Ce rost au parastasele ?

- Parinte, de ce facem parastasele, daca "in iad nu exista pocainta" ?
- Ai citit vreodata cu atentie slujba parastasului ?
- Nu !
- S-o citesti ! Nu spune nicaieri despre pocainta. Spune numai expresii cum ar fi: "Odihneste sufletul robului Tau...", "Ca un bun si iubitor de oameni, iarta..." etc. Ceea ce se petrece, fiul meu cel bun, este asa: un acuzat este acuzat la moarte (pacatosul la iad). Rudele lui si mama lui (Biserica) fac cerere de gratiere (rugaciune de pomenire) la suveran (la Dumnezeu). Daca El vrea, il absolva de pedeapsa pe condamnat, daca nu vrea, pedeapsa se savarseste.
- Bine, parinte, dar mila lui Dumnezeu se intinde pana in iad ?
- Daca este nesfarsita, fiule, exista oare loc sau stare care sa o impiedice sa se intinda ?!

Adormitul trebuie pomenit in permanenta la Sfanta Liturghie, din ziua in care a murit pana ... pana nu mai are cine sa ii faca pomenirea. Eu asa stiu ca se da: mai intai sarindar, din momentul mortii (deci 40 de liturghii), apoi pomelnic pe un an si tot asa, din an in an, pana nu mai are cine il mai pomeni. Sa nu uitam ca asa cantam la parastas: "Vesnica pomenire!" Deci e pomenire vesnica, nu numai la 3, 9, 40 si un an. Trebuie sa se impartaseasca si el din Trupul si Sangele Domnului, chiar daca au trecut cele 40 de zile sau cei 7 ani. Nu se poate spune: au trecut cei 7 ani, nu mai are nevoie de iertare, de pomenire, l-a iertat Dumnezeu. Chiar de e mantuit si e in rai, tot se bucura ca este pomenit si se intristeaza daca vede ca rudele l-au uitat.

O explicatie pentru pomenirea la trei zile, noua zile ... a avut ca temei invatatura despre vamile vazuhului. Eu nu cred in ele, asa ca nu sufar daca nu-i fac pomenire celui decedat exact la implinirea acelor zile. Important e sa-l pomenesc si asa cum spunea si "glykys", este esential sa nu uitam de el dupa implinirea celor sapte ani.

La fel , sunt multi ce participa la Sfantul Maslu , dar nu vin la Sfanta Liturghie . Sfanta Liturghie inainte de toate ! Nu putem " sari peste etapa cea mai importanta " , acest lucru ni l-a accentuat si duhovnicul de la biserica unde ma duc .

intrebare
 

Buna ziua si Dumnezeu sa ne ajute!
Am participat la pomenirea de 40 de zile a unei tinere si am ascultat o cantare numita "Slava" foarte interesanta.
Exprima toata viata noastra plina de pacate ,venirea Arhanghelului dupa suflet,insotirea sufletului de catre ingerul pazitor.
Stie cineva unde se poate gasi aceasta cantare?
Va multumesc!
Doamne ajuta!

Exista dragoste si dupa moarte :)
Dragostea nu cade niciodata.

E teribil, e cumplit, dar ma gandesc ca e si mai cumplit pentru necredinciosi, care nu stiu ca exista viata dupa moarte si Inviere....

intrebare
 

Ce diferenta e daca cineva a murit nespovedit, neimpartasit si/sau fara lumanare?
Trebuie facut ceva in plus?
Mi-a zis cineva ca de ex daca n-a avut lumanare trebuie sa-i aprinzi lumanari in mai multe biserici? Mai e si altceva, sau sunt doar superstitii?
De ex. bunica mea a murit acum doi ani la spital si a avut lumanare din cate stiu eu, dar preotul n-a mai ajuns la timp (ma rog, nici nu se pregatise nimeni pt asa ceva, cu toate c-ar fi trebuit). Ei, si de atunci simt o chemare irezistibila de a intra in toate bisericile pe langa care trec de 30 de ani (si in majoritatea n-am intrat, recunosc) si pana acum nu m-am gandit c-ar putea fi o legatura.

Chestia cu lumanarea nu e importanta, ca e doar un simbol, ea nu mantuieste. Asa zice si parintele Cleopa. Spre exemplu, bunica mea nu a avut lumanare (ma rog, a fost candela aprinsa), dar ea insasi a fost precum o lumanare toata viata ei, luminand si jertfind in acelasi timp. Nu mi-as putea inchipui niciodata ca nu s-a mantuit din cauza asta.

