Este una din intrebarile la care oamenii de stiinta nu au raspuns :D
S-au facut investigatii si studii asupra boltii instelate de catre institutele de astronomie cu telescoape performante, putand sa punca la punct o harta cosmica a Universului, formata din toate miliardele de galaxii existente, iar dincolo de acest tot unitar al galaxiilor nu se stie ce exista, decat speculatii, este zona in care nu se stie daca exista dimensiunile spatiu sau timp.

Notiunile de spatiu , timp sunt relative, valabile in lumea noastra, o lume trecatoare . Dumnezeirea nu poate fi ingradita in spatiu, in timp, ea find fara un inceput, sau un sfarsit . Precum citim atat de frumos in Psalmi, o mie de ani la Dumnezeu sunt o zi sau nu sunt nimic. Tainele sunt taine de nepatruns. Iar acolo unde mintea noastra nu are cale in adevar, speculatiile tin loc de raspuns, daca poate fi considerat un raspuns. Stefane draga, noi nu ne cunoastem bine insasi Planeta pe care vietuim , nu ne cunoastem in deajuns pe noi insine, ce sa mai vorbim de Universul infinit si far de inceput si far de sfarsit, ce o minte ca a noastra nu-l va cuprinde nicicand. Ramane visul , imaginatia, speculatia, incertitudinea far de sfarsit si ele intru limitele noastre .

Evrei 1
10. Si: "Intru inceput Tu, Doamne, pămantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu rămai, si toate ca o haină se vor invechi;
12. Si [color=red]ca pe un vesmant le vei strange si ca o haină vor fi schimbate.[/color] Dar Tu acelasi esti si anii Tăi nu se vor sfarsi".

Psalmul 8
3. Cand privesc cerurile, lucrul mainilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic:
4. [color=red]Ce este omul că-ti amintesti de el?[/color] Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
5. Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fată de ingeri, cu marire si cu cinste l-ai incununat pe el.

Probabil distantele imense din univers ne arata capacitatea uriasa a lui Dumnezeu de a ierta si de a iubi ( el isi aduce aminte de noi si ne iubeste ).

Dumnezeirea insasi inseamna lumina, multa dragoste si iertare. Distantele uriase din Univers sun percepute astfel de mintea noastra, intru cat Dumnezeirea aflandu-se omniprezenta , neavand distanta, timp si spatiu.

Dar poate ca Universul nu este infinit asa cum am fost invatati de mici, poate are niste limite si noi nu stim de ele pentru ca sunt prea indepartate, astfel incat nici astronomii nu pot ajunge la ele cu toata tehnologia care o au la dispozitie. Suntem mici, suntem foarte mici in comparatie cu Pamantul, nu mai spun de galaxii in care se afla miliarde de stele si sisteme solare, iar numarul stelelor din tot universul coplesesc numarul particulelor de nisip de pe toata Terra. Si cand stau si ma gandesc ca Universul a fost create de Dumnezeu, care pe toate le tine si le controleaza, mintea mea nu poate percepe maretia Lui...

Nu, nu cred in limite si mai ales in limitele Universului. A da, gandirea si perceptia noastra , sunt limitate. Universul si tainele lui inca sunt de nepatruns pentru noi , iar multe ce le stim, le banuim de fapt, sunt ipotetice.

definiti mai intai ce intelegeti prin Univers si prin Cosmos pt ca sunt notiuni ce nu au sinonimie decat aparent.

Decat a da porunca, mult mai util sa lamuresti tu , este mult mai simplu si eficace intr o discutie.

Eu nu am dat porunca ci am facut o sugestie.Nu poti porunci nimanui pe forum pt ca fiecare e liber sa posteze ce vrea.Eu cunosc mai multe definiri ale acestor notiuni(si nu ma multumeste nici una) si am vrut sa stiu la ce se face referire pt a posta in cunostinta de cauza.De exemplu: universul este limitat de creatia lui Dumnezeu si atunci noi nu putem sti mai mult decat ne revealeaza Dumnezeu.Dar nu are rost sa continui fara sa precizati ce definire a notiunilor acceptati pt ca altfel ca ar trebui sa facut expozeu ceea ce ar insemna aproape un tratat in domeniu si nu stiu daca l-as reusi in spatiul de pe topic fara a plictisi.

Cand am zis ca ai poruncit, m-am referit la indemnul tau prea ferm in a defini . Da, ai dreptate. Vorbim aici de Univers si ai inceput sa dezvolti o idee, un concept. Nu cred ca ai plictisi ci din potriva. Oricum cei ce nu vor a citi sau nu au rabdare , trec mai departe, sau ignora topicul. Deci , cred ca ar fi bine sa ne referim la Univers. Dezvolta-ti putin ideea limitarii Universului raportat la creatia Lui Dumnezeu pentru ca mie cel putin nu are relevanta in a limita Universul in a-i lua infinitatea lui, in a-l limita pur si simplu, tinand cont ca Dumnezeirea nu are nici inceput si nici sfarsit. Putem oare vorbi de o limitare, o granita in creatia propriuzisa ?