|
poezii crestine
cine vrea poate sa scrie, primim orice idei:)
|
puneti si colinde daca stiti!
puneti chiar si colinde daca stiti! haideti sa pastram traditia:)
|
Mare minune!
1) Mare minune s-arata
La Vitleem asta data De ingeri si de pastori Ciobanasii de la oi. (bis ultimele 2 versuri) 2)Aduce-se lauda multa Langa pestera cea sfanta. Strigau pastorii cantare, Lauda Domnului prea mare! (bis ultimele 2 versuri) |
Leganelul lui Iisus
1.Colo-n sus pe-un deal frumos,
Unde-i cerul luminos, Intr-un leagan sta culcat; Fiul maicii infasat. REFREN:Leagan verde, leganel, Tot din lemn de paltinel! (bis) 2.Raza bland-a soarelui Scalda fata Domnului, Vantul dulce il tragana, Pruncul de mi-l leagana. REFREN 3.Canta ingerii in cor, Sa vesteasca tuturor, Astazi, cerul s-a deschis, Pe Hristos ni L-a trimis. REFREN |
Deschide usa, crestine!
1.Deschide usa, crestine!
Deschide usa, crestine! Ca venim si noi la tine, La multi ani, multi ani cu bine! 2.Drumu-i greu s-am obosit, Drumu-i greu s-am obosit, De departe am venit, La multi ani, multi ani cu bine! 3.Ca la Betleem am fost, Ca la Betleem am fost, Unde S-a nascut Hristos, La multi ani, multi ani cu bine! 4.S-am vazut si pe-a Sa mama, S-am vazut si pe-a Sa mama, Pe care Maria-o cheama, La multi ani, multi ani cu bine! La multi ani, multi ani cu bine! |
Voi n-ati fost cu noi in celule
de Radu Demetrescu Gyr Voi n-ati fost cu noi în celule să stiti ce e [COLOR=#cc6714]viata[/COLOR] de bezne, sub ghiare de fiara, cu [COLOR=#cc6714]guri[/COLOR] nesatule, voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans în palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fără stele, în drum spre morminte, voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harpele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul când frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde să spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti în crunta-nchisoare cum minte speranta si visul, când usile grele se-nchid în zavoare, si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. Ati stat la ospete-ncarcate gonind dupa fast si orgoliu, nici mila de noi si nici dor, nici dreptate, nici candel-aprinsa si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti, când noi cu obrajii ca pamantul de vineti, gustam din osanda si spaima. Când portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde să urle, când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate, voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte, căci n-ati fost cu noi în celule. |
Iisus in celula
de Radu Demetrescu Gyr Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si ce-nalt parea Crist ! Luna venea dupa El, în celula si-L facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura : - De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la [COLOR=#cc6714]gura[/COLOR] si mi-a făcut semn ca să tac. S-a asezat langa mine pe rogojina : - Pune-mi pe rani mana ta ! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina, dar zabrelele groase lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea căpătâna si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum îmi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani… Când m-am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram în celula si era luna, numai Iisus nu era nicairi… Am intins bratele, nimeni, tacere. Am intrebat zidul : nici un raspuns ! Doar razele reci, ascutite-n unghere, cu sulita lor m-au strapuns… - Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele . Din luna venea fum de catui… M-am pipait… si pe mainile mele, am gasit urmele cuielor Lui. |
Intrebare
de Radu Demetrescu Gyr Adânca-i noaptea, orele profunde… Gemând, spre raftul cartilor ma-ndrum si-ntreb în soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde. Îmi umplu cupa-n vin sa ma scufunde, întreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum. Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace. Si, cum ma prabusesc în jilt, înfrânt, din zid o umbra alba se desface… Ma-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt si-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sunt. |
Cantec de leagan
