Bunul simt
 

Adrian, iti multumesc pentru acest articol!
http://www.crestinortodox.ro/editori...mt-120964.html

In fiecare dimineata imi beau cafeaua in fata calculatorului. Imi verific casuta postala .. apoi intru aici. ..ma odihnesc citind pilda zilei sau povata vreunui sfant. Uneori, am senzatia ca cineva imi stie framantarea, lacrima de peste noapte si dimineata ma mangaie. Ma odihneste. Ma pregateste..poate pentru un nou val...pentru o noua framantare..

Stii? ieri un tanar a injurat la mine in magazin..l-am privit indelung si i-am spus bland. De ce? Atat! M-a privit cu ura si mi-a spus..vrei sa-ti sparg fata??..
Mi-am amintit cuvantul de pe pagina ta si..am oftat.
Uneori ma supar si spun virtualul este o inselare. Ca mai apoi..sa privesc inapoi si sa regasesc \'cuvintele sfintilor nostri\"..si spun lacrimand. Iarta-ma, Stapana mea! Iarta-ma!

Nu stiu daca aceste ganduri ale mele trebuiau scrise aici in virtual..pentru ca sunt framantari personale..dar, am indraznit pentru ca articolul tau mi-a dat aripi. In momentul in care simteam ca sunt singura..ai venit tu si mi-ai intins aceasta mana..soptindu-mi, ridica-te!
Si eu sunt cu tine! Poate ca mai sunt multi ca tine.. ca mine (si sunt convinsa ca sunt)dar pentru ca nu sunt decat un om simplu..uneori am nevoie de o mana umana sa ma ridice.. Chiar daca stiu ca in \'spatele\" ei sta Stapana mea...

Ar fi bine sa intram mai relaxati pe acest forum,fara raspunsuri incrancenate.
Insa nu stiu daca asa ceva este posibil.Cele mai frumoase subiecte se strica prin unele comentarii provocatoare,si raspunsurile care apar imediat la ele,astfel incat subiectul initial nu mai exista.
Ar trebui sa ne putem bea cafeau linistiti si sa conversam pasnic si in conlucrare pe subiecte.Nu stiu de ce este asa multa dezbinare si cui ajuta!

Bunul simt este rezultatul unui proces de lunga durata. Nu pot fi astazi un mare nesimtit, iar maine plin de bun simt. Este adevarat ca in familie, biserica si scoala sunt sadite primele seminte ale bunului simt. Dar roadele sunt culese abia la maturitate, atunci cand iesim in lume "pe propriile picioare". Bunul simt nu insemna numai buna cuviinta, ci si buna masura. Altfel spus sa-ti cunosti propriile limite. De aceea, oamenii care dau dovada de bun simt, intotdeuna isi vad "lungul nasului".

Daca prin absurd, bunul simt s-ar vinde la colt de strada, chiar daca s-ar da aproape pe nimic, comerciantii ar ramane cu "marfa" nevanduta. Asta pentru ca oamenii nu mai pun pret pe acesta.

Ma doare sufletul cand vad ca tot mai multi tineri cred ca pot reusi in viata, in societatea noastra, nu dand dovada de bun simt, ci urmand exemplul "cocalarilor". "pitipoancelor" si "bombelor sexy".

Cand mergeam la bunici ii salutam si pe cei pe care nu-i cunosteam. Si mi se raspundea. Acum, ca stau la oras, nu se mai obisnuieste acest lucru. Salutul e dat doar pentru cei cunoscuti.

Mi-a placut ce a spus cineva: bunul simt nu se mai poarta pentru ca nu face casa buna cu popularitatea, puterea, oportunismul.

Ce e grav este ca bunul simt se poate pierde. Adica omul daca nu este atent la sine imediat aluneca inspre animalitate. Daca este foarte bine format, acest lucru vine mai greu sau este inabusit de fatada.

Trebuie sa avem grija la noi insine. Fara paza mintii, cum zic si Sfintii Parinti, nu avem nicio sansa.

Sa fim buni ortodocsi si nu vom fi lipsiti de bun simt, credeti-ma!

ok
 

bunul simt e genetic,tine de neam !
oamenii is ori buni din capu locului,ori niste gunoaie !

Bunicii mei m-au crescut in spirit crestin si m-au educat cum au stiut ei mai bine. O prietena chiar imi spunea mai in gluma, mai in serios, ca am prea mult bun simt pt epoca in care traim, eu cred ca n-am fost niciodata exagerata, pur si simplu i-am respectat pe cei din jur.

Eu imi iubesc f mult tara natala (Romania, evident), pot sa spun ca inima mea tot acolo bate si sufar enorm cand vad ca sistemul de valori s-a intors cu susul in jos, acum oamenii pun mai mult pret pe forma, pe ambalaj, neluand in considerare fondul, esenta lucrurilor.

Cand am ajuns in Norvegia in urma cu 2 ani si jumatate am ramas surprinsa sa vad ca oamenii imi zambeau pe strada sau in magazin desi nu ma cunosteau, ca masinile opreau atunci cand vadeau un pieton pe trotuar aproape de trecerea de pietoni, ca nu auzeam niciun claxon de masina pe strada, iar soferii conduceau mult mai incet decat in Romania si multe altele. Am ajuns la concluzia ca romanii si latinii, in general, sunt foarte grabiti (probabil din cauza sangelui latin:)): vorbesc repede, merg repede, se enerveaza repede, fapt ce m-a pus pe ganduri.

In legatura cu ierarhizarea valorilor, mai spuneam si la alt topic ca norvegienii in general nu sunt preocupati de lux si de inavutire, ci majoritatea duc o viata decenta. Platesc multe taxe si impozite la stat, intr-adevar, dar pe ei statul nu ii lasa la nevoie. In Romania statul (care exista datorita contributiilor cetatenilor) si cei care ajung la conducere ii sfideaza pur si simplu pe cetateni si de aici pornesc majoritatea frustrarilor. Nu cred ca are rost sa mai spun si eu ca tot sistemul romanesc e putred de sus pana jos.

Ma gandesc ca poate si lipsurile l-au abrutizat pe roman, l-au facut sa fie mai egoist, mai nepasator, mai insensibil, dar cred ca totusi e vorba de ceva mai mult: a uitat de Dumnezeu, de iubirea de aproape care se traduce prin respect fata de semeni in cazul de fata.
Si acum nu ma refer la persoanele de pe acest site, ci la romanul pe care il intalnim oriunde, asa din intamplare.

In concluzie eu cred ca bunul simt tine de educatie, dar si de traditie.

Mai citeste odata ceea ce tocmai ai scris ,apoi citeste titlul topicului...Doamne ajuta!

Dar nu-i asa Nicole ca te simti mai bine cind "practici "aceasta apropiere de Dumnezeu in Norvegia? sau ca Anca in Danemarca? Acolo unde Dumnezeu DOAR DA, adica esti pe varianta: Ma rog, si Dumnezeu IMI DA cu bratele pline pentru ca m-am rugat frumos pe cind in Romania majoritatea sunt pe invers: Ma rog si nu-mi da, PENTRU CA ASTA MERIT, sa ma smereasca.