Biserica Crestina Universala
 

Acest fir de discuție este despre Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și despre Biserica Creștină și Universală a Lui și nu a omului ce s-a autoînscăunat peste ea (deci nu despre Biserica Catolică sau Ortodoxă sau Neoprotestantă e vorba ci despre BISERICA CREȘTINĂ UNICĂ) și este o continuare firească a firelor de discuție închise de admin (acesta și acesta) căci probabil și-au epuizat argumentele sau cineva a primit ordin de a ascunde în nisip pe Adevărul!

Dumnezeu nu a băgat Lumina sub obroc!

Scopul nu scuză mijlocaele!

Deci vă rog frumos să dialogăm pașnic nu după placul omului ci după plăcera Lui Dumnezeu: cu dragoste, cu smerenie și duhovnicește și fără păcate și fără mândrie și fără viclenie și fără fățărnicie pe cât posibil.

Dacă adminul va șterge sau va închide și acest fir... nu va face decât ca încăodată să demonstreze tristul și crudul adevăr. Se știe despre ce adevăr dureros vorbesc. Oricine poate înțelege!

O luăm de la început:

„Facerea lumii si a omului.

1. Intru'nceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul .
2. Dar pamantul era nedeslusit si ne'mplinit; si intuneric era deasupra genunii; si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
4. Si a vazut Dumnezeu lumina ca e frumoasa ; si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric.
5. Si Dumnezeu a numit lumina "ziua", iar intunericul l-a numit "noapte". Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai .
6. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta apele de ape!" Si a fost asa:
7. Dumnezeu a facut taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei.
8. Si Dumnezeu a numit taria "cer". Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua.
9. Si a zis Dumnezeu: "Apele de sub cer sa se adune intr'o singura adunare si sa se arate uscatul!" Si a fost asa: apele de sub cer s'au adunat in adunarile lor si s'a aratat uscatul.
10. Si Dumnezeu a numit uscatul "pamant", iar adunarile apelor le-a numit "mari". Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
11. Si a zis Dumnezeu: "Pamantul sa odrasleasca verdeata: iarba purtatoare de samanta, dupa felul si asemanarea ei, si pom roditor care dupa felu-i sa dea rod cu samanta'n sine pe pamant!" Si a fost asa:
12. Pamantul a odraslit verdeata: iarba purtatoare de samanta dupa felul si asemanarea ei, si pom roditor care dupa felu-i sa dea rod cu samanta'n sine pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
13. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia.
14. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie 'ntru taria cerului luminatori care sa lumineze pamantul, sa desparta ziua de noapte si sa fie ei spre semne si spre anotimpuri si spre zile si spre ani,
15. si sa fie ei intru taria cerului luminatori sa lumineze pamantul!" Si a fost asa:
16. Dumnezeu i-a facut pe cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare spre stapanirea zilei si luminatorul cel mai mic spre stapanirea noptii, si stelele.
17. Si le-a pus Dumnezeu intru taria cerului, ca sa lumineze pamantul,
18. sa stapaneasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
19. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra.
20. Si a zis Dumnezeu: "Puiasca apele puita de fiinte vii; si pasari sa zboare peste pamant in largul tariei cerului!" Si a fost asa:
21. A facut Dumnezeu inotatoarele cele mari si toate fiintele vii care misuna, si pe care apele le puiesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
22. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si le-a zis: "Cresteti si inmultiti-va si umpleti apele marilor!; si pasarile sa se inmulteasca pe pamant!"
23. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea.
24. Si a zis Dumnezeu: "Sa scoata pamantul fiinte vii dupa felul lor: dobitoace, taratoare si fiare salbatice dupa felul lor". Si a fost asa:
25. A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si dobitoacele dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
26. Si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca peste pestii marii si peste pasarile cerului si peste dobitoace si peste tot pamantul si peste toate vietatile ce se tarasc pe pamant!"
27. Si l-a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; barbat si femeie i-a facut.
28. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: "Cresteti si inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l!; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate dobitoacele si peste tot pamantul, peste toate vietatile ce se tarasc pe pamant!"
29. Si a zis Dumnezeu: "Iata, va dau voua toata iarba datatoare de samanta pe fata'ntregului pamant, si tot pomul purtator de rod cu samanta de pom intr'insul; acestea va vor fi voua spre hrana.
30. Si tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se tarasc pe pamant, si care au in ele suflare de viata [le dau] toata iarba verde spre hrana". Si a fost asa.
31. Si a vazut Dumnezeu toate cate facuse: si iata ca erau foarte frumoase. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea.

Ziua odihnei Domnului. Omul in mijlocul lumii si al raiului. Intaia familie.

1. Asa s'au implinit cerul si pamantul si toata podoaba lor .
2. Si'n ziua a sasea Si-a implinit Dumnezeu lucrarea pe care o facuse; iar in ziua a saptea S'a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le facuse.
3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ea S'a odihnit El de toate lucrurile Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvodit facandu-le .
4a. Aceasta-i cartea facerii cerului si a pamantului, de la facerea lor.
4b. In ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul,
5. pe pamant inca nu era nici un copacel, si nici o buruiana inca nu odraslise, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si inca nu era om ca sa lucreze pamantul;
6. ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului.
7. Si Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din tarana luata din pamant, si a suflat asupra lui suflare de viata si s'a facut omul intru suflet viu.
8. Si Domnul Dumnezeu a sadit un rai in Eden , spre rasarit, si l-a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Si Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot soiul de pomi placuti la vedere si buni la mancare, precum si pomul vietii in mijlocul raiului si pomul cunostintei binelui si raului.
10. Si din Eden iesea un rau care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate.


Caderea primilor oameni. Pedeapsa si fagaduinta

1. Sarpele insa era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu, a zis el oare: Sa nu mancati roade din tot pomul care este in rai?..." .
2. Iar femeia a zis catre sarpe: "Noi putem manca din roada pomilor raiului,
3. dar din roada pomului care este in mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: "Din el sa nu mancati si nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti !"
4. Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri;
5. dar Dumnezeu stie ca'n ziua'n care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca niste Dumnezei, cunoscand binele si raul".
6. Si femeia a vazut ca pomul e bun de mancat si ca placut le este ochilor la vedere si ca e de dorit spre castigarea priceperii. Si a luat din roada lui si a mancat; si i-a dat si barbatului sau, care era cu ea, si el a mancat.
7. Atunci amandurora li s'au deschis ochii si au cunoscut ca erau goi; si au cusut frunze de smochin si si-au facut sorturi.
8. Si au auzit glasul Domnului Dumnezeu purtandu-se prin rai in boarea amurgului; si de la fata Domnului Dumnezeu s'au ascuns Adam si femeia sa printre pomii raiului.
9. Si Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?" ”

Pe scurt Cerul și Pământul a apărut brusc fără timp din Dumnezeu sub forma unui cub ce conținea o sferă de apă limpede și cristalină și foarte adâncă și foarte curată până în mijlocul ei, dar nu era lumină în Cer ci întuneric era în CUB, deasupra sferei de apă și în adâncul apei era întuneric și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor prin CER. Apoi a început Dumnezeu să tocmească prin sfântă Lucrare toată Creația și a zis Dumnezeu să fie Lumină și tot globul de apă lumina nespus de frumos și a văzut Dumnezeu că Lumina era Bună și Frumoasă!

Apoi a despărțit apele de ape din mijlocul lor, prin mijlocul lor, din mijlocul globului de apă până ce cubul ce la început era în exterior a devenit cub interior, și l-a numit Dumnezeu CER, adică Tăria ce despărțea apele de sus de apele de jos, iar Tăria a numit-o Cer.

Apoi a luat Lumina din ape și a pus-o în luminătorul cel Mare și în cel Mic și în Stele. Luminătorii i-a așezat pe Tărie, mergând prin mijlocul Tăriei și stelele pe firmament, pe bolta plină cu apă ce este deasupra CUBULUI.

Totul este o inimă și ca un ochi drept al Lui Dumnezeu. Soarele și Luna aleragă pe deasupra Edenului în mișcări drepte ce își schimbă unghiul când se lovesc de marginile Cubului aflate spre poli.

Pământul a ieșit din apele limpezi de jos și șade pe apele de jos care se adună în adunările lor formând mările. Apele de sus, de deasupra Cerului, umplu întregul spațiu dintre stele și ele nu se strâng în adunările lor.
Deci apele limpezi și luminoase de jos, de sub Cer au dat naștere pământului cu tot ce conține el (aur, păcură, lavă, minereuri, gaze...). Deci nu există nici un glob de pământ și nici un univers și deci pământul stă fix pe ape, nu se învârte în jurul nimănui ci soarele și luna și stelele au mișcarea lor pe deasupra mărilor și pământului... prin Cer.

Mai departe e clar dacă ai să citești cu luare aminte căci fiecare virgulă contează și punctul înseamnă Amin! Totul a durat 7 zile și în fiecare zi s-a odihnit Dumnezeu după ce a Lucrat lucrarea Sa pentru Om ca la sfârșit să se odihnească Dumnezeu și toate ale Sale în Omul pe Care l-a făcut viu după chipul și asemănarea Sa... și l-a Binecuvântat pe Omul pe Care l-a creat și l-a pus să slujească Împărăției Cerurilor în Raiul Desfătării 6 zile iar ziua a 7, acum Duminica, este odihna Domnului Dumnezeu.

Continuare
 

„18.Si a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor pe potriva lui" .
19. Si din pamant a mai zidit Domnul Dumnezeu toate fiarele campului si toate pasarile cerului si le-a adus la Adam ca sa vada cum le va numi; si oricum va numi Adam toata fiinta vie, ea asa se va numi.
20. Si a pus Adam nume tuturor dobitoacelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru Adam nu s'a gasit ajutor pe potriva lui.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn adanc, si el a adormit; si a luat una din coastele lui si locul ei l-a plinit cu carne.
22. Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefacut-o in femeie si a adus-o la Adam.
23. Si a zis Adam: "De data aceasta iata os din oasele mele si carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din barbatul ei".
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si cei doi vor fi un trup.
25. Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau.”

Deci după ce au mîncat din pomul cunoștinței Binelui și a răului, deci și a răului, atunci li s-au deschis ochii și s-au văzut goi și s-au rușinat căci nu mai aveau Credință! Erau goi de Credință căci goi erau ei de cînd au fost făcuți! (Așa ne arată pe undeva Cuvântul lui Dumnezeu că trebuie pricepută goliciunea omului, goliciune de credință și desfrânare spre pofte și plăceri ce vin din neascultare și slavă de la oameni, slavă a deșertăciunii deșertăciunilor ce ispitește cu goliciuni.)

Dupa pacat au cunoscut ca sunt goi de Duhul Sfant. Aceasta trebuie sa fie alungarea din Rai: pierderea comuniunii cu Dumnezeu din cauza pacatului, caderea din extaz catre placerile lumesti.

Nu poate fi vorba de necredinta la cei doi pentru ca ai eu vorbit cu Dumnezeu dintru inceput, El le era o prezenta reala, deci credinta nu-si are sensul aici, asa cum nici pentru ingeri credinta nu este necesara, pentru ca ei STIU ca Dumnezeu exista.

Să nu uităm că ei nu L-au văzut pe Dumnezeu niciodată, căci Domnul nu s-a arătat Omului chiar dacă l-a făcut cu mâinile Sale pe Om, și era nevăzut pentru Om ci Adam doar L-a auzit ăe Dumnezeu, pe Creatorul Său și a toată Creația, atunci când i s-a dat porunca. Iar Eva cum a început să se îndoiască cum satana a auzit și apoi prin șarpe a ispitit-o pe Eva... deci Omul începea să-și piardă credința, ascultarea, slujba în care fuseseră bine tocmiți de Dumnezeu. Deci era nevoie de Credință ca să locuiască ei în Raiul Lui Dumnezeu. Au păreferat se pare ca să lepede Credința și necrezând că vor muri și crezând în minciuna șarpelui iată li s-au deschis ochii și s-au văzut goi... goi de Credință, căci și până atunci se văzuseră ei goi, că doar nu ni-i putem închipui că ar fi fost orbi... dar atunci li s-au deschis ochii din necredință, din curâiozitate, din minteres viclean, din duhul minciunii măririi de sine și au mâncat din pomul cunoștinței Binelui și al răului, nu numai a binelui ci și a răului care era numai a Lui Dumnezeu nu și al omului... căci omul nu trebuia el să ia locul Lui Dumnezeu ca să-și facă el griji și probleme și să judece el, omul... ci trebuia să facă și să mănânce numai binele... căci era făcut să fie veșnic așa ca Dumnezeu și una cu Dumnezeu căci era suflare din suflarea de Viață a Lui Dumnezeu...

Dar nu a crezut și în clipa în care a mâncat a murit duhovnicește și peste 1000 de ani a murit și trupește căci fără Credință omul este numai trup și trupul se reîntoarce în pământul din care a fost luat.

