Canepa,produs folosit candva pentru confectionarea unei ate groase de tesut saci, sau pentru funii era cultivata pe acele meleaguri unde am copilarit.Inainte de a fi prelucrata trebuia pusa la inmuiat.Pentru aceasta taranii faceau o groapa patrata in locul unde paraul avea o cadere de apa, se construiau un stavilar pentru a se aduna apa cat mai multa iar la circa un metru in jos acea groapa era frumos aranjata cu bete pe laturi si cu nisip pe fund astfel incat canepa inmuiata sa fie curata atunci cand urma sa fie scoasa.
Intr-una din zile cand bunica si matusa erau plecate la camp am descoperit acea minunatie care parea special pregatita pentru distractia noastra.Nu stiam la ce foloseste dar fiind o zi fierbinte de vara ne-am gandit ca nu ar strica sa facem o baie.Dupa ce ne-am tavalit prin nisipul fierbinte una dintre noi a ridicat stavilarul si ce minunatie....Cadea apa mai ceva sa la hidrocentrala de la Bicaz!
Ne-am scaldat in apa calda si destul de curata pana pe seara cand ,facndu-ni-se foame am pornit prin gradina spre casa.Cand am ajuns prin dreptul unor pruni care strajuiau un gard viu auzim o voce furioasa ocarand si un barbat injurand.Ne-am oprit in loc sa ascultam.Un taram care ne vazuse pe acolo ii spunea proprietarului stavilarului despre noi iar tanti Corina (asa o chema pe femeie)striga la matusa:
-Tata Ileana, ia vino sa vezi ce-au facut spanzuratile di nepoate!!
Ne-am oprit ca trasnite in loc cand am auzit pe matusa care ne striga.Se lasase seara.Nu mai aveam curaj sa mergem acasa asa ca ne-am urcat in pruni (stiam ca acolo nu ne va cauta caci prunii aceau niste tufe de mure urcate pana sus si intepau strasnic).
Satula sa ne tot caute matusa si bunica s-au asezat la masa fara noi iar dupa ceva timp si lumina(lampa)s-a stins.
Tremuram in copaci, flamande si infricosate de bezna cum numai la tara era, neindraznind sa ne miscam.Intr-un tarziu,ne-am luat inima in dinti si tiptil ne-am strecurat in casa pe usa din fata murdare si flamande si cu inima cat un purice.Inchizand ochii am adormit cu imaginea din icoana cu Judecata de apoi convinsa fiind ca de data aceasta chiar nu voi mai scapa de focul cel mare.
Dimineata cand ne-am sculat pe masa din bucatarie nu era obisnuita gustare drept pedeapsa pentru isprava din ajun dar gradina si copacii ne asteptau cu fructe coapte si cu legume proaspete.
Daca nu am fi racit toate-si-patru cred ca nuielusa si-ar fi facut putin de treaba cu noi....