Un sfat, o mana de ajutor...
 

Dragi prieteni,
Incep aceasta postare cu rugamintea de a nu ma judeca ci de a-mi intinde o mana de ajutor. Cu un an in urma am divortat, copiii ramanand in grija fostei sotii. De o vreme, am gasit o femeie pe care o iubesc, ea fiind de religie reformata. Stiu ca este pacat sa fim impreuna, dar v-as ruga sa imi spuneti, ce ati face in locul meu? A mai trecut vreunul din voi printr-o astfel de situatie?
Multumesc,
Dan

A mai fost un caz pe forum http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ghlight=luizza
Si iata ca s-a rezolvat http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ghlight=luizza

Rugati-va ca cei care vor raspunde sa va dea niste sfaturi bune si vedeti ce sfaturi vi se potrivesc din topicul de mai sus.
Doamne ajuta!

Multumesc de raspuns
 

Am citit postul indicat, sper ca Dumnezeu sa ne lumineze si noua drumul vietii. La mine nu se pune problema parasirii credintei, nici nu ma gandesc la asa ceva, dar nici "problema" casatoriei prea repede, deoarece copiii sunt mici si nu as vrea sa ii afecteze o asemnea situatie. Ea a inteles acest lucru. Vedeti ca lucrurile sunt destul de incurcate, dar caut o solutie, nu se stie ce aduce ziua de maine.
Dumnezeu sa ne ajute si la fel si voua!
Cu multumiri,
Dan

În locul dv, eu m-aş strădui să mă împac cu soţia mea şi mama copiilor mei. Preotul dv ce spune ? Dar naşii ?

eu as renunta la noua relatie,incearca sa te inpaci cu prima si unica sotie harazita de Dzeu(ce Dzeu a unit,omul sa nu desparta),iar daca nu se poate,sincer in locul tau as ramane singur,intreaba-ti constiinta care e scanteia divina si vei gasi raspunsul adevarat care sa nu-L supere pe Dzeu.Domnul sa te binecuvanteze !

Dragul meu, merg oarecum pe presupuneri, de vreme ce nu stiu care este marturisirea ta de credinta. Pe langa aceasta ma gandesc si la faptul ca, in urma intrebarii puse, astepti poate un raspuns mai degraba practic decat unul tehnic. Pentru un raspuns practic, ar trebui insa sa ne cunoastem mai bine, starea "aseaza-te in locul meu" nu poate sa-ti clarifice situatia: fiecare iti va raspunde dupa ceea ce stie, simte, crede, vede, doreste el, iar domnia ta vrei un raspuns care sa te foloseasca pe tine, nu? La nivel de parere spre formarea unei opinii, putem sta de vorba insa.

Daca am stabilit jaloanele intre care se va pastra incercarea mea de raspuns, pot sa "vorbesc", atragandu-ti atentia insa ca parerea mea este una strict bazata pe invatatura de credinta crestina:

Relatia dintre un barbat si o femeie are o necesitate si o frumusete speciale, pe care Dumnezeu le binecuvinteaza, astfel aceasta relatie de unire devine sfanta. Omul nu mai poate avea putere asupra unui lucru sfant, decat daca Dumnezeu, singurul aflat deasupra sfinteniei, ii da omului puterea si dreptul de a interveni. Binecuvantarea, in urma careia unirea dintre barbat si femeie se face legatura sfanta, este primita prin Taina Nuntii, care se afla la baza casatoriei crestine. Odata realizata aceasta legatura prin binecuvantarea Domnului, ea nu mai poate fi rupta!

Daca, domnia ta, ai primit impreuna cu sotia de care te-ai despartit binecuvantarea lui Dumnezeu, in Biserica, prin Taina Nuntii, aceasta-ti este sotie pana la sfarsitul vietii. Ce este in afara de aceasta legatura este preadesfranare! Minunat lucru este Nunta dar si tare greu de gestionat problemele ce apar in Biserica atunci cand slabiciunea firii noastre este mai mare decat dragostea de Dumnezeu! Dumnezeu insa "nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu", iar Biserica, in baza puterii de a lega si de a dezlega, a incercat sa imblanzeasca nenumaratele slabiciuni ale membrilor ei, implinind prin aceasta cuvantul rugaciunii Domnesti: "si ne iarta noua pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", dar pana unde poate merge insa "acoperirea" neputintei? . Pe aceasta baza, in Biserica, in cazuri reale si care nu implica reaua vointa in raportarea la Dumnezeu, se poate acorda sub forma de pogoramant, o dispensa prin care sa se permita unei persoane casatoria a doua. De la a treia "casatorie" pe mai departe, iata ce spune Sf. Vasile cel Mare: "Pentru a treia nunta, nu avem lege canonica, deci ea nu-i aprobata de lege si astfel, pe aceasta o privim ca pe o intinaciune a bisericii. Dar nu le supunem osandirii publice, fiindca sunt mai de tolerat decat desfraul liber" (Sf.Vasile 50).