de Radu Demetrescu Gyr Dormi copilul mamii, nani, nani, a plecat si ultimul lastun. Ruginira plopii si tufanii si din temnita ce-i surpa anii nu s-a mai întors taticul bun. Dormi copilul mamii, toamna plange dezgolindu-si umarul ranit. Cade frunza, cade si se frange, orice frunza-i lacrima de sange si taticul nu a mai venit. Nani, nani, maini de crin plapande, La ferestra pasari plang si ploi. Lupii beznelor ranjesc la pande, Tara-i toata temnite flamande si taticu-i dus de langa noi. Nani, nani, tata nu mai vine, maica sta cu sufletul rapus. Cine să-ti mai spuie basmul, cine să-ti sarute pleoapele senine ? Maica plange si taticu-i dus. L-au svarlit în temnita dusmanii pentru sfanta-i lege din strabuni. Or să-i ninga peste tample anii, să cresti mare, puiul mamii, nani, Neamul si părintii să-ti razbuni. |
Ectenie
de Zorica Latcu Pentru ca iubirea noastra sa-nfloreasca, Alba cum e crinul Bunelor Vestiri, Pentru ca mladita dragostei sa creasca, Plina de miresme, dulce de rodiri, Pentru ca din neaua grea de peste iarna Rod de viata calda iarasi sa legam, Pentru ca lumina peste noi sa cearna, Domnului sa ne rugam. Pentru ca sa-si verse binecuvantarea, Ca un zvon de vanturi line, peste noi, Pentru ca in suflet sa-i simtim chemarea, Cand plecam genunchii, seara, amandoi, Pentru ca-n iubirea Lui sa ne-mpreune, Cand, cuprinsi de patimi, Numele-I strigam, Pentru ca-n vecia Lui sa ne cunune, Domnului sa ne rugam. Pentru ca belsugul tarinilor grele Sa ne faca traiul rodnic si umil, Pentru ca rasfrangeri din suras de stele Sa sclipeasca-n lacrimi ochii de copil; Pentru ca sudoarea sa ne miruiasca Si-n lumina mortii viata s-o cercam, Pentru ca din munca pacea sa rodeasca, Domnului sa ne rugam. Pentru ca multimea indurarii Sale Insusi sa-si pogoare pasul catre noi, Pentru ca sa-I ducem sufletul in cale, Cu miros de smirna si cu ramuri moi, Pentru ca-n lumina alb-a diminetii, Din stransoarea carnii sa ne dezlegam, Si-ntr-un pas sa trecem pragul larg al vietii, Domnului sa ne rugam. |
< S o n e t > Din nou coboara-Te-ntre noi, Iisuse / Caci iarasi turma Ta e ratacita / Si iar se-ntinde noaptea cea cumplita / A vechii uri, de Tine-atunci rapuse . / De-abia se mai zareste ca prin sita , / A mantuirii stea. Dar cat de sus e ! / Se indeparteaza parca. . . Cine spuse / Caci stingerea ni-i singura ursita ? / O, vino, iubitorule de oameni, / In sufletul batranei lumi sa sameni / Din nou credinta cea nemuritoare. . . / Cunoaste-L vom ? Pleca-vom fruntea oare / Cand intinzandu-Si mainile amandoua / Asupra-ne , va zice : " Pace voua ! " ( Alexandru Vlahuta )
|
Doamne , fa din suferinta , / Pod de aur, pod inalt , / Fa din lacrima velinta / Ca intr-un pat adanc si cald. / Din lovirile nedrepte / Faguri faca-se si vin , / Din infrangeri, scari si trepte, / Din caderi, urcus alpin. / Din veninul pus in cana / Fa miresme ce nu pier . / Fa din fiecare rana / O cadelnita spre cer ; / Si din fiece dezastru / Si crepuscul stins in piept , / Doamne , fa lastun albastru / Si fa zambet intelept. <<Metanie - de : Radu Gyr >>
|
[SIZE=3] Azi ingerii canta[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE] [SIZE=2] Peste tot pamantul[/SIZE] [SIZE=2]A venit iar Craciunul ![/SIZE] [SIZE=2]Azi ingerii canta in cor,[/SIZE] [SIZE=2]Ca sa nascut un Mantuitor.[/SIZE] [SIZE=2] [/SIZE] [SIZE=2] Dar un inger priveste bland[/SIZE] [SIZE=2]Inspre oameni plangand ;[/SIZE] [SIZE=2]Ca nu au nici un bun gand[/SIZE] [SIZE=2]Inspre Domnul cel bland ![/SIZE] [SIZE=2] [/SIZE] [SIZE=2] Azi cerul sa deschis,[/SIZE] [SIZE=2]A Lui mana ne-a intins,[/SIZE] [SIZE=2]Si pe Iisus din rai Domnul a trimis.[/SIZE] [SIZE=2]Bratele Lui ne-au cuprins ![/SIZE] [SIZE=2][/SIZE] Imi plec genunchii Imi plec genunchii si ma inchin Tie, O copil sfant din iesle, Iti aduc lacrimile mele, Si inima pe vecie, Nu am aur, smirna sau tamaie, Cum ti-au dat magii Tie, Eu iti dau inima mea, Sa iti faci Tu lacas in ea, Sa iti fie cald si bine. |
<< Epigrama -de : Sf. Ioan Iacob de la Neamt >>
Daca nu se duce minte / Sus la ceruri sau la moarte, / Prea usor se rataceste / La vorbirile desarte / Si de nu se odihneste / Mila pacii intru noi, / Vom gasi mereu pricina / De galceasa si razboi. / Iar cand nu ne dam silinta / Spre cunoastere de sine / Cantarim mai totdeauna / Numai faptele straine. |
Iarna...
