Ortodoxie sau ortodoxism?
 

Foarte adesea pe forum se întâmplă să avem opinii diferite, poziții uneori divergente cu privire la modul în care ne înțelegem credința. Ne numim ortodocși cu toții, însă nu toți înțelegem același lucru prin acest cuvânt.
Ce este, în fond, dreapta credință în Hristos?

Este ea un sistem al mântuirii, bine pus la punct de către Biserică (sau de Hristos însuși) de-a lungul veacurilor? Este o ideologie? Cu siguranță pentru unii asta este; iar cum ideologiile sunt „-isme”, acest mod de a înțelege poate fi numit ortodoxism.

Pe de altă parte, cei care aderă la această ideologie o văd atacată de una contrară, cu un nume ce se sfârșește la fel: ecumenism.

Găsesc, însă, că este o confuzie aici, pentru care cei socotiți ecumeniști vor refuza numele ca nepotrivindu-li-se. De ce? Tocmai pentru că ei refuză, de fapt, ideologia. Refuză „-ismul”, încadrarea într-un sistem, nu ecumenicitatea.

Vă invit la o dezbatere care sper să nu încingă spiritele prea tare, deși subiectul este sensibil.

Ce este ortodoxismul?
Ce este Ortodoxia?
Iar noi... ce suntem?

Frumoasă această iniţiativă de a pune pe tapet, printr-un topic separat, o problemă sensibilă şi importantă a vremurilor noastre, chiar dacă deja s-au spus destule lucruri pe această temă în sute de postări împrăştiate pe o mulţime de alte subiecte mai mult sau mai puţin tangente.

Desigur, discuţia pe care întrebările colegului nostru o subîntinde este un drum cu multe capcane şi poate avea un epilog dureros pentru mulţi dintre noi.

Deocamdată mă limitez la a formula o întrebare preliminară care ţinteşte o distincţie împortantă:

- cuvântul "ortodox, -ă" este la origine un adjectiv sau un substantiv?

Adjectiv ?

Corect!

Urmează acum să vedem ce consecinţe poate avea, pe plan duhovnicesc trecerea acestui cuvânt în postura de substantiv...

Cândva, ne spune revelaţia mai mult printre rânduri, într-un mod de existenţă greu de reprezentat pentru noi, Dumnezeu a plăsmuit un minunat adjectiv care, ulterior, a lăcomit la statutul de substantiv în taxisul creaţiei (sau ordinea dinamică a creaţiei). Rezultatul acestei iniţiative a fost, şi este în continuare, catastrofal.

Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα (doxa - slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se deci literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”.

Mi-a plăcut accentul pe care l-a pus părintele Rafail Noica pe dreapta slăvire ca înţeles al ortodoxiei.

Altfel, recunosc că nu am acordat un interes mare distincţiei dintre cei doi termeni, ortodoxie şi ortodoxism... până acum.

N.Priceputu ar fi făcut bine să ne spună şi nouă despre care "ideologie" a ortodoxismului vorbeşte. Chiar nu înţeleg ce înţelege domnia sa prin acest cuvânt; nu ştiu la ce aşa zisă ideologie ar trimite. Deasemenea nu ştiu cine sunt aceia care aderă la aşa zisa ideologie ortodoxistă; i-aţi întâlnit în practică, domnule, ştiţi despre ce vorbiţi, sau doar vreţi să creaţi false probleme? Prin ce se caracterizează aşa zisa ideologie ortodoxistă din punctul dumitale de vedere, N.Priceputu? Şi cine ţi-a spus dumitale că "ortodoxiştii" sunt aceia care s-ar simţi agresaţi de ecumenism? Ce te face să crezi, N.Priceputu, că ar trebui să fii "ortodoxist" pentru a te simţi agresat de o anumită mişcare, pe care unii o laudă, alţii o susţin, alţii o cataloghează ca erezie sau pan-erezie? Ai cumva impresia că trebuie să vii dumneata să îi bagi pe alţii într-o categorie ideologică, să le pui o etichetă doar pentru că nu sunt fanii unei mişcări? (în acest caz, ecumenismul.) Ce te face pe dumneata să crezi că trebuie cu necesitate să fie cineva etichetat ca "ortodoxist" pentru a se opune unei mişcări sau alteia, pentru a nu fi de acord cu o mişcare sau alta, sau pentru a nu fi de acord cu anumite aspecte ale unei mişcări? Nu ţi se pare că ai cam întins coarda încă dinainte să înceapă meciul?

Nu reusesc sa inteleg mesajul. Nu reusesc sa deosebesc notiunile.
La ce anume faceti referinta?
Cum definiti notiunile mentionate?

Si mai apar doua notiuni neclare in mesaj: ecumenism si ecumenicitate.