Un alt aspect ce trebuie stabilit, atunci cand se porneste un proces de judecare in vederea instituirii unui pogoramant, este legalitatea unei casatorii deja realizate dar parasite si a celei ce urmeaza a se intemeia.

In cazul in care noul sot (sau noua sotie) nu este crestin ortodox, Biserica nu poate acorda vreo dispensa in cazul casatoriei a doua. Dupa cum expune domnia ta problema, considerand ca esti ortodox, cred ca nu ai decat doua optiuni: fie cea pe care doresti sa o iei de sotie va marturisi credinta ortodoxa, din propria ei dorinta si intelegere, nu pentru casatorie doar, urmand ca apoi sa se cerceteze cererea domniei tale pentru acordarea dispensei; fie traiesti (in continuare, probabil) in preadesfranare, asumandu-ti toata raspunderea in fata lui Dumnezeu, asumandu-ti chiar damnarea in final (varianta aceasta o prezint doar ca existentă, nu ca pe o recomandare). Ar mai fi "niste" variante :39:: poate sa traiesti in castitate?!? Sau sa te intorci spre impacare fata de unica ta sotie?!?

Aceasta este parerea mea (slabuţă, este drept:5:), a preotului Bisericii Ortodoxe, pe un forum ortodox. Rog pe toti cei care nu impartasesc aceasta credinta, sa se abtina de la a intoarce vorba mea inspre derizoriu prin prezentarea unor pareri neavenite fie din nestiinta fie din reavointa ne-ortodoxa, de tipul: lasa, nea Dane, "iubeste si fa ce vrei", ca Domnul asta a vrut, iubire!

Domnia ta vei face ce crezi ca iti este potrivit si cu putinta; eu te sfatuiesc, ca daca tii la sufletul tau, sa incerci sa afli personal si sa pui in practica sfatul duhovnicului, pe care-l vei gasi la biserica. Aici, pe forum, nu ai dat prea date pentru a putea gasi un raspuns concret si corect la problema expusa!

La sufletul copiilor te-ai gandit oare,cind te-ai separat de mama lor??eu nu vreau sa judec,insa am in familie un caz si vad un copilas de 5 anisori,care se trezeste noaptea si ii zice mamei lui "mami...mi-e dor de tati...vreau sa fie cu noi"......Acest copil deja merge la un psiholog ptr,tratament de specialitate(are un comportament neadecvat ptr.un copil).Atat pot spune. Si inca ceva casatoria este o CRUCE......foarte grea....numai cei foarte puternici o pot duce in spate.Mai gandeste-te.Doamne Ajuta!!!!!!!!

Noi aici putem fi tari in sfaturi , dar nu si in trairile noastre. Mai bine sa stai de vorba cu un calugar educat si mai luminat decat cu noi. Ai o problema cu divortul(nu conteaza cine de cine a divortat) si o problema cu noua ta unire...

Subscriu!Pentru copii, pentru tot ce a fost frumos si va mai fi!Problemele intr-o casatorie apar din nepasare, din indepartarea fata de Dumnezeu! Porniti mai departe cu tot ce v-a tinut aproape, cu tot ce a fost bun si frumos- de dragul copiilor, de dragul lui Dumnezeu.Iubirea v-a adus aproape, ea sa va tina pe mai departe!

Va multumesc din nou
 

Celor care mi-ati raspuns, va multumesc din suflet si cred ca ar fi binevenite niste precizari.
In primul rand, sunt crestin ortodox, si nu numai cu numele, caci altfel nu m-as framanta sa gasesc o solutie. Pe de alta parte, as vrea sa porniti de la premisa ca o impacare cu fosta sotie nu mai este posibila. Atat cat am fost casatorit, am incercat, sa zic eu, totul, si Dumnezeu ma va judeca daca nu am facut asta. M-am gandit nu zile, nu nopti, ci ani intregi la copii, numai si numai la ei. Dar in relatiile cu mama lor se ajunsese la un punct in care, impreuna stand, eram un exemplu negativ. A fost o alegere foarte grea, si stiu ca, daca e sa o luam strict canonic, divortul e un pas gresit.
Dar asta e situatia acum si, buna sau rea, trebuie luata ca atare. Nu doresc nimanui, nici unui tata sau mama, sa treaca prin ce am trecut eu dupa ce am plecat de acasa. As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan