Este de fapt dublu ipostaziat în aceeași pericopă, și anume Marcu 4:36-41:

”Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun? ”

Mergem pe diagonală și găsim următorul text la bază:

”Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, şi, plătind preţul călătoriei, s-a coborât în ea ca să meargă la Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului. Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme. Corăbierii s-au înfricoşat şi au strigat fiecare către dumnezeul său şi au aruncat în mare încărcătura corăbiei ca să se uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase şi adormise. Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corăbiei, şi i-a zis: "Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate El Îşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!" Şi au zis unul către altul: "Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona. Şi l-au întrebat pe el: "Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti?" Atunci el le-a răspuns: "Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin - Cel care a făcut marea şi uscatul". Şi toţi oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: "Pentru ce ai săvârşit una ca aceasta?" Căci ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese. Şi i-au zis lui: "Ce să-ţi facem ca să se potolească marea?" Căci marea se ridica din ce în ce mai mult. Atunci el a răspuns: "Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie". Şi marinarii vâsleau ca să ajungă la ţărm, dar în zadar, căci marea se ridica din ce în ce mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul şi au zis: "O, Doamne, de-am putea să nu pierim din pricina vieţii acestui om şi să nu ne împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat! Că Tu, Doamne, precum ai voit ai făcut!" Şi îl ridicară pe Iona şi îl aruncară în mare şi s-a potolit urgia ei. Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul şi au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut Lui făgăduinţe.” (Iona 1:2-16)

Nu am reușit să descifrez ce scrie pe icoanele mici de pe margine. Însă la prima (și la a doua) vedere pe mine prima din mini-icoanele postate de tine m-a dus cu gândul la Facerea Lumii, când Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, și când Dumnezeu a despărțit apele cele de dedesubt, de cele de deasupra, și lumina de întuneric. A doua icoană mi-a părut mai întâi să fie cea despre parabola vindecării orbului din naștere, pe care Domnul îl scoate din universul lui întunecat și îi dă LUMINĂ, ca odinioară și pământului. Însă se pare că icoana aceea este de fapt a Întoarcerii Fiului Risipitor, care revine la cunoștința părintească, dupa ce fusese purtat de ale vieții valuri (pășește parcă pe pietre ca o apă tare) până ajunge să își vină în fire și capătă Lumina înțelegerii. Imi place cum toate icoanele mai mici, și cea centrală, au la partea de jos culoarea verde-albăstrie, și la cea de sus culoarea aurie. Iar roșul le accentuează fără însă să le eclipseze câtuși de putin. Da, o icoana de un echilibru sublim! Oare s-o supăra autorul dacă îmi fac o copie ad-hoc? Oricum va fi una cam ne-reușită, adică fără claritatea detaliilor; poate nu se aplică copy-right infringement în cazul ăsta. :)

La acelasi text de baza m-am gandit si eu : apa- cu virtuti generatoare, matricea din care ies toate formele (Facerea), iar a doua, apa cu virtuti regeneratoare (lacrimile fiului risipitor).

Ce fel de copie? printata? :) Cauta imaginea la rezolutie mare.

____


Imagine centrala - Maica Domnului -Izvorul Tamaduirii

Icoanele de pe primul palier, de la stanga la dreapta, cu inscriptiile fiecareia:
1. Facerea lumii - Si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei (verset din Geneza)
2. Arca lui Noe – Cel ce prin apa, pe Noe l-ai mantuit, Doamne curateste-ma
3. Trecerea prin Marea Rosie – veniti sa cantam cantare Celui ce a despartit Marea Rosie si a izbavit pe poporul sau
4. Profetul Iona inghitit de chit – precum pe Iona l-ai mantuit din chit, Doamne si pe mine ma scoate din adancul patimilor

Al doilea palier
5. Botezul Domnului la raul Iordan – astazi firea apelor se schimba (din slujba de Boboteaza , adica revenirea apelor la starea primordiala cand Duhul Sfant era unit cu creatia)
6. Rastignirea – rastignirea sa-mi fie mie scaldatoare si bautura sangele cel din coasta Ta

Al treilea palier
7. Schimbarea apei in vin la nunta din Cana Galileii – la nunta apa in vin prefacand, ca tu sa te prefaci (in sensul de preschimbi), o, suflete (stih din Canonul cel mare al Sf. Andrei Criteanul)
8. Intalnirea lui Hristos cu femeia samarineanca la fantana lui Iacov – cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai inseta in veac (verset din evanghelie)

Palierul de jos
9. Potolirea furtunii pe mare – marea vietii vazand-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau cel lin alerg (un stih din vreun acatist sau canon de rugaciune, nu mai stiu exact din care)
10. Vindecarea orbului la scaldatoarea Siloamului – Siloam sa-mi fie mie lacrimile mele, ca
sa-mi spal si eu luminile sufletului (alt stih tot din Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul)
11. Tamaduirea slabanogului la scadatoarea Vitezda – cine intra intai dupa tulburarea apei, in scaldatoarea Vitezda, se facea sanatos (verset din pericopa evanghelica)
12. Intoarcerea fiului risipitor – ne se vede bine nici cu zoom, dar ideea e limpede: rauri de lacrimi da-mi ca si fiului risipitor.
Si in aceasta icoana, la fel ca in celelalte, elementul relational este tot apa. Apa lacrimilor de cainta, tamaduitoare si sfintitoare.

