Ecumenismul=EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!
[continuarea postului precedent]
Citat:
[COLOR=black]13. Să luăm cazul copiilor. Se întâmplă adesea ca să se nască mai mulți, împreună sau unul după altul, dintr-unul și același pântece. Alt exemplu: aceeași mână lovește, scrie, face bine și se întinde către Dumnezeu. Dar a scrie este o sarcină proprie mâinii; lucruri asemănătoare putem spune, dacă vrem, și despre picior. Cine ar putea să creadă, doar dacă nu este nebun, că mersul este un lucru specific atât mâinii, cât și piciorului, că faptul de a vedea aparține atât ochiului, cât și urechii, sau alte lucruri de acest fel?[/COLOR]
[COLOR=black]Dimpotrivă, la fel cum mădularele sunt despărțite și așezate în spațiu, încât să poată fi distinse unele de altele, la fel și acțiunea lor, energia proprie fiecăreia dintre ele, este strâns legată de firea mădularului care acționează, și se diferențiază de celelalte. Aceeași specificitate există și la nivelul ființelor care sunt cu totul independente de alte ființe, adică a ipostasurilor, a persoanelor.[/COLOR]
[COLOR=black]14. Ce scăpare le mai rămâne adepților acestei hule? Răul are atâtea șiretlicuri cu care să ne înșele! Totuși, puterea și înțelepciunea Pietrei Unghiulare, vorbind prin gura robilor Săi, dejoacă cu ușurință aceste stratageme.[/COLOR]
[COLOR=black]Să fim serioși! La ce subterfugiu au să mai facă acum apel, pentru a întări blasfemia lor? Cu a cui autoritate se vor mai acoperi? Cu cuvântul însuși al Domnului! Da, într-adevăr, nu le ajunge să hulească împotriva Stăpânului; mai trebuie să mai și demonstreze că El Însuși le-a dat ideea acestei hule, și că El a făcut din aceasta o lege.[/COLOR]
[COLOR=black]„Mântuitorul, spun ei, zice: «Acela va primi din al Meu și El aceea vă va vesti vouă» (In. 16,14)”[/COLOR]
[COLOR=black]Dar, tocmai acest pasaj este cel la care ne putem referi pentru a-i contrazice, și pentru a demonstra că Duhul primește de la Tatăl și purcede de la Tatăl, într-un mod cu totul neîndoielnic. Deci, dacă acești oameni își susțin erezia pe un verset care, în realitate, îi contrazice în cel mai înalt grad, nu sunt ei de plâns? Acești teoreticieni lamentabili se arată încă și mai lamentabili în dialoguri. Nu este acesta versetul dorit? Ce poate fi însă mai limpede, decât acest cuvânt al Domnului, pentru a respinge îndrăzneața lor teorie? Nu ar putea reieși de altundeva mai cu claritate că Duhul purcede de la Tatăl și nu de la Fiul.[/COLOR]
[COLOR=black]15. Într-adevăr, ceea ce Domnul ne învață în altă parte, când spune că Duhul purcede de la Tatăl (In. 15,26), El exprimă aici prin cuvintele „Duhul va primi (va lua) din al Meu”. Să luăm aminte: El nu spune „de la Mine”, ci „din al Meu”, adică, în mod evident, din Tatăl. Doar dacă nu există, pentru ei, altcineva, în afară de Tatăl și de Duhul, care să fie al Fiului și pe care Fiul să îl numească „al Meu”.[/COLOR]
[COLOR=black]Dacă vrăjmașii noștri își mai imaginează, că mărturii atât de copleșitoare pentru ei, converg sensului pe care îl doresc ei, nu știu ce avocat ar mai putea găsi, pentru a susține dogma lor absurdă.[/COLOR]
[COLOR=black]Ei se arată neputincioși de a înțelege texte care sunt cunoscute de toată lumea; neputincioși de a păstra dogma pe care au ținut-o în mână; și neagă faptul de a învăța, de la altcineva, ceea ce nu cunosc. Ar fi trebuit să cerceteze cu ardoare și să ceară ajutorul oamenilor înțelepți, care i-ar fi scos din neștiința lor. Ei, în schimb, se prezintă ca niște stăpâni și care niște părinți, ai propriilor lor elucubrații.[/COLOR]
[COLOR=black]Pentru că Domnul zice: „Duhul va primi din al Meu și aceea vă va vesti vouă”, oare n-au nici un scrupul, ca să nu înțeleagă cuvintele „din al Meu”, altfel decât ni le-a spus Mântuitorul? De ce falsifică ei, ceea ce El a spus, citind „de la Mine”, în loc de „din al Meu”? Căci poate că tocmai acest mod de a citi, i-a condus să gândească, că ar fi aici o confirmare a ideii lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar, admițând chiar, că Domnul ar fi spus aceasta – ceea ce nu este cazul – eu susțin totuși, că interpretarea lor rămâne inacceptabilă. Căci termenul „lambanein” (a lua, a primi) nu este totdeauna folosit, pentru a arăta purcederea. El poate îmbrăca, în anumite contexte, un sens cu totul diferit.[/COLOR]