Soarele rosu apune
Peste campu-nzapezit. -Vine Craciunul, ne spune Un brad verde-mpodobit. Ninge-ncet peste coline, Si se-aud colindatori Casele-s de cantec pline. Asa e de sarbatori! Adieri de vant usoare Duc parfum de cozonac Catre glasurile care Au plecat la colindat. Cu totii ne-adunam in casa La-mpodobirea bradului. Mancarea e deja pe masa In spiritul Craciunului. Asa e-n fiecare iarna, Chiar de e rece, pare calda. E bucurie si lumina In orisice fulg de zapada! - RRM - |
Cei trei magi
Sub bolta cerului intunecat,
O sclipitoare stea-i calauzeste. Spre Betleem, cei trei magi au plecat, Cu daruri pentru cel nascut in iesle. Cei trei crai, in calatoria lor, Pana la Irod au ajuns, Si cat au stat in cel frumos palat, Steaua cea luminoasa s-a ascuns. Cum au plecat de la Irod imparat, Calatoria lor a continuat, Steaua din nou s-a aratat, Iar cei trei magi s-au bucurat. La pestera cea sfanta au ajuns, Cu aur, smirna si tamaie, s-au inchinat preasfantului Iisus, Si-au multumit Maicutei Lui preabune. - RRM - |
Este un topic deschis pe tema asta si exista acolo foarte multe poezi crestine , puteti sa le postati acolo http://www.crestinortodox.ro/forumac...read.php?t=983
|
Sarbatori fericite!
Cu ocazia Sfintelor Sarbatori de Craciun va urez toate cele bune, impliniri in viata, fericire si iubire! sa aveti liniste in familie si in suflet si sa nu va pierdeti niciodata credinta in dumnezeu! Sarbatori fericite! Raluca- Maria
|
Noi in seara de craciun
Noi în seara de Craciun,
Colindam pe cel mai bun. Colindam colind duios Domnului Isus Hristos. Care bine a voit Si pe noi ne-a mântuit. El de-al nostru mare drag A pasit cerescul prag. A lasat frumosul rai Si-a venit pe-al nostru plai. Si-a luat asupra lui Tot pacatul omului. De aceea când soseste Nimeni în lume nu-l primeste Iata acum din poarta în poarta Maica Sfânta în sân îl poarta. Tot cauta un locusor Pentru scumpul puisor. Un locusor si-un leganas Pentru scumpul îngeras. Vrea sa-l nasca-n loc curat Ca-i cerescul împorat. Si-n caldura vrea sa-l culce Ca-i fiutul ei prea dulce. Însa nimeni nu se-ndura Sa-i primeasca la caldura. Vine noaptea de acum Si maicuta-i tot pe drum. Vântul bate si-o patrunde, Ar poposi si n-are unde. Vântul tot mai rece bate Sufletelul îi strabate. Vântul bate fata-i blânda, Plânge maiculita sfânta. Sfântul Iosif si el plânge, Sufletul lui bun se frânge. Îngerii de mila ei, Se topesc în plâns si ei. Si cer de la tatal sfânt, Un locusor pe acest pamânt. Tatal sfânt s-a îndurat, Si o pestere le-a aflat. Si acolo s-a nascut, Cel ce n-are început. Si când naste Maica Sfânta, Îngerii frumos colinda. Maica varsa lacrimi calde, N-are apa-n ce sa-l scalde. Si-l înfasa în fase ude Ca uscate nu-s de unde. Si de atunci în asta seara Când vedem maicuta iara. Îi cântam si ei duios, Ca si Domnului Hristos. Ca si ea de-aceea data, A rabdat nevinovata. Si-i iubim pe amândoi, Ca ne-au scos din mari nevoi. Si speram si mult dorim, În cer, sus, sa ne întâlnim. Si cu dânsii ca sa fim, Totdeauna în veci, amin. |
De multe veacuri setea arzătoare,
Mocnind în spuza vremurilor,greu, Tânjea după izvor,după răcoare; Era nevoia vie de-mpăcare A omenescului cu Dumnezeu. De multă vreme aștepta pământul Să se deschidă punte către cer, Legând astfel teluricul cu Sfântul Cum din vechime glăsuia Cuvântul În prorocii țesute în mister. Când vremea s-a-mplinit,ca-n scrisul filei, Divinul într-un Om S-a întrupat Venind din cer cu revărsarea milei, Dar pe pământ nici n-a fost „știrea zilei” Și nici în clasamente n-a intrat. Au fost doar turmele sub clar de lună Și lângă ele stând,niște păstori, Când a