Locul copilariei

Canepa,produs folosit candva pentru confectionarea unei ate groase de tesut saci, sau pentru funii era cultivata pe acele meleaguri unde am copilarit.Inainte de a fi prelucrata trebuia pusa la inmuiat.Pentru aceasta taranii faceau o groapa patrata in locul unde paraul avea o cadere de apa, se construiau un stavilar pentru a se aduna apa cat mai multa iar la circa un metru in jos acea groapa era frumos aranjata cu bete pe laturi si cu nisip pe fund astfel incat canepa inmuiata sa fie curata atunci cand urma sa fie scoasa.
Intr-una din zile cand bunica si matusa erau plecate la camp am descoperit acea minunatie care parea special pregatita pentru distractia noastra.Nu stiam la ce foloseste dar fiind o zi fierbinte de vara ne-am gandit ca nu ar strica sa facem o baie.Dupa ce ne-am tavalit prin nisipul fierbinte una dintre noi a ridicat stavilarul si ce minunatie....Cadea apa mai ceva sa la hidrocentrala de la Bicaz!
Ne-am scaldat in apa calda si destul de curata pana pe seara cand ,facndu-ni-se foame am pornit prin gradina spre casa.Cand am ajuns prin dreptul unor pruni care strajuiau un gard viu auzim o voce furioasa ocarand si un barbat injurand.Ne-am oprit in loc sa ascultam.Un taram care ne vazuse pe acolo ii spunea proprietarului stavilarului despre noi iar tanti Corina (asa o chema pe femeie)striga la matusa:
-Tata Ileana, ia vino sa vezi ce-au facut spanzuratile di nepoate!!
Ne-am oprit ca trasnite in loc cand am auzit pe matusa care ne striga.Se lasase seara.Nu mai aveam curaj sa mergem acasa asa ca ne-am urcat in pruni (stiam ca acolo nu ne va cauta caci prunii aceau niste tufe de mure urcate pana sus si intepau strasnic).
Satula sa ne tot caute matusa si bunica s-au asezat la masa fara noi iar dupa ceva timp si lumina(lampa)s-a stins.
Tremuram in copaci, flamande si infricosate de bezna cum numai la tara era, neindraznind sa ne miscam.Intr-un tarziu,ne-am luat inima in dinti si tiptil ne-am strecurat in casa pe usa din fata murdare si flamande si cu inima cat un purice.Inchizand ochii am adormit cu imaginea din icoana cu Judecata de apoi convinsa fiind ca de data aceasta chiar nu voi mai scapa de focul cel mare.
Dimineata cand ne-am sculat pe masa din bucatarie nu era obisnuita gustare drept pedeapsa pentru isprava din ajun dar gradina si copacii ne asteptau cu fructe coapte si cu legume proaspete.
Daca nu am fi racit toate-si-patru cred ca nuielusa si-ar fi facut putin de treaba cu noi....

[icamilin]

Draga Dorina, trebuie sa-ti multumim pentru frumoasa ideea de-a posta topicul, legat de amintiri din copilarie.
Ai povestit tare frumos crampeie din acele zile cand, fiind copil, nu ai alte griji pe cap, nu ai alte preocupari, decat sa te joci si sa tragi cate o spaima la cate nazbatii ai reusit sa faci pana seara, ca esti doar copil.
Mai intors la nostalgia acelor ani, care pentru cele ca noi (ma refer la varsta) au o semnificatie patrunzatoare.
Daca judec cu mintea de acum am fost foarte fericita in modestia in care am crescut, majoritatea copiilor aveam aceleasi " jucarii " ( papuse din carpe, bicicleta cu trei roti, mingi din plastic, baloane, pistoale din lemn ) dar nici vorba de ceea ce se gasesc acum prin magazine.
Eu, retraiesc copilaria, alaturi de nepoteii mei dragi, carora le spun in fiecare seara, povesti, poezii, rugaciuni, coloram in carti de colorat, cantam tot felul si ne jucam orice vor ei. Am trei nepotei, doua fete de la Florin, Raluca 10 ani si Amalia 3 ani, iar de la Laura am un nepotel, Bogdan de 5 ani la toamna. Sant o mama si bunicuta tare fericita !
Sa ajute bunul Dumnezeu pe toata lumea, sa fie fericiti si in armonie !

Iti multumesc Ica si ma bucur ca esti alaturi de mine in aceasta calatorie imaginara in timp,un timp destul de indepartat pentru noi dar cu un parfum minunat pe care il simt de cate ori scriu sau povestesc despre acei ani fara griji,cand nu era nici curent electric la tara ,nici televizor,nici radio(poate unul cu baterii ceva mai tarziu) cand totul se consuma in natura si impreuna cu natura iar noi eram parte integranta din ea.
Am avut cea mai frumoasa copilarie pe care o poate avea un copil si mi-au ramas sculptate in minte toate aceste amintiri asezate frumos in camara mintii parca special pastrate pentru a fi asternute pe hartie in anii acestia cu griji mai putine.Voi mai scrie cateva, apoi ma voi opri caci as dori ca atunci cand poate, ma voi intalni cu unii pe care i-am cunoscut aici pe forum sa le pot darui cartile mele,care sunt rodul dulce,usor parfumat din toamna vietii mele.
Ma bucur ca ai o familie asa bogata.Sa te bucuri de ea!