Intrebari diverse
 

Hristos a inviat!

Am si eu cateva intrebari

1. Ce semnifica icoana Mantuitorului cu mielul in spate
2. Este pacat sa nu crezi in minuni?

Bine ar fi ca pe acest topic sa punem diverse intrebari, si sa ne ajutam unii pe alti prin lamuriri

Infatisarea lui Hristos sub forma unui pastor cu mielul pe umeri, Hristos crioforul, asemanator cu Hermes crioforul, cu Apollon sau cu Orfeu la greco-romani, foarte raspandita in Biserica primara, a fost imprumutata din simbolismul pastoral al Vechiului si Noului Testament, indeosebi din profeti si din Sfintii evanghelisti. Domnul Hristos este Pastorul cel bun, care-si pune viata pentru oile Sale (Ioan X, 11), care lasa cele nouazeci si noua de oi si merge sa caute oaia cea ratacita (Luca XV, 4). Iisus este "marele Pastor al oilor" !(Evr. XIII, 20).

Profetul Isaia se exprima astfel: "El (Hristos), va paste turma Sa ca un pastor si cu bratul Sau o va aduna. Pe miei ii va purta la sanul Sau..." (Isaia XL, 11). In Psalmul XX, 1-2, se spune: "Domnul este pastorul meu si nimic nu-mi lipseste. La pasuni bune ma salasluieste si ma povatuieste la ape line".

In genere, Pastorul cel bun e reprezentat pe unele sarcofage si in catacombele romane, a Priscillei, a Domitillei si a lui Calixt, ca un tanar pastor cu o barba scurta. Alteori poarta pe umerii Sai un miel. Pe un sarcofag din Lateran, Hristos e reprezentat ca Pastor al pastorilor, intre Apostoli, transformati si ei in pastori. Chipul Pastorului cel bun, ca simbol al lui Iisus Hristos, se gaseste pictat in biserica de la Dura-Europos, in Siria, si in cripta Lucina din catacomba lui Calixt.

Imaginea Pastorului cu mielul pe umeri se afla de asemenea, pe inele, medalioane, lampi, cupe de baut si alte podoabe si obiecte. Cu toate afirmatiile facute chiar si de unii dintre Parintii si scriitorii Bisericii, ca Hristos era urat la chip, El este infatisat de pictori, chiar de la inceput, in faza simbolica, cu un chip idealizat, ca un tanar fara barba, de frumusete deosebita. Incepand din secolul al III-lea, cand apare faza portretistica, Chipul Domnului Hristos se apropie tot mai mult de chipul presupus real. Hristos trebuia sa intrupeze in persoana Sa frumusetea fizica si morala desavarsita. Dupa cum paganii aplicau acest ideal zeului Apollo, crestinii il aplicau lui Hristos. In icoanele zugravite ale lui Iisus Hristos trebuie sa vedem mai putin aspectul adevarat al Mantuitorului, ci mai mult ideea pe care si-au facut-o primii pic*tori crestini despre El.

Parintii si scriitorii Bisericii, precum si unele acte martirice vechi, vorbesc des*pre Mantuitorul ca despre Pastorul cel bun. Astfel, Sfantul Policarp, episcopul Smirnei, numeste pe Domnul Hristos "Mantuitorul sufletelor noastre, calauzitorul trupurilor si Pastorul Bisericii Universale in toata lumea".

Sfanta mucenita Perpetua, care a suferit martiriul sub imparatul Septimiu Sever (193-211) la Cartagina, in Africa, in ziua de 7 martie 203, impreuna cu Sfanta Felicitas si alti patru crestini, povestind vedeniile ei, scrie astfel : "Si am vazut o gradina imensa, iar in mijlocul ei stand un batran, cu perii albi, in haina de pastor". Aici apare in chipul pastorului chiar Dumnezeu-Tatal.

Tertulian aminteste de chipul Pastorului cel bun, ca simbol al Mantuitorului, pic*tat pe cupele de baut, pe care unii crestini le intrebuintau la sarbatori si solemnitati. El le atrage atentia sa nu imite prin aceasta practica unele obiceiuri pagane. In lucrarea De pudicitia, Tertulian scrie: "Spune-mi, nu este intreg neamul omenesc o singura turma a lui Dumnezeu ? Nu este oare acelasi Dumnezeu, Domn si Pastor al tuturor neamurilor?... Intr-adevar, lumea aceasta intreaga este o singura casa pentru toti".

Istoricul Eusebiu de Cezareea (+340) relateaza ca pe fantanile din mijlocul Constantinopolului se gaseau icoane ale Pastorului cel bun si chipul lui Daniel in groapa leilor, facute din aur si arama.