venit din ceruri vestea bună; N-au fost nici scribi,nici cronicari să spună Că au sosit ai mântuirii zori. Se derulau alte evenimente, Erau și-atunci,ca azi,mondenități. Salvarea-n fața morții evidente Nu părea știre pentru clasamente, Nu putea trece la priorități. S-a dezbrăcat de cer Dumnezeirea Venind în ieslea devenită pat Să scape de la moarte omenirea; Un fapt uluitor,sfidând gândirea, Și totuși ocolit,netrâmbițat. Se urmărește și acum,tenace, Al senzaționalului miraj, Însă Isus e „știrea”despre pace Iar ce-i spiritual nici azi nu face Și nici atunci nu a făcut...tiraj. Primiți azi vestea bună,mântuirea, Chiar dacă nu e știre pentru top: În iesle-a poposit Dumnezeirea Și-I mai vedem și astăzi strălucirea, Dar nu cu ochi de gazetar miop. |
cina cea de taina
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]E joi seara, suna iarasi semnul stingerii, stragerii[/SIZE] [SIZE=3]Pe Ierusalim se lasa valul linistit al serii[/SIZE] [SIZE=3]Se coboara innoptarea, ca un blestem se coboara[/SIZE] [SIZE=3]Sa apese inimi care vand, tradeaza si omoara[/SIZE] [SIZE=3]Mii de stele lumineaza noaptea rece si senina[/SIZE] [SIZE=3]Undeva cu ucenicii Domnul este acum la cine[/SIZE] [SIZE=3]Iar cantarea lor de slava, leganata lin coboara[/SIZE] [SIZE=3]Dulce, mangaind tacerea si se stinge-ncet afara[/SIZE] [SIZE=3]Dar cum sta cu ei, pe Domnul intristarea Il cuprine[/SIZE] [SIZE=3]Adevar graiesc eu voua, unul dintre voi ma vinde[/SIZE] [SIZE=3]Se-ntristeaza ucenicii, cand aud aceasta veste[/SIZE] [SIZE=3]Intrebandu-se cu teama: Doamne, oare cine este?[/SIZE] [SIZE=3]Dar cand au vazut pe Iuda, cum se scuza, cum ofteaza[/SIZE] [SIZE=3]Cunoscura vanzatorul, caci tradarea, se tradeaza[/SIZE] [SIZE=3]Doar Ioan, invatacelul, cel mai mult iubit de dansul[/SIZE] [SIZE=3]Rezemat cum sta la sanu’i, neoprit ii vine plansul: [/SIZE] [SIZE=3]-Doamne, cum putut-a tradatorul sa te vanda?[/SIZE] [SIZE=3]Cum l-a castigat pe Iuda pofta de argint flamanda?[/SIZE] [SIZE=3]Cum l-a castigat satana? Si-I striga printre suspine:[/SIZE] [SIZE=3]Unde mergi Iisuse Doamne, ia-ne si pe noi cu Tine![/SIZE] [SIZE=3] [/SIZE] [SIZE=3]Vineri, miez de zi, si ardele soarele ca niciodata[/SIZE] [SIZE=3]Pentru Dumnezeu o cruce lumea a gasit rasplata[/SIZE] [SIZE=3]Din cununa si din cuie, curg siroaie lungi de sange[/SIZE] [SIZE=3]Jos, strangand in brate crucea, mama Lui, Maria, plange[/SIZE] [SIZE=3]Plange-alaturi ucenicul ingropandu-si fata-n palme[/SIZE] [SIZE=3]Cand spre Domnul fariseii scuipa-n hule si sudalme[/SIZE] [SIZE=3]Si priveste-n patru laturi peste gloata cea haina[/SIZE] [SIZE=3]Asteptand ceilalti apostoli, iar de undeva sa vina[/SIZE] [SIZE=3]Dar nu-i nimeni, maica plange, Domnul lui se roaga-n cuie[/SIZE] [SIZE=3]Trasnetele cad cu groaza si nici unul din ei nu e[/SIZE] [SIZE=3]Nici chiar Petru nu mai vine sa- L mai vada viu o data[/SIZE] [SIZE=3]Si curg urme lungi de sange, jos in tarna blestemata[/SIZE] [SIZE=3]Cunoscandu-si poate acuma, tot pacatul, toata fapta[/SIZE] [SIZE=3]Plange-alaturi si se roaga, rastignitul cel de-a dreapta[/SIZE] [SIZE=3]Dintr-odata soarele si-a stins lumina[/SIZE] [SIZE=3]Langa cruce plage Maica si Maria Magdalena[/SIZE] [SIZE=3]Vantul sufla cu putere, Ioan striga cu suspine:[/SIZE] [SIZE=3]-Unde mergi Iisuse Doamne, ia-ne si pe noi cu tine![/SIZE] [SIZE=3] [/SIZE] [SIZE=3]Zori-s gata sa apara sus pe varful Capatanii[/SIZE] [SIZE=3]E Duminica, e ziua cea dintai a saptamanii[/SIZE] [SIZE=3]Ucenicii-nchisi in casa, stau din noaptea cea de groaza[/SIZE] [SIZE=3]Cand L-au prins pe Invatatorul si intr-una privegheaza[/SIZE] [SIZE=3]N-au gustat