Deci e necesară Credința Credincioasă pentru orice Credincios Creștin dacă vrea să fie reprimit în Raiul lui Dumnezeu, dar e vorba de una Tainică, sinceră, curată, căci o credință ce se laudă cu ea însăși e o credință moartă care caută doar să fie plăcută de oamenii ce slujesc deșertăciunii deșertăciunilor.

Iar Raiul era plasat în România spre răsărit față de Pucioasa, a fost la Pătlăgeanca Tulcea și va fi pe undeva prin România iar locul descris de Moise este o echivalență, o echivalență prin Edden căci toate lucrurile au o echivalență ce ține de Dumnezeu în Creația Sa. Deci Raiul era în România și avea o echivalență față de centrul Tăriei, de centrul Creației, de centrul Cubului.

Soarele luminează spre jos, spre pământ iar Luna spre sus, spre stele. Noi vedem Luna ca fiind luminată de Soare nu direct ci prin reflexie din oglinda plană a suprafeței apelor de jos ce sunt așezate ca straturile peste mări și peste pământul ieșit din ape. Luna nu se învârte, pământul nu e glob și nu se învârte, soarele nu se învârte! La eclipsa solară, Soarele și Luna formeză o sferă perfectă, și preț de o clipă nu mai există Lumină de la cei doi luminători. La eclipsa de lună cu siguranță nu pământul se interpune între Soare și Lună cum au născocit „savanții” gLumii ci este un efect al depășirii graniței, astfel se poate observa cum din pricina ieșirii din unghiul de reflexie, lumina de la Soare apare dinspre partea cealaltă și se reflectă iarăși din oglinda plană după momentul culminant, din aceiași oglindă plană. Apusul și Răsăritul Soarelui sunt efecte vizuale, care se datoreză unghiului de refracție a razelor prin medii diferite, căci Soarele și Luna nu apun și nu răsar niciodată și nu schimbă distanța față de planul denivelat al pământului și mărilor ci doar se apropie și se depărtează de locul unde ne aflăm noi având și o mișcare spre lateral ce dă naștere anotimpurilor. Dacă se depărtează suficient de mult în timpul unei zile, nici o rază de lumină nu mai ajunge în zona noastră din pricina unghiului de refracție și se instalează noaptea. Iar noaptea, ceea ce vedem pe boltă sunt steluțe mici și multe luminate de Lună și care reflectă lumina spre noi în jos, sau poate că există și stele luminoase care ard și ele asemenea Soarelui. Dar toate stelele sunt mici, căci jumătate din toată Creația este sub Cer, adică aici la noi, deci deasupra Cerului este jumătatea cealaltă.

La potopul de pe vremea lui Noe, s-au deschis izvoarele adâncului și jghiaburile Cerului și astfel s-a strâns atâta apă de s-au acoperit cei mai înalți munți. Căci omul nu mai avea Credință ci au ajuns numai trupuri și toată născocirea și visarea și închipuirea îi era spre rău. Își furau unii altora averile pământești și apoi și le apărau unii de alții uitând complet de Dumnezeu și necrezând timp de 40 de ani cât timp s-a auzit Toaca lui Noe care lucra în pustiu la Arcă.

Explicația e simplă: Dacă s-ar interpune un corp între suprafața luminoasă a Soarelui și Lună atunci ar trebui să avem în zona luminată a lunii, o vizibilă descreștere a strălucirii, adică o micșorare treptată deoarece tot mai puține puncte strălucitoare din suprafața soarelui ar vedea direct Luna. Lucru care nu se întâmplă ci luna are o strălucire constantă în zonele unde ea este luminată.

Deci Luna și Soarele și Stelele vor pierde o treime din lumina lor.

Și greșala explicaționiștilor gLumii „științifice” provine din faptul că ei au considerat Soarele punctiform dar Soarele fiind o SUPRAFAȚĂ incandescentă, deci o putem asimila cu multe becuri dispuse pe o suprafață circulară, și ar fi trebuit să apară vizibil efectul scăderii treptate a strălucirii pe zona luminoasă a Lunii întrucât se acopereau tot mai multe becuri. Deci efectul eclipsei de lună nu se poate explica prin interpunerea „globului” Terra între Soare și Lună.

Şi Dumnezeu mereu îl mângâia pe Omul din Raiul din Edden pe care l-a făcut cu mâinile Lui şi i-a suflat din suflarea Lui, Bărbat şi Femeie l-a făcut, şi îi cunoştea Omul prezenţa şi existenţa şi ştia Omul de Dumnezeu chiar dacă nu Îl vedea omul căci nu i se arăta Dumnezeu Omului, dar vedea Omul urmele paşilor Lui Dumnezeu şi auzea glasul lui Dumnezeu şi simţea mângâirea suflării Lui Dumnezeu şi vedea toată Lucrarea Lui Dumnezeu cea văzută... deci nu avea motive de îndoială... şi Omul plinea porunca şi nu fura şi nu mânca din pomul din mijlocul Grădinii din care li se spusese ca povaţă că dacă vor mînca, negreşit vor muri chiar în clipa în care vor mânca. Deci Omul o vreme a trăit cu Dumnezeu în Raiul lui Dumnezeu dar încet încet duhul minciunii măririi de sine al egoismului şi răutăţii îndreptată împotriva Lui Dumnezeu l-a băgat în sminteală... şi n-a mai rezistat omul şi a sinucis tot ceea ce a creat Dumnezeu. A sinucis ca să nu moară dracul... sau să nu moară el însuşi. Probabil s-a lăcomit ca nu numai în Rai să veiţuiască ci să umple tot Eddenul... şi l-a umplut cu carcase... cu carcase de o specie mai josnică decât porcul... porocul misteţ ispisteţit.

Mă, şi aşea gdie binie ştie să imitie săracu', Doamnie Doamnie... cum ştie să imitie.., că parcă-i băgat în slujbă la făţarnicu' lu' făţarnicu' lu' făţarnicu' lu' spiînu' spiînilor. Şi toţi cică-s savanţi şi mi-l mângâie pă chelie... săracu'!?! :2::29::2:...:76: şi să-l vezi ce fericit vine acasă... nu mai ştie nimic afară de vorba aia mare... aia care i-o spus-o şi lui când i sa înmânat şi lui diploma... diploma aia gdie carton... carton din ăla de calitatie superioară. Şi gdie atunci o ţinie pă păerete şi se face că nu se mândreşte cu ia ci că cică nu contează pentru el minunia asta. Şi cum ştie săracu' să imitie, Doamnie Doamnie... cum ştie să imitie.

Apeşi parcă pă buton şi intră parcă în transă şi-l vezi cum ştie să imitie... şi Doamnie Doamnie cum ştie să imitie. Dar nu pă cine trăbă... ci el imită mereu tot aia ce o imitat... ştiţi voi... făţarnicu' lu' făţarnicu' lu'... ca un fel de schimbare la faţă... numa' nu a Domnului ci a omului.

Eu cred ca Adam si Eva,inainte de cadere, il vedeau pe Dumnezeu ...ma gindesc la una din Fericiri...Fericiti cei curati cu inima,caci aceia il vor vedea pe Dumnezeu.Ca erau fara de pacat,deci curati cu inima...cred ca nu incape indoiala.Iar de pierdut,L-au pierdut pe Duhul Sfint ( moartea sufletului ),de aceea s-au si vazut goi,apoi le-a murit si trupul...

Cum aratau ei " imbracati" inainte de cadere...poate ca aici:

" Marturisirea lucrarii de impartasire din lumina dumnezeiasca, asa cum a cunoscut-o si de care s-a invrednicit Sfantul Serafim, este luata din scrierea lui, Convorbire cu Motovilov. Iat-o:

"-Si totusi, eu nu inteleg cum pot sa am siguranta ca sunt in Duhul Sfant. Dupa care semne pot eu sa cunosc singur ca harul Sfantului Duh se afla in mine?

Parintele Serafim raspunde: Dar ti-am spus ca-i foarte simplu: Iata, acum, suntem amandoi in harul Sfantului Duh... Dar de ce nu ma privesti?"

- Parinte nu pot sa te privesc; ochii sfintiei tale arunca fulgere de lumina. Fata sfintiei tale e mai arzatoare decat soarele si ma dor ochii. Si Serafim urma: Te afli in plinatatea Sfantului Duh, altfel n-ai putea sa ma vezi in starea aceasta.

Si, apropiindu-mi-se de ureche imi sopti: Multumeste lui Dumnezeu pentru milostivirea Lui catre noi. Vezi, n-am facut nici macar semnul crucii, in adancul inimii m-am indreptat, insa, catre Dumnezeu, zicand: Doamne, fa pe omul acesta vrednic sa vada, cu ochii lui trupesti, aratarea Preasfantului Duh. Si iata, Dumnezeu a auzit rugaciunea smeritului Serafim...

- Dar bine, de ce nu te uiti la mine? Nu-ti fie teama, Dumnezeu este cu noi...
Incurajat, incercai sa ridic ochii si o spaima sfanta imi cuprinse toata fiinta. Inchipuiti-va fata unui om care va vorbeste din mijlocul soarelui; ii vezi miscarea buzelor, infatisarea ochilor, ii auzi glasul, simti ca te tine de umeri, dar nu-i vezi nici bratele, nu vezi nici trupul tau, nici al celui ce-ti vorbeste, ci vezi numai o lumina stralucitoare, o lumina orbitoare, luminand intinsul zapezii, pana departe, imprejur, luminand fulgii de zapada, care nu incetau sa cada, pe mine si pe marele staret.

Si parintele Serafim urma: Daca numai presimtirea, arvuna aceasta a bucuriei viitoare, umple inima noastra de atata mangaiere si atat inviorare, ce vom spune de bucuria insasi, care ne este pregatita in ceruri, tuturor celor ce plang aici pe pamant? Si dumneata, dragul meu, ai plans destul in viata pamanteasca. Dar, iata, cu cata bucurie te mangaie Dumnezeu... Dar acum e vremea luptelor, a stradaniilor neincetate, e vremea dobandirii unor puteri din ce in ce mai mari, ca sa crestem pana la masura deplina a inaltimii lui Hristos... si mostenitor al scaunului sau, dupa dansul. Atunci, insa, bucuria aceasta, pe care o simtim acum, in parte si un timp scurt, se va arata in toata plinatatea ei si ne va covarsi toata fiinta cu desfatari negraite, pe care nimeni nu va mai putea sa le ia de la noi."

Canonizat in anul 1903, pomenirea Sfantului Serafim traieste in evlavia credinciosilor, ca un mare stalp al sfinteniei crestine, ca un inger pazitor al crestinatatii. Dumnezeului nostru, marire!



Aceasta este o gLuma ?

Eu am scris așa:

„Deci Raiul era în România și avea o echivalență față de centrul Tăriei, de centrul Creației, de centrul Cubului.”


Adică ai bănuieli crezând că eu te-aș minți și vi cu două argumente: Slava Duhului Sfânt ce se vedea într-o ființă umană îndumnezeită de către o altă ființă umană mai puțin îndumnezeită... și gata, ajungi la concluzia că așa era în Rai văzut Dumnezeu și că eu spun și glume...

Păi bănuielile îndoielilor spre răzbunare nu sunt bune mă că voi vă răzbunați mereu nu pe păctele pe care le faceți voi ducându-le în neființă, ci voi, și așa pățesc și eu, mă răzbun cel mai adesea pe Dumnezeu trecînd repede de la Har la slava de la oameni pentru nădejdea în nebunia de pe urmă cu care o să mă îmbrac singur prin cioplire de către mine a propriei mele statui de pe scena gLumii... că cică mă cheamă cineva la muncă.

Deci așa e cum îți spun eu de la Dumnezeu, cghiar dacă nu mă crezi, Omul nu l-a văzut pe Dumnezeu dar îi auzea glasul, îi simțea prezența, îi ve3dea creația, îi știa porunca, îi mînca roadele, și omul era plin de Credință!

La sfântul Serafim Sarovski e vorba de focul rugăciunii inimii, e cu totul altceva, el se făcuse Har și se unise cu Harul Credinței în Dumnezeu și așa exista El probabil, dacă erau conștienți de El, Odihna Lui Dumnezeu în Adam și Eva... Dar Dumnezeu nu li se arăta lor decît în urmele pașilor, în glasul dulce din adierea vântului serii, în desfâtarea gustului cu fructele pomilor din Rai afară de pomul cunoașterii binelui și a răului, în dragostea dintre Om și celelalte viețuitoare, deci Omul nu L-a văzut pe Dumnezeu și nici pe îngeri în Rai ci trebuia să respecte cu Credință porunca Sfântă și așa Omul și Dumnezeu se desăvârșeau odihnindu-se Unul în Altul.

