Ce inseamna "sarac cu duhul"?
 

In articolul de astazi de pe site se incearca o explicatie.
http://www.crestinortodox.ro/editori...ul-142303.html

Acum eu inteleg ce vrea sa spuna articolul, dar daca este asa, atunci inseamna ca termenul a fost gresit tradus. Cum era oare scris in original?

Eu am cautat pe net si am gasit explicatii si in alte limbi.

Se vorbeste despre mai multe simboluri:
Dar mai intai definitia simpla: sarac - a nu avea
duh - spirit, minte, suflare de la Dumnezeu
(greu de definit)
Acum simbolurile date:

- saracie in fata lui Dumnezeu - contrariul avutiei materiale, trupesti
Sa nu ai decat pe Dumnezeu.
- saracia, cale de urmare a lui Dumnezeu
- eliberare, renuntare la cele lumesti
- smerenie

In multe locuri este tradus/interpretat cu prostie, lipsa de gandire, de minte.

Si totusi acel "duh" mie nu mi se pare corect interpretat. Pentru ca duh este ceva ce trebuie sa ai si nu sa fii sarac de el. Duhul este ceva de la Dumnezeu dat omului, suflarea de viata si credinta pe care omul o primeste de la Dumnezeu la creatie.
Induhovnicit inseamna mai bun, cu un nivel mai inalt de credinta.

http://ro.orthodoxwiki.org/Duh

În ce am văzut eu la cei mai mulţi dintre cei ce au scris şi au tâlcuit Fericirile înseamnă "smerenie".
Vezi de altfel şi catehismul: http://www.edj.ro/index.php/catehism/368-fericirile

Daca interpretarea este cea de "prost", atunci sintagma este un mare adevar.

Daca e vorba de "smerit", este de asemenea un mare adevar, indiferent daca esti credincios sau nu. Este o lege naturala.

Nu cred ca alte interpretari mai au sens, ca in nici intr-un caz nu poate fi vorba de Duhul Sfant si nici de spirit sau suflet caruia i se mai spune uneori si duh.

Deci, dupa parerea mea, exista doua posibilitati: "prost" sau "smerit", iar in ambele cazuri sintagma este adevarata.

sărac cu duhul = sărac în păcate

Pai nu chiar.
Dar dpdv lumesc da,un om smerit va fi interpretat ca pe un prost,ca pe un papa lapte,caruia poti sa-i faci ce vrei,sa-l tratezi cum vrei si sa-l manipulezi dupa pofta ta.Adica omul pe care il jefuiesti si el te si binecuvanteaza la plecare, urandu-ti numai de bine sau omul caruia ii dai o palma si el iti ofera si obrazul celalalt.

Da,intradevar acum parca face mai mult sens.

Totusi,de ce termenul de"prost"are atatea valente?
Prostul este acela care nu invata din lectiile de viata,care nu isi dezvolta capacitatile intelectuale/spiritual, care nu se instruieste s.a.m.d.
De ce prostul acesta(care este prost dintr-o lene si o nepasare maladiva)este nelimitat de omul smerit(considerat prost)?
Cum sa fii prost daca renunti la propriul eu in favoarea altui om?
A incercat cineva de pe forum?Stiti cat de greu este sa fii un astfel de"prost"?

Ca sa revin la intrebarea de pe forum,eu stiam ca sarac cu duhul inseamna sarac cu mandria,cu iubirea de sine=care tot ca si smerit s-ar traduce.

Sărac cu duhul înseamnă neșcolit, cu puțină cultură, fără inteligență, prost(cum s-a spus mai sus), fără sclipiri de gândire; unul ca acesta e fericit pentru că nu-și va căuta fericirea lumească și bunăstarea(adică atașamentul) într-o calitate personală vremelnică formatoare de orgoliu.

E aşa greu să citiţi un catehism? Hai, nu tot, dar măcar link-ul pus de mine?