din noaptea-ceea nici odihna si nici somnul,[/SIZE] [SIZE=3]Se caiau amar cu totii ca L-au parasit pe Domnul[/SIZE] [SIZE=3]Petru nu putea sarmanul sa-si mai stapaneasca plansul[/SIZE] [SIZE=3]Caci de trei ori el pe fata s-a fost lepadat de dansul[/SIZE] [SIZE=3]Trei batai rasuna-n poarta unde-si plang cu totii vina[/SIZE] [SIZE=3]Si-o femeie intra-n graba, e Maria Magdalana[/SIZE] [SIZE=3]- A inviat Invatatorul, giulgiurile stau gramada[/SIZE] [SIZE=3]Toti tresar uimiti, doar Petru si Ioan se duc sa vada[/SIZE] [SIZE=3]Groapa-i goala, Petru plange, Ioan striga cu suspine[/SIZE] [SIZE=3]-Unde-ai mers Iisuse Doamne, ia-ne si pe noi cu Tine![/SIZE] |
intrebare
Am si eu o intrebare: o maica mi-a zis ca daca citesc de 24 de ori psaltirea in toata viata mea , trec de cele 24 de vami ale vazduhului....bineinteles nu numai daca citesc psaltirea ci si prin rugaciune, milostenie si fapte bune.E adevarat?
|
Apara Iisus iubit
tineretul Tau supus ca-ndarjite vin ispite pregatite a-l lovi; fa mai tare duhul care la-ncercare va slabi. Tine-n lumea de pacate tineretul tau curat ca-ndarjite vin ispite pregatite a-l lovi; fa mai tare duhul care la-ncercare va slabi. Du-Ti pe drumul luminos tineretul credincios ca-ndarjite vin ispite pregatite a-l lovi; fa mai tare duhul care la-ncercare va slabi. Fa-l iubit Mantuitor tineret biruitor ca-ndarjite vin ispite pregatite a-l lovi - fa mai tare duhul care la-ncercare va slabi! Traian Dorz |
Visul străbun
După ce-a făcut Pământul și pe toate le-a zidit,
Dumnezeu, Treimea Sfântă, sus, în Cer, s-a sfătuit: Hai să facem din țărână om, ființă gânditoare, Înzestrat cu chip divin și a Noastră-asemănare ! După ce l-a plăsmuit și-i suflară duh de viață, În Eden l-a pus stăpân și pe Eva a-i fi soață. Poruncind, le-a zis Stăpânul: Din toți pomii să mâncați Numai unul e oprit, de el nu v-apropiați ! Dar n-au ascultat porunca cei ce-au fost întâi zidiți Și din Rai, Adam și Eva, fost-au iute izgoniți. Supărat le-a zis Stăpânul: Tu Adame fii rob muncii, Iar tu Eva fii plecată și-in durere să-ți naști pruncii ! Dar din mila Sa cea mare pentru om, pentru zidire, Le-a promis că prin femeie se va face izbăvire. Mii de ani au așteptat oamenii proorocia Ca o maică și fecioară să îl nască pe Mesia. Dintre-atâtea miliarde de femei ce au trăit Pe acest Pământ pe care Creatorul l-a clădit, Numai una dintre ele a fost vrednică să nască Pe Acel născut din Tatăl, pe Hristos - salvarea noastră. Cum să nu o fericească pe Preasfânta Născătoare Toate neamurile lumii ce au fost și sunt sub soare ? Căci, așa, fagăduința, dată lui Adam în Rai, S-amplinit prin Maica Sfântă și-am scăpat de-un veșnic vai. Nu doar neamurile toate pe Pământ o fericesc, Ci tresaltă și se-nchină tot soborul îngeresc. Toți în cânt și bucurie o numesc Împărăteasă Pe Maria, Maica Sfântă, ce-i a Tatălui aleasă. Cu dor mare heruvimii, duhuri sfinte și curate, Când Te văd, Măicuță Sfântă, bat din aripile toate. Bucuroși și serafimii, în iubirea lor zeloasă, Deschizânu-și mari toți ochii, te privesc ca pe-o crăiasă. Gavriil, cerescul sol, aducând un crin în dar, Îți grăiește: Precurată, plină ești de sfântul har. Tu între femei Marie binecuvântată ești, Venerată și de oameni, și de oștile cerești ! Pe Preasfânta Născătoare și natura o cinstește, Pentru care se îmbracă cu flori dalbe și-nverzește. Florile înmiresmate, colorate după soi, Spun: Măicuța e o floare mai frumoasă decât noi ! Lacrima Măicuții Sfinte, floarea care ne uimește Cu parfumul ei de ceară, lăcrimând ușor grăiește: Sunt o floare minunată ce pe oameni îi vestesc Că Măicuța plânge-ntruna pentru neamul