Iar cu Raiul ți-am explicat foarte frumos..: Ce a văzut Moise și a auzit de la Dumnezeu (căci nici Moise nu a văzut pe Dumnezeu decât îi auzea glasul și o singură dată din spate) era despre Raiul Echivalent față de mijlocul Cubului... căci locul exact al Raiului pe Pământ era păstrat ca Taină... Dar pentru cei înțelepți, din ce a scris Dumnezeu prin prooroci în scripturi se poate foarte ușor pricepe unde era Raiul, deci era păstrat ca Taină ascunsă pentru a putea fi descoperită de înțelepți prin Credință, dar descrierea este făcută despre o echivalență căci toata lucrurile Create au o echivalență prin Dumnezeu, față de mijlocul Cubului. Deci Raiul descris fizic de Moise este echivalența Raiului cel Adevărat care a fost și va fi în România... și dacă ai să cauți să găsești cu aproximație mijlocul cubului, atunci ai să găsești și locul echivalent descris de Moise, real și el până astăzi. Caută și vei afla. Bate și ți se va deschide... dar dacă tu ai din start vagi bănuieli bazate pe necredință și mă și scoți mincinos și glumeț dându-mi exemple ce parcă parcă te-ar confirma în presupunerile tale, atunci firește că drumul tău va fi mai lung și mai greu.

Deci dragul meu detectiv particular... fără Credință s-ar putea să ajungem câini prepelicari sau niște copoi de soi ce aleargă după pisoi, pisoiul ce aleargă după șoarece, șoarecele ce dă gaură la hambar, hambarul ce ne-a băgat în bar, barul care ne-a dat bere, ca să prindem putere... putere ca să hulim firește... să hulim pe Dumnezeu, să nu fie. Dar îndată ce vei dobândi Credință ca Dar de sus... sau ca stăruniță după smerenie și rugăciune... ori postind ca să asculți, atunci cu siguranță ochii tăi ținuți se vor limpezi...

Dar vezi dumneata zice și sfântul Serafim Sarovski, zice că e nevoie de lacrimi și ucenicul acela mai îndoielnic plînsese foarte mult și nu mai era sigur că e Har sau înșelare drăcească.

Dar e simplu, Harul iubește pe Dumnezeu cu sfințenie și se roagă cu suspine negrăite pentru noi păcătoșii... iar înșelarea vine de la cafea.

.........

Iar Sfantul Paisie Velicikovski, talcuind la randul sau cuvintele acestor doi Sfinti Parinti, scrie: "Din aceste marturii reiese ca Dumnezeu, zidind pe om dupa chipul sau si dupa asemanare, l-a asezat in Raiul desfatarii ca sa lucreze gradinile cele nemuritoare, adica gandurile cele dumnezeiesti cele preacurate, mai inalte si desavarsite, dupa Sfantul Grigorie Teologul.


Si aceasta nu inseamna altceva decat ca el, cel curat cu sufletul si cu inima, trebuia sa petreaca in rugaciunea harica, vazatoare, lucrata sfintit numai cu mintea,

intr-o vedere preadulce a lui Dumnezeu,



si cu barbatie sa o pazeasca ca lumina ochiului, ca pe un lucru al Raiului, ca ea niciodata sa nu se imputineze in suflet si in inima. De aceea, mare e slava sfintitei si dumnezeiestii rugaciuni a mintii, a careia margine si culme, adica inceputul si desavarsirea, sunt date de Dumnezeu omului in Rai: de acolo deci isi are ea inceputul sau."

.........

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ose-68563.html

Despre locul Raiului:

"
Sa vedem deci ce anume spun Sfintii Parinti despre Rai. Sfantul Ambrozie ne aduce aminte, in primul capitol al tratatului sau despre Rai, ca trebuie sa


fim foarte precauti cand vorbim despre "locul" Raiului si despre firea lui:




"Apropiindu-ma de acest subiect, imi pare ca sunt cuprins de o neobisnuita ravna in incercarea de a limpezi cele despre Rai, despre locul si firea lui, pentru cei ce sunt dornici a le cunoaste. Lucru cu atat mai insemnat, cu cat Apostolul nu a stiut de era in trup ori in afara de trup, zicand totusi ca s-a rapit pana la al treilea cer (2 Cor. 12, 2). Si iarasi zice: Si stiu pre acest om - sau in trup, nu stiu, sau afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - ca s-a rapit in Rai si a auzit negraite graiuri, care nu este slobod omului a le grai (2 Cor. 12, 3-5)...

Deci, daca Raiul are o astfel de fire, incat insusi Pavel, ori cineva asemenea lui Pavel, abia de a putut sa-l zareasca, in viata fiind, si totusi n-a fost in stare sa-si aduca aminte de l-a vazut in trup ori in afara de trup; si, pe deasupra, a auzit graiuri pe care nu i s-a ingaduit sa le graiasca - de este asa, cum ne-ar fi cu putinta noua sa spunem locul Raiului pe care nu ni s-a dat a-l vedea si, chiar de am fi izbutit a-l vedea, ne-ar fi fost oprit a impartasi altora ceea ce am aflat? Si iarasi, intrucat Pavel s-a sfiit a se inalta pe sine din pricina inaltimii descoperirii, eu cat mai mult se cade noua a ne stradui sa nu fim prea grabnici a dezvalui ceva primejdios prin insasi descoperirea sa ! Deci nu ne este ingaduit a vorbi cu usuratate despre Rai."

Dupa ce le-ai servit muritorilor cateva pasaje din Biblie, vad ca felul doi este o portie de astronomie de inalta calitate oferita celor simpli si neinstruiti.
Intrucat din Biblie pot sa citesc si singur, iar daca as fi interesat de astronomie cu siguranta mi-as alege alte surse, as fi mai interesat sa aflu care e scopul deschiderii acestui subiect. Cred ca vrei sa convingi vizitatorii ( f putini) de ceva, dar nu stiu de ce anume. In caz contrar, cred ca teologhisesti singur.

Mă, adică nu scrie despre Rai în scripturi? Sfântul Pavel vorbea despre ceva ce nu se înțelege... și apoi... pauză.

Nu știu când vorbești ceva sau doar ești așa ceva... profesoare banuială.
Nu că vreau să te jignesc că mi-ești simpatic... dar ce vrei să susții nici că pot să... vreau.

Iar apoi când vorbeam, despre Rai, scriam despre Raiul care a rămas pe pământ și nu de ăla care s-a înălțat la Cerul al treilea, ziceam scriind despre Raiul care s-a dărâmat și au rămas paraginile, după ce Dumnezeu l-a ridicat... era locul, că locul a rămas aicea jos, locul unde erau pomii sădiți de Dumnezeu, că pomii s-au uscat.

Vorbim, scriem, și dăm lecții de contraziceri... păi de autoândreptățiri și contraziceri pe scenă eu m-am săturat și balonat... în sensul că e de comă.

Bun, și copoii nu simțeau de unde vine mirosul oricât erau ei de prepelicari, fiindcă pe prepelițe le-au mâncat nemulțumiții care cereau carne, carne, carne. Nu-i așa!?

Păi bine, asta da...

Și uite ce discuție, dai niște linkuri dar n-am priceput nimic din ce spui dumneata... știu, tu nu spui nimic ci ești un detectiv care cauți altceva... atunci căutare plăcută că tot dejaba cauți. Zic degeaba fiindcă nu ai credință. Crezi că te mint din minteres viclean de târfalău rău... adică mă crezi o trâfă gonflată fără tată... fără Dumnezeu... deci un fel de pui de szmeu. Deci dacă ai impresia că vreau să te pun să te închini la satana barosana barman la bancă... atunci ce să mai ne tot învârtim după linte... că îți trebuie minte?

Dar ți-am zis, Sfântul Ap. Pavel vorbește despre ceva unde a fost răpit cineva, este vorba de omul acela... deci omul acela a văzut Raiul la Cerul al treilea, deci se pare că acolo s-a păstrat până la vremea când îl va coborâ Dumnezeu căci tot ce a fost iarăși va fi... la Rai mă refer și la Omul cel bineplăcut Domnului.

De ce va fi din nou? Păi pentru că pentru aia le-a Creat Dumnezeu și nu ca să fie ele stăpânite de gLumiail... marele târfar și marfar... care face din pămînt păpămînt.

Deci va fi din nou la fel, omul va trăi cu Dumnezeu și va fi Bine.

Dar Raiul de la Pătlăgeanca este lucul unde era vechiul Rai... și va fi un nou Rai tot în Romînia dar nu știu pe unde, exact, căci este o Taină lăsată prin prooroci... Iar Moise în Cartea Facerii a descris Raiul primordial din Edden, de acum 7500 de ani, dar nu direct văzându-l ci auzind și văzând de la Dumnezeu Adevărul dar ca descriere, Dumnezeu vorbea în Taină mare... și ca scriere și descriere, Moise a scris și așa a descris în scriptură Raiul echivalent, care este una cu Raiul primordial dar ca vedenie scrisă nu poate să fie decât o echivalență, dar și ca echivalență el era tot Adevărat, căci Echivalența pe pămînt este identică cu modelul deci iată cum și Raiul descris de Moise era după chipul și asemănarea Raiului de la Pătlăgeanca, cel pe care-l știa numai Dumnezeu care îi vorbea și el a scris... dar la Pătlăgeanca găsim doar locul, căci Harul Raiului s-a ridicat la Cerul al treilea, dar se va lăsa de acolo pe pământ... căci... cum altfel, pămîântul este locul unde Dumnezeu își așterne picioarele Sale...

Acum poate spui și ce vrei să spui defapt... că n-am priceput... ce vrei să spui... Păi Cerul al treilea e în CUB și nu e în afara Cubului... deci este în Creație ... sau dacă este în afara Creației atunci este undeva la Tatăl, acolo unde s-au făcut multe lucruri pentru om... pentru omul credincios, dar Tatăl este și în Creație... deci nu știu că eu nu am fost răpit ca sfântul Pavel... dar știu că vine Raiul pe Pământ... vine înapoi, după război...

Sper că nu te-ai supărat. Oricum nu-mi pasă... Dar totuși sper că nu te-am supărat prea rău.

Păi se pare că unora le trebe mereu lămuriri speciale, că de ce, și pe dincolo, că ei vor invers și viceversa, că nu-i interesează dar îs curioși de altceva... păi dragă domnule, tu nu ai citit prima postare?

Sicrie acolo exact de ce am deschis topicul... și nu ca să vorbesc nemuritorilor ci nemuritorii ne vorbesc nouă... dar nemuritorii ăia plini de Credință...

Acuma dacă nu ți-e clar cum e Cerul și Pământul și ai nevoie de științifiicii ăia profesoare banuială ca să faci niște cursuri la faculțile lor, eu nu te opresc... crezi pe cine vrei dumneata... parcă te pot obliga, și chiar de te-aș obliga tot ce vrei o să crezi până la urmă... iar slănină de la tine n-am nevoie, dar aristocrații o să te jumulească să facă perne din puful tău.

Și... Ce e aia a teologhisi? Și cum vine aia singur? Păi dacă de exemplu ar pleca Dumnezeu de la oameni atunci ar veni spurcații și să-i vezi ce te teologhisesc ei pe tine de nu te vezi... deci singur nu poți teologhisi decât la goglindă și magoglindă, când te sulimenizezi ca să fi atrăgător... să atragi bagaboante. Nu de alta dar în loc să fi după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu, te hlizești că îți lași musteți sau barbă sau plete după modă... adică până la urmă tot un dreak... noroc că îți dă Dumnezeu mătreață ca să nu poți păcăli pe nimeni cu frizura sau cu gura. Și-ți zici că nu e mătreață ci iată cad stele... Păi dragul meu, alea nu sunt stele ci roadele minciunilor pe care le debitează ăia la care ești decis să studiezi și să apelezi ca să te învețe, și rodesc în capul tău și pe capul tău... că cică Pământul și Luna se învârt în jurul Soarelui și că este tot felul de galaxii pe sus, defapt prin relativ că e jos sau viceversa... dar nu e nimic din ce zic ei... sus e sus și acolo e doar jumătatea de sus a Creației... văzute... că mai e și partea Nevăzută... și partea nevăzută e așa ca și când îți vorbesc de ceafa ta... nu o vezi niciodată dar știi că există! Nu mă refer la antricot, că dacă te doare în cot, mă întreb cum de totuși ai fost curios... curios că de ce? Păi că așa a vrut mărinimia mea.

Ma ovidiule,

Cum sa ma supar pe tine,nu vezi ca esti comic ?

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=2

2, 10-14 "Si rau iesea din Eden ca sa ude Raiul, care de acolo se imparte in patru rauri. Numele unuia, Fison: acesta inconjura tot pamantul Evilatu-lui; acolo este aur. Si aurul pamantului aceluia este bun, si acolo este rubin si piatra verde. Si numele raului celui de-al doilea, Gheon: acesta inconjura tot pamantul Ethiopiei. Si raul cel de-al treilea, Tigru: acesta curge spre Assiria. Iara raul al patrulea, Eufrat."

