[Iustin32]

În prealabil postat de vasinec

Ce insemna pacatul impotriva Duhului Sfant? Inseamna sa respingi lucrarea Duhului Sfant in viata ta si sa ramai om firesc (Iuda 19), supus poftelor firii ( acelasi verset in traducerea Cornilescu).

"Caci firea pamanteasca pofeteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti; sunt lucruri potrivnice unele altora" (Galateni 5:17)

Sa vedem cum se diferentiaza, mai concret, omul firesc de omul Duhovnicesc. Cunoastem aceasta dupa roade (sau dupa fapte).

"Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea" (Galateni 5:19-21)

"Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor."(Galateni 5:22,23)

Orice om, indiferent de confesiunea din care face parte, daca lasa ca Duhul Sfant sa lucreze in viata sa, si devine tot mai placut lui Dumnezeu, poate fi mantuit. Ortodoxia sau adventismul nu ofera nici o garantie a mantuirii. Bisericiile au datoria sa-i invete pe oamenii sa se pocaiasca (adica sa se schimbe) si sa lase Duhul Sfant sa le conduca viata.

In concluzie, acolo unde se produc schimbari inseamna ca Duhul Sfant este lasat sa lucreze. Unde omul ramane mai departe in poftele firii sale, insemana ca Duhul Sfant este respins. In biserica dvs., cum se petrec lucrurile? Se schimba omul sau ramane acelasi rob al firii, cu nadejdea ca-l vor salva slujbele bisericesti?

[COLOR=maroon] Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant?
Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acelea prin care crestinul se impotriveste cu indaratnicie poruncilor dumnezeiesti si tuturor lucrarilor Sfantului Duh. Si, intrucat virtutile teologice (credinta, nadejdea si dragostea) sunt lucrari ale Duhului Sfant, pacatele impotriva Duhului Sfant se indreapta mai ales impotriva acestor virtuti.
Astfel, pacate impotriva credintei sunt:
Impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine. De acest pacat s-au facut vinovati fariseii, care nesocoteau valoarea faptelor Mantuitorului, declarandu-le fapte ale diavolului (Matei 9, 34);
Cam asa faceti si voi afirmand ca minunile savarsite de Sfintii Ortodocsi sunt facute cu puterea diavolului, dar la voi nu se fac asemenea minuni despre care si Mantuitorul a profetit ca vor fi ca niste semne ale adevaratei credinte si nici ,,duhul profetiei, nu mai este dupa moartea EG White care a afirmat ca aceea e Biserica adevarata care are duhul profetiei;
de asemenea se fac vinovati toti aceia carora le place sa pacatuiasca, dar pentru ca credinta crestina ii opreste, ei o tagaduiesc, se leapada de ea, sau o prigonesc.
Pacate impotriva nadejdii sunt:
Increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu. De acest pacat se face vinovat cel ce pacatuieste neincetat, si totusi crede ca Dumnezeu, fiind atotbun, il va ierta; de asemenea si cel ce socoteste ca se va putea mantui numai prin credinta lipsita de fapte bune (Rom. 2, 4-5; Iacov 2, 26).
Deznadajduirea in mila si bunatatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc ca pacatele facute de ei sunt atat de mari, incat nu vor mai putea gasi iertare la Dumnezeu, chiar daca s-ar pocai, si de aceea nu mai incearca sa se indrepte, ci pacatuiesc mereu (Ioil 2, 12-13).
De acest pacat s-a facut vinovat Iuda, care, dupa ce L-a vandut pe Mantuitorul, s-a dus si s-a spanzurat (Matei 27, 5).
Pacate impotriva dragostei sunt:
Pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a impartasit, pentru sporul lui in fapte bune, precum si neindrumarea celor rataciti pe calea cea buna.
Cine se face vinovat de acest pacat nu va putea mosteni imparatia lui Dumnezeu (Gal. 5, 21).
Nepocainta pana la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.
De acest pacat se face vinovat cel care, cu toate ca este crestin, nu voieste sa intrebuinteze mijloacele puse la indemana de Sfanta noastra Biserica pentru indreptarea sa si petrece in pacate pana la moarte, impotrivindu-se astfel lui Dumnezeu, [/COLOR][COLOR=maroon]„[/COLOR][COLOR=maroon]Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina[/COLOR][COLOR=maroon]”[/COLOR][COLOR=maroon] (I Tim. 2, 4). [/COLOR] [COLOR=maroon]108. Ce spune Mantuitorul despre pacatele impotriva Duhului Sfant?
[/COLOR][COLOR=maroon]„[/COLOR][COLOR=maroon]Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie[/COLOR][COLOR=maroon]”[/COLOR][COLOR=maroon] (Matei 12, 32).
Din aceste cuvinte intelegem ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt foarte grele. Ele dezradacineaza din suflet inclinarea spre pocainta si indreptare si-l instraineaza pe credincios de Dumnezeu. Totusi, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nu spune ca ele nu s-ar putea sterge printr-o cainta adevarata si nici ca pentru vina lor nu s-ar putea dobandi niciodata iertarea. Pricina neiertarii unor astfel de pacate sta in indaratnicia omului de a nu se pocai, in impietrirea inimii lui. Cel ce savarseste astfel de pacate nu primeste iertarea, fiindca nu voieste sa fie iertat si nu voieste sa asculte de poruncile lui Dumnezeu.
Daca, insa, un astfel de vinovat se caieste din adancul inimii si, hotarat sa nu mai pacatuiasca, cere indurarea lui Dumnezeu, atunci, prin Sfanta Taina a Pocaintei, el va putea primi iertare, caci nu este pacat, oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu.
Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de trei ori de Mantuitorul, dar, pocaindu-se, recunoscandu-si pacatul si hotarandu-se sa asculte de Mantuitorul pana la moarte, a fost iertat si reasezat in cinstea de Apostol (Ioan 21, 15-19). [/COLOR]