[patinina34]

8 Legea Domnului este fără prihană, care întoarce sufletele; mărturia Domnului - credincioasă, care înţelepţeşte pruncii.
9 Dreptăţile Domnului - drepte, cele ce veselesc inima; porunca Domnului - strălucită, care luminează ochii.
10 Frica Domnului - curată, care rămîne în veacul veacului. Judecăţile Domnului - adevărate, îndreptate împreună.
11 Dorite-s mai mult decît aurul, şi decît piatra scumpă mult, şi - mai dulci decît mierea şi fagurul.
„Lege”, şi „mărturie”, şi „dreptăţi”, şi „poruncă” şi „judecăţi” numeşte Legea lui Moisi, că uneori zice: „Acestea sînt dreptăţile şi judecăţile pe care le-a dat Domnul lui Moisi”, iar alteori: „Vei străjui Legea Domnului Dumnezeului tău şi vei păzi poruncile Lui!” Şi se numeşte „lege”, ca ceea ce pune în rînduială vieţuirea prea-bună; şi „mărturie”, ca ceea ce îi mărturiseşte pe cei ce păcătuiesc şi le arată pedeapsa călcării de poruncă; iar „dreptăţi” - ca ceea ce învaţă dreptatea, şi opreşte nedreptatea şi îi arată drepţi pe cei ce isprăvesc fapte bune. Se numeşte „poruncă”, ca ceea ce porunceşte ce se cuvine să se facă şi le rînduieşte cu stăpînire; iar „judecăţi” - ca ceea ce arată dumnezeieştile hotărîri, şi învaţă ce bunătăţi va dobîndi cel ce le păzeşte şi la care munci se va da cel ce le calcă. Deci zice: Legea lui Dumnezeu, fiind slobodă de toată prihana, întoarce sufletele oamenilor şi le face fără de prihană. Mărturia, înfricoşînd pe cei nedesăvîrşiţi şi prunci, îi înţelepţeşte. Dreptăţile veselesc inima, arătînd pricina îndreptării. Porunca luminează ochiul minţii, învăţîndu-l ce mulţumeşte şi împacă pe Dumnezeul tuturor. Iar evlavia şi frica lui Dumnezeu, arătînd cu cuvinte sfătuitoare păzirea acestora, aduce desfătarea veşnicelor bunătăţi. Şi după cuviinţă a numit „curată” frica de Dumnezeu, adică curată de păcat, fiindcă frica omenească este păcătoasă şi se numeşte „temere”. Iar judecăţile le-a numit „adevărate şi îndreptate”, ca cele ce cu adevărat aduc asupra oamenilor şi cinste, dar şi pedepse drepte.
Deci a zis: „Acestea sînt mai scumpe decît aurul şi decît pietrele scumpe şi mai dulci decît mierea”, însă nu tuturor oamenilor, ci celor cu adevărat oameni, a căror viaţă nu se aseamănă dobitoacelor celor necuvîntătoare, după glasul Proorocului.
[COLOR=windowtext]12 Pentru că robul Tău le păzeşte pe acestea [/COLOR]

Pentru a căror dobîndire ne învaţă mai descoperit:
şi, cînd păzesc acestea, răsplătire este multă.
Zice: Celor ce voiesc a le păzi pe acestea le este pusă înainte prea-mare răsplătire. Dar, de vreme ce a zis că păzeşte judecăţile lui Dumnezeu, a luat în minte neputinţa omenească şi, gîndind trufia graiului, îndată a adăugat:

[COLOR=#800080][1][/COLOR]plural

[COLOR=#800080][2][/COLOR]„Facere de faţă” - personificare, figură de stil prin care se atribuie firii neomeneşti însuşiri ale oamenilor.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Cei trei tălmăcitori folosiţi cu osebire: Achila, Teodotion şi Simmah.