De cind izvorasc riurile Tigru si Eufrat din Patlagica ?

Păi de acolo se desparte în 4 brațe.

Dar vezi că nu din Rai izvorăște ci din Edden ieșea un râu ca să ude Raiul... Iar Dunărea izvorăște din munții Pădurea Neagră.

Și dacă ai să te uiți cu grijă pe Hartă ai să descoperi cele 4 brațe.

Dar mai este un loc pe pământ echivalent... echivalent față de mijlocul cubului... căci ambele sunt după chipul și asemănarea celui din Cer, care a rămas acolo sus, căci la Pătlăgeanca s-a pierdut odată ce nu a mai fost cine să-l păzească. S-a dărâmat și ce a fost bun s-a ridicat la Cer. Iar celălalt rai de pe pământ, adică echivalența, nu a fost decât o echivalență așa ca într-o oglindă, dar era și ea reală ca un fel de dublură a Raiului, ca o biunivocetate.

Dragul meu, uite aici din satelit locul unde a fost Raiul pe pământ, situat, la răsărit de Glodeni, pământ din care i-a plămădit... şi apoi uite aici de unde izvorăşte Dunărea, de undeva din Edden ... Den-mark! Sau Baden-Baden îţi spune ceva?

Deci de la Pătlăgeanca se împrate în 4 braţe:

Chilia, Tătaru, Sulina şi Sfântul Gheorghe: Capul şi Pieptul, Pântecul şi Mâinile, Organele de sub pântec şi Coapsele, Genunchii şi Picioarele. Deci iată sunt ele exact asemenea cu un Om Credincios. Deci de acolo, de la Pătlăgeanca, din mijlocul grădinii Raiului se desparte râul ce ieşea din Edden în 4 braţe ce udă toată grădina Raiului. Iar echivalenţa ca'ntr-o magică oglindă, locul unde se află ea localizată faţă de centrul cubului, te las pe dumneata să-l localizezi. Căci Harul Raiului a fost localizat de sf. Ap Pavel care l-a cunoscut pe acel om răpit până la Cerul al treilea, acolo unde era Raiul după chipul şi asemănarea căruia a fost Raiul de pe pământ situat la Pătlăgeanca Tulcea.

Succces!

Dacă am lămurit-o cum stă treaba cu bila şi cu cubul, am descoperit Eddenul şi Raiul sădit de Dumnezeu undeva în Edden... să vedem de ce l-a trimis Domnul pe Adam la lucru şi pe Eva să facă prunci... şi ce s-a întâmplat apoi, cu urmaşii lor... Cum de au ajuns să-şi facă ei tot felul de raiuri ale desfătărilor şi cu ce anume se desfătau ei? În ce-şi puneau nădejdea şi ce căutau ei toată ziua, mai ales noaptea...

Nu e greu de aflat... că doar se vede, iar dacă citeşti cu luare aminte atunci se şi aude... despre Calea Creştin Ortodoxă, sau Calea de Viaţă ce va trece prin gaura de la ac.

''' Iar femeii i-a zis: "Iti voi spori, inmultindu-le, durerile si geamatul; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani".

Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat de vorba femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: Sa nu mananci!, blestemat va fi pamantul din pricina ta. In dureri te vei hrani din el in toate zilele vietii tale!

Spini si palamida iti va rodi, si tu cu iarba campului te vei hrani.

Intru sudoarea fetei tale iti vei manca painea, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce!" '''

Se arată greşala lui Adam:

-a ascultat de vorba femeii lui (credinţa lui necredincioasă)
-a mâncat din pomul cunoştiinţei binelui şi răului (a săvârşit păcatul ca să ştie cum e)
-a călcat porunca Domnului (ca să nu asculte de Dragostea Curată ci de Ura desfrânată)

consecinţa este că blestemat va fi pământul din pricina ta, căci femeia ta va fi pământ blestemat aşa ca şi tine însuţi.

Ca şi canon de pocăinţă i-a dat:
În dureri te vei hrăni din cuvintele femeii tale pentru greşala ta în toate zilele vieţii tale... deci trebuie să creadă până la moarte că ceea ce a făcut a fost greşală şi trebuie să-i pară rău până la moarte pentru ''fericirea'' femeii sale.

Spini şi pălămidă îţi vor rodi tot ceea ce te înconjoară iar tu cu iarba pământului te vei hrănii, deci cu ce creşte de la Dumnezeu.

Vei lucra la pâinea ta până la moarte, fără să aştepţi pensia sau concediul, până ce te vei întoarce în pământ căci pământ eşti după ce nu ai ascultat şi trebuie să te întorci în pământ şi nu să urci la cer neascultarea ta, căci din pământ ai fost luat de şarpe şi ridicat în văzduh exact ca un scai sau un ciuline sau un nor fără apă... adică exact ca un praf şi o pulbere... pulbere de puşcă... gol puşcă...

Iar femeii i-a dat canon ca ea să fie atrasă de bărbatul ei şi să o stăpânească el, nefugind de gemete şi dureri şi nici de chinurile naşterii de prunci...

'''Si Adam i-a pus femeii sale numele Eva , pentru ca ea este mama tuturor celor vii.
Si Domnul Dumnezeu le-a facut lui Adam si femeii sale imbracaminte de piele si i-a imbracat.
Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iata, Adam a devenit ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Si acum, ca nu cumva sa-si intinda el mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci...",
Domnul Dumnezeu l-a scos din raiul Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat.
Si l-a izgonit pe Adam si l-a asezat in fata raiului Edenului; si heruvimi a pus, si sabia de para rotitoare sa pazeasca drumul catre pomul vietii.'''

Ca nu cumva să mănânce din post şi rugăciune şi comuniune cu Cerul, din bunătatea Lui Dumnezeu fără muncă ci prin furt şi să ia cu tupeu şi fără ruşine şi din Pomul Vieţii, de aia l-a scos afară din Rai şi ca să lucreze pământul din care a fost luat...

Deci l-a pus în faţa Raiului şi a pus pază ca să nu poată intra la Pomul Vieţii statornicindu-se prin viclenie în furt şi lene şi desfătare păcătoasă veşnică din furtul neascultării sale...

Deci faţa Raiului este pe la Târgovişte, Ploieşti, Bucureşti, Slobozia Veche, Galaţi, spre Glodeni, pământ din care a fost luat.

Deci nu era greu canonul pentru om, până la venirea Lui Mesia, trebuia doar să lucreze pământul până la moarte: să-i pară rău pentru că a ajuns femeia lui plină de spini şi pălămidă din cauza lor înşişi, până la moarte să lucreze, şi trebuia să mănânce iarba de la Dumnezeu, iar femeia nu trebuia să mai atragă ea ci să fie atrasă de bărbatul ei şi să nu-i fie frică dacă e stăpânită de bărbatul ei şi nici să se teamă de gemete sau dureri căci Domnul i le-a sporit şi nici de durerile naşterii de prunci căci sunt spre pocăinţă şi canon de ascultare şi îndreptare...

Dar Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, a luat canonul asupra Lui însuşi şi aşa l-a scos pe Adam şi Eva din iad după 5500 de ani, căci sărmanii nu prea l-au putut îndeplini...

Se pune problema din ce piele i-a îmbrăcat?

Răspunsul ar fi:

-Fie erau exact aşa cum sunt şi acuma şi i-a îmbrăcat cu piele ce se găsea pe pământ, şi singura piele ce se găsea era cea de şarpe, căci şarpele e singura dobitoacă ce îşi leapădă pielea... nu-şi recunoaşte greşala şi-şi leapădă pielea lui ca să nu se cunoască cicatricile compromiţătoare... căci a devenit amăgitor, ispititor...

-Fie Adam şi Eva erau aşa ca nişte ochi fără pleoape căci nu aveau ce să ascundă, fiind ei plini de credinţă, şi din păcate imediat după ce au greşit s-au văzut goi căci li s-au deschis ochii, deci le-au apărut pupilele şi vedeau că sunt goi, goi de credinţă şi atunci Domnul Dumnezeu i-a îmbrăcat cu piele de om, de mila lor căci se vedeau plini de suferinţă în ei, şi le-a făcut un fel de pleoape la ochi şi piele pe trupul lor de carne fără piele... carne roz... şi aşa i-a îmbrăcat cu pielea şi cu părul de pe piele... de om.

Ambele variante par posibile... şi nu-i exclus ca ambele să fie valabile, adică prima dată a îmbrăcat Domnul Dumnezeu omul, ochi-omul, carnea vie, cu pleoapă şi apoi a îmbrăcat goliciunile lor cu piele de şarpe căci şarpele şi-a lepădat pielea auzind că trebuie să facă canon de a se considera blestemat între toate dobitoacele şi că trebuie să umble prin târâre şi să-şi facă mâncare de pământ ca să mănânce ca râma sau ca omida sau ca şarpele boua... pământ.

Deci canonul este piele... de om şi de şarpe... şi pe ambele să le poarte Adam şi Eva, până la sosirea lui Mesia. Şi a venit la ei după 5500 de ani şi i-a scos din iad căci a luat Domnul Iisus Hristos canonul cel prea greu asupra Lui însuşi căci El era fără vină!

Şi a fost înălţat pentru ei exact aşa precum a înălţat Moise şarpele în pustie, spre slava Lui Dumnezeu, ca oricine crede în El să nu piară... ci să aibă Viaţa Veşnică... adică ''să te cunoască pe Tine Avva Părinte, cum că Tu M-ai Trimis''.

Biserica Universală Creștină - altă rătăcire
 

Există Biserica lui Iisus Hristos și credința ei:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie.
Amin!

Domnule dumneata ai citit prima postare?

Păi tocmai despre valabilitatea simbolului de Credinţă e vorba şi nu despre cei ce s-au autoîntronat peste oameni în Numele Lui ca să osândească cu tupeu pe fraţii lor creştini mai mici... zicând ei ca tine căci tu eşti glasul lor:

''Biserica Universală Creștină - altă rătăcire,''

păi eu am scris aici exact despre:
''...Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie.
Amin!''

şi nu despre alea ce se autoîntronează unele deasupra altora de parcă ar exista ceva privilegii ale unora asupra altora... ca să poată osândi care mai de care, care pe care, de pe poziţii tot mai înalte... ca apoi să se unească ele într-un tort de ciocolată...

Deci tu afirmi că noi ortodoxia, de aia ne numim ortodoxie că suntem mai cu moţ doar pentru că suntem din Biserica Ortodoxă? Şi cine ne-a dat nouă privilegiul de a putea osândi fără jenă pe alţii chiar din mijlocul ei după ce ne-am autoîntronat pe noi înşine la butoane? Ca vrednici şefi de şefi...

Sau nu este scris:

''Cel ce se înalţă pe sine se va smeri şi cine se smereşte pe sine va fi înălţat''..?



Deci dumneata pentru ce te arăţi că ştii să scrii Simbolul de Credinţă dacă îl aplici exact viceversa osândind tu ceea ce nici măcar n-ai priceput cu ce se mănâncă?

Te iert că nici tu nu ştii ce faci... dar iată şi tu zici că eu sunt rătăcit.

Mulţumesc că măcar ai avut curaj să mă contrazici, că doar nici eu nu-s mai bun ca tine cu nimic, şi dacă nu mă contraziceai rămâneam cu falsa impresie că-s mai bun ca tine... şi nu-s mai bun fiindcă eu nici Simbolul nu-l ştiu scrie, iar acolo la Simbolul Credinţei, unde este scris despre Iisus Hristos, mereu îmi vine să mă mărturisesc numai şi numai pe mine... Tu măcar pare că îi mărturiseşti şi pe alţii... pe mai marii tăi... ăia din gLume care te conduc spre prăpastie, tot e ceva... că pe părinţi şi sfinţi şi pe prooroci precis i-aţi uitat să-i mai luaţi în serios, că aşa aud mereu că doar până la Ioan e proorocia... dar atunci Apocalipsa ce este? Şi oare nu au mai proorocit sfinţii părinţi în timpul celor 1000 şi încă 1000 de ani după Hristos? Şi ce este scris că se va întâmpla după cei 1000 şi încă 1000 de ani, despre duhul proorociei? Cui îi este dată puterea de îndreptare? Mie?

Nu vă mai chinuiţi căci Domnul este proorocul şi învăţătorul. Şi iată ce spune prin unul din slujitorii Săi.

Deci nu vă mai rătăciţi crezând că alţii sunt rătăciţi... mereu alţii.

Eu recunosc că sunt rătăcit dar şi mărtirisesc neîndoielnic cum că Domnul m-a cam cules din baaltă şi m-a găsit... pe când voi văd că vreţi cu oricepreţ să rămâneţi rătăciţi până la sfârşit... pentru că v-aţi lăsat înşelaţi de amăgitorii veacului acestuia viclean şi desfrânat... de gLumia cea mare... care v-a dat iluzia că sunteţi mari... şi tari.

