inceput.
Dumnezeu sfantul sa-ti daruiasca liniste si linistire!

Intr-adevar,stresul cotidian poate provoca reactii neplacute,cearta,neintelegeri,rautate.
Credinta,rugaciunea,mersul la Biserica,postul,atat trupesc cat si sufletesc,poate ajuta mult.
La fel si o activitate relaxanta ,placuta,cum ar fi sportul,miscarea,drumetiile,evadarea din oras si cotidian,fuga de rutina.

Exista. Iertarea este leacul cel mai de pret. Am inteles cat este de importanta iertarea dintr-o carte scrisa de un ... medic. A ierta din inima, a intelege ca si aproapele nostru se confrunta cu ispite inseamna a face voia lui Dumnezeu:,,Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".

Daca nu iertam si afisam un calm fals obtinut cu ajutorul medicamentelor, in timp ne putem imbolnavi chiar si de cancer. Sirul raului trebuie intrerupt prin smerenie. Ne place sa jignim? Sa intoarcem jignirile spre noi: ,,Cea mai rea, cea mai pacatoasa, sunt eu, nu altcineva."

Apoi descoperim ca e chiar asa, avem o lista intreaga de pacate de marturisit la duhovnic. Spunem pacatele si in fata duhovnicului. Si acceptam chiar un canon pentru acestea. Apoi incercam sa luptam cu pacatele noastre. Iar grija pentru pacatele altora se va mai diminua.

Vom fi dornici sa ajutam aproapele fie material, fie cu un zambet, fie cu o ,,mana calda" (parintele Arsenie Papacioc), cu un sfat, iar pacea din sufletele celor ajutati va veni si la noi.

,,Dobandirea Duhului Sfant este scopul vietii crestine." spunea Sfantul Serafim de Sarov. ,,Cine dobandeste fericirea cereasca nu mai tanjeste dupa fericirea lumeasca. " - spunea un pustnic. Sa ne ajute Dumnezeu sa facem voia Sa si sa luptam si cu mania, care este o patima.

Omul manios este adesea luptat de fortele raului. Spovedania si participarea la Sfantul Maslu este foarte importanta.

Un sfat mai laic...
 

Am sa-ti dau un sfat mai laic, si asta f.util.
Daca vezi ca ai probleme mai multe, sau de mai mult timp, incearca sa vorbesti cu cineva de incredere, sa te sfatuiesti, dar cel mai bine fa o terapie psihologica.
Exista de cele mai multe ori niste cauze reale, adunate de nici nu mai stim cand: din copilarie, din traume, din stresuri si frustari adunate. Lucruri pe care nu le-ai rezolvat la timpul lor, nu le-ai spus si le porti cu tine.
Nu-ti lua vina numai asupra ta.
Viata este grea, avem de indurat tot mai mult si se pare ca ne lasa puterile, individual si in general pe toti.
A sta undeva singur si numai fara mancare si cu rugaciune nu rezolva problemele. Trebuie sa ai pe cineva sa vorbesti, sa te descatusezi.
Si suferinta ta, a mea si a altora mai arata ceva: ce putin le pasa altora de noi. Se supara si pleaca...Altceva nu stiu sa faca: sa ajute, sa vorbeasca, sa intelegeaga...
Nu mai avem timp si rabdare pentru cel de langa noi, nu mai avem respect si iubire. Asta este adevarul.

multumesc pt toate sfaturile date
ma simteam atat de singura.... aici departe de tara si nu m am asteptat la atatea vorbe bune ...

pai ai dat singura raspunsul.Esti departe de tara........singura. Ruptura e mare sa stii! Dar Dumnezeu e Cel mai Mare .Tine-te de biserica ! Daca ai pe acolo .

"Cand esti in strainatate realizezi mai bine pe acasa deoarece dorul lucreaza descoperitor. In schimb, acasa nu rea*lizezi mai bine strainatatea. Acasa isi poate aduce mai degraba o stare de suficienta, de satietate, in timp ce strainatatea una de infometare si de insetare. Pana la urma, tot in strainatate reali*zezi cel mai apropiat si starea de strain. In acest sens, strainata*tea poate deveni o stare creatoare, cu conditia sa nu se lungeas*ca peste masura si sa nu se acutizeze parjolitor. Un permanent si prea comod acasa poate conduce la somnolenta a sensibi*litatii. Acasa este potentat si minat de plecare, strainatatea de intoarcere. E normal ca cele doua stari sa se conjuge si sa lucreze impreuna, ca un soi de pasire bine echilibrata. Aman*doua ne sunt date spre cunoastere."
http://www.crestinortodox.ro/editori...asa-70403.html

Desigur ca exista.Exista multe tratamente naturiste pentru nervi,pentru calmare.Mai este si ceaiul de tei si ceaiul''Antistres'' care ajuta foarte mult dar in primul rand este foarte folositoare RUGACIUNEA,POSTUL,VOINTA,CUGETAREA LA CELE SFINTE,CITIREA CARTILOR DESPRE CELE SFINTE etc.Daca nu ai vointa si iti propui sa nu mai faci si incerci si mai ales faci cateva demersuri duhovnicesti nu poti scapa de nervi.Doamne ajuta si multa sanatate si calm iti doresc!

Bolile sistemului nervos sunt cele mai periculoase datorita subtilitatii lor iar un om bolnav de nervi niciodata nu va spune ca este bolnav din contra. Aceste boli nu se vindeca, eventual se amelioreaza sau de cele mai multe ori doar se stagneaza printr-un indelung tratament.

Din punctul meu de vedere Armanda in ceea ce te priveste nu este vorba de boala de nervi, ci de o lipsa de cunoastere de sine, motiv pentru care autocontrolul nu functioneaza. Parerea mea este ca trebuie sa-ti pui ordine in viata din punct de vedere crestin, sa te analizezi mai bine si sa fii permanent atenta cu tine la tot ce faci si gandesti avand ca termen de comparatie pe Hristos si Maica Domnului. Incearca sa te autoeduci sa fii pozitiva, buna si tot ce-ti vine din afara, de la cei din jur sa le interpretezi ca fiind bune, ca fiind trimise de Dumnzeu pentru incercarea si formarea ta si nu in ultimul rand sa multumesti de fiecare data lui Dumnezeu pentru toate indiferent ca iti convine sau nu ce ai primit.
Atentie!!!
Nu-ti va fi usor deloc la inceput pentru ca inseamna sa te calci singura in picioare si apoi sa-i lasi pe altii sa te calce...dar daca vei fi perseverenta in timp ti se va parea normal sa procedezi asa, vei intelege totul altfel iar tu vei fi efectiv alta.
Succes.

ai dreptate sunt o pacatoasa mandra ....