omenesc ! Dar și Mâna Maicii Sfinte înflorită-n pragul serii, Ce întrece în mireasmă tot mirosul primăverii, Strigă tare din grădină, de iubirea ei aprinsă: Mâna Maicii Preacurate către voi mereu e-ntinsă ! Păsărelele din cântec se opresc cu dor s-asculte Vocea blândă și duioasă, glasul Maicii noastre Sfinte. Fulgii jucăuși de nea, spun și ei cu glas vioi: Mai curată și mai albă ești Măicuță decât noi ! Salcia mereu plecată spune, vrând să Ți se-nchine: Ești Măicuță Preacurată mai smerită decăt mine ! Râul, marea și oceanul, dealul, muntele, câmpia, Tainic strigă căte lume: Fericiți-o pe Maria ! Soarele trecând pe cale, luminând strălucitor, Când Te vede, Maică Sfântă, se ascude după nor Și de-acolo strigă tare, cu a razelor cuvinte: Sunt orbit de strălucirea aurei Măicuții Sfinte ! În nespusa lui iuțeală fulgerul învins îți spune: O, Marie, Maică Sfîntă, ești mai iute decât mine ! Când copiii Tăi te cheamă să le vii în ajutor, Când Te roagă și-Ți zic mamă, mă întreci în al Tău zbor ! Ploaia ce nu contenește ca să cadă pe câmpii Spune tristă și tăcută: Pentru toți ai Tăi copii, Pentru neamurile toate, pentru neamul Tău cel sfânt, Verși mai multe lacrimi Maică decât mine pe Pământ ! Focul strașnic scânteind, întețit într-o făclie, Spune tare: Mă simt ars de iubirea Ta, Marie ! Vântul ce călătorește peste munte, peste mare, Și el spune: Fericită ești Preasfântă Născătoare ! O, Măicuță Preacurată, visul pământesc străbun, Tu ești cel mai nobil suflet, tu ești tot ce-a fost bun Ce-a putut ca să ofere lumea, cei de pe Pământ, Cerului, Lui Dumnezeu, Creatorului Cel Sfânt. Venerându-Te pe Tine, noi cei care Te iubim, Ce-Ți purtăm recunoștință și din inimi mulțumim, Slavă, cinste și-nchinare Îi aducem ne'ncetat Dumnezeului Cel Mare, Celui care ni Te-a dat ! ... mai multe pe www.popasduhovnicesc.ro |
'Pentru Tine, Doamne'
Pentru Tine, Doamne
Pentru Tine, Doamne, Florile-n floresc, Pentru Tine, noaptea Stele stralucesc. Pentru Tine, ploaia Picura si canta, Si-n gradina cerne Bucurie sfanta. Pentru Tine, candeli In altare ard. Tu, la zile sfinte, Miruiesti cu nard Pe copiii care, Osteniti de joc, Pe iconostase Cara busuioc. Langa Tine, Doamne Cei saraci se strang, Tie-ti cer iertare Ochii care plang. Catre Tine, Doamne, Plec genunchii trudit [smerit] Numai Tu, Stapane, Nu m-ai parasit. Da-mi rabdarea pietrei Si din cerul Sfant Picura-mi pe gene Roua, sa te cant. Picura-mi in suflet Balsamul durerii Si pe buze asterne-mi Strajile tacerii. Amin. (Si audio, la: http://www.trilulilu.ro/Hatusil/834dd21fef383c si la: http://biserica.tv/play_audio.php?audio=59) |
'Doamne, Tu esti nadejdea mea'
Doamne, Tu esti nadejdea mea
Doamne, Tu esti nadejdea mea, Sa nu ma parasesti pana in sfarsit. Apara-ma dupa dreptatea Ta Si ma izbaveste, Pleaca urechea Ta spre mine Si ma mantuieste. In vremea batranetilor mele Sa nu ma lepezi, sa nu ma parasesti Cand vor slabi puterile mele Ca vrajmasii mei graiesc impotriva mea Si cei ce pandesc sufletul meu Se sfatuiesc si zic:”Parasitu-l-a Dumnezeu, urmariti-l si il prindeti Ca nu are cine sa-l izbaveasca”. Dumnezeule, Dumnezeule, din tineretile mele Tu m-ai povatuit Si eu astazi vestesc minunile Tale, Doamne Sa nu ma parasesti nici la batranetile si caruntetele mele Inalta, inalta-ma si ma mangaie, si acum Scoate-ma din adancurile pamantului Si Te voi lauda Pentru dreptatea Ta, Doamne. Canta-voi, canta-voi Tie Si se vor bucura buzele mele Si sufletul (bis) meu… (Audio, la: http://www.crestinortodox.ro/muzica-...dea-mea/page:8) |
Calea vietii