"Ortodox" poate fi si substantiv dar si adjectiv.
Crestin ortodox - mi se pare notiunea cea mai corecta pentru noi. Asta suntem noi.
"Ortodox" ca adjectiv este mai larg, caci exista si evrei ortodocsi (ramura a iudaismului). Se poate aplica la orice credinta.

Ortodoxia - este o confesiune crestina
Desi daca facem paralela cu alte confesiuni si credinte ar trebui sa se numeasca "Ortodoxism". Ca nu exista nici Catolicie si nici Iudaicie. Toate sunt cu "ism" la coada. Exceptie face ecumenismul, care nu este o credinta, ci o miscare in crestinism.

Chestia cu ideologia nu am inteles-o.

Putem începe cu definiţiile din dex:

Ortodoxie: 1. Confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice; p. ext. biserica ortodoxă; religia ortodoxă. 2. Conformitate, concordanță cu principiile tradiționale ale doctrinei bisericii creștine ortodoxe. – Din lat. orthodoxia, fr. orthodoxie.

Ortodoxism: 1. Religia creștină ortodoxă. 2. Calitatea de a fi ortodox (2). 3. Doctrină literară și ideologică românească din perioada interbelică; înclinare spre cultivarea temelor și motivelor religioase ortodoxe. – Ortodox + suf. -ism.

Doctrină: Totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios etc. – Din fr. doctrine, lat. doctrina.

Ideologie: Totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie.

Ceea ce mi-a reţinut atenţia din toate aceste definiţii, este caracterul teoretic al ortodoxismului, conform definiţiei nr. 3 de mai sus.
Dar ortodoxia, ca dreaptă slăvire a lui Dumnezeu, sau dreaptă credinţă, ar fi în primul rând trăire, vieţuire...
Ortodoxismul este o doctrină, printre altele. Ortodoxia este firea omului, după spusele lui Rafail Noica.

Ecumenismul este văzut ca o mişcare de unificare religioasă. Ecumenismul pentru creştini sau pentru aşa zişi creştini este ecumenism creştin; între diferite religii este ecumenismul inter-religios. Ecumenismul încearcă să se axeze pe ceea ce unii înţeleg că ar fi aspecte comune ale diverselor "confesiuni" creştine, adică mai exact ceea ce are comun Ortodoxia cu sectele care s-au desprins de-a lungul timpului din ea.

Ecumenismul pretinde a fi un fel de mişcare care să aducă pace şi înţelegere între religii şi între "confesiunile" creştine, care să lupte împotriva intoleranţei religioase, împotriva războaielor religioase, dorindu-se o platformă pentru adunarea laolaltă a tuturor religiilor şi "confesiunilor" creştine, sub falsul pretext şi sub falsa pretenţie că Dumnezeu ar fi acelaşi pentru toţi, sau mai exact că, într-un fel sau altul, toţi religioşii, în special monoteiştii, ne închinăm aceluiaşi Zeu Părinte, adică într-o interpretare ortodoxă, că toţi ne-am închina aceluiaşi Idol Simbolic. Aceasta este doctrina francmasonică anume că sub "icoana" aceluiaşi Idol Simbolic putem să ne adunăm, eventual poate chiar să avem o "părtăşie" (o "euharistie" sau "sinaxă" simbolică), în numele a ceea ce chipurile ne-ar uni, fără să mai ţinem cont de diferenţe, şi în "icoana" aceluiaşi Idol Simbolic fiecare "confesiune" şi fiecare religie îl poate vedea pe Dumnezeul sau Zeul la care se închină. Practic, ca înţeleagă lumea, se adună "fraţii" la lojă, şi în acea "icoană" cu triunghiul cu ochi a Idolului Simbolic, fiecare "frate" îl poate vedea pe "Zeul" din religia lui particulară, fără ca niciunul dintre ei, chipurile, să pretindă că el ar fi deţinătorul unic al adevărului, sau să pretindă că Zeul la care se închină este Adevăratul Dumnezeu iar nu altul. Altfel spus, ca să înţeleagă lumea, ecumenismul este tentativa de construire, sau de zidire, cum le place unora să spună, a unei religii unice pe plan mondial, care într-un fel sau altul să le anihileze pe toate celelalte, în numele promovării toleranţei religioase, a neconflictualismului religios, o tentativă de substituire a tuturor zeilor cu un singur Zeu Simbolic sau Idol Simbolic, denumit neconjunctural Marele Arhitect al Universului (MAaU). Evident această "sinaxă" ecumenică va implica nu doar renunţarea atât din partea ortodocşilor cât şi din partea ereticilor la ceea ce îi caracterizează specific din punct de vedere dogmatic şi doctrinar, ci şi renunţarea la o viaţă corespunzătoare cu preceptele autentice ale Religiei de origine, toate în numele "Zeului Toleranţei", în numele falsului dumnezeu care duce război nu doar împotriva Bisericii lui Hristos şi a noii ordini creştine ci chiar şi împotriva Mielului şi împotriva Sfintei Treimi. Acest ecumenism este cea mai mare răscoală sau revoluţie care vrea să răstoarne cu totul lumea din Planul adevăratului Dumnezeu, Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul, în planul "Zeului toleranţei", care pare că ar avea corniţe de miel dar prin gură vorbeşte ca o Fiară.

