Raiul sau iadul

[patinina34]

Domnul Hristos în vedere dacã facem binele.
Stim aceasta de la Domnul Hristos si nu putem sã fim nepãsãtori fatã de un cuvânt vesnic al Domnului Hristos. Din cât putem, bineînteles, sã facem binele pentru Domnul Hristos, pentru înmultirea binelui din lumea aceasta si mai ales pentru binele nostru la Judecata viitoare.
Mai sunt si alte judecãti: Judecata milostivã de la spovedanie, când preotul judecã situatia în care se gãseste cel care se spovedeste si dã o hotãrâre asupra vietii lui. Este foarte bine sã meargã credinciosii sã-si mãrturiseascã pãcatele, sã fie judecati si, judecati fiind, sã primeascã îndrumãri, sã stie ce au de fãcut ca sã poatã sã înainteze spre bine si sã se fereascã de rãu.
Mai este si o judecatã, pe care o facem noi însine: Judecata pe care o avem în legãturã cu oamenii din jurul nostru. Domnul Hristos a spus: "Nu judecati ca sã nu fiti judecati" (Mat. 7, 1). Si iatã cã noi judecãm ca si cum noi am fi pusi sã judecãm. Nu-L lãsãm pe Domnul Hristos si luãm noi, cum se spune în Pateric, dregãtoria lui Hristos, când despre unul zicem cã este bun, despre altul zicem cã este rãu, când spunem noi ce trebuie sã se facã cu unul si cu altul.
Bineînteles cã existã si o judecatã în lumea aceasta. O judecatã hotãrâtã pentru rolul pe care îl au oamenii în societate: Judecata institutiilor de judecatã. Si acolo sunt pusi oameni care sã hotãrascã anumite lucruri. Eu n-am fost niciodatã la o judecatã, nici pârât, nici martor. Sunt atâtia oameni care ajung, totusi. Sunt atâtea procese care se fac, care dureazã. Oamenii sunt asupriti de lucruri rele.
Sfântul Apostol Pavel zicea cã nu este bine sã se judece crestinii înaintea necredinciosilor (cf. I Cor. 6, 46). Erau cre-dinciosi care se duceau sã se judece în fata tribunalelor pãgâ-nilor si Sfântul Apostol Pavel zicea cã nu e bine ca un om cre-dincios sã se ducã sã-l judece pãgânii. Dumnezeu stie când se poate si când nu se poate evita o situatie de genul acesta. Când te trag altii în judecatã nu poti sã rãmâi în afarã de tribunale, chiar ale pãgânilor, dacã e cazul.
Mai este o judecatã la care ne gândim prea putin, si anume Judecata de la rugãciune. Sfântul Ioan, cel ce a scris Scara, spune cã în raport cu cel ce se roagã, "rugãciunea este judecãtorie si judecatã si scaunul Judecãtorului înainte de Judecatã viitoare". Cum ne este rugãciunea asa ne este starea sufleteascã. La rugãciune se aratã cât suntem de întinati sau cât suntem de curati, cât suntem de învãluiti sau cât suntem de depãrtati de lumea aceasta. Numai la rugãciune putem sã stim ce legãturã avem cu Dumnezeu, ce legãturã avem cu oamenii. În rugãciune ne apar fel de fel de gânduri care aratã cine suntem si ce suntem.
Am început pregãtirea pentru Sfintele Pasti acum douã sãptãmâni. Am vorbit atunci despre pilda vamesului si a fariseului, despre smerenia vamesului si despre faptele bune ale fariseului. Fariseul se lãuda cu faptele lui bune, vamesul îsi recunostea pãcatele. Biserica ne recomandã sã fim dupã smerenie ca vamesul si dupã fapte bune ca fariseul. Dacã nu avem faptele fariseului, nu am ajuns nici mãcar la mãsura fariseului. Ce spunea fariseul: "Dumnezeule , Îti multumesc cã nu sunt ca ceilalti oameni, rãpitori, nedrepti, adulteri sau ca si acest vames. Postesc de douã ori pe sãptãmânã, dau zeciuialã din toate câte câstig" (Luca 18, 11-12). Cel putin în legãturã cu postul, toti suntem în lipsã! Sunt atâtia credinciosi care nu postesc nici o datã pe sãptãmânã.