Pastorul cel bun a insemnat, dupa cazuri, pe Hristos propovaduind invatatura Sa, pe Hristos in suferinta purtand pe umerii Sai omenirea ca pe un miel, spre a o conduce la mantuire, invierea, sau si alte semnificatii.

http://www.crestinortodox.ro/religie...tos-69319.html

Învierea lui Hristos este o minune. Tu ce spui, e pacat să nu crezi ca Hristos a înviat?

E pacat, dar nu ma refeream la asta, ma refeream la minunile care se tot aud din partea multor oameni, dar care nici nu stii daca sunt veridice, de exemplu cu sfintii inchisorilor,se face multa tevatura, se fac acatiste, se scriu minuni, acum nu mi se pare ok sa faci acatist daca persoana nu este canonizata, si chiar ma intreb, oare exista oameni care sa inventeze minuni? cu ce scop?

Nu e pacat sa fii sceptic si sa nu crezi orice.
Imi dau cu parerea pentru ca nu sunt in situatia ast, dar cred ca cei induhovniciti inspirati de Duhul Sfant, au discernamantul necesar diferentierii adevaratelor minuni de cele false.
Dar pana se ajunge acolo nu este pacat sa fii sceptic. Pana la urma exista si autoiluzionari si "minuni" ale diavolului.

Exista o diferenta intre credinta si credulitate. Hristos nu i-a spui lui Toma sa creada orice, ci cele reale.

Toma(fiind sceptic) a zis:

25. Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.(In20,25b)

Nu trebuie să-mi răspunzi mie, ci Duhului Sfânt din Scriptură pentru că Hristos nu-i spune lui Toma, ci ție:
29. nu fii necredincios, ci credincios(In20,27b)

pentru că tu ai zis:
Dar până se ajunge acolo nu e păcat să fii sceptic.

,iar eu zic ție că e mai bine să fii dispus să crezi(nu credul) ca să fii fericit, decât sceptic, pentru că dubiul vine din orgoliu, iar apostolii, credincioși fiind toți(nu sceptici), l-au părăsit.

Sa fii credincios inseamna a FACE credinta.
Poti sa crezi in mintea ta orice, daca nu FACI, nu e.
ORICE ai FACE, se va intampla, daca vei CREDE in actiunea ta, cu destula tarie, cu doua amendamente:
1. Nu IL ispiti pe Dumnezeu (nu cere minuni decat daca in rugaciuni ai identificat ceva de folos mantuirii tale sau a altora).
2. Ai grija cine iti indepliuneste dorintele (cele mai multe dointe lumesti sunt indeplinite de diavol; daca ti se indeplineste o dorinta lumeasca, gandeste-te la ce iti foloseste, ca sa stii cine ti-a indeplinit-o).

1 si 2 sunt adanc intrepatrunse: dorinta ta este sa intelegi daca indoiala te va duce catre credinta.
Ei bine, daca insisti, te va duce. Dar insistenta este esentiala: insistenta inseamna credinta si cedinta inseamna insistenta (ceea ce dovedeste ca tu deja crezi).
Problema e ca exista o scurtatura: Rastigneste-ti mintea! Sf. Serafim Rose a zis si facut asta.
Cauta-l si citeste-l.

Nu stiu sa avem vreo referinta in care cineva drept credincios, in credinta si fapte, n-ar fi crezut in autenticitatea unui miracol si a fost pedepsit pentru asta.
Avem dimpotriva exemple a unor oameni care au refuzat acceptarea unor miracole si bine au facut.
Si exemple a celor care le-au primit cu prea multa naivitate si s-au dovedit a fi capcane.

In cazul particular enuntate de tine, ai tot dreptul de a fi sceptic, pentru ca sunt multe aspecte care nu sunt in regula.

E normal sa iei niste oase dintr-o groapa comuna si sa presupui, in baza interpretarii unor simple semne de ordin fizic ca sunt ale unor sfinti si mai mult, sa le pui spre inchinare?
Nu cred ca este in regula.

Este normal sa faci acatiste ca unor sfinti unor oameni care s-au remarcat prin miscari politice si asasinate, doar in baza bunelor lor intentii si sa iei drept martiraj faptul ca au cazut in final victima cercului asasinatele pe care le-au declansat?
Iarasi nu cred ca este in regula.

Este normal sa iei oameni care s-au remarcat printr-o viata/moarte crestina si sa insisti ca au fost legionari, ca si cand ar fi murit pentru ML si nu pentru Hristos?

etc.