Se spune ca pentru cei fara lumanare sa dai preotului o lumanare mare de ceara, pe care sa o foloseasca in noaptea de Inviere. Eu asa am facut, cel putin si orice ii dau de pomana, ii dau cu lumanare (dar asta nu are legatura cu faptul ca a murit cu sau fara lumanare, parintele meu spune ca asa se face si bunica mea stia si ea la fel).

In schimb, spovedania si impartasania sunt esentiale si rau fac oamenii ca le lasa pe ultima clipa. Acum cateva saptamani, parintele care a tinut predica era tare mahnit, pentru ca fusese solicitat sa spovedeasca si sa impartaseasca un muribund, dar a ajuns prea tarziu si a fost luat la rost de familie de ce nu a venit mai repede si a fost acuzat ca din vina lui s-a intamplat sa moara fara impartasanie. Si dumnealui a intrebat de ce nu s-a spovedit si nu s-a impartasit pana acum si de abia in momentul mortii si-a adus aminte si de asta! Apoi a explicat ca nu e vina preotilor, ca nu pot ateriza intr-un minut si ca tot crestinul trebuie sa isi lucreze mantuirea, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca in timpul vietii, nu in ceasul mortii.

Dumnezeu s-o ierte pe bunica ta!
Sao pomenesti mereu la Sfanta Liturghie si sa ii dai si sarindar (40 de liturghii) la manastire!
Acatistul pentru adormiti - http://logos.md/rugaciuni/acatiste/adormiti

Care este etimologia cuvantului "parastas"?

Vine din greaca - parastasis, format din prefixul para, pe langa, pe care il gasim in cuvantul paralel si verbul istemi, care inseamna a sta. Deci actiunea de a sta pe langa cineva, care a dat sensul de a mijloci, a ajuta. Are si un sens juridic, actiunea de a reprezenta in justitie pe cineva pentru care s-a platit o cautiune.

bine, multumesc.

si care e legatura cu faptul ca se da mancare unor oameni ?

De abia dupa ce se termina parastasul, se da milostenie (de mancat, de imbracat...). Parastasul e, de fapt, o slujba, in continuarea Sfintei Liturghii, in care preotii si credinciosii se roaga Bunului Dumnezeu sa mantuiasca sufletele celor adormiti, sa ii miluiasca, sa ii dezlege, se roaga Maicii Sale Preasfinte si tuturor sfintilor sa mijloceasca pentru iertarea pacatelor lor. Deci se respecta perfect etimologia. Daca va intereseaza, aveti aici textul (si notele) slujbei parastasului:

http://www.stavropoleos.ro/files/Parastas.pdf

Ce se intampla dupa aceea se cheama milostenie. Fiecare imparte cate ceva, ce poate si ce se indura, in numele lui Hristos, pentru sufletul celui adormit.

Daca e doar milostenie, e foarte bine. Insa ce va faceti ca lumea in popor crede ca mortul mananca acea mancare.

Nu am auzit de o asemenea credinta. Cred ca d-voastra aveti multe preconceptii legate de ortodocsi.

Eu asa am auzit in popor. Sper sa-mi clarific neclaritatile si sa inlatur ceea ce nu e adevarat.

Poporul fiind cine? Spuneti-ne macar zona tarii/localitatea unde ati auzit asa ceva. D-voastra spuneti ca ortodocsii cred ca mancarea care se da oamenilor de pomana dupa inmormantare este mancata de persoana decedata? Chiar nu realizati cat de ilogic suna? Sigur n-ati inteles bine. Eu nu zic ca nu exista multe superstitii printre romani, mai ales in mediul rural unde crestinismul are o forma specifica, ce nu coincide cu cea a Bisericii, insa "sa manance mortul mancarea" n-am auzit in viata mea. Cand oamenii spun "dam mancare pentru mort", nu inseamna ca-i dau efectiv mortului de mancare, ci inseamna ca dau pomana pentru odihna sufletului celui decedat.

da, e ilogic, insa in diferitele zone rurale ale Romaniei asa am auzit, ba unii isi pun bautura in cavou sa aiba sa bea pe lumea 'ailalta.