Ortodoxia nu este o confesiune creştină. "Confesiuni" sunt celelalte care pretind, în mod nefundamentat, că ar fi succesoarele "de drept divin" ale Bisericii lui Hristos. Ortodoxia este de fapt singura confesiune creştină; celelalte sunt Secte, aşa cum le numea sfântul Atanasie al Alexandriei, şi s-au desprins treptat de Ortodoxie din diverse motive, unele întemeiate, altele nu, datorită ereziilor şi ereticilor care le-au întemeiat.

Există "catolicie"; se numeşte Papistăşie, în cazul în care nu ştiaţi.

Cred că nici iniţiatorul acestui thread nu a înţeles cum stă treaba cu ideologia în general, şi cu ideologiile sau presupusele ideologii cărora le-a pomenit numele, "ortodoxismul" şi ecumenismul, în special.

parere !!!
 

A reduce si denatura termenul de "ecumenism" la o ideologie oculta,si chiar a-l asimila cu ea, mi se pare o cecitate spirituala demna doar de talibanii unei pseudo-credinte incrancenate in rautate si ura !

Data fiind fiinta umana inclinata inspre rau, multi asa-zisi "credinciosi" nu reusesc sa fie decat portavocea propriilor lor frustrari,si neimpliniri,eusand almentabil intr-o pozitie talibana,de adversitate si de ura fara de celelalte confesiuni crestine surori.
Acesti indivizi devin intoleranti, uraciosi si fanatici in ceea ce lor li se pare ca fac bine !
Daca se impaca bine termenii "crestin" si "taliban" in acelasi timp !!!

Eu cred, ca ecumenismul este comportamentul cel mai autentic al faptului de a fi crestin,insasi esenta lui in planul relationarii cu alte culte si religii ale lumii !
Noi,ca si crestini,nu ne putem situa pe o pozitie talibana,plina de ura fata de alte religii si confesiuni.
Deasemenea respectul si consideratia fata de alte religii nu inseamna, ca trebuie sa duca,si nu duc deloc ,la o abandonare sau delasare fata de religia ortodoxa,ci inseamna pur si simplu un spirit de fratietate si cautare a intelegerii si nu a urii !!!

Mai întâi, n-am dorit un meci, ci o dezbatere liberă, din care toți să ieșim mai lămuriți, poate. Sau măcar eu.
Răspunsurile nu le am, însă am întrebările.
O să încerc să explic pentru ce am făcut distincțiile de mai sus.

O ideologie este definită ca fiind un sistem coerent de idei. Vorbind de Ortodoxie, ea ar fi un sistem al mântuirii. Cine face parte din sistemul ăsta se mântuiește, cine nu, nu.

Eu am lansat o întrebare. Dacă așa stau lucrurile, atunci Ortodoxia este, într-adevăr, un sistem, și este sinonim cu ortodoxismul. Nimeni nu are de ce să se supere. (Cătălin, de exemplu, a răspuns cândva la problema asta, afirmând că este, într-adevăr, un sistem.)
În plus, este firesc ca ortodoxismul să fie în antiteză cu o altă ideologie, care i se opune, cum ar fi ecumenismul.

Aștept păreri, însă, despre ce înseamnă o ideologie, despre eventualele ei neajunsuri, și iarăși păreri care ar încadra Ortodoxia la ideologii sau ar scoate-o din categorie.

P.S. Problema am abordat-o pentru că ea există și ne lovim în permanență de ea în discuțiile dintre noi. Mi-am dat seama că avem mari diferențe de înțelegere și e păcat, pentru că asta ne face să ne situăm în tabere sau cel puțin să purtăm discuții paralele. Dacă toți suntem căutători sinceri ai adevărului, aflarea lui nu ne va face decât bine, aducându-ne mai aproape unii de alții.

Chiar cred că am nevoie de ajutor la topicul ăsta. Problema este deosebit de delicată, mi se pare, însă, dincolo de pasiunile pe care inevitabil le stârnește, am speranța să o limpezim un pic.
Te rog să dezvolți și comentariul de mai sus.

Mă bucur că ai postat definițiile astea. Ne vor fi de ajutor în limpezirea înțelesurilor și a distincțiilor.

