care varianta e corecta?
 

Am citit si auzit si am vazut ca sunt doua variante,dar nu stiu care este corecta:
a)Iadul este acel loc intunecat,umplut cu focuri vesnice in care ard sufletele celor condamnati.Ei sunt incercuiti de diavoli care ii chinuie si ii inteapa cu furcile.Mai sunt cazane cu smoala,iar unii stau in ele,pe cand altii sunt pusi la munca grea. Sau:
b)iadul este o stare de suferinta generata de constientizarea faptului ca omul s-a indepartat de Dumnezeu,ca exista o distanta prea mare si rugaciunile nu ii mai sunt ascultate,ca a ales gresit si ca va ramane asa vesnic.
c)alta varianta...
merci pt. lamuriri!:)

Citeste 'Crima si pedeapsa' si 'Fratii Karamazov' de Dostoievski si o sa intelegi mai bine ce inseamna iad, constiinta si credinta.

c) altă variantă

Iadul e unde ajungi la nivelul doi la Mario. Cu gropi de flăcări şi flori carnivore.

Noi, de fapt, nu ştim ce şi cum este iadul. Nici nu ştim dacă este loc sau stare. Cele mai multe referiri despre el sunt ca despre un loc, dar nu ne putem imagina cum arată "locurile" în lumea spirituală.
Despre iad ştim cu siguranţa pe care numai credinţa o dă doar câteva lucruri:
1) că există
2) că acolo ajung sufletele damnaţilor. Acolo am putea foarte uşor să ajungem şi noi, dacă vom muri cu păcate de moarte pe suflet.
3) că este un loc (sau o stare) foarte, foarte rea. Atât de rău e acolo, încât nu seamănă nici pe departe nici cu cele mai rele locuri (stări) de pe pământ.
4) că este etern.
5) că odată ajunşi acolo, ne vom da seama cât de tâmpiţi am fost pe pământ, dacă am preferat iluzia unei fericiri pământeşti, care din perspectiva unei eternităţi acolo ni se va părea o clipă, în schimbul fericirii veşnice.

definitia iadului e simpla:lipsa prezentei lui Dumnezeu.

dar cum acest lucru infricosator nu pare sa sperie pe nimeni, s-a incercat o descriere mai apropiata de simtul tangibil al omului, care sa genereze o oarecare luare de pozitie.
Domnul, in bunatatea sa, ne mai ingaduie si in viata aceasta sa gustam iadul, pentru a sti de ce sa ne ferim si unde sa nu ajungem.
si crede-ma nu exista durere mai mare decat sa stii ca Dumnezeu te-a parasit.
E cumplit, chiat si pentru cateva clipe.
Dar mai ptr vesnicie?

ne spunea profesorul de godmatica (IPS Irineu Slatineanul) ca Dumnezeu este prezent chiar si in iad. Daca Dumnezeu ar lipsi dintr-un loc, acel loc ar fi in nefiinta, nu ar exista. Nu poate exista un loc unde Dumnezeu sa nu fie prezent.

A crede şi a şti cu siguranţă sunt cam antitetice. Ca să puteţi spune despre iad că există cu siguranţă trebuie să fi fost acolo. Sau să-i credeţi pe alţii pe cuvânt. Dar atunci nu mai ştiţi cu siguranţă.

Dacă iadul există (deşi, personal, nu cred), atunci el trebuie să fie Singurătatea. Poveştile cu focul, duhoarea incredibilă, Visul Maicii Domnului... poveşti de ţinut oamenii în Biserică.

De ce exista oare site-ul crestin ortodox? ca sa il folosim:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...-si-69158.html

Sunt si multe alte articole interesante pe acolo, despre tot ce te intereseaza.

Kronos, de multe ori oamenii neaga existenta a tot ce nu le convine.

Legat de iad nu cred ca e nevoie (si probabil nici placut) sa fi fost deja acolo k sa te convingi si de suferintele trupesti (pe langa chinuitoarea singuratate), desi multor sfinti li s-a descoperit concret si raiul si iadul.

Dar, presupunand ca tu nu crezi in sfinti, eu cred ca e suficient sa ne gandim la niste existente precum capusele, paduchii, viermii, care ne chinuie deja pe pamant. In iad cred ca exista chestiuni asemanatoare si multe altele mai infricosatoare.

Vedem in mod concret ca inca din viata asta pregustam si din suferintele iadului si din bucuriile raiului. Singuratatea, suferintele trupesti, batjocura altora, toate acestea au ceva din realitatea iadului.

Kronos spune clar ca nu mai crede in Biserica,de ce te-ar crede pe tine?
Despre iad si focul cel vesnic a vorbit si Hristos si sfintii apostoli,deci exista.
Felul in care va fi cred ca e potrivit sufletelor de acolo,nu va fi la fel pt. toti;ceva cert e ca va fi "plangerea si scarnsirea dintilor".