preotul calugar hirotonit poate deveni apoi preot mirean?

[ovidiu-s]

În prealabil postat de ory

Ovidiu-s,felul cum ai interpretat tu poruncile si le-ai asociat in mod convenabil cu ceea ce am afirmat eu,ca nu se potriveste,poate fi destul de relativ.Concret nu mi-ai demonstrat nici o asociere,deci poate fi nul raspuncul.De interpretat,o putem face fiecare cum ne taie capul si sa nu ajungem la un consens.

Eu nu am asociat nimic. Ceea ce am scris mai sus este asocierea pe care o fac sfintii parinţi intre lepădarea călugărului de lume şi Vechiul Testament. Şi cred ca ei au facut-o destul de clar pentru cine vrea să vadă.

În prealabil postat de ory

Este clar ca Dumnezeu ne cere sa nu fim desfranati,sa nu tanjim la femeia si la bunul aproapelui,dar nu spune absolut nimic...sa ne calugarim,.sa facem legamant de castitate,acest legamant sa reprezinte o jertfa(prin ireversibilitate)

Cum nu spune "absolut nimic"?
Matei 19.12 "Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă."

1 Cor 7.1-2 "Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. " … 6.7 Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel."
dar aici: 2 Petru 19. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. 21. [COLOR=#ff0000]Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.[/COLOR] 22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.
dar aici:
Luca 14.26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu".
Luca 9.23 " Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;"
Matei 10.35 "Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine."

În prealabil postat de ory

Despre IUBIREA mareata,despre care vorbeste Domnul MAI PRESUS DE ORICE,CE SA MAI SPUN,A RAMAS CAM IN UMBRA SARACUTA...gasind loc de intaietate atator prejudecati,si-ca unele cu un iz atat de evident de ura si dispret,fata de om,fata de Cuvantul Lui Dumnezeu,pana la urma....care iubeste omul.)

Păi tocmai din iubire faţă de om, faţă de chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, monahul se retrage din lume. Monahul lucrează la mântuirea celorlaţi lucrând în acelaşi timp la a sa proprie. Nu mai are rost să îmi pierd timpul d-ta d-nă Ory. Ţi s-a explicat f. bine ceea ce era de explicat. Rămâi la convingerile tale şi la iubirile tale "divine" :
Proverbe 28.9 "Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune."
Şi ai grijă că iubirile "divine" pe care le găseşti la prohabul bărbatului tău o să îmbătrânească, o să se ofilească cu timpul, iar în cele din urmă o să le mănânce viermii la fel ca şi trupul tău. Aşa se va întâmpla şi cu obrăjorii azi atât de gingaşi ai copiilor pe care îi creşti. Doar Dumnezeu este veşnic!
Ioan 6.63 "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic."
Iacov 4.24 "Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere."
1 Ioan 2.15-17 "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; 16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. 17. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac."

[ory]

Nu are rost sa mai comentez,ramaneti voi cu bogatia de "teorii",cu imaginile fermecatoare ale unei realitati abstracte,ignorand in mod voit realitatea din jur,din noi insine si cea de dincolo de noi.Astfel devenind niste parveniti ale uneio credinte care nu reuseste aproape niciodata sa se intrupeze intru duh si fapta.
N-am sa contest niciodata calugaria,ci minciuna si ipocrizia din sanul acesteia.

În prealabil postat de ory

Nu are rost sa mai comentez,ramaneti voi cu bogatia de "teorii",cu imaginile fermecatoare ale unei realitati abstracte,ignorand in mod voit realitatea din jur,din noi insine si cea de dincolo de noi.Astfel devenind niste parveniti ale uneio credinte care nu reuseste aproape niciodata sa se intrupeze intru duh si fapta.
N-am sa contest niciodata calugaria,ci minciuna si ipocrizia din sanul acesteia.

Draga ory, nu contest experienta ta proasta avuta in manastire; dar nu toti am avut parte de asemenea experienta negativa. Situatia mea si altora ca mine, este de asa natura, incat sunt obligata sa merg pe la biserici si manastiri prin tara, acolo unde ma duc drumurile si nu am intalnit asemenea calugari sau preoti, a caror existenta nu o contest, care sa isi bata joc de asezamantul sau biserica in care sunt; chiar dimpotriva, am gasit oameni deosebiti, fie ca erau calugari, fie preoti.
Acum e randul tau sa te gandesti, de ce tu ai fost pusa in situatiile respective, care au lasat asemenea sechele in sufletul tau. Si deasemeni sa te intrebi, daca nu e momentul sa ierti si sa uiti, ca sa poti face un nou inceput.
Oare crezi ca noi nu am avut deceptii si am suferit rele din partea multora? Dar am ajuns la concluzia ca e mai bine sa iert si sa-i las in urma mea pe acestia, facand loc in viata mea celor cu care am ceva de impartit.
Incearca sa fii buna cu tine si cu sufletul tau si iarta-i! Uitarea vine apoi de la sine.
Nu te mai chinui, draga mea, cu amintirea lor!