[patinina34]

Am continuat apoi urcusul duhovnicesc spre Pasti cu aducerea aminte de fiul risipitor, care s-a întors dupã ce si-a cheltuit averea, si de tatãl sãu, care l-a primit si l-a asezat iarãsi în starea de fiu. Trebuie sã avem încredere în Dumnezeu, dacã ne întoarcem de la rãu la bine.
Acum ne pune Sfânta noastrã Bisericã în fatã Judecata de apoi si a doua venire a Domnului Hristos. În legãturã cu a doua venire a Domnului Hristos se pune o întrebare: Când va fi a doua venire? Pentru cã noi mãrturisim în Crez cã Domnul Hristos "iarãsi va sã vinã cu mãrire, sã judece viii si mortii, a Cãrui împãrãtie nu va avea sfârsit". Când va fi aceasta? Rãspunsul este clar: Nu se stie! Domnul Hristos Însusi a spus cã "de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatãl" (Mat. 24, 36). Deci nu stim când va fi a doua venire. Noi trebuie sã fim totdeauna pregãtiti sã-L întâmpinãm pe Domnul Hristos. Sã ducem o viatã în asa fel încât sã ne putem întâlni oricând cu Domnul Hristos. Lucrul acesta este foarte important!
Noi nu stãruim atâta asupra celei de-a doua veniri a Domnului Hristos pentru cã într-un fel noi o simtim, o prãznuim la fiecare Sfântã Liturghie, cãci zicem: "Aducându-ne aminte, asadar, de aceastã poruncã mântuitoare si de toate cele ce s-au fãcut pentru noi: de cruce, de groapã, de învierea cea de-a treia zi, de suirea la ceruri si de sederea de-a dreapta si de cea de a doua si slãvitã iarãsi venire, ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate".
Deci, la fiecare Sfântã Liturghie, noi pomenim si prãznuim a doua venire a Domnului Hristos. De aceea nu ne gândim atât la a doua venire si, mai ales, nu o asteptãm cum o asteaptã alti crestini care nu-s de credinta noastrã. Ei nu au Liturghie si, neavând Liturghie, nu au nici înainteprãznuirea celei de a doua veniri a Domnului Hristos.
Si mai este ceva: pentru fiecare dintre noi întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice rugãciune. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice citire din Sfânta Evanghelie. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi de câte ori facem un bine fratelui nostru. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi pentru fiecare dintre noi, sigur, când vom trece din aceastã viatã si când se va hotãrî locul pe care ni l-am pregãtit pentru viata vesnicã. În Pateric este scris cã: "În ce te gãseste moartea, în aceea te duci". Dacã ducem o viatã frumoasã si bunã si ne gãseste moartea în bine, în bine ne ducem.
Sã ne rugãm Mântuitorului nostru Iisus Hristos sã ne lumineze mintea si sã ne tinã în minte. Iar Judecata de apoi, judecata particularã, judecata de la spovedanie, judecata care vine peste noi de multe ori când ni se rãsplãtesc relele pe care le-am fãcut, judecata de la rugãciune, toate acestea sã le avem în minte, sã ne înteleptim prin gândurile de la judecatã. Sã ne ferim cât putem sã judecãm pe fratii nostri, ca sã se împlineascã si cu noi cuvântul: "Nu judecati ca sã nu fiti judecati" (Matei 7, 1).
În Pateric se spune cã pe un cãlugãr era senin si cu bucurie pe patul de moarte, l-au întrebat fratii cum de e asa linistit în fata mortii, cã doar n-a dus o viatã deosebitã. Cãlugãrul le-a rãspuns cã nu a avut o viatã deosebitã dar cã, de când a intrat în mânãstire, a luat aminte la cuvântul Domnului Hristos "Nu judecati ca sã nu fiti judecati"si cã-I va spune Domnului Hristos: "Doamne am împlinit acest cuvânt si astept sã împlinesti si Tu fãgãduinta de-a nu mã judeca".
Mai este un cuvânt spus de Domnul Hristos: cã sunt si oameni care nu vor merge la judecatã. Bineînteles nu în întelesul cã nu vor merge la Judecatã si cã nu se va hotãrî asupra lor, ci în întelesul cã vor trece prin Judecatã ca si cum nu s-au dus la Judecatã. Zice Domnul Hristos: "Cel ce ascultã cuvântul Meu si crede în Cel ce M-a trimis, are viatã vesnicã si la judecatã nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viatã" (Ioan 5, 24).
Sã ne rugãm lui Dumnezeu sã fim si noi între aceia care la Judecatã nu vor merge, ci s-au mutat, se mutã din moarte la viatã.
Mãrire Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh! Amin.

Citat din [COLOR=teal]Arhimandritul Teofil Paraian[/COLOR]
[COLOR=teal]Din vistieria inimii mele[/COLOR]