[ory]

Cea mai profunda stare de iubire este aceia cand daruiesti din iubire,si nu cand primesti din iubire.Cand daruiesti dezinteresat si influientat doar de sentimentul profund si viu.
Din pacate,iubirea a capatat multe sensuri si multe intelesuri de-a lungul timpului,si poate ca si in viata fiecaruia dintre noi,fiindca in locul sentimentelor frumoase apare teama,farmecul si egoismul,o invalmaseala de virtuti si orgolii care debusoleaza amarnic.
Nu trebuie insa,nici sa iubim la infinit o persoana care ne face rau,aceia nu mai este iubire,ci prostie sau lasitate.Cred ca,in definitiv,iubim cantarind in mod involuntar toate aspectele unei relatii,ne simtim bine cand suntem favorizati si cand favorizam la randul nostru,trebuie sa fie o balanta intre toate aceste aspecte,altfel iubirea devine doar un obiect de supunere sau de asuprire.
Cat despre iubirea aceia oarba specifica tinerilor,ea nu este iubire,ci doar o stare fireasca hormonala specifica varstei,o imbinatie formidabila de substante chimice creeat la nivelul indivizilor,o imaturitate frumoasa si visatoare care detine intensitatea cea mai mare...cu cat este mai imatura.
Iubirea nu exista,decat fata de ceea ce te leaga,fata de parinte ori copilul propriu,restul sunt doar atasamente,convietuiri...sentimentele nedeslusite ale existentei oamenilor pe pamant,refugii si capricii din tumulumul complexitatii noastre.