[ory]

Am mai spus,NU DORESC SA MI SE DEA SFATURI SAU,SA SE MAI SPECULEZE ASPECTELE LEGATE DE EXPERIENTELE MELE.
SE PARE CA SE INTELEGE GREU ACEASTA DORINTA!!!......
Mi-am exprimat opiniile,si-atata tot,acestea nu au nici o legatura cu experientele proprii.

[ory]

Te rog,Anca,nu mai fa comentarii nefondate legate de viata mea,nu-ti mai etala compasiunea sau ingrijorarea fata de atitudinea mea,fiindca am mai precizat,nu-si au rostul si sunt total nepotrivite.Deci,te rog INCA O DATA,daca ai ceva de spus la acest subiect(care se refera la general),poti sa-ti exprimi opinia,dar pe mine,personal,te rog sa ma lasi in pace.Nu ma mai compatimi,nu-mi mai da sfaturi de genul(uita!,iarta!,...nu te mai chinui!)fiindca au inceput deja sa ma dezguste,repetate la nesfarsit,nu-si au rostul acestea,nu simt acestea....
Te rog,respecta-mi "sinceritatea"si parerea,chiar este atat de greu de inteles!!!

ory, nu cred ca sunt mai nepotrivite decat postarile tale. Daca nu poti uita si ierta, ca orice bun crestin, atunci... chiar nu mai am ce spune. Am scris cu toata dragostea, dar daca si acest lucru te deranjeaza...n-am cuvinte.

[ory]

Am spus de atatea ori ca nu este vorba de neuitare sau de neiertare...nu este vorba de asa ceva,exact asta simt si gandesc,dar se pare ca se tot bate apa in piua si mi se atribuie lucruri neadevarate...fara a se tine cont de ceea ce afirm ca simt cu adevarat.
In acest caz,continuati....continuati daca astfel va simtiti bine...
Nu sunt inconstienta si nici acoperita de valul neresemnarii sau al frustrarilor,de ce continuati sa spuneti lucruri,de altfel,profunde,despre simtirea mea,in acelasi timp in care eu le contest vehement,fiindca MA CUNOSC.Eu cum sa tratez o astfel de atitudine?Cum te-ai simti daca tu te-ai simti intr-un fel,iar ceilalti ti-ar spune sistematic ca gresesti,ca nu este adevarat,ca simti altceva...cand,doar tu poti sti ce simti!???

[sorint]

am 30 de ani. sa imi dea Dumnezeu zile de cate ori am zis in sinea mea ca aici biserica e prea exagerata. ce treaba or avea domne si cu asta. inca mai patesc si in ziua de azi. dar cred ca din cauza sufletului meu de mamaliga Domnul si-a facut mila si m-a pastrat inca ortodox. si mai mult incet am inceput sa vad cata durere e in lumea asta si mi-am propus ca sa nu mai fac pe desteptu' si sa nu ma mai supar pe nimeni si sa ascult si sa mangai cum pot pe toata lumea. noi oamenii suntem in cuptor, impunsi pana in inima sufletului de rautate. atat ar mai trebui sa mai fac si eu pe desteptul cand cineva vrea ceva.

ma eneveaza aroganta si ma abtin cu grutate cand vad cat de arogante sunt unele fiinte (fiind toti doar o mana de namol puturos, caci unii put de vi). nu cred ca avem lege data pentru mantuire . Domnul, am simtit mereu ca mi-a lasat doar sfatul prietenesc sa iubesc cu tot sufletul meu caci altfel nu sunt. si in marea mea uimire ne-a lasat si exemple personale cum sa iubim, pe mama, pe tata, pe frate, pe copii adica tocmai experiente pe care nu putem muri pana nu le avem. si apoi trecand de la egoimul biologic (adica e copilul meu si de-aia il iubesc, de parca nu ar trebui sa iubesti tot pe lumea asta) facem un salt sufletesc si invatam cum sa iubim tot duhovniceste si asta cred ca e asa numita lege care ne-ar face prietenii Domnului.

legat de problema topicului ma gandesc asa: sotia mea m-a ales pe mine asa cum eu am ales-o pe ea, daca dupa atata vreme m-ar parasi fara sa am eu vreo vina mea, apoi toata viata as acuza-o; asa e si cu calugaria, nu poti sa spui: jur Domne ca o sa fiu cast si sarac si apoi sa zici peste o vreme stai ca m-am razgandit. pai cine te-a pus, nu puteai sa te casatoresti inainte si sa nu mai juri? daca esti soldat in timp de razboi si ai depus un juramant oare nu te spanzura daca tradezi?