@guardian: e trist să aflu de la tine că (aproape) toţi marii duhovnici români au fost nişte talibani decrepiti.

Domnule Priceputu, eu ţi-am adresat clar câteva întrebări la care nu ai binevoit să răspunzi. Dar trec peste asta, sper că ţi s-a clarificat că nu îţi dă nimeni dreptul să îi clasifici pe alţii la nu ştiu de categorie de ideologie doar pentru că nu sunt de acord cu o mişcare sau cu anumite aspecte ale unei mişcări

Decebal, n-am încadrat pe nimeni în categorii. Nu am folosit cuvântul „ortodoxism” în sens peiorativ. Am vrut doar să facem vorbire despre ideologii. Iar cine consideră că Ortodoxia este ideologie nu cred că are ceva împotriva cuvântului ortodoxism.

În ce privește (anti)ecumenismul, fiind și acesta un purtător de -ism, este clar că se situează la același nivel, al ideologiilor.

În rest, mulțumesc pentru mărturisirea de credință. Sunt în mare parte de acord cu ea, în special când identifici Ortodoxia cu Biserica și o consideri cale mântuitoare.

Domnule Priceputu, te rog aşa respectuos să nu îmi deformezi spusele.

Eu nu consider Ortodoxia cale mântuitoare, ci calea mântuitoare, singura autentică şi deplină dealtfel. S-a înţeles? Dacă voi, alţii, nu credeţi este strict problema voastră, nu a Ortodoxiei Creştine. Restul toate celelalte pot să ofere anumite beneficii şi satisfacţii, dar nicidecum precum cele pe care le oferă Calea cea adevărată în Hristos, doar în măsura în care mai păstrează lucruri autentice după desprinderea lor de Ortodoxie. Cred că am fost foarte clar, pentru cei care au urechi de auzit; dacă voi vreţi să faceţi din Dumnezeiasca Ortodoxie o ideologie ortodoxistă şi să o mai şi atribuiţi altora este strict problema şi răspunderea voastră pentru care veţi da negreşit socoteală mai devreme sau mai târziu.

Îmi cer scuze și rectific: singura cale.
Am avut o reținere în a scrie Calea, întrucât însuși Hristos S-a numit așa pe Sine și n-aș fi putut spune că Ortodoxia este Hristos. Calea spre El, însă, da, de acord.
Te rog, însă, nu mă înțelege greșit: nu fac din Ortodoxie o ideologie ortodoxistă. Din contră, aș vrea să înțelegem că nu asta este.

Domnule Priceputu, cred că nu ai înţeles.

Eu nu te pun nici pe dumneata şi nici pe alţii să repetaţi (în cor) după mine. Aia este convingerea mea, dacă voi aveţi alta, aşa mai soft, mai ecumenistă, mai tolerantă, mai împăciuitoristă, mai "irenică", mai "ortodoxă", mai "creştinească" vă priveşte şi e treaba voastră.

Din cate imi dau seama de fapt la origine e acelasi lucru cu ortodoxia, doar ca am observat ca unii il folosesc peiorativ ca sa ii numeasca pe cei ce nu sunt de acord cu conceptiile ecumeniste.
O sa explic cum cred eu ca s-a ajuns la folosirea improprie a acestui cuvant. In definitie scrie la punctul 3. Doctrină literară și ideologică românească din perioada interbelică. Din cate imi dau seama prin "ortodoxism" se mai intelege nationalismul ortodox, zelotismul, filetismul.
Despre asta scrie cred cel mai bine Sfantul Iustin Popovici: "Biserica este apostolica, soborniceasca, divino-umana, atemporala si de aceea este o blasfemie – o blasfemie de neiertat impotriva lui Hristos si impotriva Sfantului Duh – a considera Biserica o institutie nationala, de a-i atribui aspiratii marunte, trecatoare, legate de factorul timp. Scopul ei este dincolo de hotarele natiunilor, este apostolic, atotcuprinzator: este acela de a-i uni pe toti oamenii, in Hristos, indiferent de nationalitatea, rasa sau mediul social din care provin."

De fapt si ecumenismul se incadreaza la aceasta categorie, fiind tot o intreprindere omeneasca, asa cum reiese si din pe articolul de pe razbointrucuvant legat de ortodoxism.
Cum cred ca unii au ajuns sa ii numeasca pe cei ce nu adera la ideile ecumeniste "ortodoxisti": vedem ca filetismul, nationalismul si zelotismul se refera doar la Biserica, la Biserica Ortodoxa. Unii, influentati de aceste idei moderniste, au extins conceptul si asupra altor culte, pentru ca in ecumenism sunt mai multe biserici sau toti din toate cultele fac parte din Biserica. Astfel, in loc de nationalitati sunt cultele, si rationamentul e exact cel din cazul filetismului.

