Atotstiinta Lui Dumnezeu vs. Crearea si caderea omului

[Marius22]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Draga Marius22, de acord cu argumentatia ta, mai putin ultima parte din fraza de final. Eu as prefera, sa ma feresc sa-l fixez pe El, cel nelimitat, intre termeni ca "asumandu-si" sau "in mod voit". Suna nefiresc si contradictoriu cand discutia cauta raspunsuri despre Marele Creator.

Doamne-ajuta!

Prin exprimarea respectiva, am incercat sa subliniez ca aceasta reprezinta o forma de smerire (chenoza) a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca omul sa-L iubeasca liber, lasandu-i si putinta de a nu-L iubi. Parintii Bisericii spun, in acest sens, ca "toate ii sunt cu putinta lui Dumnezeu, afara de puterea de a-l sili pe om sa-L iubeasca". Dar nu pentru ca nu ar putea, caci "Dumnezeu poate cate vrea, dar nu vrea cate poate". Dupa Sfantul Nicolae Cabasila, "Dumnezeu se arata, dezvaluindu-Si iubirea… Respins, el asteapta la usa… Pentru tot binele pe care ni l-a facut, El nu ne cere, in schimbul stergerii datoriei, decat iubirea."