Păi viceversa trebuia să creşteţi... la a nu intra la judecată cu Dumnezeu şi a nu osândi pe fratele vostru... dar se vede că pofta ochiului, trufia vieţii şi răzbubunarea lenii a înghiţit pe toţi creştinii ortodocşi... da pe toţi, căci nu mai este nici unul care să facă binele... afară de poBorul Cuvântului lui Dumnezeu şi vre-o câţiva preoţi care s-au pocăit şi vreo 7 stele care au mai rămas netrase la pământ de desfrânata ce călăreşte pe balaurele cel cu copite la unghii şi cu cioc de erete la gură...

Dar mai nou s-a suit balaurele pe desfrânată... pe femeie... şi ea bea mereu din toate necurăţiile şi otrâvile şi vrăjitoriile paharului de şampanie în beţia cu care beată se distrează până cade pe spate... Nu mai e mult şi de atâta mătreaţă va rămâne complet cheală...

Nu vă mai aprindeţi de mânie... căci întinarea din voi şi din gLume vă aprinde, pentru ea... ca să fiţi a ei... nu vă lăsaţi înşelaţi de scumpeturile ei... căci nici o poftă a trupului nu va intra în Împărăţie... şi nici un păcat şi nici o mîndrie şi nici o aristocraţie a fărădelegilor...

La nuntă se intră numai cu haină de nuntă... având şi cămăşuţă şi rochiţă fără pată! Nu aşa etalând simbolul ca să ai cu ce să osândeşti pe altul...

Ai norocul că eu nu m-am supărat ci-ţi mulţumesc... că oricum meritam, că şi mie mi se părea că e o trimitere spre ceva ce ar fi cam ciudat în mintea unora... dar era vorba de diferenţa dintre Biserica gLumească şi cea Cerească. Aia născută de sus din apă şi din Duh Sfânt, nu numai din apă cum a botezat Ioan numai cu apă chioară ci e vorba de aia născută din Apă şi din Duh Sfânt! Primind un botez cu Duh Sfânt şi cu Foc...

Deci să ne pocăim ca să nu mai osândim ci să luăm aminte căci Împărăţia Cerurilor s-a tot apropiat... iar unii nici n-au observat. Fiindcă prea se distrau la baal mascat...

Biserica Universală Creștină - altă rătăcire
 

Am citit și m-am minunat de ce pot spune unii, declarați ortodocși, adică:

Dacă nu este vorba de „Biserica Catolică sau Ortodoxă sau Neoprotestantă” (nu cred că există vreo Biserică Neoprotestantă, ci culte, confesiuni, secte, cum vrei, neoprotestante), este vorba de BISERICA CREȘTINĂ UNICĂ? Care este aceasta? Vreo Biserică Ecumenică? Vreo Biserică Sincretistă care alături de opinii și convingeri creștine, mai are și un „bagaj” teoretic asimilator de prin religiile Orientului (islam, budism, confucianism), ceva cu o „reîncarnare”, „levitații”, mișcări yoga etc.?

Nu înțeleg pur și simplu care este acea BISERICA CREȘTINĂ UNICĂ. De aceea, ți-am răspuns cu Crezul ortodox. Credeam că nu-l cunoști. Iertare, dar văd că ești foarte priceput în tot ce ține de creștinism.




Nu suntem mai cu moț, suntem cu Adevărul deplin, Iisus Hristos! N-am osândit pe nimeni prin redarea Simbolului de credință ortodox, singura credință cu adevărat dreaptă.
Cine se simte osândit de mine, îmi cer iertare, nu aceasta mi-a fost intenția.

Nu sunt șef, nici nu fac parte din "vrednicii şefi de şefi..."

"autoîntronat pe noi înşine la butoane?" Dă-mi voie să nu pricep, fiindcă, eu, oricum, n-am "priceput cu ce se mănâncă" nici celelalte.


Probabil că nu înțeleg că "cu ce se mănâncă" și nici n-am cea mai mică intenție să mă amestec cu cei mari într-ale descifrării Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți.
Eu am afirmat credința cea unică care se împărtășește deplin cu Iisus Hristos.



Îți mulțumesc.


Prin redarea simbolului de credință înseamnă că te contrazic?

Păi dragul meu nu m-ai făcut rătăcit zicând chiar în titlul postării domniei tale că cică topicul acesta e o nouă rătăcire căci vorbește despre o Biserică Creștină Universală? Și ai dat Simbolul ca să susții că eu sunt cel rătăcit.

Te citez: „Biserica Universală Creștină - altă rătăcire”

Dar dumneata poate nu știai că așa se numea la început Biserica Domnului nostru Iisus Hristos: Biserica Sfiintei Treimi împreună cu toți sfinții, și era universală, deci pentru toată făptura... cine va crede se va boteza și cine nu va crede se va osândi, și a și fost osîndit.

Apoi după 1000 de ani s-a rupt în două, și cea care a rămas în adevărata Credință s-a numit Ortodoxă, iar cealaltă a păstrat numele de universal (Catholique) și pentru asta au născocit tot felul de universuri și de interpretări cusute cu ață albă...

Și acum după încă 1000 de ani... după ce s-a autoântronat la loc sfânt cel rău din desfrânata jidoavcă... iată că de pe scaunul satanei și lucrînd cu puterea satanei, a început osândirea sfinților și proorocilor și poborului Domnului...

Deci eu scrisesem că nu poate fi altfel decât precum în Cer așa și pe Pământ căci Eu sunt Alfa și Omega a înviat din morți și deci El este... Începutul și Sfârșitul... de care e bine să ascultăm.

Deci este o singură și unică Biserică, biruitoare în Cer și luptătoare pe Pământ iar la pămînt multe stele au căzut din Cer ca fulgii de zăpadă din păricina ”vredniciei” și au mai rămas doar 7 stele pe care să nu le fi amăgit balaurele și fiarele și să nu le fi murmurdărit femeia cea necredincioasă... aia rea și plină de necredință credincioasă și de credință necredincioasă și de necredință necredincioasă... plină ochi cu duh necurat.

Acuma nu te fă că nu m-ai făcut rătăcit... dar ți-am zis că n-ai greșit căci așa aș fi fost de nu m-ar fi cules Domnul de prin baaltă și de prin bosscaieți... m-a cules pentru rugăciunile Maicii Preciste care s-a milostivit de toată făptura și nu că aș fi fost mai cu moț. Deci eu cred că încă mai sunt rătăcit, dar Domnul nu e rătăcit, și mă curăță mereu de rătăcirea... mea sau a altora sau a gLumii sau a dracilor... de tot duhul necurat și viclean, care mă ispitește la fărădelegi și la răzbunări.

Problema cosmogoniei, a cosmosului cum zic ''cosmonauţii'', a începutului, a începutului vieţii şi a întregii creaţii, a Creaţiei, începutul universului şi a timpului... grea problemă, problema începutului... şi ce era înainte de început, şi apoi sfârşitul şi ce va fi după... păi omul gândeşte mecanicist şi aşa se uită el la timp, privind la ceas la mişcarea dintre două puncte, aşa gândeşte el timpul intrând mereu în criză de timp, apoi în panică şi disperare, căci începutul pentru om este un fel de t0, un timp de la care se încearcă cunoşterea prin deducţii a unei lucrări şi apoi apare cearta pe ce era înainte, înainte de mişcare şi care nu se poate cunoaşte ce era înainte de lucrare căci nu se poate deduce deşi trebuie să se poată cunoaşte cumva... la fel apoi şi t8, sau momentul sfârşitului, care va desemna un moment al sfârşitului unei lucrări şi va avea ceva de cunoscut înainte de t8 precum şi după acel sfârşit care iarăşi nu se ştie ce şi cum va fi şi când anume.

Deci înainte de t0, între t0 şi t8, după t8... iată problema timpului, problema sperietoare la care omul caută explicaţii ştiinţifice, SiFi, căci nu a crezut în teologia şi în Adevărul dăruit de Creator... că nu a vrut, nu că nu ar fi putut...

Dar lucrurile sunt simple şi sunt scrise:

1.''Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul...''
2.''La început a făcut Dumnezeu Cerul şi Pământul...'' (din Sine, brusc şi fără timp, şi apoi l-a tocmit ca să fie Creaţia bună şi frumoasă, în 7 zile.)
3.''La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul şi prin El s-au făcut toate câte s-au făcut...''

Ce pricepem de aici? Trebuie să pricepem şi să credem întocmai.
Ce rezultă? În Credinţa noastră?

Se observă:

O existenţă nesfârşită a sfinţeniei alfabetului şi a tot ce rezultă din tot Cuvântul şi din toată propoziţia şi Fraza Lui Dumnezeu de la începutul rostirii sau scrierii şi până la sfârşitul ei, deci este clarificantă exactitatea Cuvântului, şi este relevată nesfârşirea valabilităţii şi sfârşirea valabilităţii prin punerea sfârşitului de către Dumnezeu...

Pe scurt, se observă cum Domnul Carele Este pune început de veşnicie şi sfârşit de veşnicie la valabilitatea propriului său Cuvânt Veşnic şi Sfânt care este, adică încadrează prin Cuvântul Său de la prima literă până la ultima a discursului Său timpul e ceva ce coexistă împreună cu El... deci iată cum timpul existenţei, începutul, lungimea şi sfârşitul, a oricărui lucru este pus de Dumnezeu, cu alte cuvinte, t0 şi t8 şi tot ce este între t0 şi t8 este definit de către un CUVÂNT, o literă, o frază, o carte, o interjecţie, rostită de Dumnezeu.

La început, deci de la început, primul lucru care L-a făcut a fost că a făcut literele şi cuvintele şi cele nevăzute şi cele văzute apoi şi tot ce trebuie pentru a face Cerul şi Pământul... deci nu numai Cerul ci şi Pământul, astfel că se arată că nici un alt gând nu a avut mai înainte, nici o altă idee, nici o altă creaţie, nici o altă intenţie, nici o altă dorinţă de a crea altceva ci toată iubirea Lui a fost întreagă pentru Creaţie, toată inima Domnului a fost dintr-u'nceput pentru a crea Cerul şi Pământul.

De aici rezultă că nici un alt timp pentru altceva nu a existat înaintea Lui Dumnezeu decât din prima literă şi primul Cuvânt a gândit sau a rostit ceva în scopul Creaţiei Sale...

Putem spune că la T0 a apărut Cuvântul Creaţie şi Cuvântul Dumnezeu ca şi Tată al Creaţiei, iar înainte de T0 deşi exista sfânta Treime, căci din totdeauna exuista căci Dumnezeu e din veşnicie, se pare că nu exista articularea vreunui Cuvânt ci sfânta Treime era nevorbitoare între ei întrucât erau Una, şi Împreună formau ceva ce nu avea sens a vorbi din moment ce se cunoşteau perfect, căci se cunoştea pe sine şi nu avea despre ce şi despre cine Cuvânta... deci Cuvântul era una cu Dumnezeu, deci nu se auzea nimic deoarece Dumnezeu şi Cuvântul nu avea pentru ce să se facă auzit.


Apoi se înţelege că Dragostea Tatălui pentru Creaţie a fost întotdeauna trecută prin Fiul şi prin Duhul căci se afirmă că prin Cuvânt s-au făcut toate... deci se arată că ascultarea Fiului şi a Duhului de Tatăl a stat de la început şi până la sfârşit în lucrarea de facere a Creaţiei... deci iată o iubire curată şi o ascultare fidelă între momentul t0 şi t8.

Cât este timpul Creaţiei? 7 zile...
Cât este timpul rezidirii templului Creaţiei? 3 zile

Deci iată că totul durează 240 de ore. Deci lucrarea este fulgerătoare, şi în perioada asta este şi un timp al odihnei, căci în fiecare zi s-a odihnit seara, şi una din zile s-a odihnit Dumnezeu binecuvântând, s-a odihnit în toate câte le-a făcut şi le-a rostuit. Deci timpul de lucru a fost de 9zilex10ore de lucru adică un total de 90 de ore de lucru a durat toată Creaţia şi restaurarea ei... deci fulgerul fulgerului...

Ce se poate observa, este faptul că timpul pentru Dumnezeu este măsurat prin lucrarea Sa spre odihna dragostei dintre El şi cele create, pe când timpul la om este o noţiune mecanicistă, un idol mecanicist plasat deasupra capului omului ca să fie robit de trecerea mecanică a timpului... adică a unui interval ce măsoară o mişcare mecanică... Are mişcarea mecanică oarecare timp în ea dacă nu ar fi fost cineva care s-o fi pornit? Are timp în ea pentru observator? Nu, decât în sensul în care omul se raportează la ea, îşi leagă lucrarea lui de mişcarea mecanică a acelui obiect. Deci timpul lucrării omului se supune sau se contopeşte cu timpul mecanic al unei mişcări între două puncte... ajungând ca omul să numere mişcările mecanice periodice şi funcţie de ele să folosească noţiunea de timp din viaţa sa. Acum se pune întrebarea de unde apare timpul?

