[patinina34]

[COLOR=black]Ah, ce n-aş da, Iisuse, ca să Te [/COLOR][COLOR=black]mai gust o dată aşa cum Te-am gustat [/COLOR][COLOR=black]în dragostea dintâi, când pentru pri­[/COLOR][COLOR=black]ma oară am văzut cât eşti de bun Tu, Mântuitorul meu, şi cât de dulci sunt strugurii din Canaanul Tău![/COLOR]
[COLOR=black]Tu m-ai adus, Iisuse, cu făclii şi [/COLOR][COLOR=black]cu lumini cereşti până la poarta împă­[/COLOR][COLOR=black]răţiei Tale, m-ai învrednicit să simt adierea fericirii Raiului, iar îndată după aceasta, pentru păcatele mele, m-ai întors înapoi în pustiul arzător, ca pe israelieni de la Iordan, ca să mai rătăcesc patruzeci de ani până ce va muri omul vechi din mine, dimpreună cu pruncii patimilor şi până ce mă voi smeri cu desăvârşire în faţa Ta.[/COLOR]
[COLOR=black]Acum primesc din mâna Ta, [/COLOR][COLOR=black]Iisuse, orice; primesc orice fel de [/COLOR][COLOR=black]boală, orice fel de suferinţe, primesc [/COLOR][COLOR=black]temniţă şi moarte, numai să ştiu că, la [/COLOR][COLOR=black]capătul tuturor durerilor, mă vei ajuta [/COLOR][COLOR=black]să trec Iordanul în Ţara Sfântă, iar [/COLOR][COLOR=black]acolo să am fericirea de a mă îndulci mereu de prezenţa Ta, de Harul Tău, de mângâierea Ta.[/COLOR]
[COLOR=black]Când zic că primesc orice fel de [/COLOR][COLOR=black]suferinţă, mi se încrâncenează carnea de pe mine, mi se tulbură sufletul pâ­[/COLOR][COLOR=black]nă la moarte şi, din pricina zbuciumu­[/COLOR][COLOR=black]lui meu lăuntric şi a groaznicei cruci ce mi se arată în faţă, parcă îmi apar broboane de sânge pe frunte, dar - cu toate acestea - eu sunt hotărât să pri­mesc orice durere din mâna Ta, aşa cum primesc cuţitul doctorului care mă taie şi-mi scoate putreziciunea din mine, ca să mă izbăvească de moarte sau aşa cum primeşte femeia durerile naşterii, gândindu-se cu bucurie că va veni un om nou pe lume.[/COLOR]
[COLOR=black]Împietrit am fost - recunosc - ca[/COLOR][COLOR=black] samaritenii. N-am vrut să-Ţi primesc Cuvântul în casa sufletului meu. Pen­tru aceasta, ai fi putut face, ca pe vre­mea sfântului Ilie, să cadă foc din cer peste mine şi să mă ardă de viu. Dar T\i, multmilostive, preaîndurate şi în­delung răbdătorule, ai oprit pe Fiii Tunetului, spunându-le: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi?". Trecând peste Legea Veche, peste litera care ucide, Tu ai venit cu Duhul iubirii care nu vrea moartea păcătosului.[/COLOR]
[COLOR=black]Acum însă, când - ca Simon [/COLOR][COLOR=black]Leprosul - eu Te primesc în casa mea [/COLOR][COLOR=black]surpată, porunceşte ucenicilor Tăi şi sfinţilor îngeri să nu-mi ia sufletul [/COLOR][COLOR=black]nepocăit, să nu mă lovească cu moar­[/COLOR][COLOR=black]te năpraznică, ci să fie - ca şi Tine -[/COLOR][COLOR=black]îndelung răbdători, plini de milă şi de dragoste. Fă din nou ca Măicuţa Ta să [/COLOR][COLOR=black]fie şi Măicuţa mea, trimite pe îngera­[/COLOR][COLOR=black]şul păzitor şi pe toţi sfinţii ca să mă [/COLOR][COLOR=black]întărească, să mă mângâie şi, curăţin-du-mă prin focul suferinţelor, să mă ridice de la pământ la cer. îndrăznesc să Te rog a-i trimite la mine, căci o văd cu ochii inimii pe Preasfânta Fecioară cum, fără să se scârbească de Maria-Magdalena, păşeşte alături de această desfrânată pocăită din care Tu ai scos şapte draci şi cu care Prea­curata Te-a urmat pe Golgota şi Te-a căutat în mormânt, aşa cum, cu ace­iaşi ochi lăuntrici, îl văd pe îngerul păzitor al unui păcătos nepocăit plân­gând în urma lui şi petrecându-1 până la mormânt împreună cu Andrei cel nebun pentru Hristos, chiar după ce diavolii puseseră stăpânire peste su­fletul lui. Te rog să mi-i trimiţi în aju­tor şi pe sfinţii Tăi, căci - întocmai ca Apostolii de odinioară - au primit de la Tine puterea nu numai să mi Te propovăduiască prin sfintele lor rugă­ciuni şi inspiraţii, ci să şi scoată du­hurile rele din mine, să-mi deschidă ochii mei cei orbiţi de păcat, să-mi destupe urechile mele cele surde, ca să Te văd şi să aud glasul Tău, să-mi cureţe sufletul de lepra păcatului şi să mă învie pe mine cel ce sunt omorât de păcat.[/COLOR]