@DragosP - am citit din link-ul tau si am inteles ca de fapt notiunea asta este un amestec din tot ceea ce spunem noi toti aici: smerenie, indepartarea de cele lumesti, a avea numai ce da Dumnezeu (totul de la Dumnezeu) etc.
Acolo explica foarte bine.

Dar in limba romana exista multe sinonime si deci totul se poate interpreta in multe feluri.

@Yasmina - exista doua feluri de prosti si eu una am vazut in notiunea asta de "saraci cu duhul" pana acum altceva. Chiar si unii preoti mai interpreteaza asa.
E vorba de acei prosti care sunt nascuti asa, care sunt ca niste copii. Nevinovati in prostia lor. In unele locuri chiar Iisus spune ceva in sensul sa luam aminte la copii, sa fim ca ei, sau ceva cu imparatia va fi a copiilor. "Lasati-i sa vina dupa mine ca...(nu mai stiu ce mai spunea cu imparatia)".
Mai exista insa si prostia dobandita sa-i spun asa, adica exact ce spui tu, un om care nu se cultiva si nu se dezvolta mai departe.

Ai pus o intrebare si am sa-ti raspund la ea:

Cum sa fii prost daca renunti la propriul eu in favoarea altui om?

In credinta asta se numeste iubire de aproape, smerenie.
Si asta nu este rau, dar numai daca se termina "lucrarea" aici.
Deobicei insa dupa ce faci binele, ti se raspunde cu rau, altii profita eventual de ceea ce ai facut tu si tu ramai prost, adica ai pierdut.
In lume asa se intampla de multe ori. Si este dureros.
De aceea se spune (preotul nostru asa ne-a spus) ca dreptatea lumeasca este altfel decat cea a lui Dumnezeu.

Revin la topic.
Iata ce scriu dictionarele despre notiunea de "duh" si exepresii cu ea:

DUH, duhuri, s. n. 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ◊ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată trinitatea divină în creștinism.  Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe).  (Înv.) Respirație, suflare, răsuflare. ◊ Loc. adv. Într-un duh = foarte repede. ◊ Expr. A-și da duhul = a muri.  (Înv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit. ◊ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ◊ Expr. Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu.  Fig. Idee, aspirație. 4. (Înv.) Caracter, fire, natură, temperament. ◊ Loc. adv. Cu duhul blândeții = blând, binevoitor.  Notă caracteristică, specific.  Sens adevărat al unui text, esență; intenție. – Din sl.duhŭ.

Am bolduit explicarea expresiei din topic. De aia multa lume traduce aceasta notiune in acest fel. Limba romana este bogata.
Si de aceea cred eu ca totusi ar fi trebuit tradus altfel din original. pacat ca nu stim noi limba respectiva.

In alte limbi pentru expresia respectiva nu exista notiunea de "prost".
Ex. Geist (in germana) si spirit in engleza.

Si am gasit undeva ca exista mai multe traduceri in diversele Biblii, din care unele chiar sunt foarte bune (traducerile): "fericiti cei ce sunt saraci in fata lui Dumnezeu", sau "care asteapta numai de la Dumnezeu".

Iata "originalul" in limba greaca (dar de fapt nu in aramaica a fost scrisa prima Biblie ?)

„Μακάριοι οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι, ὅτι αὐτῶν ἐστιν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν.“

Aici scrie cuvantul "πνεύματι", adica acel pneuma. Care inseamna totusi altceva: suflare de viata, de la Dumnezeu.
Deci notiunea de "duh" in original nu se referea la prost sau sau smerit, ci mai degraba slab in fata lui Dumnezeu (fara suflare de viata, fara putere si rezistenta in fata Lui).

Copiii nu sunt prosti. De multe ori sunt mai destepti decat adultii. Copiii sunt nevinovati, fara pacate si foarte receptivi la cele duhovnicesti. Ori curatenia sufleteasca nu e tot una cu prostia.