Păi timpul apare doar din rostul folosirii lui.

Dacă soarele şi luna şi stelele sunt puse ca să lumineze spre semne şi vremi şi anotimpuri, să lumineze în toată creaţia, putem pricepe că ele reflectă tot ceea ce se întâmplă şi se petrece în creaţie ca un fel de oglindă a Creaţiei.

Se mai spune apoi ca omul să folosească un timp ciclic de 7 zile, deci să-şi măsoare lucrările sale cu săptămâna reportându-se la Creator şi la întreaga Creaţie iar apoi să-şi lucreze lucrarea mântuirii ţinând seama de timp prin măsurarea cu ziua şi cu ceasurile zilei... de Astăzi...

Deci se observă că omul are la dispoziţie un timp foarte scurt la care trebuie să se raporteze... între o fracţiune de clipă şi până la câteva ore din ziua de Astăzi.

Deci omul smerindu-şi lungimea zilelor sale se raportează la un timp din ce în ce mai scurt în lucrarea sa de ascultare... nu măsoară numai cu anul, cu luna ci cu săptămâna, cu ziua, cu seara şi dimineaţa, cu pătrarul, cu ceasul, cu minutul şi cu clipa... dar raportându-se la Har, şi nu la mişcarea mecanică de ticăială, ci cu Harul îşi măsoară timpul căci ''Eu sunt alfa şi omega, Începutul şi sfârşitul''... adică lucrarea omului este vie şi veşnică doar în comuniune cu Harul Credinţei crednicioase, deci cu Dumnezeu...

Şi iată astfel timpul devine timp viu şi veşnic... iar altfel nu este decât un idol mecanicist plasat ca drobul de sare deasupra capului copilului pe dulap de către oamenii de ştiinţă...

Deci începutul este începutul Harului, şi sfârşitul este sfârşitul Harului... Iar ce este înainte de asta şi după asta? Păi nu este altceva decât şeeol... preparat de savanţi şi aristocraţi împreună cu toţi cei ce au căzut în judecătorie şi mâncătorie...

Ce vreau să zic cu timpul, păi e vorba că omul meştereşte timpul, face să-i iasă timp din pălărie şi face să-i dispară timp în pălărie.

Dar timpul Creaţiei a fost viu, au fost trei bărbaţi sfinţi şi trei femie sfinte şi în ziua a 7-a era o familie sfântă căci a 7-a zi era chiar Dumnezeu, şi ieşeau zilele din Dumnezeu şi intrau la loc şi iar ieşeau şi înnoiau creaţia, căci se spune a fost o seară şi a fost o dimineaţă, o odihnă şi o lucrare dar care s-a încheiat... deci timpul zilei respective a fost una cu Dumnezeu, a ieşit şi a dăruit creaţiei timpul şi apoi a intrat la loc în Dumnezeu, şi fiecare zi, fie bărbat fie femeie, e formată nu dintr-un bărbat singur ci are şi perechea sa dar trei zile sunt bărbaţi căci ei sunt mai sfinţi ca femeile lor iar trei zile sunt femei căci femeile sunt mai sfinte ca bărbaţii lor, deci sunt 6 perechi şi fiecare pereche sfântă a ieşit de la Dumnezeu ca să existe Creaţia dăruind timp din Dumnezeu şi apoi s-au băgat la loc în Dumnezeu şi au lăsat loc la altă zi care şi ea a făcut la fel şi s-a sfârşit, a trecut, dar nu ca să piară ci pentru ca să apară ea din Dumnezeu peste 7 zile din nou, înoită, o nouă seară şi o nouă dimineaţă ca o soţie şi ca un soţ...

...dar omul a păcătuit şi zilele omului nu mai mergeau spre odhina lui Dumnezeu ci spre durerea Lui Dumnezeu şi a omului şi spre despărţirea omului de Dumnezeu, mergeau zilele pe căi ce se despărţeau, adică omul şi-a făcut zilele lui şi Dumnezeu le avea pe ale Lui şi ale omului erau zile moarte şi omul omora zilele şi timpul iar cele ale Domnului erau zile vii şi veşnice, şi ale omului erau urâte şi păcătoase şi care nu erau de dorit să se mai întoarcă pe faţa pământului, iar ale Domnului se repetau la fel dar reânnoite mereu fiind frumoase şi bune dar imul nu le mai putea trăi...

Deci omul regreta că nu se mai întorc zilele Domnului dar era şi fericit că nu se mai întorc zilele păcatului şi aşa zilele omului erau tot mai urâte şi se bucura omul că-i mor zilele şi nu i se mai întorc pentru că omul le strica tot mai mult şi se bucura omul că şi cele din spate şi cele din faţă sunt tot mai departe de el, de om, şi aşa a înlocuit omul treptat treptat zilele vii ale Domnului cu zilele moarte ale omului în care omul omora timpul ca să depărteze de el tot timpul căci îi era urât omului tot timpul său cât îl mai avea, şi de aceea a hotărât Domnul să fie viaţa omului 70 de ani, căci i se urâseră zilele omului.

Dar zilele creaţiei erau făcute ca să fie veşnice căci erau făcute ca omul dacă nu ar fi păcătuit să fie veşnice împreună cu omul şi să ducă ele la Odihna Binecuvântată din ziua a 7-a, Odihna Lui Dumnezeu în Om şi în toată Creaţia Sa, mereu.

Dar omul a păcătuit şi abea când a luat Domnul vina omului asupra Sa, abea atunci, abea după Înviere s-au restaurat Zilele Creaţiei înnoindu-se în săptămâna Luminată, şi deci zilele omului au fost restaurate prin lucrarea de mântuire prin răbdare a calvarului de pe Golgota şi prin lucrarea celor 3 zile feciorelnice de restaurare a Creaţiei ca să poată să revină iar din Dumnezeu şi pentru om sfânta zi de odihnă şi bucurie dăruită de Dumnezeu în ziua a treia a învierii Sale... după Scripturi, devenită sfântă Dumnică, ziua Domnului, ce se ţine de sâmbătă seară de la apusul soarelui până luni dimineaţă la răsăritul soarelui... deci iată se sărbătoreşte reastaurarea Creaţiei prin Ziua feciorelnică şi familială a Domnului fiind defapt formată din 3 zile ca una, sfânta Duminică.

Ce pare a fi timpul deci?.. Ziua? Păi pare că e o familei sfântă, soţ soţie, fiecare zi a săptămânii, o sarră şi o dimineaţă, dar şi câte o fecioară sau fecior ce au restaurat Creaţia... ca împreună cele 7 zile înnoite să formeze sfânta familie împreună trăitoare cu Dumnezeu.

Iar omul ce zi are el? El are zile deşarte... prin care îşi omoară tot timpul.

Astfel că timpul viu este darul posibilei comuniuni Harice a credinciosului cu Dumnezeu şi cu toată Creaţia... iar timpul mort este lucrarea păcatului, este defapt furtului zilei de la Dumnezeu şi înscăunarea demonului mândriei şi lăcomiei pentru a satisface necredinţa şi îndoiala iubitoare de bani şi minciuni prin sulimeneli ejegxy... îmbuibătoare pootoareoare... adică transformarea omului în idolulul timp vremelnic... pofta de ceas de aur cu diamante şi rubine care ticăie ca să fie văzut şi admirat de alţii...

Hai să vă arăt nişte taine foarte mari ce ies din text şi sunt primite ca dar de sus:

1. Dumnezeu după cele 6 zile sau în ziua a 6-a după ce l-a zidit pe Adam a mai zidit încăodată toate fiarele Pământului şi păsările Cerului şi le-a adus la Adam ca să le numească Adam şi să găsească din ele vreuna pe potriva lui ca să nu fie omul singur căci nu era bine ca să fie omul singur, deci a zidit din nou toate animalele cele pentru a fi numite, din pământ aşa cum era şi Adam făcut din pământ, deci erau exact făcute ca Adam din pământ, dar astea din urmă pe care le-a numit Adam erau purtătoare de nume pentru toată oştirea fiecărei specii apărute mai înainte în ziua respectivă. Şi iată deci răul, singurătatea omului, căci asta nu era bine aşa cum a văzut Dumnezeu. Deci răul se ştia dar a dorit omul ca să guste, să mânce şi să ştie cum e.

2.Omul după zidire avea trei ''coaste'', şi cum nu se găsise o zidire pe potriva lui Adam, atunci după ce a adormit cu somn de la Dumnezeu, după ce a adormit Adam a luat Domnul una din ''coaste'' şi din ea a făcut-o pe Eva şi locul rămas l-a plinit cu carne iar Adam a rămas cu doar două ''coaste'' şi cu carne în locul respectiv unde se afla mai înainte a treia ''coastă''. Aşa a ştiut Adam, căci a văzut apoi, a simţit că-i lipseşte o ''coastă'' şi a intuit că de aia i-a fost luată de Dumnezeu ca să fie făcută Eva pe care a văzut-o şi a numit-o femeie.

După ce au căzut cetele îngereşti în mândrie şi desfrânare ispitite de lucsifer, iată că a strigat sfântul Arhanghel:
''Să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte căci Domnul grăieşte peste pământ şi se vesteşte întru venirea Sa''

3.Omul trebuia să lucreze Raiul şi să-l păzească... dar problema se pune aşa:

De cine trebuia să-l păzească şi ce să lucreze deci de cine anume nu a reuşit să-l păzească de au păcătuit? Al cui era Raiul? Ale cui erau pomul Cunoştinţei binelui şi răului dar şi pomul vieţii din mijlocul grădinii?

De ce era şarpele socotit înţelept? Ce înţelepciune avea şarpele? Ce a reuşit să-i facă să creadă pe Eva şi pe Adam... sau să nu creadă... ca să îi determine să îndrăznească... ce a vrut şarpele să îndrăznească omul?

Am impresia că trebuia să-L apere pe Rai, să-L lucreze şi să-L păzească de ei înşişi şi de lene căci Raiul trebuia lucrat, El fiind o locuinţă comună a lui Dumnezeu şi a omului şi a duhurilor îngereşti şi a animalelor şi plantelor... Izvorul Dumnezeiesc de odihnă şi binecuvântare al întregii Creaţii, era faţa Domnului.

Iar şarpele i-a amăgit că cică e mai deştept şi mai înţelept ca omul, că de aia l-a crezut Eva... că s-a dat ştiutor făcînd un sofism sofisticat de nimic. S-a dat mare şi Eva l-a crezut şi a mîncat şi Adam a primit de la Eva... şi a mâncat şi el, probabil pentru întietate din curâiozitate ca să ştie cum e răul de a fi singuri şi aşa au păcătuit şi li s-au deschis ''ochii''... şi după 1000 de ani au murit şi trupeşte.

Iar apoi Domnul a destăinuit şi a scris prin prooroci şi sfinţi toată Evanghelia Sa. Creaţia şi Mântuirea şi Înnoirea a toate.

Să nu ne ispitim să cădem în judecată!

Şi hai să vă spun ce înseamnă FEMEIE, adică semnificaţia numelui dat lui Eva de către Adam atunci când Adam a văzut zidirea lui Dumnezeu după ce se trezise din somn bucurându-se şi veselindu-se că iata aceasta este chiar pe potriva lui şi nu mai era condamnat la singurătate, căci nu era bine ca să fie omul singur chiar cu Dumnezeu fiind darmite fără El; Deci nu era vis amăgitor ci deschizându-şi ochii căci se trezise din somn iată că vedea clar înaintea lui pe prima femeie făcută din ''coasta'' sa, făcută şi ea după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu precum fusese şi Adam făcut, şi Adam a numit-o fericit:

FeMeIe...

Unde e vine de la verbul a fi şi de la Eu... adică de la Dunmnezeu, căci Adam la vremea aia era întru Dumnezeu...

F vine de la Frumuseţe
e
M vine de la Mireasă
e
I vine de la iubire curată şi sfântă
e

E vine de la Sfânta Treime din sânul FemeIi.

Uite am văzut ieri și azi dimineață luna aproape plină. Faza descreșterii ei. Ieri era noapte și azi era zi. Partea nevăzută a lunii, adică partea neagră, era ieri noapte în partea superioară și azi pe zi, azi dimineață, era în partea de jos.

Cum se poate explica acest lucru altfel decît așa cum l-am explicat în alte părți aici pe forum, prin credință și în cartea Facerii. Adică, atunci când soarele este departe de lună, adică ieri noapte în exemplul de față, lumina lunii se datora mai mult reflexiilor din oglinda dreaptă a apelor, gazelor, de pe suprafața plană a pământului, ca niște pături pe un pat. Iar când soarele a fost aproape, adică azi dimineață, luna era luminată nu numai din pricina reflexiilor ci și direct în mai mare măsură. De ce în mai mare măsură? Pentru că Soarele nu este glob ci este jumătate de sferă, și doar partea spre noi strălucește, spre jos, astfel că la apropiere de Lună a crescut suprafața care dă lumină, și cum soarele e mai sus decât Luna, a apărut umbra dedesubt spate. Iar noaptea, când era depărtare maximă, umbra era desupra spate.