Maria-Lucia CORNEA Pașii mei aleargă spre Tine Doamne, Dar pe cale mă împiedic mereu De pietre, spini și rafale Și drumu-i greu, tot mai greu. Cu corpul zdrobit de atâtea căderi Cu inima-mi frântă și grea Alerg încă Doamne cu temeri Și îți cer ca Petru mâna. Am Doamne încă atâta neputință, Dar cad, mă ridic și pornesc, Tu știi Doamne a mea nevoință Când pașii tot mai greu îi târșesc. Tu mai știi că murdară mi-e firea, Din înalta-ți mărire din Cer Întoarce-Ți cu milostivire privirea Și nu mă lasa Iisuse să pier! Iartă-mă iubite Stăpâne Ceresc De faptele rele ce pe cale Le-am ridicat ca pe un Everest Și privesc spre Tine cu jale. |
Cu noi e Dumnezeu
Adrian Paunescu Azi lumina din lumina Pamantu-n trupuri ne e greu, Dar e usor cand se inchina: Cu noi e Dumnezeu. Am ostenit de atata noapte Dar vom iesi din defileu Pentru lumina sfintei soapte: Cu noi e Dumnezeu. Nu suntem niste animale Cu suflet amanat mereu In noi e mila si e jale Cu noi, cu noi e Dumnezeu. Luati lumina din lumina Paharuri curg din minereu Credinta noastra e crestina Cu noi e Dumnezeu. |
Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu, E lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu. Mihai Eminescu |
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta! Iti simti de lacrimi calde ochii uzi Si-n suflet parca serafimii-ti canta De cate ori crestine o auzi. Hristos a Inviat in firul ierbii, A inviat Hristos in Adevar; In poienita-n care zburda cerbii, In florile de piersec si de mar. In stupii de albina fara gres, In vantul care sufla mangaios In ramura-nflorita de cires Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos? Ai cantarit cu mintea ta crestine Cat bine ai facut sub cer umbland, Te simti macar acum pornit spre bine Macar acum te simti mai bun, mai bland? Simti tu topita-n suflet vecea ura? Mai vrei pieirea celui plin de Har? Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura? Iubirea pentru semeni o simti jar? O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte In aur macar azi te-au imbracat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept sa canti: Hristos a Inviat! Nicolae Militaru |
Doamne, nu știu ca să cer de la Tine.
Tu singur știi ce-mi trebuie. Tu mă iubești mai mult decât mă pot iubi eu. Dă-mi să-mi văd nevoile mele care sunt ascunse de mine. Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere, numai să stau în fața Ta, Inima mea îți este deschisă. Pun toată nădejdea mea spre Tine. Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le știu, vezi și fă cu mine după mila Ta. Zdrobește-mă și mă vindecă. Lovește-mă și mă vindecă. Mă cuceresc și tac înaintea voii Tale celei sfinte prin judecățile Tale cele nepătrunse de mine. Mă duc pe mine spre jertfă Ție. N-am dorință afară de a împlini voia Ta. Învață-mă să mă rog, Însuși Te roagă întru mine. Amin. Antonie, Mitropolit de Suroj |
Luând pe umeri crucea, strânge-o cu putere
Și du până la sfârșit chinul încercărilor, Sfâșierea durerilor și primește cu bucurie Piroanele – întristărilor, ca pe o comoară a slavei. Și aruncat în fiecare zi în lăncile ocărilor Și lovit cu pietrele tuturor necinstirilor Vărsând lacrimi de sânge (Că totul izbutește plânsul de fiecare zi) Vei fi mucenic. (Sfântul Simeon Noul Teolog) |
Duhovniceasca