Vă rog frumos, domnule Decebal, vă rog lăsaţi deoparte băşcălia (măcar) când spuneţi cuiva pe nume.
Dacă eu v-aş spune, de pildă, "De ce ... ball?", cum v-aţi simţi?
Ironizarea, chiar cu intenţie amicală, a numelui pe care l-a ales aproapele, este o agresiune violentă şi foarte primară (luaţi-o ca informaţie, gratis, de la un bătrân psiholog hârşit în toate relele), o îngrădire a libertăţii personale în ceea ce priveşte identitatea, oricâte justificări am găsi pentru ea.

Iertaţi-mă că v-am atras atenţia, nu am făcut-o cu ostilitate ci cu nădejdea că doriţi să călătorim împreună pe drumul sinuos al unei aventuri spirituale care s-a întărit (ŞI) cu prilejul acestui frumos topic.

P.S. Cândva m-aţi numit "bun ortodox". Vă rog să primiţi atenţionarea mea de pe poziţia cu care m-aţi înnobilat (şi pentru care vă mulţumesc)!

Frate, din nou îți mulțumesc, însă n-am avut impresia că am fost ironizat. E pseudonimul ales de mine, și este unul ambivalent, după cum dorește interlocutorul să-l înțeleagă. În plus, unii au crezut că este chiar numele meu.

Dar dacă tot te-am prins pe aici, sper să spui ceva la subiect :)

Sunteţi în eroare, don Cezar.

Aşa cum lui Mihnea Dragomir i se mai spunea pe forum şi Mihnea, aşa cum lui Mihailc i se mai spunea şi simplu Mihai, aşa cum userului laurastifter i se mai spune şi Laura, aşa este cazul şi aici. Mai mult, nu am avut nici cea mai mică intenţie de băşcălie, ba dimpotrivă; am scris aşa doar pentru că îmi vine mai uşor, nu din alt motiv.

Îl rog deci pe confratele Priceputu N. să mă ierte.

Aşa creştineşte ca între confraţi creştini.

Aţi progresat, domnule Dece-ball. Felicitări!
Nu vreţi, totuşi, să daţi un copy-paste la numele colegului nostru?....:)

Sunt depăşit acu, nepriceperea-voastră! .................:)))))))

Poate mâine sau când mă va îngădui Bunul Dumnezeu. Să fiu iertat, te rog.
Toate cele bune!

Doamne ajută, tuturor!

N-am pentru ce, frate.

Doamne, cum faci Tu să laşi pace între noi, copiii...
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie, Doamne! AMIN+

As vrea sa vin si eu cu o definitie:

SISTÉM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit. ◊ Sistem informațional = ansamblu de procedee și mijloace de colectare, prelucrare și transmitere a informației necesare procesului de conducere a întreprinderilor, instituțiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relațiilor pe baza cărora este alcătuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate în decursul unei perioade geologice. 3. Metodă de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operații, fel de a lucra; normă, obicei. ◊ Sistem Braille = metodă de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase în relief, pentru a putea fi pipăite. 4. Model, tip, tipar; marcă (de fabrică). 5. (În sintagma) Sistem audio = combină muzicală. [Var.: (rar) sistémă s. f.]

Oare putem, in lumina celor de mai sus, sa spunem ca ortodoxia este un sistem?
Nu cred ca ortodoxia se bazeaza pe rigoarea unui sistem, avand in vedere ca sopul ei este mantuirea; iar mantuirea o primesc oamenii din mila si dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Cine crede ca se va mantui in baza meritelor proprii, se inseala. Si atunci in ce ar consta sistemul?!?

Dealtfel, de cate ori aud pronuntandu-se cuvantul "ortodoxism", constat ca vine din partea unor oameni, care nu prea au habar de ortodoxie, desi sunt ortodocsi prin botez.

Nu mă simt în stare să tratez subiectul în întreaga lui anvergură dar încerc să formulez o opinie mai mult sau mai puțin tangențială:

„Adjectivul „ortodox” îl caracterizează pe cel care are o opinie corectă, adică învățătură corectă și, prin extindere, pe cel care exprimă theologia drept-slăvitoare” - asta spune vrednicul mitropolit Ierotheos Vlachos.

