Invatatura despre rai si iad
Eshatologia, acea parte a invataturii crestine care se ocupa de starea ultima si definitiva a creaturii, a solicitat de la inceput, in chip deosebit, interesul credinciosilor. Faptul ca acel "dincolo" poate fi fericire sau nefericire, tine treaza atentia credinciosilor pentru acest domeniu.
In unele aspecte de amanunt, uneori chiar in elementele ei fundamentale, eshatologia a cunoscut in istoria gandirii crestine si opinii contradictorii care n-au facut insa altceva, decat sa duca la afirmarea si formularea din ce in ce mai clara a invataturii crestine.
Invatatura Sfintei Scripturi cu privire la rai si iad
In Evanghelia dupa Matei (cap. XXV) se reda invatatura Mantuitorului despre judecata viitoare. Elementul caracteristic al acestei judecati este impartirea in doua a celor prezenti, impartire motivata de faptele fiecaruia. Unii vor fi de-a dreapta, catre care Mantuitorul va zice: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti imparatia gatita voua de la facerea lumii", iar catre cei de-a stanga va zice : "Duceti-va de la Mine blestematilor in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui". Si incheie : "Si se vor duce acestia in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica" (Matei XXV, 46).
Despre fericirea din rai, Sfantul Apostol Pavel spune concluziv : "Ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc, acelea ochiul inca nu le-a vazut, si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit"(I Cor. II, 9).
Cei pacatosi vor suferi in foc vesnic (Matei XXV, 41 ; IX, 43, 45 ; Marcu IX, 44, 48 , Luca III, 17 ; XVI, 24), vor fi indepartati de la Domnul(Luca XIII, 27 ; II Tes. I, 8-9), vor fi aruncati intr-un loc unde va fi intuneric, plangere si scrasnire a dintilor (Matei VIII, 22 ; XXV, 30 ; XIII, 50, Luca XIII, 28), unde focul nu se va stinge si viermele care il va roade va fi neadormit (Marcu IX, 44).
Atat recompensele cat si pedepsele, desi vor fi vesnice, vor fi proportionate cu faptele din viata pamanteasca (Luca XII, 47-48 ,Matei XVI, 27 ; XXII, 11-14 ; Apoc. XVI, 6 ,XIII, 10).
Sfanta Scriptura prezinta texte cu totul clare, privitoare la starea credinciosilor de dupa judecata universala. In ceea ce priveste starea de dupa judecata particulara, parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca XVI, 19-31) arata ca bogatul a coborat indata dupa moarte in iad, in timp ce Lazar s-a dus in sanul lui Avraam, intre aceste doua locuri fiind o prapastie de netrecut. Este destul de clar ca sufletele merg indata dupa judecata particulara in rai sau in iad, unde asteapta invierea si judecata universala.
La intrebarea daca dupa judecata particulara situatia celor trecuti dincolo se mai poate schimba, Sfanta Scriptura raspunde prin unele texte care sunt pasibile de interpretari in sensul schimbarii, ca spre exemplu Matei XII, 31-32 si I Petru III, 19-20 ; IV, 6. Sfintii Parinti si practica Bisericii vor da cele mai potrivite interpretari acestor texte, in sensul posibilitatii schimbarii prin rugaciunile Bisericii si prin jertfa liturgica.
Despre posibilitatea vreunei schimbari dupa judecata universala, Sfanta Scriptura nu da temeiuri. Judecata pecetluieste pentru vesnicie situatia celor supusi judecatii, si nu mai e posibila nici o schimbare.
-
Cum sa mostenim viata vesnica
Publicat in : Editoriale -
Aceasta este viata vesnica
Publicat in : Editoriale -
Poruncile dumnezeiesti, medicamente pentru viata vesnica
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.