Ați citit frumos icoana și mă bucur că v-ați făcut timp pentru asta.
Diagonala 1 este eshatologică, se referă (și) la creația dintâi care este disjunctivă (prin separație) desăvârșită în creația a doua, adică Biserica și desăvârșirea ei, Împărăția, care este conjunctivă (prin unire). În viața omului acești timpi sunt reprezentați de nașterea biologică și de nașterea duhovnicească (din apă și din Duh) care începe la botez și se desăvârșește în metanoia, începutul sfârșitului separației dintre Dumnezeu și om, dar și a diviziunii ipostatice a lui Adam.

PS - Originalul se află la mănăstirea Sihăstria Putnei, unde se găsea până de curând și un calendar ilustrat cu medalioane din această lucrare deosebită.

miercuri, 9 mai 2012
 

:25: Mi-a adus aminte cineva că azi este Înjumătățirea Praznicului Cincizecimii.

"În mijlocul praznicului Hristos Mesia, stând, în mijlocul învățătorilor, îi învăța“.

În Miercurea de după Duminica Slăbănogului, în Biserica Ortodoxă se face pomenirea Înjumătățirii Cincizecimii, în a cărei atmosferă sfintele noastre slujbe ne țin timp de o săptămână. Această sărbătoare o prăznuim întru cinstirea celor două mari praznice, al Paștilor și al Rusaliilor, "ca pe una ce le unește și le leagă pe amândouă“.

http://www.crestinortodox.ro/files/i...re_inviere.jpg

"Cât de sfințită cu adevărat este sărbătoarea aceasta! Că rădăcină fiind a înjumătățirii praznicelor celor mari, este luminată dintr-amândouă părțile“.

"Sosit-a, astăzi, înjumătățirea Cincizecimii, luminată dintr-o parte de dumnezeiasca lumină a dumnezeieștilor Paști, iar din cealaltă strălucind de harul Mângâietorului“.

http://www.crestinortodox.ro/liturgi...ui-118856.html

Ca în fiecare miercuri din Perioada Penticostarului, Biserica a rânduit să se facă dezlegare la peşte.

Luati de valuri, am trecut cu vederea ca ieri, miercuri a foast Injumatatirea Cincizecimii. Am aflat abia seara la vecernie.
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...icincizecimii/
"IPS HIEROTHEOS VLACHOS: Intelepciunea lui Dumnezeu

Unul dintre praznicele imparatesti este si Injumatatirea Cincizecimii. Ea este sarbatorita de Biserica la jumatatea perioadei dintre Paste si Cincizecime, adica in miercurea de dinainte de duminica Samarinencii (a cincea duminica de dupa Paste). Desi necunoscuta de lume, ea este o sarbatoare imparateasca importanta, care se refera la Imparatul Hristos.

Sarbatoarea Injumatatirii Cincizecimii nu este socotita intre cele douasprezece praznice imparatesti, dar datorita marii sale importante, am integrat-o intre acestea, dupa ce am pus laolalta sarbatoarea invierii lui Lazar si cea a intrarii lui Hristos in Ierusalim, ca doua sarbatori ce prezinta trasaturi comune.

Atunci cand am facut impartirea praznicelor si cand am plasat Injumatatirea Cincizecimii intre cele douasprezece, am pornit de la considerentul ca sarbatoarea aceasta ne da posibilitatea de a urmari lucrarea lui Hristos de la Botezul Sau in raul Iordan si pana la Schimbarea la Fata si la Patimi. Stim foarte bine ca sfintele Evanghelii descriu ceea ce Hristos a spus, a facut si a patimit pentru mantuirea neamului omenesc, iar sarbatoarea injumatatirii Cincizecimii ne da posibilitatea sa analizam latura aceasta (adica ce a spus si ce a facut), care este destul de importanta. Cu alte cuvinte, aceasta sarbatoare acopera toate evenimentele hristologice de la Botezul lui Hristos sl pana la Schimbarea Sa la Fata.

Importanta sarbatorii Injumatatirii Cincizecimii, prin care, dupa cum vom vedea in analiza ce urmeaza, Hristos este praznuit ca intelepciune a lui Dumnezeu, reiese din faptul ca unele catedrale au primit numele de Sfanta Sofia (Sfanta Intelepciune), nefiind vorba de inchinarea lor vreunei sfinte ce purta numele Sofia, ci intelepciunii lui Dumnezeu, Care este Hristos. Dupa cum s-a constatat in urma unor cercetari, hramul acestor catedrale era la sarbatoarea Injumatatirii Cincizecimii.

Un exemplu este Catedrala Sfanta Sofia (Catedrala intelepciunii lui Dumnezeu) de la Constantinopol, ce poarta acest nume in cinstea lui Hristos, Care este intelepciunea lui Dumnezeu. Catedrala Sfanta Sofia a devenit model si pentru alte catedrale. Astfel, constatam ca intelepciunea lui Dumnezeu, adica Dumnezeu Cuvantul, era centrul intregului Imperiu Bizantin. Iar daca ne gandim ca toate distantele din nemarginitul Imperiu se masurau de la Catedrala Sfanta Sofia, intelegem importanta Cuvantului si a intelepciunii lui Dumnezeu in viata acestui Imperiu."

"Izvorul Tămăduirii" de Ioan Popa
 

Am rezolvat cu cei de la Sihăstria Putnei care pot să-mi facă o copie după icoana respectivă.
Și nici măcar nu-i scump! Mulțumiri tuturor pentru aport și înțelegere. :103:

Duminica Samarinencei
 

Cuvantare a iubitului nostru IPS Bartolomeu in Duminica Samarinencei:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...ci/#more-46506

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!