Nu sunt sigur că l-am înțeles corect, însă nu prea sunt de acord (cu toate că, în imensa majoritate a cazurilor, e de preferabil pentru ăștia ca mine să fie de acord cu ăștia ca mitr. Ierotheos). Exprim motivul pt. care nu sunt de acord prin următoarea relatare: Când l-au întrebat pe Filaret al Moscovei cum știe dacă o scriere este sau nu ortodoxă, el a răspuns: „după duhul ei”. Deci după părerea mea, dacă ar fi ca acest plan istoric să ne oblige să formulăm definiția cuvântului ortodox, mi-ar părea mai nimerit să spunem taman invers: „cel care exprima theologia drept-slăvitoare, și prin extindere, cel care are opinia corectă”. Zic „dacă planul istoric ne-ar obliga” fiindcă în realitate dreapta trăire și dreapta înțelegere una sunt și nu cred că poți spune despre una că e o extindere a celeilalte.
Cu toate astea „metoda” mitropolitul Filaret ne atrage atenția că „Dumnezeu duh este”. „Definiția” pe care a dat-o Mântuitorul ortodoxiei este „închinare în duh și adevăr”. Observăm astfel, zic eu, că duhul care ne împinge la a trata ortodoxia drept un sistem mântuitor, drept un simplu set de idei/afirmații/principii/reguli mântuitoare, e un duh la fel de străin de Hristos precum e și duhul relativismului dogmatic care insuflă mișcarea ecumenistă.

Sfanta Scriptura ne spune ca in Antiohia ucenicii Mantuitorului s-au numit pentru intaia data crestini. Crestini si nu ortodocsi.

Crestinismul s-a marturisit ca ortodox abia atunci cand a fost pus in fata ereziei, a adevarului de credinta falsificat. Constiinta ortodoxa presupune ramanerea in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasa si Apostoleasca, pastrarea descoperirii dumnezeiesti asa cum a fost aceasta consemnata in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, dar mai ales ramanerea in Hristos si in Duhul Sfant.

Faptul ca exista "ortodoxie sforaitoare" dar si extrema ei, "talibanismul ortodox", trebuie sa ne dea de gandit, in sensul ca acolo de unde Duhul se retrage poate exista ortodoxie in forma, insa lipsita de fond.

"Hristos e Ortodoxia, iubiţilor. Hristos e dreapta credinţă. . . "
 

Parintele Efrem Athonitul
"Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu , despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dmnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita . Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si alti Apostoli si evanghelisti cu lumina cereasca a Sfantului Duh . Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri , dintre teorie , si practica , asa cum ne-a fost predestinata de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei , Constantinopolului , Capadociei , Siriei si mai tarziu , ai Sfantului Munte . . . Ortodoxia nu a nesocotit omul , nici intelepciunea , nici natura , nici arta , nu a fost neomenoasa . Le-a explicat pe toate si a creat cultura . . . Ortodoxia este marsul omului catre Facatorul lui , catre indumnezeire . Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos . . . Ortodoxia nu este numai teologie , este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie . Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul . "

Parintele Galeriu :
<<Hristos e Ortodoxia, iubiţilor. Hristos e dreapta credinţă. Hristos e plinătatea credinţei. În El avem adevărul şi despre Dumnezeu, şi despre om, şi despre cer, şi despre pământ. Adevărul mărturisit de El şi de Biserica Lui. De aceea Sfânta Ortodoxie l-a mărturisit curat: El e Mirele Bisericii. Iar Sfânta Ortodoxie a rămas ca o mireasă cinstită. Nu L-a părăsit, nu L-a lepădat, nu L-a înşelat în nici un fel. Şi tot cuvântul ei, cuvântul simplu al lui Dumnezeu, îl trăim în sfânta noastră slujbă dumnezeiască, în cele şapte laude şi îndeosebi în Sfânta Liturghie. În toate, Sfânta Ortodoxie Îl mărturiseşte pe Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut trup. De aceea, cum a zis Sfântul Ioan: “Cel ce mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup e de la Dumnezeu”. Iar în Evanghelia sa, spune: “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14). A zis şi Sfântul Pavel: “Aceasta este marea taină a dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup”.>>

Ortodoxie sau ortodoxism (aka clericalism)?
 