Stati asa ca asta e altceva. Ati spus initial ca oamenii dau mortului de mancare, iar eu am crezut ca va referiti la "masa mortului", ce se ofera dupa inmormantare oamenilor care au participat la funerariu. D-voastra insa va referiti la unele practici, mostenite din credintele pre-crestine, cand mortul era ingropat cu toate cele necesare vietii, pentru a nu duce lipsa de nimic "dincolo". Acestea insa nu-i sunt de folos sufletului celui decedat, doar "vamile judecatii" lui Dumnezeu nu se cumpara cu banii pusi mortului in buzunar sau alte lucruri, ci cu credinta si faptele bune savarsite de acesta in timpul vietii. Am observat obiceiul asta in special in comunitatile tiganesti, unde cu cat persoana decedata are un statut social mai important, cu atat mai mare este "averea" ce se pune in cavou, alaturi de sicriu. Gestul tine de ignoranta si superstitii, iar superstitia nu e crestineasca, deci trebuie evitate astfel de manifestari, fara folos pentru cel decedat. La tigani am senzatia ca e un fel de "fala". Religia populara este diferita de religia prescrisa si invatata de Biserica, fiind marcata de superstitii si gesturi magice, mostenite din substratul ancestral, insa se incadreaza, totusi, in limitele impuse de Evanghelie si crestinismul autentic.

Asa e, sunt cate unii care cred ca mortul mananca sarmalele si coliva daruite de pomana, total ilogic, caci sufletul nu mananca si nu bea, dar nu cred ca acestia reprezinta majoritatea. Iar bautura, acul, pieptenul puse in cavou sunt deja paganisme.

Daaar... poate e bine sa citim aceasta povestioara, care mi se pare ca s-ar potrivi in acest context:


Păstorul cel credincios

Călătorind prin ţară, Moise întâlneşte un păstor şi rămâne cu el câteva zile, ajutându-l să-şi pască turma. La sfârşitul fiecărei zile, păstorul lua într-un blid, cel mai bun lapte, pe care îl aşeza, departe de locul de înnoptat, pe o piatră.

–Pentru ce pui laptele acolo? a întrebat Moise.
–Este lapte pentru Dumnezeu! a răspuns cu veneraţie păstorul.

Mirat Moise cere lămuriri:
–Cum aşa?
–În fiecare seară iau laptele cel mai bun şi-l dau ofrandă lui Dumnezeu!

Văzând simplitatea omului, Moise a zâmbit şi l-a întrebat foarte serios :
–Şi Dumnezeu îl bea?
–Da! a exclamat sigur de sine păstorul. Dumnezeu bea laptele, pe care i-L ofer!

Moise se hotărăşte să lumineze pe sărmanul naiv:
–Dumnezeu este Spirit Pur, El nu cunoaşte setea şi foamea şi nu are nevoie deloc nevoie de laptele tău.
–Eu găsesc dimineaţa, blidul gol şi cu siguranţă, Dumnezeu îşi potoleşte setea cu acest lapte...
–Nu Dumnezeu bea laptele tău! La noapte să veghem vasul, să vedem cine bea laptele.

Convins că Dumnezeu bea laptele şi curios să vadă aceasta, cu proprii ochi, păstorul se aşează împreună cu omul străin la pândă. În toiul nopţii, la lumina lunii, păstorul vede cum un animal micuţ se apropie de blid şi bea laptele lăsat pentru Dumnezeu.

Dimineaţa, foarte trist, cu faţa întunecată şi inima strânsă, păstorul îi dă dreptate lui Moise..
–Ai avut dreptate, o vulpe bea laptele meu!

În noaptea următoare, Dumnezeu, i se arată lui Moise şi-i spune:

,,Moise, este adevărat că sunt Spirit Pur, dar am primit cu bucurie ofranda de iubire a păstorului şi neavând trebuinţă de acel lapte, îndreptam într-acolo micul animal înfometat, care avea atâta nevoie. Tu ai lăsat animalul fără hrană, pe om fără bucuria şi liniştea că Eu îi primesc curata şi smerita ofrandă, iar pe Mine, fără iubirea cuprinsă în gestul omului..."

