[ovidiu-s]

În prealabil postat de ory

Ovidiu-s,felul cum ai interpretat tu poruncile si le-ai asociat in mod convenabil cu ceea ce am afirmat eu,ca nu se potriveste,poate fi destul de relativ.Concret nu mi-ai demonstrat nici o asociere,deci poate fi nul raspuncul.De interpretat,o putem face fiecare cum ne taie capul si sa nu ajungem la un consens.

Eu nu am asociat nimic. Ceea ce am scris mai sus este asocierea pe care o fac sfintii parinţi intre lepădarea călugărului de lume şi Vechiul Testament. Şi cred ca ei au facut-o destul de clar pentru cine vrea să vadă.

În prealabil postat de ory

Este clar ca Dumnezeu ne cere sa nu fim desfranati,sa nu tanjim la femeia si la bunul aproapelui,dar nu spune absolut nimic...sa ne calugarim,.sa facem legamant de castitate,acest legamant sa reprezinte o jertfa(prin ireversibilitate)

Cum nu spune "absolut nimic"?
Matei 19.12 "Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă."

1 Cor 7.1-2 "Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. " … 6.7 Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel."
dar aici: 2 Petru 19. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. 21. [COLOR=#ff0000]Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.[/COLOR] 22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.
dar aici:
Luca 14.26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu".
Luca 9.23 " Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;"
Matei 10.35 "Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine."

În prealabil postat de ory

Despre IUBIREA mareata,despre care vorbeste Domnul MAI PRESUS DE ORICE,CE SA MAI SPUN,A RAMAS CAM IN UMBRA SARACUTA...gasind loc de intaietate atator prejudecati,si-ca unele cu un iz atat de evident de ura si dispret,fata de om,fata de Cuvantul Lui Dumnezeu,pana la urma....care iubeste omul.)

Păi tocmai din iubire faţă de om, faţă de chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, monahul se retrage din lume. Monahul lucrează la mântuirea celorlaţi lucrând în acelaşi timp la a sa proprie. Nu mai are rost să îmi pierd timpul d-ta d-nă Ory. Ţi s-a explicat f. bine ceea ce era de explicat. Rămâi la convingerile tale şi la iubirile tale "divine" :
Proverbe 28.9 "Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune."
Şi ai grijă că iubirile "divine" pe care le găseşti la prohabul bărbatului tău o să îmbătrânească, o să se ofilească cu timpul, iar în cele din urmă o să le mănânce viermii la fel ca şi trupul tău. Aşa se va întâmpla şi cu obrăjorii azi atât de gingaşi ai copiilor pe care îi creşti. Doar Dumnezeu este veşnic!
Ioan 6.63 "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic."
Iacov 4.24 "Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere."
1 Ioan 2.15-17 "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; 16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. 17. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac."