Citat:
În prealabil postat de mirela.b
Atat de mult ma bucur cand vad cum priviti problema iubirii dintre soti,incat imi dati speranta sa merg mai departe,chiar daca eu nu ma pot bucura de dragostea sotului,desi este un om care slujeste Domnului.(diacon).El sustine ca m-a iubit pana m-am imbolnavit,si acum traiesc sg,cu parintii,desi nu suntem divortati(pt profesia lui).
Ati vorbit despre rabdare in casnicie,eu tot rabd de 2 ani si ceva si tot nu se intampla nici o schimbare in bine.Se schimba ceva,el va fi caterisit peste catva timp,dar cu mine cum ramane.....tin la el in continuare?Crezi ca mai merita sa rabzi?Rabd boala care este f.grea(cancer tesut limfatic),violenta etc.....dar nu platesc un pret prea scump?
Scuze daca deranjez cu mesajul meu,si ma bucur mult,repet, ca mai exista si altfel de persoane care gandesc CRESTIN.
|
Doamne-ajuta!
Draga Mirela,
Fiind sotie de diacon nu cred ca mai este necesar sa-ti confirm ca tot ce-a scris Geo intre postarile noastre este adevarat si bine. As vrea doar sa-ti spun ca Geo iti vorbeste si din propria lui experienta, care i-a validat cu multa durere ca acesta e singurul drum bun. Ingust si greu, dar singurul care duce, daca ai nadejde, la mila lui Dumnezeu.
Intr-o postare mai veche a lui (frate Geo, te rog, nu te supara pentru ca vorbesc despre fratia ta) povesteste momente de un dramatism rar din trecutul familiei sale. Gasesti aici mai mult decat am spune noi in sute de pagini:
http://www.crestinortodox.ro/forumac...?t=4719&page=5
As vrea sa te pot ajuta, efectiv, cu mai mult dar, deocamdata, nu pot decat sa ma rog si eu pentru tine si sotul tau. Sa fii convinsa ca sunt si eu, un pacatos, alaturi de tine si de sotul tau, cu credinta ca "
dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant pentru Dumnezeu" (Parintele Arsenie Boca).
Doamne-ajuta!