Am observat de mai multe ori această atitudine oarecum de "idolatrie" episcopocentristă, care însă nu este cu adevărat specifică Sfintei Tradiţii a Bisericii lui Hristos. Fără îndoială că episcopii, ca preoţi, au o mare autoritate în biserică. Şi în timp şi-au câştigat şi o mare autoritate în aspecte administrative. Însă dacă harul preoţiei nu este dublat şi de un har al teologiei, atunci respectivul preot sau episcop are mai mult o autoritate sacramentală (chiar şi ţinând cont de felul destul de limitat de a înţelege, trata şi aplica sacramentele); autoritatea în materie sacramentală nu implică în mod absolut necesar şi o mare autoritate teologică, şi asta pentru că teologia este ea însăşi un har, unii beneficiază mai mult, alţii mai puţin, iar acest har dumnezeiesc, de a face teologie şi de a fi teolog, nu este legat la modul absolut de urcarea pe vreo treaptă preoţească. Un caz elocvent este cel al sf. Maxim Mărturisitorul, care este un teolog de referinţă pentru creştini, însă care nu a fost niciodată preot hirotonit; însă aceasta nu l-a împiedicat să fie şi să devină un teolog de referinţă pentru creştini. Sf. Chiril al Alexandriei spune foarte clar că Duhul adevărului îi va călăuzi la adevăr pe Sfinţi, pe Aleşi, nelăsând să se înţeleagă că această călăuzire i-ar privi doar pe preoţi. Şi mai sunt multe alte exemple, în general aceasta este poziţia autentică a Sfintei Tradiţii, de aceea atunci când este vorba de luat decizii teologice şi nu numai în Biserică cei care trebuie consultaţi, sub călăuzirea Duhului, sunt teologii pe orice treaptă ar fi ei în Biserică. Iar în acest caz trebuie întrebată Sfânta Tradiţie cine este teolog, cine face teologie, ce este teologia, şi altele asemenea.

Apostolii nu aveau autoritate apostolică în materie doctrinară sau dogmatică pentru că ar fi avut darul preoţiei, ci pentru că primiseră Revelaţia dumnezeiească prin Fiul şi prin Duhul Sfânt, după cum dau mărturie foarte clară cărţile Noului Testament. Harul înţelegerii profunde în materie de teologie şi de spiritualitate este un har specific de la Dumnezeu şi pe care chiar Dumnezeu a ţinut să îl distribuie aşa cum a crezut de cuviinţă; iar noi ştim că "Duhul suflă unde vrea", nu unde cred unii sau alţii, pe scaune mai mult sau mai puţin înalte. Mai mult, mari teologi şi părinţi ai Bisericii nu au fost astfel datorită faptului că ar fi ocupat scaune episcopale, ci dimpotrivă au ajuns la nivelul de episcopi tocmai datorită harului lor teologic. De aceea, încrâncenarea unora, cum am văzut şi pe acest forum, că Biserica Duhului şi a Adevărului ar fi şi ar fi fost vreodată condusă doar de episcopi şi de preoţi este o încrâncenare păgubitoare şi în concordanţă nedeplină cu Sfânta Tradiţie. După cum am mai spus, a avea har de a săvârşi lucrări sacramentale, în felul în care se înţelege azi practicarea Sacramentelor, nu este şi nici nu poate fi o garanţie absolută pentru o competenţă reală în materie teologică şi spirituală. Au fost şi sunt încă destule, proporţional chiar foarte multe în raport cu totalul, cazuri de clerici care nu au excelat în domeniul teologic, ori care au făcut tot felul de erori, ori care s-au luptat pentru putere, etc, etc, etc.

Dacă lucrurile ar fi stat precum în învăţăturile unora ca sf. Grigorie de Nazianz şi sf. Dionysie Pseudo-Arepagitul, şi în ale altora asemenea acestora, mai că i-aş fi înţeles pe cei care susţin atât de tare stăpânirea clericală. Dar având în vedere învăţătura Tradiţiei şi ceea ce s-a întâmplat propriu-zis în practică, poziţiile lor nu se susţin întru totul, şi dealtfel nici nu pot. Chiar Duhul Sfânt i-a contrazis şi îi contrazice, cel puţin aşa periodic mai încercând să le semnaleze unora pericolele la care se expun prin abaterile de la Tradiţie. Şi avem, ca să zic aşa un "tip" în Vechiul Testament, anume activităţile profeţilor, care nu de puţine ori au fost, datorită Cuvântului lui Dumnezeu şi Duhului, nu datorită lor, împotriva autorităţilor politice şi religioase, ba chiar au fost prigoniţi, etc, iar acest "tip" arată foarte clar posibilitatea şi realitatea lucrării Duhului Sfânt prin oameni şi feluri care deranjează pe încrâncenaţii clericalişti. Aşa cum spune şi părintele Stăniloae, în Biserică întotdeauna a existat o ierarhie paralelă cu cea sacramentală, anume una a sfinţeniei (la care eu aş adăuga şi una a teologiei) şi asta pentru că Dumnezeu nu a putut lăsa să Îi fie puse în primejdie chiar aşa planurile încât poftele unor oameni trecători, chiar şi prin funcţii, să se suie deasupra Planului Dumnezeiesc.

Sper ca acestea să nu fie interpretate greşit, mai ales de către "binevoitori", şi mai ales că ştim cât de mulţi "binevoitori" sunt printre cei care îşi spun ortodocşi şi printre cei care îşi spun catolici; nu este vorba despre nici un îndemn la neascultare, ci la discernământ. Ştiu că puţini inşi vor înţelege şi vor intra în rezonanţă cu ceea ce am spus, dar vedem şi noi din ce în ce mai mult că drumul cel îngust devine din ce în ce mai îngust, iar calea cea largă devine din ce în ce mai plină şi mai largă.

