Superb articol: Vocatia calugariei
 

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...la-119914.html

Superb acest articol de azi.
Calugaria este o decizie care se ia in timp, cu maturitate si gandire.

Altfel nu rezisti! E mare ispita daca in manastire pleci din alte interese afara de iubirea neconditionata pana la jertfa pentru Hristos!

Sunt multi care iau drumul manastirilor pentru ca lumea ia dezamagit.S-au saturat sa traiasca in mizeria cotidiana a societatii de larg consum,altii au fost tradati chiar de cel de langa el,si au gasit in manastire ultimul refugiu care sa ii mai tina legati de lumea asta,inainte de a o parasi.

Cine spune ca nu rezisti daca pleci din alte interese?
Eu cred ca rezisti al naibii de bine daca ai in sange linguseala, fatarnicia, si iubirea de cele lumesti pt ca in ziua de azi in mare parte manastirea este locul propice pentru a invata scoala vietii si pentru a-ti dezvolta slava desarta.

Si culmea este ca in aceste conditii rezista mai putin cei care merg cu adevarat pentru Hristos. Asta este, nimic nu este intamplator iar cine stie asta, stie ce are de facut indiferent unde este.

Sfantul Ioan Scararul, in "Scara", spune: "Am vazut seminte de grau cazand langa drum, fara de voia lor, si facand spice si rod."

Odata intrat in Biserica, fie in monahism, fie in casatorie, fiecare sa faca cele ale locului.
Iar Domnul va binecuvanta. Daca insa va trai acolo unde nu va face cele de acolo, plata nu va lua, ba chiar pedeapsa.

Nu sunt de acord cu cei care merg in manastiri pentru ca au suferit deceptii sau pentru ca viata in lume li se pare prea grea. Manastirea nu este nici loc de consolare si nici cale lipsita de responsabilitati si primejdii. Pana la urma manastirea inseamna tot "lume". Daca nu esti iubitor de comuniune in lume nu vei fi nici in manastire. Daca nu iubesti oamenii in viata de mirean, nu vei reusi sa iubesti nici fratii de manastire. Vei intampina multe ispite.

Ca si in cazul casatoiei, viata monahala ti-o asumi pentru ca iubesti. Dar spre deosebire de iubirea celor mai multi mireni, cea a monahului se indrepta mai ales catre ceilalti si cel mai putin catre sine insusi. Monahul renunta la sine, de dragul lui Dumnezeu si al semenilor. Numai asa se poate darui deplin.

Calugaria este o dezertare de la rostul vietii si responsabilitatile pe care ni le-a lasat Dumnezeu.IIsus nu a fost calugar..a stat in lume si a lupata cu mentalitatile vremii.Nu am fost creati pentru a fi calugari..iar atunci cand o facem e expresia egoismului.Santem creeati pentru a ne ajuta unii pe altii..pentru a trai in societatea umana..pentru a evolua impreuna.

Calugaria poate fi o dezertare dar depinde din ce motiv o alegi.
Intre casatorie si calugarie, Iisus chiar a fost calugar dar cu o misine speciala, prin exemplul vietii Sale s-au pus bazele calugariei desi nu am fost creati sa fim calugari (adevarat).
Daca ai sti care este misiunea calugarului nu ai vedea nici un egoism, din contra este vorba despre o netarmurita dragoste si jertfa pentru aproapele tau.
Crezi ca e usor si putin lucru sa te rogi pentru toti si toate? Crezi ca e putin lucru ca tu sa nu mai contezi, sa fii un nimeni iar pentru tine sa nu conteze decat cei din jurul tau?

Daca pentru tine a te dedica cu toata fiinta slujirii neconditionat a aproapelui, inseamna egoism, atunci tu nu cunosti semnificatia cuvantului si te invit sa studiezi DEX-ul.

Eu as vrea sa stiu unde scrie despre ceea ce fac calugarii si in slujba cui sunt.
De fapt nu stiu cum sa-mi exprim intrebarea mai bine.
Este legata de ideea multora care sustin ca monahii se roaga pentru noi toti, ca asta este misiunea lor.
Scrie asta undeva? Eu nu sunt asa de convinsa asupra acestei misiuni.
Cred ca au alta misiune: ei sunt in slujba lui Dumnezeu, nu a oamenilor.
Preotii de mir sunt cei care se roaga pentru oameni.
Nu stiu ce fac calugarii si pentru cine se roaga, in afara de ei insisi.
Credeam ca este un lucru de suflet al lor personal, o daruire la Dumnezeu, si o renuntare la lume.
Pai voi spuneti ca monahii mor pentru lume, atunci ce treaba mai au cu noi?
Se izoleaza, pleaca, se dedica lui Dumnezeu si credintei lor.
Unde suntem noi restul in toate astea?
Da, daca li se cere prin acatiste, pomelnice, slujbe si li se plateste, se pot ruga pentru mireni.
Dar in rest nu stiu daca o fac, daca asta este misiunea lor.

Draga Sophia, ceea ce intrebi tu necesita un raspuns lung bazat pe o istorie de 2000 de ani. E complicat pe un forum sa stea cineva sa scrie ce si cum de la inceputuri si cum s-a evoluat ca tu sa intelegi ce si care este misiunea calugarului si apoi a omului casatorit. De ce este nevoie ca omul sa se casatoreasca si de ce sa se calugareasca, care sunt asemanarile si deosebirile intre aceste doua cai si care sunt misiunile (eu nu vorbesc de ce se face in ziua de azi...ci de ce trebuie sa se faca asa ca la carte).
Insa eu te sfatuiesc foarte sincer si te rog sa nu mi-o iei in nume de rau, ca singura iti vei gasi raspuns la multe intrebari daca vei incepe sa citesti singura si sa te documentezi...informatie exista destula acum...poti incepe de ex cu Patericul egiptean, Patericul romanesc, Invataturi ale parintilor duhovnici din ultimul secol si chiar contemporani si apoi sa te axezi pe carti teoretice despre calugari si calugarie.

Eu iti spun din proprie experienta ca asa am facut cand au inceput sa ma macine intrebarile si nimeni nu avea timp sa-mi raspunda sau cine imi raspundea imi trantea cate o vorba de genul: ca asa trebuie, asa a lasat Dumnezeu...etc