cum si cand L-ati aflat pe Hristos?
cum si la ce varsta L-ati aflat pe Hristos?
si a doua intrebare, ce scriere v-a miscat , adica ce scriere v-a adus acea stare umilicioasa in care simti ca Dumnezeu iti vorbeste in suflet? sau ce Sfant, ce imprejurare, intamplare? (intrebarile se leaga de fapt) pe mine ma misca foarte tare Evanghelia dupa Ioan , acel Capitol despre trimiterea unui Mangaietor, capitolul precedent si cel care ii urmeaza , cand eram mic le citeam in fiecare zi si multa mangaiere aflam..acum are mare efect asupra mea Sfantul Gheron Iosif Isihastul.. |
eu acum 4 ani l-am aflat pe Hristos.
Am plecat intr-un pelerinaj, mai mult din dorinta de a vedea peisajele din zona manastirilor. Nu eram direct intresat sa vizitez acele manastiri. Ce m-a miscat pe mine: o sluja de seara la Lainici, facuta la lumina lumanarilor. Tot atunci s-a format o legatura intre mine si cea ce a urmat sa imi fie sotie. De atunci am inceput sa imi pun niste semne de intrebare in legatura cu starea mea (eu la momentul ala eram un rocker rebel pentru o cauza pierduta :))) |
eu L-am aflat din frageda copilarie ca ma lasau ai mei singur acasa si de plictiseala la inceput am invatat sa citesc si la 6 ani citisem deja toata Biblia aproape.. apoi in adolescenta L-am pierdut, m-am indepartat tare de tot ,pana si geografic am ajuns prin Spania.. dar pentru rugaciunile din copilarie cred, cand il rugam ca orice ar fi sa ma aduca inapoi si daca nu vreau eu El sa ma mantuiasca si cu sila.. si mi-a daramat sistematic tot ce eu indrageam in viata pana am ramas singur si gol pe o gramada de gunoi .. atunci am izbucnit si am plans si El m-a mangaiat cum rar am trait.. la modul simtit.. apropo de asta, nu stiu si nu inteleg cum pot sa fie unii oameni atei.. ei nu plang? ei nu-L va in clipele alea in inima, ca tipa mai, toata fiinta si-L vede de-a dreptul.. in momentele alea de cainta, intelegi Totul..
|
cred ca El ne lasa sa ratacim pana ne saturam si de atata departare ne rupem in interior .. ne lasa adica sa cotrobaim prin ale iadului ca sa vedem ce urat, ce rece si ce intunecata si groaznica este existenta si viata fara El.. apoi cand regretam, ne da o petrecere in inima, taie vitelul cel gras si parca El insusi se pocaieste , te intelege, nu te acuza de nimic, doare te iubeste si te mangaie... dar majoritatea dintre noi mai intai cadem si ratacim.. putini se nasc crestini si o tin asa toata viata..
|
La mine, trebuie să zic, a fost mai mult spontan. Nu pot să spun că m-a influențat vreun Sfânt, vreo scriere sau vreo împrejurare.
Pe vremea aceea eram conștient de Dumnezeu, nu Îl negam, dar nici nu făceam mai mult. Eram adâncit în mreaja deșertăciunilor și a nepăsării, într-o stare de apatie și ignoranță. Rătăceam și nu făceam nimic util cu viața mea. Apoi dintr-o dată, într-o zi când mă sculasem din somn, am simțit o „vorbă” puternică în inima mea. Parcă spunea tare „Gata! Ți-a ajuns! Trezește-te!”, așa cu o intensitate mare. Asta așa într-o zi oarecare. Acel moment m-a făcut să conștientizez că trăiam într-o minciună spurcată și că trebuie să mă schimb complet, să renunț la viața veche și să-L descopăr pe Hristos. Pe atunci eram și eu roacăr rebel cu tricou cu cap de mort și nu mai știu eu ce porcării. Pe scurt, îmi iroseam viața. |
Citat:
Nu sunt doi duhovnici la fel, precum nu sunt nici doi fii duhovnicesti la fel. Asa e si cu cartile. Fiecare carte este ca un duhovnic, potrivita unora, dar nepotrivita altora. Exista riscul ca sa incercam sa fim si noi miscati de cartea care l'a miscat pe un altul. Sa citim mai bine cu recomandarea duhovnicului, ori a celor care ne cunosc mai bine si incercati in cele bune. Mereu imi spune parintele: "Cine suntem noi, ca sa'L simtim pe Dumnezeu?!" Imi simte mandria si ma fereste de a cauta senzatii si miscari, spre a nu cadea in inselare. Era un parinte care zicea: "Slava lui Dumnezeu, caci vreme de atatia zeci de ani, nu am avut nici o vedenie, nici o descoperire si nici o traire spectaculoasa." Frica de inselare i'a sfintit pe marii parinti. "Aceasta este viata de veci, sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu." (Ioan 17, 3) Cred ca acela care il afla pe Dumnezeu moare definitiv omului celui vechi, devenind om nou. Sufar ca nu Il simt pe Dumnezeu, insa sufar din mandrie, ca unul ce ma vad atat de bun, incat "as merita sa'L simt". Dea Domnul sa zic si eu, pe patul mortii, "slava Tie, Doamne, ca nu mi'ai dat niciodata vreo stare minunata". Nu stiu daca L'am cunoscut pe Domnul, pana acum. Cred insa ca daca inca ma aflu in Biserica, dupa atatea cazaturi si ocolisuri, sunt pe aproape. Si macar pe aproape nadajduiesc sa raman, pana la sfarsit. |
Citat:
|
Citat:
Carti care sa ma fi impresionat... nu-mi vin in minte. Toate au bogatii duhovnicesti in ele,in fiecare te regasesti in vreun fel. Sfintele Evanghelii insa sunt foarte hranitoare si linistitoare dar foarte mult mi-a placut si Cartea lui Tobit din Vechiul Testament. |
Citat:
|
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 02:14:01. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.