Deci Adevărul se vede și se poate deduce simplu. Nu se interpune pământul nici la eclipsă și niciodată în fazele lunii. Nu se învârte în jurul planetei pământ căci nu există planeta pământ și nu sunt globuri soarele și luna ci semisfere. Și doar la eclipsa de Soare se realizează o sferă perfectă tăiată în două:

„Tăiați această inimă în jumătate!” ar fi spus regele Solomon.

Cine crede bine, cine nu n-are decât să-i creadă pe științifici... dar ce e scris la Facere este exact așa:

În prima zi a zis Dumnezeu „Să fie lumină!”, și a coborât duhul Domnului ce Lumina și umbla pe deasupra sferei, sus față de cubul nevăzut, a coborât în mijlocul sferei de apă curată și cristalină ce era plină de beznă, plutind imponderabilă sfera de apă din beznă ca un glob în cubul ceresc al înțelepciunii, și așa a luat apa exemplu de la Duhul și a luminat toată apoi strălucind ca un un soare de apă. Și așa a fost o sarră și o dimineață, ziua Întâi. Iar apoi a despărți apele de ape din mijlocul lor... deci despărțirea, golul, l-a numit Tărie, căci tăria era defapt cubul cel veșnic nevăzut și văzut al înțelepciunii sfintei Treimi, pe care apele l-au cuprins în interior. Apoi apele de sub Cer s-au adunat în adunările lor, căci au ascultat de porunca Domnului, iar cele de sus, de deasupra Cerului nu se adună nici azi ca să formeze mările ci ele formeză o boltă neadunându-se ci stând acolo sus.

Creația toată e finită și e mică. De două ori cât e sub Soare, care împreună cu Luna merg pe mijloc.

Problema științificilor vine din faptul că ei nu pot concepe finitul. Dar finitul, ca să fie finit, trebuie ca dreapta, chiar dreaptă, să nu aibă capăt dar să aibă lungime maximă. Și având lungime maximă, finită, ea oricât ai dori s-o prelungești, rămâne la fel de lungă, finită, deci punctul ei de început și de sfârșit obligator coincid chiar dacă nu e cerc ci e dreaptă căci altfel n-ar mai fi finită creația.

În afara Creației finite nu este nimic creat ca și creație, căci dacă ar fi ceva ar însemna că poți extinde acea dreaptă. Dacă există sau va exista ceva în afară sau deasupra sau dedesubt, acest lucru poate să existe doar prin puterea creatoare a Creatorului.

Deci ca orice lucru finit, noi fiind conținuți în creație, ne putem închipui doar din interiorul acelui finit căci dacă am vedea din afară, deja ne aflăm într-un fals, căci nimic în afară de Creație nu există ca și creație ori dacă este noi nu știm cum este... deci depășirea graniței creației nu ne-o putem închipui ci noi ne închipuim o creație extinsă pe care o tot extindem la infinit visând doar pentru că nu putem concepe finitul. Și astfel apare lăcomia savanților științifici... infinitul... care este defapt un înlocuitor al Lui Dumnezeu căci induce o proprietate a lui Dumnezeu, nesfârșirea, prin extensie a unui lucru finit... și deci cum finitul și infinitul sunt ambele proprietăți necunoscute și cunoscute ale Lui Dumnezeu, văzutele și nevăzutele, finitele și infinitele căci Cuvântul s-a întrupat și a devenit om finit și infinit, rezultă că doar prin El putem concepe atât infinitul cât și finitul și nu prin extinderea închipuiruilor despre creația care este finită și mică la o adică, și deci doar prin El putem concepe finitul cel complet cât și infinitul cel incomplet deci doar prin Dumnezeu e posibilă această ciudățenie a spațiului și timpului finit creat în care ne aflăm respectiv tot prin El putem concepe ceva infinit, nesfârșit, veșnic și odihnitor și totuși incomplet căci nu este văzut în întregime și incomplet căci este despărțit de iubire prin păcatele omului rău, prost și necredincios... dar științific... firește, deci neascultător și răzvrătit.

Și stelele? Ele stau pe boltă și strălucesc plutind ca submarinele prin apele de sus, ce nu se adună în adunările lor. Și le vor trage la pământ căci este scris, că vor fi trase la pământ de oameni...

''Adame, Adame, unde eşti?'', iată o întrebare foarte grea... adică ''Omule, unde eşti?'', şi aceasta este întrebarea!

Şi ce mai este de spus? Sau pentru ce şi unde să se mai ascundă un om cinstit şi frumos dacă nu pentru gLumea necurată în gLumea necurată şi distractivă... Şi apoi restul e tăcere... ''Şi mut vei rămâne Adame până în ziua în care...'', parcă aşa se pricep scripturile... Şi ce ai mai avea de spus? Iarăşi aceleaşi scuze şi acuze peste acuze ca să te dezvinovăţeştii să furi şi să minţi prin tot felul de sofisme sofisticate? Stai liniştit în banca ta şi învaţă să te pocăieşti, măi Omule, căci Împărăţia Cerurilor s-a apropiat.

Păi Doamne, m-a învățat cineva foare lung şi frumos la piele, ce se strecoară foarte uşor, un plan scurt, că cică e mai bine să dai lecții decât să asculţi...

Adică după ce am mâncat din mărul cunoştinţei ...şi a răului, că m-a pus dracool să ascult de femeia pe care mi-ai dat-o, mi s-au deschis ochiişorii priceperii şi am ajuns la mintea românului cea de pe urmă, la sfatul ăla tradiţional, la concluziuniunea că cică:

e mai bine să dai lecţii... de tras cu ochiulhul, decât să asculţi...

adică nu ştiu, să asculţi... chiar toate bârfele?

Că dacă mă rog de Tine nu ştiu ce se întâmplă, parcă-i o fatalitate şi un superstiţ, dar mă copleşesc toate nevoile de avere instantaneu, şi disper şi deznădăjduiesc arătându-ţi şi Ţie mereu ce nevoie uriaşă am eu de bani... şi e chiar o tragedie când mă gândesc la câtă nevoie are omul pe care l-ai făcut numai de bani şi bani şi bani... şi deci sunt deadreptul copleşit şi strivit de atâtea nevoi umane, şi mi-e frică... deci iată că sunt chiar o victimă, aş zice... o victimă vrednică... au doară nu sunt toate victimele vrednice?.. şi deci femeia mi-a cerut bani şi eu am luat din banul pe care mi l-a dat... gLumea... care urma să fie, şi l-am păpat, că mi-am luat o sticlă de vin pe care l-am băut.

Şi acuma ce să fac? Iată-mă-s: dau lecţii. :20:
Lecţii despre cuum se pot aduna scaieţi din tufişuri, ba cu haina sfântă... ba cu mintea, ba cu inima, ba cu sufletul. Că trupul mi-e plin ochi.

Dar, mă iartă Doamne că Tu pe toate le ştii şi vezi bine că eu nu ştiu unde sunt, unde mă aflu, şi nici ce fac... nici măcar acum, după 7500 de ani... nu ştiu... nici cine mă telecomandă ca să adun mereu spini şi scaieţi din tufişuri... cu care să-ţi împodobesc Ţie fruntea iar şi iar, şi nici să Te ascult... NU ŞTIU! şi pace:25:... nici măcar acum după 2000 de ani de învăţătură primită direct din gura Ta.

...decât iată parcă ţiu minte ceva, mai ţiu minte: că nu e bine ca să fie omul singur, nu e bine Doamne, aşa cum ai mărturisit, pe Crucea cu care te-a împodobit omul, adică eu Doamne.

Iarăşi te-ai răstignit Doamne, dar ferice de cel care pătimeşte atât de adânc din pricina Ta... Mângâie-l Doamne şi povăţuieşte-i inima lui cea blajină şi milostivă. Tu ştii Doamne la cine mă refer.

Doamne mulțumesc pentru soluția celulor solare.

Am făcut un experiment simplu, după ce mi-a insuflat Domnul de sus din smerenia Sa că e Adevărat, că e bine, că se poate, adică am prins încredere și am mai cercetat ceva gen termocuplu de suprafață, și nu prea credeam că voi reuși ceva de luat în seamă, dar am încercat și iată că a venit „minunea”:

Pe o plăcuță mică de aluminiu, am ars puțină hârtie cât să am 1-2mm de cenușă ca strat despărțitor, peste care am pus un bănuț de cositor cu diametrul de 1cm și am măsurat tensiunea: 0,400mV. Am crezut că e ceva cu aparatul. Apoi am reâncălzit cenușa dintre aluminiu și bănuțul de cositor cu bricheta timp de 2-5secunde și aproape aceiași tensiune 0,300mV-0,200mV. Fenomenal!

DECI iată ce dar de sus: ne-a dăruit Domnul cea mai simplă și cea mai eficientă celulă solară-termică.

Nu intru în explicații științifice, dar energia termică se înmagazinează în carbonul negru, între aluminiu și cositor sub formă de energie electro-mecanică (ceva se dilată și are temperatură mare) și apare o tensiune elecromotoare la nivelul suprafețelor de separație.

Foarte frumos, mi-am presărat cenușă în cap! (De fericire :) )

Iar o celulă solară de 10cm x 10cm se obține cred foarte simplu:

Deasupra, un strat de staniu (staniol, cositor) așezat pe un strat de cenușă (carbon, grafit, mangal) așezate pe un strat de aluminiu(tablă subțire), și astea vin plasate la soare.

Eventual se acoperă cositorul cu o bucată de sticlă și se vopsește cositorul cu negru sau se face o plasă de cositor cu găuri foarte foarte mici și se pune sub soare... și gata.

Sub sticlă, cenușa neagră ar trebui să ajungă la 50-60-70 grade Celsius la soare.
Ar trebui să se obțină mai multă energie cu cât suprafața e mai mare; La 10cm x 10cm ar trebui să se poată consuma 0,25W dacă ai soare ce încălzește carbonul la 50 grade C.

Se poate obține tensiune și dacă ai ține celula termo-solară cu cenușa (carbonul) ca să se încălzească la o flacăra oarecare.

Pare cea mai simplă și eficientă conversie a căldurii și luminii solare în energie electrică.
Adică aluminiul trebuie să fie la rece și cositorul și carbonul la cald.

Mulțumesc Doamne încăodată.

Să vedem acuma cine se încumetă să creadă, să facă testul și apoi să fabrice așa ceva...

Mai sus am presupus greșit că dacă arzi hârtie complet rezultă carbon, mangal, căci nu rezultă carbon ci cenușe, a cărei compoziție nu o știu, că dacă am cumpărat niște cărbune de desen și mine de creion și le-am pus între aluminiu și cositor sau cupru, nu apărea nici o tensiune căci carbonul conduce curentul și practic aparatul indica tensiune zero între aluminiu și cositor sau cupru despărțite de stratul de carbon. Deci nu merge cu carbon așa că mi l-am pus iată în cap.

Deci e vorba de cenușe de hârtie! Și am repetat testul cu 5 bani de cupru și merge și așa. Practic dacă suflu, ceva aburi calzi cu gura, se încarcă exact ca o minibaterie și-mi arată o tensiune de 300mV ce poate ajunge chiar la 0,600mV... iar dacă am făcut două straturi suprapuse, am ajuns foarte aproape de 1V. Doar că am suflat de câteva ori niște abur cald cu gura. Cenușa din hârtie trebuie să fie foarte subțire și să fie un singur strat și să nu existe atingeri între metale. Metalele trebuie să fie diferite.

Dar să vă mai supun încă ceva de necrezut dar care se întâmplă: în loc de hârtia arsă am pus o frunzuliță uscată, foarte subțire, am cules-o dintr-un ghiveci, și iată că mergea și așa, am măsurat după două trei sufluri cu gura și iată 0,450mV cu un ban de 5 bani sau de 50 de bani de cupru pus pe un radiator (de procesor) de aluminiu. Anodul mini sursei de tensiune se formează pe cupru iar catodul pe aluminiu. Vă puteți face o idee dacă faceți comparația cu un LED obijnuit a cărei tenisune crește cu 100mV dacă e expusă la soare.

Deci minisursa : un bănuț de aluminiu, o frunză uscată sau cenușe de hârtie foarte subțire și o monedă de 5 bani de cupru este echivalentă cu 5 led-uri, și se încarcă de la aburii sufletului gurii.

Experimentul e foarte simplu! Și merge sigur.

La soare însă sau la căldură nu prea merge la fel de bine... Am să mai fac niște experieri și am să vă țiu la curent :)).

Doamne ajută! Știu că sunt mulți necredincioși... dar tare se vor mira ei cândva. La sfârșit atunci când vor constata.

Cercetările continuă,

adică am observat că n-are legătură cu încălzirea aluminiului sau a cuprului ci e vorba de încălzirea materialului dintre metale.