Ba, ma tem ca lumea cam asta crede, ce-i drept, in mod simbolic. De aceea se imparte ceva care ii placea defunctului, de exemplu. Cu bautura in cavou n-am auzit, dar se obisnuieste cand se bea sa se verse o picatura pe jos. (ma rog, intr-un vas, daca esti in casa). Lumanarea serveste pentru lumina, pomenirea care se face in biserica pentru a "auzi", samd. Desigur, toate astea le facem pentru placerea noastra, pentru a ne aminti de cel care a fost printre noi si ne lipseste, pentru a-i cinsti memoria si impartind lucruri care-i faceau placere, incercam sa recream atmosfera din timpul vietii lui/ei. (s-ar putea spune, anecdotic, ca omul dupa ce moare "castiga " o "aniversare" in plus).
Desigur, unele superstitii sunt cel putin bizare, de exemplu sa nu imparti tacamuri de fier ca "il arde", sa nu plangi la masa ca amarasti mancarea, sau cea mai tare, daca a murit neimpartasit, sa-i duci preotului, in noaptea de Inviere, o gaina (sau cocos) vie (viu), sa o iei cu tine la slujba si i-o dai la sfarsit (daca nu o scapi prin biserica si fuge).

Despre pomenirea mortilor in perioada Postului Mare !
 

Cateva informatii utile au fost difuzate pe Trinitas Tv. , si vi le ofer cu drag si voua :

„În Postul Mare sâmbetele care sunt rânduite pentru pomenirea generală a morţilor sunt sâmbetele a doua, a treia şi a patra pentru că în prima sâmbătă, în a cincea şi a şasea din Postul Mare se face pomenirea unor evenimente sau a unor anumitor persoane care au avut un rol important în viaţa Bisericii. În prima sâmbătă se face pomenirea Sfântului Teodor, cel care a făcut minunea cu grâul fiert dat credincioşilor pentru a nu se mai închina la idoli şi a salva poporul de la această închinare deşartă. A cincea sâmbătă este dedicată în mod special Maicii Domnului pentru că se săvârşeşte Denia Acatistului Bunei Vestiri, iar în a şasea sâmbătă se face pomenirea Învierii lui Lazăr de către Mântuitorul Hristos. În a şaptea sâmbătă din Postul Mare facem pomenirea îngropării Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Care şade în mormânt pentru ca să învie a treia zi”, a explicat pentru TRINITAS TV Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Aşa cum, în această perioadă a Postului, ne îngrijim mai mult de hrana sufletului, la fel trebuie să ne îngrijim şi de sufletele celor trecuţi la Domnul.

„Dacă noi cei care suntem în Biserica aceasta luptătoare aprofundăm rugăciunea, intensificăm postul şi nevoinţele pentru salvarea sufletelor noastre, totodată, trebuie să ne îngrijim şi de sufletele celor plecaţi din lumea aceasta, de sufletele rudelor noastre, ale prietenilor noştri, deoarece şi aceste suflete au nevoie de rugăciune, de milostenie pe care noi o facem în numele lor ca Dumnezeu să-i ierte şi să-i rânduiască în corturile drepţilor, în Împărăţia Sa cerească”, a mai adăugat Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul.

În afara sâmbetelor din Postul Mare, se face pomenirea de obşte pentru cei trecuţi la Domnul în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi şi în sâmbăta care precede Duminica Pogorârii Duhului Sfânt.
Post binecuvantat tuturor celor de pe forum !

De retinut !
 

Privind incinerarea mortilor , practica necrestina , Sfantul Sinod a luat recente hotarari pe care le-am publicat pe threadul de stiri . Pentru cei interesati , iata linkul :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...985#post460985

Cine stie cum se procedeaza atunci cand printre rudele decedate exista si sectari? Poti sa mai scrii ,,cu tot neamul lor cel adormit''? Sau atunci cand scrii la Sfanta Liturghie persoana care a avut parintii sectari nu mai scrii ,,cu tot neamul lor cel adormit''? Dar la Parastas cum se procedeaza in astfel de situatii?

Si eu asa stiu ca recomanda unii parinti, sa treci cea mai apropiata ruda ortodoxa decedata a respectivului si sa treci "cu tot neamul". Asemenea si la parastas.