[COLOR=black]Trebuie să facem foarte bine diferența între două idei. Faptul că un ipostas primește și face să țâșnească apele înțelepciunii într-un alt ipostas (sau: izvorăște ceva într-un alt ipostas), nu are nimic de-a face cu faptul de a purcede, adică de a-și primi ființa sau ipostasul. Astfel, luând în considerare numai sensul termenilor folosiți, și tot nu văd nici o îndreptățire a gândirii lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Un cu totul altul argument al lor, se arată a fi îmbibat de aceeași demență, și produsul aceleiași neștiințe; și în același timp, bun de a-i înfunda în aceeași necredință și lipsă de evlavie, care îi poartă spre moarte.[/COLOR]
[COLOR=black]16. Iată aici noul lor argument: „Să zicem că este adevărat ceea ce spuneți; Dar Sf. Ambrozie cel Mare, Augustin, Ieronim și încă alții câțiva, care se bucură de aceeași autoritate și de aceeași importanță dogmatică ca și acești trei Părinți, și care sunt de asemenea cunoscuți, prin viața lor luminoasă și virtuoasă, au învățat, nu o dată, în operele lor, că Duhul purcede de la Fiul. Urmându-i pe acești învățători, noi credem și mărturisim această dogmă; și noi nu vrem să îi nedreptățim pe acești Sfinți Părinți și să îi acuzăm de erezie!”[/COLOR]
[COLOR=black]Primul răspuns care trebuie să le fie dat, sare în ochi: dacă zece, sau chiar douăzeci de Sfinți Părinți, ar fi spus aceasta, atunci când zece mii spun contrariul, atunci întreb: cine îi insultă pe Sfinții Părinți? Cei care restrâng acest ocean imens de credință, la o foarte mică minoritate, cei care fac din această mână de oameni, împotrivitori și vrăjmași ai Sfintelor Sinoade Ecumenice și ai mulțimii nenumărate de Sfinți Părinți purtători de Dumnezeu ? Sau cei care sunt din marea majoritate?[/COLOR]
[COLOR=black]„Dacă refuzăm să spunem că Duhul purcede de la Fiul, zice potrivnicul nostru, atunci îi ridiculizăm pe Sfinții Părinți, care au spus tocmai aceasta.” Dar dacă acceptăm să o spunem, nu ne batem joc atunci, cu atât mai mult, de Sfinții Părinți, care, în majoritatea zdrobitoare a lor, n-au acceptat această dogmă, nici pentru o clipă?[/COLOR]
[COLOR=black]„Dar a susține contrariul a ceea ce au spus ei, înseamnă a-i insulta pe Sfinții Părinți”. Dar nu înseamnă a insulta, cu atât mai grav, Atotputernicia Stăpânului a toate, atunci când se falsifică cuvintele Sale și când este ales un alt învățător, în afară de El, pentru a face cunoscută teologia?[/COLOR]
[COLOR=black]Pe de altă parte, cine susține aceste lucruri pe care le pretindeți? Da, cine îl insultă pe Augustin, acest om sfânt, pe Ieronim sau pe Sfântul Ambrozie? Nu este mai degrabă același care se opune Stăpânului și Părintelui tuturor? Ba da, el este, și nu cel care, fără a înainta pe acest drum, recunoaște smerit că toată lumea trebuie să se supună sfintelor porunci ale Stăpânului universului.[/COLOR]
[COLOR=black]17. Dar, din două, una – insistă potrivnicii noștri – : ori acești Sfinți Părinți de care vorbim, au afirmat o dogmă adevărată, și atunci toi cei care îi socotesc în numărul Părinților, trebuie să îmbrățișeze și ei această opinie; sau ei au proferat o hulă, și atunci trebuie să îi condamnăm cu totul, împreuna cu dogma eretică.[/COLOR]
[COLOR=black]Ce nedreptate enormă! Iată deci, până unde merge necuviința![/COLOR]
[COLOR=black]Încă nemulțumiți îndeajuns pentru această „subminare” (subversion) a Teologiei, din care ei fac lege, li se pare că nu au parcurs decât jumătate din drum, dacă nu reușesc să îi sară chiar și pe aceia pe care îi socotesc Sfinții lor Părinți! Ei îi supun unui examen cu totul necuvincios, și „le dezvelesc rușinea”. Da, ei sunt cu adevărat urmașii lui Ham care, în loc să acopere rușinea tatălui său, a avut îndrăzneala și impudoarea să o descopere. Dimpotrivă, fiii Bisericii, inimile credincioase învățăturilor și dogmelor sfinte, știu, vrednici urmași ai lui Sem și Iafet, atât să acopere rușinea părintelui lor, cât și să condamne comportamentul urmașilor intoleranți ai lui Ham, fugind de tovărășia lor.[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
|
[continuarea in postul urmator]
|