Dacă frunza părea că s-a epuizat, atunci am ars niște hârtie igienică, la o flacără. Am ars, ca „ardere de tot” toți viermișorii de jar care apăreau, și a rămas în final o rămășiță de cenușă foarte subțire și puțină, căci am ținut cu pensa hârtia deasupra flacărei și toată hârtia a ars, apoi hârtia arsă a ars și ea sub formă de viermișori de jar ce mâncau hârtia arsă și n-a mai rămas aproape nimic decât niște cenușă ca o pânză de paianjen lipicioasă care forma un fel de pastă albă foarte puțină, ca un fel de cenușă lipicioasă albă, pe care am folosoit-o ca material despărțitor dar rezultatele nu au mai fost la nivelurile anterioare ci abea am ajuns la 0,100-0,200mV. Deci am abandonat și am încercat ceva și mai surprinzător de simplu.

Dacă am văzut că nu e vorba de încălzirea aluminiului sau a cuprului ci de aburul care pare că încarcă hârtia sau frunza subțire dintre metale, atunci am adus o cană cu apă, și am tăiat o bucățică de hârtie dintr-o foaie și am muiat-o în apă și apoi am încălzit-o ușor la flacără și am așezat-o rapid între cele două metale: radiator de aluminiu sau folie de auminiu și moneda de cupru de 50 de bani sau moneda de 1 penny pe care am găsit-o ieri pe jos, pe stradă.

Am măsurat rapid între metale și iată 0,500mV.

Deci merge cu orice hârtie care absoarbe apă și dacă se încălzește ușor fără să se aprindă iată că apare o tensiune de jumate de Volt la o suprafață a hârtie de 2 x 2 cm patrați.

Acuma, mă gândesc cum s-ar putea realiza o mini celulă electrică de 10 x 10 cm... păi se ia niște hârtie neagră sau de o culoare închisă, cred că e bună și aia de ziar colorată, care se plasează strâns de tot între o plasă de cupru și o folie de aluminiu sau o tablă de aluminiu și se pune la soare sau la căldură după ce a fost udată cu apă sau a fost aburită, și ar trebui să meargă. Problema este că ea ar trebui să fie mereu umedă și să absoarbă căldura solară și astfel între metale apere o tensiune. Poate ar merita încercat să vedem cum se schimbă tensiunea dacă mărim suprafața hârtiei. Sau dacă facem ceva multi strat.

Am mai făcut un mini experiment, am pus două diode în serie și le-am apropiat de lumina unei flăcări și rezultatul e că am putut măsura 1,3V -2V. Deci iată că e ceva similar în cazul hârtiei umede doar că ea absoarbe căldura și nu lumina, transformînd-o în energie electrică căci putem măsura aceste tensiuni ce apar între cele două metale separate de stratul de hîrtie obijnuită.

Mulțumesc Doamne că am ajuns la o explicație cât de cât a fenomenului.

Am tăiat mai multe bucăți de hârtie și de folie de aluminiu cam de 3 x 3 cm și am făcut un tortuleț.

Jos am pus un radiator mititel de aluminiu și pe el o hârtie muiată în apă, apoi moneda de cupru de 50 de bani peste care am așezat următorul strat format din folie de aluminiu, hârtie muiată și o monedă de cinci bani de cupru, și apoi încă un strat de folie de aluminiu, hârtie muiată în apă și peste ele moneda de 1 penny de cupru.

Surpriză de proporții după ce am încălzit un pic dedesubt și lângă hârtii cu flacăra:

1,2-1,3mV care pare că se mențin în timp.

Mulțumesc Doamne că am ajuns la o concluzie atât de frumoasă după munca asta infernală la nivel de experiere, care nici nu ma are rost a fi trasă, căci oricine poate pricepe concluziuniunea:

Cu ajutor de sus, două diode serie sunt echivalente la nivel de măsurătoare cu tortulețul descris mai sus, doar că diodele absorb lumina, iar tortulețul căldura.

1, 2mV =~ două diode =~ un mini tortuleț.

Dar să avem puțintică răbdare ca să vedem ce se întâmplă la nivel de extindere a suprafețelor. La 10 x 10 cm patrați... Numai să nu-L lepădăm pe Dumnezeu pentru bani.

Vsovi, să înţeleg că aici e blogul frăţiei tale?

O mică rectificare: moneda era de 1 Peennig (Deutschland). Abea am putut citi pe ea căci era neagră și foarte tare călcata în picioare.

@Mihailc, răspuns:

Dacă dumneata mă persiflezi cu întrebări atunci dă-mi voie să te întreb și eu de ce te-ai supărat? Oare pentru că nu-ți convine că mi-am expus pilele? Păi la câți au pile pe lumea asta și dau mită în stânga și dreapta ca să parvină fără efort, pe tine pare-se că te-a supărat faptul că m-am flatat cu Domnul dăruindu-mi El ceea ce iată v-am dăruit și eu vouă mai departe... niște pile termo-solare umede la hârtie.

Și nu m-am lăudat (poate, cineștie? sigur se va știi...) așa cum ți s-a părut ci iată am lucrat ceva împreună cu Domnul, după îndemnul lui Caramitru de la revoluție: „arată că lucrezi, arată la ce lucrezi, fă-te că lucrezi...” și astfel oricine poate să beneficieze și să-și facă și ei un tortuleț și să măsoare încărcarea care apare din pricina încălzirii apei din hărtie și apoi poate confirma sau infirma dacă am mințit; dar tu pare-se că nu crezi din start, și de aia, sau poate din lene, ți-ai zis că e mai ușor ca să ironizezi munca altora și așa să capeți faimă... de milițian, că iată ai semnalat și ai luat la întrebări căci ai văzut dumneata ceva necurat, că a scăpat un blogger pe forum și care pare că a și început să se laude singur cu sine. Păi cu ce are omul ca să se laude? Cu sine? Și ce ai omule pe care să nu-l fii primit de la Dumnezeu? Sau acuma dacă ai pile ți-ai zis sufletului că... gata, e meritul tău că a rodit țarina și s-a dublat averea și de acum te poți veseli și odihni căci ai destule strânse pentru multe zile... Deci toate de pe blogul ăsta ale cui vor fi dacă în noaptea asta se va cere sufletul meu?

Păi ale tale vor fii stimabile @Mihailc... fără supărare. Dar pe tine te-a supărat ceea ce mi s-a dat fiindcă tu ai fii vrut să ți se fii dat numai ție pilele, și mie nu, căci zici că am față urâtă... de blogger. Păi ți s-ar fi dat ție, dar dacă ți s-ar fi dat ție și nu mie, dumneata mi le-ai fii dat și mie? Așa că a fost mai sigur ca să-mi dea mie toate pilele căci mă știa că nu-mi pot ține gura cuprinsă de entuziastm.

Iar filmul acela se chema „Duios Anastasia trecea”... și ea nici nu ura și nici nu se tulbura oricâte neputințe și neînțelegeri avea... cu privire la mituimirile și pilele altora căci ea se trata de...isis. Dar experierea sperăm că va continua fără însă a satisface curiozitatea ucigașă a unora, nu dăm nume, căci duios Anastasia trecea... la lucru.

„Arată că te faci că lucrezi!” (mersi oricum că ai îndrăznit să adresezi o întrebare, frăției tale)

Iată deci pila termo-electrică sub formă de tortuleț Al-HîrtieApă-Cu în câteva straturi.

Am observat că tensiunea crește cu numărul de straturi și curentul cu suprafața stratului și cu căldura, căci am obținut la 5 straturi 2V și un curent de 0,100A la 5cm patrați (2,25cm x 2,25cm) la temperatura de 20 grade Celsius care a ajuns la 0,2 - 0,5A dacă aluminiu era ținut la flacără, deci presupun că:

pentru un cub de 10 cm latura cu 50 straturi de arie 100cm patrați (10cm x 10 cm), ar trebui să obținem o tensiune de 20V și un curent de 2A și o putere de 40W la temperatura ambiantă și până la 100W dacă aluminiul e ținut la soare sau diferență de temperatură între straturi, primul și ultimul, aluminiul la cald, dar nu știu cam cât timp se poate consuma energia respectivă, și dacă într-adevăr chiar se poate obține. Nu am făcut încă acest test.

Am mai făcut un test creștin ortodox și nu e nevoie nici măcar de hârtie, in, cânepă, sau alt material ce ține apa, ci doar de apă și două metale, Cu și Al, sub formă de folie sau tablă, sau tablă de cupru pe care se lipește pe o parte folie de aluminiu sau viceversa.

Un strat va fi format din Cu, Apă, Al ce nu atinge Cu, și apoi iarăși Cu, Apă, Al, și așa mai departe, astfel încât Al unui strat să atingă Cu stratului următor.

Tensiunea unui strat ce se poate măsura la 20 grade Celsius, este de 0,5V iar curentul la o suprafață de 5cm patrați este între 0,05-0,10A care crește cu suprafața și cu temperatura spre 0,2A.

Deci putem imagina un generator-baterie solară, formată din straturi așa fel încât apele dintre straturi nu se ating între ele dar ating o suprafață cât mai mare a stratului. Apa ar trebui să nu curgă afară dintre straturi, și să se mențină la același nivel. Iar culoarea neagră a generatorului-baterie și a locurilor unde luminează soarele, ar face să crească temperatura și astfel să crească și curentul tortulețului adică puterea care poate fi consumată.

Dacă am folosi și niște celule solare cum există pe piață, sau niște fotodiode montate în focarele unor mici parabole, am putea construi simplu, un panou solar foarte ieftin și foarte eficient cumulând efectele.

De exemplu, am putea pune straturile vertical pe un suport negru iar apa între straturi ar fi umplută până la un anumit nivel, putând fi astfel controlat mereu nivelul, iar soarele ar încălzi printr-o sticlă pusă deasupra apa dintre straturi mărind curentul adică puterea bateriei.

Nu am găsit tablă sau folie de cupru, în magazine, dar am văzut că sunt firme care vând așa ceva.
Ieri abea am scăpat de diavolul slavei deșarte... care era să mă înghită complet, căci mă visam că-mi fac de cap în fel și chip... cu tot felul de femele... dar dragostea curată nu caută ale sale, nu caută cu entuziasm pătimaș ca să-și împlinească voia sa ci zice:

Doamne, facă-se după cum Tu voiești cu ale Tale... și nu după vicleana și ascunsa voie hoață a mea de sine însumi ca să-ți pun pe cap coroana de electroni programați: aplauze, femei frumușele, puteresuri, trândăveseli, banimite, minciuni părelnice, vise pripite, averîsuri, pironii, planuri ispititor pismașe și răzbunătoare, priviri urâcioase, vorbe rele și trufașe adică nu după cum vrea unelțica răutății și a lepădării de Dumnezeu.

Tabla de cupru e foarte scumpă și aia de aluminiu la fel, adică 2m x 1m și de 0,4mm grosime costa cam 400 roni, iar aia de aluminiu vre-o 60 roni, deci costă aluminiul și arama asta pentru un panou cam 500 roni, și îmi pare că șarpele din pustie a pus stăpânire pe tot aluminiul și pe toată arama de pe pământ... probabil că nu i-a convenit și s-a nemulțmit că de ce l-a înălțat Moise, și acuma își vinde pielea de tablă prea scump pentru buzunarele mele... Dar mă gândesc să nu-mi dea prin cap să-mi fac rost de bani în plus așa ca Iuda Iscarioteanul... ci mai bine să risipesc albastrul de mir așa ca Maria Magdalena oricât ar fi de scump... dar amintindu-mi de înviere.

Deci bărbăția în căutarea soluțiilor e altceva decât crede omul, și ea trebuie primită din Cer, fericirea, căci numai acolo se găsește „aur” din belșug pentru toate nivelurile:

"Rabdarea in tot lucrul naste barbatia;
barbatia, hotarare; hotararea, staruinta;

staruinta, prelungirea lucrului sau adaugirea lui;
prelungirea potoleste neinfranarea trupului si domoleste impatimirea poftei de placere.

Iar pofta trezeste acum dorul; dorul, dragostea;
dragostea, ravna; ravna, caldura; caldura, miscarea la lucru ; miscarea, sarguinta;
sarguinta, rugaciunea; rugaciunea, linistirea;
linistirea naste vederea ; vederea, cunostinta;
cunostinta, patrunderea tainelor;

si sfarsitul tainelor e cunoasterea lui Dumnezeu (și asta e teologia și nu tot felul de pălăvrăgeli omenești).
Iar rodul cunoasterii lui Dumnezeu este dragostea desavarsita; al dragostei, smerenia; al smereniei, nepatimirea; al nepatimirii, vederea inainte, proorocia si prestiinta.

Dar inca nu are cineva de aici virtutile desavarsite, nici nu micsoreaza dintr-odata pacatul. Ci sporind pe incetul virtutea, ajunge si pacatul cate putin la nefiinta." Filocalia