[SIZE=3]Întrebare: El a fost un om foarte cult…
[/SIZE][SIZE=3]Pãrintele Mina Dobzeu: Foarte cult. Apoi, tocmai asta este importanta acestui botez. de câte ori mi se dã posibilitatea sã evoc numele lui zic: Providenta divinã l-a chemat la crestinism. Eu sã fiu trimis din partea Bisericii Ortodoxe Române sã-l botez, iar el fie o mânã întinsã cãtre intelectuali, sã le spunã: “Iatã, eu am cunoscut pe Hristos. Veniti la Hristos!” Iatã cum ne vorbeste Dumnezeu în zilele noastre, în special intelectualilor care s-au lepãdat de credintã pentru a propaga ateismul. Cãci zice el: “Altfel nu se explicã starea de fericire care am trãit-o imediat dupã botez, decât cã botezul este adevãrat, cã sfintele taine sunt adevãrate”. Deci iatã cum vorbeste Dumnezeu intelectualilor si societãtii zilelor noastre în care eram înstrãinati de Dumnezeu, în special intelectualii.[/SIZE]
[SIZE=3]În mai multe rânduri am scris articole cu privire la acestea, iar acum am un articol în acest sens, pe care l-am trimis si la Rohia, când a fost un simpozion, pe data de 29 iulie a fost un simpozion acolo în memoria lui Nicolae Steinhardt.[/SIZE]
[SIZE=3][…][/SIZE]
[SIZE=3]Am fost un revoltat împotriva ateismului, iar acum sunt un foarte revoltat împotriva altei forme de manifestare a lui antihrist: spiritism, bioenergie, parapsihologie, paranormal, satanism, practici oculte. Toate acestea nu sunt altceva decât o formã de pustiire a constiintei omului si a-l cuceri, a-l vrãji, nu a-l constrânge ca în timpul comunismului, cu o metodã despoticã de constrângere, de amenintare, dar îi vrãjeste si îi atrage pe multi în aceste conceptii strãine în care omul umblã dupã senzational. Si strig împotriva acestora, strig foarte mult. Am scris si presedintelui împotriva prostitutiei si practicilor homosexuale, primului ministru, justitiei si parlamentarilor si multor centre culturale.[/SIZE]
[SIZE=3]Iar, sub alt aspect, eu propovãduiesc isihasmul. Si ce m-a determinat sã mã ocup de problema aceasta? – Fiind aici, veneau studenti din diferite centre culturale si îmi ziceau: iatã, în cutare centre culturale apar maestri care învatã isihie, isihasmul, practica rugãciunii, dar ascultând cum si în ce fel, am vãzut cã o fac cu influente budiste, brahmanice: cu practici yoghine si câteva gesturi magice, gata, ne sfintim, ne curãtim. Si auzind aceste lucruri mi-am dat seama cã acestea nu sunt dupã învãtãtura noastrã crestinã a Bisericii Ortodoxe. […] Si atunci am zis: dacã acestia umblã dupã senzational, si sunt si copii cuminti si cu suflete curate care se întreabã “ce este isihasmul?” “ce este rugãciunea inimii?”. Si eu la moartea Pãrintelui Stãniloae – auzind si cuvintele Prea Fericitului Pãrintele Patriarh, când s-a adresat monahilor, cã “sã vã preocupe în mod special sã cunoasteti învãtãturile pe care le-a publicat si sã le trãiti si sã le aplicati în practicã” –, fiind sesizat si scandalizat de ceea ce se petrecea, cu josniciile acestea pe care le practicã diferiti magicieni, am zis: sã învãtãm si sã predãm si sã publicãm învãtãtura dreaptã despre rugãciunea inimii, despre isihasm. Si am cerut permisiunea si am aprobarea Prea Fericitului Pãrintelui Patriarh, cu conditia ca în orice eparhie mã duc sã cer aprobarea si eparhiotului. Si asa am început, încã din 1993, sã merg prin mãnãstiri, si prin cele în care am fost invitat de cãtre ASCOR si tineret, si le propovãduiesc isihia si alte teme crestine […].[/SIZE]