De fapt, eu cred că mulți vor rezona cu ceea ce ai scris, pentru că mulți recunosc această ierarhie paralelă, și anume a sfințeniei. Totuși, nu înțeleg de ce adaosul „și a teologiei”. Poate fi aceasta despărțită de sfințenie?

Eu cred că am explicat foarte clar, şi nu doar în această postare.

Cred că ar trebui să reciteşti mai atent.

Ai putea te rog sa dai o referinta precisa - in ce scriere (titlu, data publicarii), cu citatul in care parintele Staniloaie ar afirma acest lucru?

Pentru ca este o afirmatie grava aceasta si as vrea sa stiu ce acoperire ai sa faci asemenea afirmatii.

Nu îmi aduc aminte exact, probabil în cartea despre Liturghia ortodoxă şi comuniune, dar pagina nu mi-o aduc aminte. Oricum afirmaţiile "grave" pe care le-am făcut vă asigur că mi le pot susţine oricând cu argumente serioase ortodoxe; cât despre cele ortodoxiste, să ne fie cu iertare.

Cand faceti asemenea afirmatii despre unul din cei mai mari teologi romani - un om de o seriozitate si o responsabilitate deosebita, care era preot, facea parte din cler, deci se supunea ierarhiei clericale cu smerenie fiind el insusi preot si nu ar fi facut niciodata o asemenea afirmatie dupa cum sustineti - veniti va rog cu referinte clare - daca nu sinteti in stare sa dati referintele exacte (titlul cartii, pagina, citatul exact), atunci nu mai aruncati asemenea vorbe fara acoperire despre un om care nu mai are posibilitatea sa va infirme afirmatiile false, nu mai induceti opinia publica in eroare facand afirmatii false (caci este fals sa zici ca parintele Staniloaie a spus ceva, cand de fapt dvs sinteti cel ce faceti afirmatiile, dintr-o memorie care va joaca feste in asa masura incat nici dvs nu va mai puteti aminti ce ati citit, daca ai citit si pe unde ati citit ceva) si nu mai incercati sa va infiltrati ideile personale in spatele autoritatii imaginii parintelui Staniloaie

Cat timp dvs nu sinteti in stare sa puneti baza nici pe memoria dvs si sa dati vreo referinta clara, retractati va rog afirmatiile pe care in mod fals le atribuiti parintelui Staniloaie.
Explicati ca sint opiniile si vorbele dvs, nu ale parintelui Staniloaie.

Faptul că nu îmi aduc aminte exact referinţa bibliografică asta nu înseamnă că ceea ce a spus părintele Stăniloae, iar eu doar am citat din memorie, nu ar fi adevărat sau nu i-ar aparţine părintelui. Şi nu este deci în niciun caz vorba despre o părere personală de-a mea, pe care să o argumentez prin apelul la o autoritate recunsocută de ortodocşi. Faptul că era preot şi teolog nu înseamnă nicidecum că nu putea să facă astfel de afirmaţii; asta este doar o prejudecată de-a dumneavoastră, iar aici văd că de fapt dumneavoastră sunteţi cel sau cea care face afirmaţii fără acoperire, bazate numai pe presupoziţii şi prejudecăţi, iar de data asta chiar şi fără vreo referire la cuvintele cuiva, ale părintelui Stăniloae sau ale altcuiva.

Pentru că și eu am susținut opinia formulată mai sus de Decebal, mi-am amintit că am găsit-o și la Părintele Hierotheos Vlachos. Nu știu dacă este tot una cu o ierarhie paralelă, însă Părintele mitropolit vorbește despre preoția duhovnicească:

„Din cele tocmai spuse se desprinde dubla misiune a preotului: de a administra Sfintele Taine și de a-i tămădui pe oameni, astfel încât aceștia să se poată apropia cu vrednicie de Sfânta Euharistie. Am arătat, de asemenea, că numeroși preoți sunt „preoți” doar cu numele și că deși săvârșesc Sfintele slujbe nestingheriți, ei prihănesc de fapt preoția - lucru dovedit de incapacitatea lor de a tămădui pe cineva. Deși administrează Sfintele Taine, deși sfințesc cinstitele Daruri, astfel de preoți nu vindecă pe nimeni și nici propriile lor suflete nu și le mântuiesc.
Pe de altă parte, există mireni sau monahi care cu toate că nu au primit Sfânta Taină a Hirotonirii, pot vindeca bolile sufletești, învrednicindu-se de preoția duhovnicească.” (Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă, Editura Învierea, 1998, pag. 102)