Eu nu am vazut la acest preot nimic din ceea ce tine de vrajitorie. Imi citea gandurile spontan, fara a deschide nicio carte. Dimpotriva, parintele Gabriel Nicu lua atitudine impotriva celor care deschid cartile sfinte pentru a ghici. Nu stiu cum s-a ajuns la o asemenea deformare a realitatii.

Parintele a adunat in jurul sau un grup de crestini dintre care pe unii i-a vindecat de boli grave, iar pe altii i-a vindecat sufleteste, insuflandu-le o credinta puternica. Existau insa multi crestini care veneau pentru a-si rezolva diverse probleme, apoi plecau. Unii scrasneau din dinti daca problemele nu li se rezolvau si-l acuzau, pe parinte, dar ei nu acceptau sa renunte la anumite pacate pentru a beneficia de ajutorul lui Dumnezeu. Caci parintele le spunea verde-n fata unora sa renunte la anumite pacate pentru a-i impartasi, de exemplu.

Asa cum am subliniat si cu alte ocazii, am incercat sa-l inteleg pe parintele Gabriel, deoarece vedeam ca unii aruncau cu noroi in dumnealui. Il compatimeam uneori pentru necazurile pe care le indura, dar citeam ca multi sfinti au patimit la fel, si imi reveneam. Imi puneam intrebari, comparam, judecam, iar parintele, care imi stia gandurile, intervenea rar, cand vedea ca o iau intr-o directie gresita.

Nu era nevoie sa-i adresez multe intrebari. Era suficient sa ma gandesc la o problema si parintele imi dadea raspunsul cu glas tare in predica, dupa predica sau incet cand ma miruia. Predicile erau constructive, fiecare fraza tintea un pacat, si fiecare ,,vinovat'' rosea, crezand ca lui i s-a adresat. Astfel, desi era tanar, avea o intelepciune duhovniceasca pe care greu o intalnim. Urmarea progresul duhovnicesc al fiecaruia, tinuta, privirea, rugaciunea, starea sanatatii, comportarea in familie si in societate nu cu mestesuguri vrajitoresti, ci cu Darurile pe care Dumnezeu i le-a dat. Stia ca voi scrie aceste lucruri.

Nu eram obligata sa merg la slujbele parintelui tocmai la Gresia, adica intr-un sat de langa Rosiorii-de-Vede, nu ma presa acut nicio problema si totusi, mergeam aproape saptamanal. Citeam carti scrise de sfinti, iar la Gresia auzeam de asemenea cuvinte de folos spuse cu o convingere in stare sa miste si muntii din loc. Si misca din loc muntii necredintei si ai pacatoseniei. Acolo au venit multe feluri de pacatosi care, au acceptat sa vietuiasca altfel, sa incerce o schimbare. Cred cu tarie ca parintele Gabriel Nicu m-a asezat pe o cale mantuitoare, si Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale la timpul potrivit.