[mariamargareta]

În prealabil postat de mariann

Iustin, nu am inteles ce vrei sa demonstrezi cu aceste articole. Vreau doar sa fac trei scurte lamuriri:
1. Adventistii se inchina Domnului in ziua a saptea pentru ca asa a spus Domnul (ex: vezi porunca a patra).
2. Adventistii evita sa faca anumite lucrari duminica (ziua intaia a saptamanii) din respect pentru credinta celorlalti. Asta nu inseamna ca au schimbat vre-o clipa ziua de odihna (ziua a saptea) pe care "Dumnezeu a binecuvantat-o si a sfintit-o"(Iesirea cap. 2:3)
3. Adventistii au suportat, suporta si vor suporta, din partea oamenilor, anumite consecinte neplacute. Nu se tem de persecutii sau nedreptati omenesti. Legea Domnului este mai presus de orice.

Mariann, parcă ai vrea să dai de înţeles că adventiştii vor să fie şi creştini, şi mozaici în acelaşi timp. Adică, şi capră, şi varză; şi oaie, şi lup. Dacă citeai Biblia cu atenţie ai fi observat că Pentateuhul din Vechiul Testament se adresează exclusiv poporului Israel, şi niciunui alt popor, aceste cinci cărţi fiind totodată şi fundamentul religiei mozaice.
Ai fi observat de câte ori versetele imperative încep cu vorbele “Ascultă, Israele!”.
Ai mai fi observat că legământul mozaic are aplicaţie pentru Israel, “din neam în neam”. Adventiştii pretind cumva că sunt şi ei din neamul lui Israel? Pe ce bază? Căci ei apar din neant în istorie abia în secolul al XIX-lea.
Ai mai fi observat că cine încalcă ziua sabatului trebuia omorât. Să ne aşteptăm şi la aşa ceva de la adventişti? Că tot zic ei că sunt singurii care se străduiesc să aplice întocmai litera Legii, şi că alţii îi persecută pentru asta.
Ai mai fi observat că legământul privitor la sabat este, într-adevăr, veşnic, dar NUMAI între Dumnezeu şi fii lui Israel. Doar dacă, aşa cum am spus, adventiştii nu sunt şi ei “fii ai lui Israel”; dar să fie pe acte şi pe legături ereditare incontestabile, nu pe vorbe goale.
Iată şi o dovadă pentru cele spuse mai sus; un singur citat din Biblie:

12. Şi a mai vorbit Domnul cu Moise şi a zis:
13. "Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
14. Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15. Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
16. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
17. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit"..(Ieşirea 31, 14-17)

Culmea este că adventiştii fac atâta caz că ziua de odihnă ar fi NUMAI sâmbăta, când de fapt în Vechiul Testament se anunţă DOUĂ zile de odihnă: sâmbăta şi duminica. Ceea ce şi respectă majoritatea creştinilor în prezent. Iată dovada:

“16. În ziua întâi să aveţi adunare sfântă, în ziua a şaptea iar adunare sfântă; şi în acele zile să nu faceţi nici un fel de lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceţi.” (Deut. 12,16)

Maria Margareta