[patinina34]

Domnul Hristos în vedere dacã facem binele.
Stim aceasta de la Domnul Hristos si nu putem sã fim nepãsãtori fatã de un cuvânt vesnic al Domnului Hristos. Din cât putem, bineînteles, sã facem binele pentru Domnul Hristos, pentru înmultirea binelui din lumea aceasta si mai ales pentru binele nostru la Judecata viitoare.
Mai sunt si alte judecãti: Judecata milostivã de la spovedanie, când preotul judecã situatia în care se gãseste cel care se spovedeste si dã o hotãrâre asupra vietii lui. Este foarte bine sã meargã credinciosii sã-si mãrturiseascã pãcatele, sã fie judecati si, judecati fiind, sã primeascã îndrumãri, sã stie ce au de fãcut ca sã poatã sã înainteze spre bine si sã se fereascã de rãu.
Mai este si o judecatã, pe care o facem noi însine: Judecata pe care o avem în legãturã cu oamenii din jurul nostru. Domnul Hristos a spus: "Nu judecati ca sã nu fiti judecati" (Mat. 7, 1). Si iatã cã noi judecãm ca si cum noi am fi pusi sã judecãm. Nu-L lãsãm pe Domnul Hristos si luãm noi, cum se spune în Pateric, dregãtoria lui Hristos, când despre unul zicem cã este bun, despre altul zicem cã este rãu, când spunem noi ce trebuie sã se facã cu unul si cu altul.
Bineînteles cã existã si o judecatã în lumea aceasta. O judecatã hotãrâtã pentru rolul pe care îl au oamenii în societate: Judecata institutiilor de judecatã. Si acolo sunt pusi oameni care sã hotãrascã anumite lucruri. Eu n-am fost niciodatã la o judecatã, nici pârât, nici martor. Sunt atâtia oameni care ajung, totusi. Sunt atâtea procese care se fac, care dureazã. Oamenii sunt asupriti de lucruri rele.
Sfântul Apostol Pavel zicea cã nu este bine sã se judece crestinii înaintea necredinciosilor (cf. I Cor. 6, 46). Erau cre-dinciosi care se duceau sã se judece în fata tribunalelor pãgâ-nilor si Sfântul Apostol Pavel zicea cã nu e bine ca un om cre-dincios sã se ducã sã-l judece pãgânii. Dumnezeu stie când se poate si când nu se poate evita o situatie de genul acesta. Când te trag altii în judecatã nu poti sã rãmâi în afarã de tribunale, chiar ale pãgânilor, dacã e cazul.
Mai este o judecatã la care ne gândim prea putin, si anume Judecata de la rugãciune. Sfântul Ioan, cel ce a scris Scara, spune cã în raport cu cel ce se roagã, "rugãciunea este judecãtorie si judecatã si scaunul Judecãtorului înainte de Judecatã viitoare". Cum ne este rugãciunea asa ne este starea sufleteascã. La rugãciune se aratã cât suntem de întinati sau cât suntem de curati, cât suntem de învãluiti sau cât suntem de depãrtati de lumea aceasta. Numai la rugãciune putem sã stim ce legãturã avem cu Dumnezeu, ce legãturã avem cu oamenii. În rugãciune ne apar fel de fel de gânduri care aratã cine suntem si ce suntem.
Am început pregãtirea pentru Sfintele Pasti acum douã sãptãmâni. Am vorbit atunci despre pilda vamesului si a fariseului, despre smerenia vamesului si despre faptele bune ale fariseului. Fariseul se lãuda cu faptele lui bune, vamesul îsi recunostea pãcatele. Biserica ne recomandã sã fim dupã smerenie ca vamesul si dupã fapte bune ca fariseul. Dacã nu avem faptele fariseului, nu am ajuns nici mãcar la mãsura fariseului. Ce spunea fariseul: "Dumnezeule , Îti multumesc cã nu sunt ca ceilalti oameni, rãpitori, nedrepti, adulteri sau ca si acest vames. Postesc de douã ori pe sãptãmânã, dau zeciuialã din toate câte câstig" (Luca 18, 11-12). Cel putin în legãturã cu postul, toti suntem în lipsã! Sunt atâtia credinciosi care nu postesc nici o datã pe sãptãmânã.