monahismul este o expresie umana. sunt unii oameni care simt o nevoie ciudata pentru noi, sa se izoleze si sa il caute pe Dumnezeu. cui oare nu i-a venit macar odata sa fuga de tot ce stie si sa nu se mai intoarca. deiscutiile teologice despre legi si legaturi sunt fara rost.

iar despre regulile bisericii: am inteles intr-un final destul de greu ca Dumnezeu a pastorit biserica in asa fel incat sa transmita acelasi mesaj si unui cioban din antichitate si unui academician de la oxford din 2010. multi considera stupide vechile reguli bisericesti. Domnul nu are timp e acelasi care era si acum 7000 de ani. acelsi Dumnezeu cu care vorbim noi seara la rugaciune a vorbit si cu Moise. avea acelasi personalitate. oamenii ar trebui sa fie flexibili in gandire si sa realizeze ca ceea ce cred ei acum despre biserica este rodul poluarii mentale din ultimii 100 de ani in rest. pana inainte de astia 100 de ani lumea a cam stat in loc, si asta nu e un lucru rau pentru ca au tinut credinta neschimbata in partea asta de lume. adica ce a crezut Sfantul Ioan gura de aur crede si biserica acum. asta e uimtor daca stai sa realizezi proportiile. biserica are meritul ca dupa ce a trecut atat de mult timp inca mai poti sa afli despre Dumnezeu negresit si de asta tine Domnul biserica, nu neaparat ca sa manace vreun grasun vreo paine. asta e breaba lui si iata ca am avut surprze mari si foarte placute cu multi preoti pe care i-am cunoscut. cred ca avem preoti prea buni pentru cat de rai suntem.

de asemenea imi place mult sa vorbesc despre idei si credinte dar cu adevarat am avut mari bucurii cand am intalnit un frate la un schit sau un calugar la alt schit, toti oameni dedicati si sinceri care m-au atins sufleteste. si am crescut enorm cand l-am vazut pe Parintele Cleopa pentru putin, sau cand l-am intalnit pe Parintele Arsenie Papacioc asta vara si a putut sa ne vorbeasca putin. am fost norocos. apoi am descoperit crestinii care au suferit in ultimii 100 de ani si am ramas uimit ca timpurile de acum nu sunt mai putin violente decat acum 2000 de ani doar mult mai pline de ispite. tocmai am luat o carte cu maica Blondina din basarabia care nici macar nu a fost calugarita si cu Sfantul Mucenic Filumen carea murit in anul nasterii mele 1979. uimitor. cand a murit el am venit eu pe lume. continuitatea bisericii... plin de oamenii care au murit pana in zilele noastre pentru credinta bisericii. nu mi-a placut niciodata sa citesc dogmatica dar sunt vesnic fermecat de o viata de sfant. tuturor le-am spus sa citeacsa cat mai mult despre sfintii lui Dumnezeu, acolo sunt toate raspunsurile.
Dumnezeu se descopere omului dar omul nu il vede. cine il pune pe Hristos pe cruce? nu noi in fiecare zi? deaia a lasat biserica, pentru ca sa poate orisicine sa descopere pe Dumnezeu. exista dovada clara ca e asa in momentul din noul testament cand erau diversi care vroiau sa vindece in numele Domnului dar domnul nu i-a trimis pe ei, si acelora le-a zis ca nu ii cunoaste. si inafara de asta ganditi-va la poporul asta cum a rezistat atata vreme? numai cu credinta nostra stramoseasca. cati au murit dintre stramosii nostri ca sa primim noi biserica asta asa cum e: pliana de carti plictisitoare si pe care sa nu o bagam noi in seama. nu mai mult de acum 40 de ani mureau in fagaras marturisitori, si la canal, si la aiud. si in atatea alte locuri. dar sun al dracului, o tin pe a mea, stiu eu mai bine, de ce sa citesc ceva despre ei. ma uit mult la televizor. am trecut de la discovery la natgeo.

chiar asa, nu am auzit inca pe nimeni nicaieri sa zica: m-am uitat la discovery si am gasit pe Dumnezeu. toti cati au s-au uitat mai rau s-au zapacit, deiai nici nu m-am mai uitat. mai bine ma uit la suricate pe animal planet. iadul o sa ne manance ca nu cautam. singuri stam in fotoliu si ne cioplim idoli in mintea noastra.

orisicum, multumesc ca ati citit ce am zis si sper sa ne bucuram cu toti de Dumnezeu.

[sorint]

daca doresti cumva si parerea altcuiva poti sa imi dai un mesaj privat.

[ory]

Multumesc mult, Sorint...este placut sa te citesc, este adevarat si simplu sa te exprimi atat de omenesc, nu teologic si nici fara temei...
Multumesc pentru maturitatea unei lectii naturale de smerenie pe care ar trebui sa o invatam sa o simtim cu totii, fiindca suntem doar oameni printre oameni.