Iti multumesc, Glykys. Chiar eram in incurcatura si nu stiam cum sa procedez.

as avea nevoie de niste sfaturi
 

Asa cum se intampla in viata fiecaruia mi-am pierdut mama. Ma vad nevoita sa incep sa invat cum sa ma ingrijesc de sufletul ei dupa moarte. Am cateva nelamuriri:
- cand se fac acele pachete si se impart la nevoiasi? ;
- ce trebuie sa contina un pachet?
- cate pachete trebuie oferite?
Trebuie sa spun ca mama a murit pe 29 octombrie si pana la 40 de zile lucrurile imi sunt oarecum clare cu pomenile dar apoi ..... nu mai stiu ce sa fac.
Banuiesc ca cel mai bine ar fi sa-l intreb pe parintele de la biserica unde este inmormantata. Sau pot citi ceva , o carte, brosura ceva? As prefera sa respect cerintele crestine si religioase si mai putin zona de obiceiuri sau datini.
Va multumesc pentru intelefere si sper ca am fost coerenta in circumstantele date.

Cel mai bine sunt primite pomenirile la 40 de sfinte Liturghii cu colive ,adica Panahide.
De obicei panahidele se slujesc la manastiri.
Parintele Cleopa scrie despre aceste pomeniri dar si alti sfinti parinti
Daca mama d-voastra a fost botezata ortodox si cununata in biserica nu sunt impedimente pentru a o pomeni la aceste sfinte slujbe

In privinta pomenirilor cel mai bine va sfatuieste un preot
La 40 de zile se face parastas cu masa ,se impart si farfurii ,dar tot asa ,intrebati
Apoi aveti pomenirea de 3 luni ,6 luni ,9 luni si un an.
La fiecare pomenire trebuie sa faceti coliva.
In rest vorbiti cu parintele ,el va va sfatui ce sa faceti

Dumnezeu sa o ierte!
Sper sa va ajute aceste linkuri:
parastasele si folosul lor - http://www.parohiamacin4.org/foloasele_parastaselor.htm

http://www.parohiamacin4.org/pomeni_morti.htm

Dupa cum spunea Anita, principalul e sa fie pomenita la Sfanta Liturghie la o manastire sau ma multe, in care se face slujba zilnic. Mai intai 40 de zile, apoi in continuare, din an in an.
Iata si un acatist pentru cei adormiti - http://logos.md/rugaciuni/acatiste/adormiti.

Sa va dea Domnul putere sa treceti peste aceasta perioada grea si sa faceti ce se cuvine pentru sufletul mamei dvs!


Dupa 40 de zile, se mai face pomenire la un an. Unii fac si la 3, 6 si 9 luni. Insa in timpul anului, mai sunt si alte zile de pomenire a mortilor, daca aveti dragoste. In primul rand, sunt Sambetele Mosilor (de iarna, de vara si de toamna), apoi sunt sambetele din Postul Mare. In multe biserici, in fiecare sambata e zi de pomenire a mortilor (liturghie si parastas).

Noi va putem invata fiecare cite ceva . Lucruri stiute din teorie (lectura cartilor bisericesti ) ca si din practica duhovnicilor nostrii .
Dar a face asa ceva ar putea veni in contradictie cu parerile parintelui paroh de care apartineti , cu obiceiurile lui si mai ales cu ce a ramas el , ca parere, din timpul cit a studiat teologia .
Asa ca cel mai bine este sa tineti legatura f. strinsa cu el .

De exemplu , daca ar fi sa aplicam invataturile si practicile minastiresti , care desi mai stricte nu fac decit sa respecte dreapta invatatura a Bisericii, conteaza mai putin sau deloc daca impartiti numai coliva sau si farfurii , haine, etc dar este neaparat obligatoriu ca inafara de a fi fost botezata si cununata la ortodocsi , mama dvs. trebuia sa fi avut o legatura strinsa cu viata bisericii . Adica sa se fi spovedit si impartasit in mod periodic (cel putin sa se fi spovedit periodic) sau daca nu macar in preajma mortii sa fi facut spovedania finala si impartasania .
Daca nu a facut nici una din aceste doua , atunci nu i se poate face rinduiala pt. adormiti ! Fara nici un dubiu, fara nici o indoiala .
Grija de a se mintui cade strict in sarcina penitentului , dar ca el nu vrea sa faca intocmai si o tot amina pina cind il surprinde moartea fulgerator , sau si mai rau, nici in preajma mortii nu vrea sa se spovedeasca si sa se impartaseasca ... atunci este numai treaba/vina lui !

Nu are nici o importanta daca a murit fara luminare dar este deosebit de important sa se fi spovedit si impartasit inainte de a adormi !

Restul lucrurilor , pe care le veti afla oricum, decurg de aici !

Dar ma repet , cel mai bine si mai sigur este sa faceti ce va invata duhovnicul dvs. Dar daca nu aveti inca un duhovnic , in sensul real al cuvintului ... nu mai pierdeti vremea , si asa este prea tirziu !