[COLOR=black]Drept aceea, de mă vei cruţa şi-mi [/COLOR][COLOR=black]vei ierta cei zece mii de talanţi ce-Ţi [/COLOR][COLOR=black]datorez, făgăduiesc că şi eu, la rândul [/COLOR][COLOR=black]meu, îl voi cruţa pe aproapele meu, [/COLOR][COLOR=black]nu-1 voi strânge de gât şi nu-1 voi pe[/COLOR][COLOR=black]depsi cu temniţa, ci-i voi ierta şi eu [/COLOR][COLOR=black]cei o sută de dinari pe care mi-i dato­[/COLOR][COLOR=black]rează. Şi fiindcă aici trebuie să bem [/COLOR][COLOR=black]paharul tuturor amărăciunilor, îţi [/COLOR][COLOR=black]aduc jertfă bine plăcută Ţie o inimă [/COLOR][COLOR=black]zdrobită şi înfrântă, îţi aduc ardere de [/COLOR][COLOR=black]tot: ochii, mâinile, picioarele, gându­rile mele pătimaşe şi păcătoase pe ca­re să mi le cureţi cu focul iubirii Tale [/COLOR][COLOR=black]pe care l-ai adus pe pământ; să le arzi [/COLOR][COLOR=black]cu dragostea Ta, iar în locul gunoiului [/COLOR][COLOR=black]păcătos să torni, fără măsură, Duhul [/COLOR][COLOR=black]Tău cel Sfânt.[/COLOR]
[COLOR=black]Acuma mi-e dor, Doamne Iisuse, numai de Tine, dar în acelaşi timp îmi este frică să nu Te pierd pe Tine, Cela ce-mi eşti singura şi ultima nădejde de mântuire. Mă apucă groaza când mă gândesc la faptul că s-ar putea să rămân pe veci fără Tine. Vai! Cât de înfricoşătoare ar fi atunci pentru mine chinurile iadului. Focul dragostei Tale, rămas în adâncul inimii mele, m-ar arde veşnic şi neîncetat; vierme­le neadormit al mustrărilor de conşti­inţă m-ar roade întruna cu părerea de rău că mi-am cheltuit în zadar zilele unei vieţi ce nu se mai poate repeta; întunericul cel mai dinafară al nopţi­lor de veşnică părăsire m-ar înnebuni, iar vaietele şi gemetele fraţilor smin­tiţi de mine m-ar împunge mai rău decât furcile înfocate ale dracilor. Şi nu numai atât: însuşi trupul meu, lip­sit de darul Duhului Sfânt, care-i pă­zeşte nevătămaţi pe cei trei tineri în cuptorul de foc şi-i face pe mucenici să cânte în mijlocul cazanului cu smoală în clocot, ar simţi toate intem­periile, arşiţa şi gerul, viermii şi pu­toarea.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar eu nici atunci nu-mi voi pier­[/COLOR][COLOR=black]de nădejdea. Luând pildă de la fratele [/COLOR][COLOR=black]care, după fiecare cădere, plângea la [/COLOR][COLOR=black]icoana Ta, până în clipa când i-ai luat sufletul la cer, eu voi striga din însăşi [/COLOR][COLOR=black]temniţa păcatelor, ca să mă audă toţi demonii, că numai pe Tine Te iubesc, Iisuse. Chiar de-aş fi lipsit de mân­gâierea Ta, de care nu sunt vrednic, chiar dacă n-aş gusta nici una din fericirile Raiului, voi striga, Iisuse, că Te iubesc numai pe Tine, că Te iubesc pentru dragostea Ta pe care ai ară­tat-o oamenilor, pentru jertfa Ta ne­spusă şi pentru mila Ta nesfârşită. Departe de frumuseţea Raiului, voi fi fericit, Iisuse, să Te văd, printr-o mi­că deschizătură la Cina cea de Taină, la Cina cea veşnică, înconjurat de Preacurata Fecioară şi de sfinţii Tăi, iar eu să mă mulţumesc cu firimi­turile Darului Tău ce vor cădea de la masa stăpânilor mei. De voi fi între­bat de vrăjmaşii nevăzuţi cum de-am îndrăznit să intru sub masă şi să adun firimiturile, voi răspunde că Iisus al meu este prietenul vameşilor şi al păcătoşilor, că Iisus pe care îl iubesc ne-a spus nouă tuturor că tâlharii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia Cerurilor. Iar de voi fi întrebat la vămile văzduhului, să răspunzi Tu, Doamne Iisuse, aşa cum i-ai răspuns diavolului când acesta voia să-1 tragă la iad pe fratele ce plângea la icoană: „Ai atâtea greşeale, ca să pui să tragă întocmai cu Sângele cel scump, pe care L-am văr­sat pentru dânsul pe cruce? Iată junghierea Mea şi moartea Mea au afun­dat fărădelegile lui, fiindcă nu s-a deznădăjduit de mântuirea sa".[/COLOR]