Tudor Arghezi (1880-1967) Ce noapte groasa, ce noapte grea! A batut in fundul lumii cineva. E cineva sau, poate, mi se pare. Cine umbla fara lumina, Fara luna, fara lumanare Si s-a lovit de pomii din gradina? Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas Ca un suflet de pripas? Cine-i acolo? Raspunde! De unde vii si ai intrat pe unde? Tu esti, mama? Mi-e frica, Mama buna, mama mica! Ti s-a urat in pamant. Toti nu mai sunt. Toti au plecat, de cand ai plecat. Toti s-au culcat, ca tine, toti au innoptat. Toti au murit de tot. Si Grivei s-a invartit in bot Si a cazut. S-au starpit cucuruzii, S-au uscat busuiocul si duzii, Au zburat din streasina lunii, Si s-au pierdut randunelele, lastunii. Stiubele-s pustii, Plopii-s caramizii, S-au povarnit peretii. A putrezit ograda ... Ei! cine strabatu livada Si cine s-a oprit? Ce vrei? Cine esti, De vii mut si nevazut ca-n povesti? Aici nu mai sta nimeni De douazeci de ani ... Eu sunt risipit prin spini si bolovani ... Au murit si numarul din poarta Si clopotul si lacatul si cheia. Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate? Cine scobeste zidul cu carnea lui, Cu degetul lui ca un cui, De raspunde-n ranile mele? Cine-i pribeag si ostenit la usa? Mi-e limba aspra ca de cenusa, Nu mai pot duce. Mi-e sete. Deschide, vecine. Uite sange, uite slava. Uite mana, uite otrava. Am fugit de pe Cruce. Ia-ma-n brate si ascunde-ma bine." |
Zorica Latcu
Crucile Inspre taramul celalalt, E loc inchis cu gard inalt; Dar am vazut, printre uluci, Atatea cruci, atatea cruci... Parea tot locul tintirim, Pazit cu zbor de Heruvim, Cu cruci de piatra, albe, mari, Cu cruci de brad si de stejar. Si cruci de-argint si de otel Cerneau lumina peste el, Iar cruci de aur si de fier Sclipeau ca semnele pe cer. Atatea cruci mi s-au parut Ca toate una s-au facut. O cruce mare stralucea, Sub greul ei un om zacea. Tu cum de poti sa le mai duci, Atatea cruci, atatea cruci?... |
Veniți creștini la rugăciune! (Anastasia )
Veniți creștini la rugăciune, În casa Domnului cel Sfînt! Veniți creștini, plecați genunchii Și fruntea voastră la pămînt! Cînd clopotele încep să sune În zori cu glasul lor duios; Răsună-n undele lor tainic, Chemarea Domnului Hristos. Veniți cei osteniți la mine, Cei osteniți și apăsați; Odihna, pacea mea cea sfîntă Și mîngîiere să luați! Răsună munți, răsună dealuri, Pămîntu-ntreg de glasul sfînt. Se pleacă-n fața lui natura, Văzduhul tot cu nori și vînt. Dar omul singura făptură, Împodobit cu chip ceresc, Azi nu mai vrea să ia aminte La glasul cel Dumnezeiesc. Creștinii noștri din vechime, Pe sub pămînt zideau altare. Și pe furiș, în miezul nopții Mergeau cu toții la-nchinare. Azi stau lăcașurile sfinte Pe înălțimi strălucitoare, Dar cîți creștini le calcă pragul În zilele de sărbătoare? Vai, masa Domnului e-ntinsă, Dar cei poftiți nu vin la ea; Ei n-aud glasul lui cum strigă: „Veniți creștini la masa mea!" Veniți creștini la rugăciune, În casa Domnului cel Sfînt! Veniți creștini, plecați genunchii Și fruntea voastră la pămînt! Veniți creștini, cu umilință În fața sfîntului altar! Veniți să dezbrăcăm păcatul Și să ne înoim în har! |
Rugăciune în Sfânta și Marea zi de
Miercuri din Săptămâna Patimilor Iisuse-al meu,aș vrea cu mir să-ți ung trupul Tău sfânt ce știe ce-L așteaptă, mir scurs din fiecare gând sau faptă, dar faptele curate nu-mi ajung. Sufletul meu l-aș transforma în mir să-Ți spăl cu el sfințitele picioare, dar sufăr fiindcă sufletu-mi nu are într-însul purități de elixir. Știu că Tu m-ai ierta,văzând ce-ndur și mi-ai primi ofranda cu iubire, dar cum s-ating a Ta Dumnezeire cu mirul meu ce nu e încă pur ? Doar lacrimile mele îndrăznesc picioarele-ndelung să îți sărute și parcă simt lumină în derute și de credință mă împodobesc. Și plâng știind,Iisuse, că-n curând pe cruce ai să stai și pentru mine, bătut și insultat fără rușine, în timp ce Tu ne vei privi iertând . Anatol Covali |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 14:58:33. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.