Va multumesc din suflet pentru interventiile dvs. Din fericire pentru ea, mama a fost un om care a deschis usa bisericii , ca sa spun asa, si bunul Dumneazeu ne-a ajutat sa se spovedeasca si sa se impartaseasaca la timp. Dar stiti cum e, ca orice ai face tot e putin cand e vorba de Dumnezeu.
Din pacate duhovnicul meu nu se poate "baga" peste regulile stabilite de parintele paroh al bisericii unde este inmormantata asa ca probabil va trebui sa respect acele cutume. Intre timp, mai studiez...

Da, intradevar, fiecare loc isi are obiceiurile sale legate de pomenire a mortilor, iar daca nerespectarea lor ar aduce dezbinare si tensiuni cu preotul sau cu vecinii, cat timp nu sunt aberatii (gen practici semipagane, sau de magie) nu e rau sa fie respectate... insa si mai important e sa facem ce e important pt raposat: parastas/pomenire la biserica, milostenie si rugaciune personala pentru el.

Un raposat poate fi pomenit la toate Liturghiile, la orice manastire sau biserica daca a fost botezat ortodox, a dus o viata cat de cat asezata si nu s-a sinucis...iar aceasta il ajuta mult.
Stiu ca mai se fac pomeniri si la Sf. Maslu. Acolo am auzit ca acolo poate fi pomenit oricine (rog sa fiu corectata daca gresesc). Si aceasta pomenire aduce alinare sufletului care nu a ajuns in Rai.
Si e bine ca in fiecare zi sa fie pomeniti cei adormiti la rugaciunea personala, si aceasta le aduce mare usurare si bucurie oriunde ar fi ei.
Iar la vremea randuita, apoi din cand in cand, in functie de cum putem, e bine sa facem si slujba Parastasului pentru toti adormitii pe care ii stim si ii purtam in suflet.

Buna ziua,

In primul rand imi cer scuze daca postez si ceva de nu are legatura cu subiectul, insa sunt foarte nelamurita si am marea rugaminte sa ma ajutati, daca se poate. Pe 23 ianuarie fetita mea in varsta de 5 luni s`a stins din viata.... Duminica, pe 3 martie se implinesc cele 40 de zile si voi face parastas sambata 2 martie. Si am cateva intrebari daca ma puteti ajuta cu raspunsuri deoarece nu am mai trecut printr`o inmormantare pana acum si chiar nu stiu cum trebuie sa procedez. In primul rand as vrea sa stiu cate lumanari se impart in biserica dupa terminarea slujbei, am auzit fel si fel de pareri, ba 22, ba 40, ba 44.... Totodata as vrea sa stiu ce trebuie sa fac cu panza de doliu de deasupra usii ? Se da cuiva, se patreaza in casa, se pune la mormant, se leaga de un pom... iarasi pareri din mai multe parti. Deasemenea stiu ca se impart vase cu mancare, trebuie impartit un numar anume? Cana in care s`a pus apa timp de 40 de zile se patreaza in casa sau se imparte ? Si fetitei care a carat apa in acest timp, am inteles ca trebuie sa`i impart galetusa cu care a carat, ceva lucrusoare sau bani si un vas cu mancare. In galeata pe care i`o impart trebuie pus ceva ?
Multumesc anticipat!

Imi pare rau pentru necazul dvs.
Eu stiam ca pentru acesti copii nu se fac parastase, ei sunt sigur mantuiti si se bucura de Dumnezeu.
Oricum, celelalte detalii pe care le-ati mentionat nu au legatura cu practica ortodoxa. Nu conteaza numarul de lumanari, nici cata mancare veti imparti, nici ce veti face cu panza..Nu am inteles ce e cu apa aceea din cana..

La Sf Maslu se pomenesc doar viii.

