Citat:
În prealabil postat de Marius22
Prin exprimarea respectiva, am incercat sa subliniez ca aceasta reprezinta o forma de smerire (chenoza) a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca omul sa-L iubeasca liber, lasandu-i si putinta de a nu-L iubi. Parintii Bisericii spun, in acest sens, ca "toate ii sunt cu putinta lui Dumnezeu, afara de puterea de a-l sili pe om sa-L iubeasca". Dar nu pentru ca nu ar putea, caci "Dumnezeu poate cate vrea, dar nu vrea cate poate". Dupa Sfantul Nicolae Cabasila, "Dumnezeu se arata, dezvaluindu-Si iubirea… Respins, el asteapta la usa… Pentru tot binele pe care ni l-a făcut, El nu ne cere, in schimbul stergerii datoriei, decat iubirea."
|
Doamne-ajuta!
Asa este. Am inteles si mi-a placut mult raspunsul tau de prima data. Sunt de acord si cu aceasta noua precizare. Asa gandesc si eu. Am incercat doar sa atrag atentia sa avem grija sa nu ii atribuim lui Dumnezeu reactii tipic telurice. Incerc sa fiu mai clar. Dumnezeu nu da socoteala, nu raspunde pentru cele create. Ca atare, nu-si poate
asuma. Nu are in fata cui. Nu are de ce.
Si am scris acestea cu drag, din unghiul meu, ingust, al celui care bajbaie prin intuneric.
Doamne-ajuta!