Dumnezeu s-o ierte!
Acum... pentru parastas este necesara randuiala crestina, care se face in biserica. In paralel, sunt o gramada de traditii babesti care sunt facute numai asa, de ochii lumii si ca sa forteze lumea sa scoata banii din buzunar. Faceti si dvs cat puteti, sa nu va para rau pentru ce ati dat si sa daruiti cu draga inima, facand milostenie, si nu asa, ca asa se spune, asta e obiceiul, ca nu o sa ii fie bine fetitei daca nu dati 44 de lumanari si nu 43...
Pentru randuiala crestineasca, trebuie coliva, vin, lumanari (cate doriti) si prescura. Dimineata, la inceputul slujbei, dati pomelnic cu numele ei la altar, cu lumanare si prescura. Mai trebuie si prosoape cu lumanare pentru preoti si dascal / baiatul care slujeste la parastas. Atata tot. In rest, daca doriti, puteti face si pachete, cate puteti, cat va lasa inima. Nu e un numar fix. Puteti, daca aveti si doriti, sa impartiti si haine pentru fetita, dar ii spuneti preotului de dinainte, ca sa va citeasca rugaciunea speciala pentru haine.
Esentialul e sa fie pomenita la Sfanta Liturghie. Daca doriti sa impartiti si lumanari oamenilor participanti la slujba, cati or fi acolo, faceti cum doriti.

Panza de doliu nu e esentiala, cana de apa nu sunt deloc esentiale... E bine sa faceti milostenie cu fetita care a carat apa, asa cum puteti si cum va lasa inima, repet.

Iata ca se apropie ziua "cea mare' de pomenire a mortilor si incepe si Postul mare, in care de obicei stiu ca se da "sarindar" pt ca cei adormiti sa fie pomeniti in fiecare sambata. Problema e ca eu am pe lista si persoane care au foist incinerate si nu as vrea sa fac discriminare pt ca unele imi sunt mai apropiate decat celelalte. Pana acum nu am mentiuonat nicaieri acest lucru pt ca nu a zis nimeni ca nu ar fi voie, cata vreme li s-a facut slujba de pomenire si atunci (cand au fost inicnerate) si la 40 de zile. Dar acum va trebui sa-i spun parintelui acest aspect iar dlui e posibil sa refuze sa mai pomeneasca acele persoane atata timp cat s-a interzis acest lucru in mod categoric, nu? Doar n-o sa-si fac el pacate? As putea sa duc pomelnic la un alt preot caruia sa nu-i spun, iar eu sa ma spovedesc pt aceasta fapta duhovnicului meu? N-as vrea sa tin secrete fata de dlui ca atunci ce rost ar mai avea toata treaba?

Dumnezeu sa ii ierte! Draga Fallen, eu nu vreau sa vorbesc despre incinerarea mortilor, ci despre spovedanie.

La spovedanie spui pacatele pe care le-ai constientizat, de care iti pare rau si pe care promiti (si incerci) sa nu le mai repeti. Asta e pocainta, de fapt, metanoia, schimbarea gandului: sa realizezi si sa spui la spovedanie ca esti (nu tu, spun in general) un hot, un desfranat, un egoist etc etc etc, dar sa iei hotararea ca de acum inainte sa nu mai fii asa, ci sa fii, sa te silesti sa fii, cu harul Domnului, om cinstit, infranat, milostiv... Nu e asa, ca fur o banca, ma duc repede sa ma spovedesc, ma iarta Dumnezeu, mai fur maine o banca, iar ma spovedesc, iar mai fur o banca. Citeam pe undeva ca ar fi femei care avorteaza si zic: lasa, ca ne iarta Dumnezeu daca ne spovedim! Apoi mai fac un avort, apoi iar se spovedesc... Spovedania nu e joaca de copii, uite pacatul, il spun preotului, nu mai e pacatul. E Hristos acolo, intre tine si preot...

Nu ar fi mai bine sa ii spui direct parintelui tau ca tu ii iubesti pe X si Y adormiti si ca ai vrea sa le ierte Dumnezeu pacatele, dar ca stii ca au fost incinerati si sa faca dumnealui ce crede de cuviinta? Nu de alta, dar pe Dumnezeu nu Il putem insela... Oricum, si daca nu ii vei putea pomeni la Liturghie, vei putea face milostenie si rugaciuni pentru ei.

Dumnezeu sa o odihneasca in Imparatia Sa! Am citit intr-un alt mesaj ca ati reusit sa o botezati. Sufletul ei a mers langa Dumnezeu in locul in care nu este intristare nici suspin, asta este cel mai important. Pomenirea sa o faceti dupa putere, sunt de aceeasi parere cu Solveig si Glykys, in semn de pretuire si dragoste pentru fetita dumneavoastra care acum, plecand din aceasta viata atat de repede si atat de curata, este un suflet mantuit ce va veghea din Cer si pentru dumneavoastra.